Cuprins:

INTRODUCERE .............................................................................................. 2

CAPITOLUL I .................................................................................................. 4

CAPITOLUL II .............................................................................................. 20

PROIECT DE CERCETARE ...................................................................... 31

ÎNCHEIERE.....................................................................................................50

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................53

1
 Introducere

„ Folclorul nostru… nu numai că este sublim, dar te face să înţelegi totul.

E mai savant decât toată muzica aşa-zis savantă. Şi asta într-un fel cu totul
inconştient. E mai melodic decât orice melodie, dar asta fără să vrea. E duios,
ironic, trist, vesel şi grav.”

George Enescu

În contextul unei lumi în schimbare, în care valorile autentice şi esteticul

suferă o marginalizare tot mai mare, în care conştiinţa unei aparteneţe naţionale este
înghiţită de un globalism universal coniderăm că integrarea folclorului in activităţile
din învăţământul preşcolar este necesară şi benefică pentru formarea unor caractere
puternice care sa răspundă provocărilor societăţii viitoare.
Folclorul prin mesajul său, trezeşte în sufletul copilului sentimente de
adâncă dragoste, admiraţie şi mândrie faţă de ţara în care s -a născut.
Folclorul reflectă o anumită viziune despre lume, viaţă, exprimă noianul de
idei, sentimente, convingeri pe care poporul le-a trăit şi pentru a căror înfăptuire a
luptat în decursul istoriei sale milenare. Arta noastră populară, manifestată sub
toate aspectele ei, prezintă o bogăţie nepreţuită de comori pentru toţi aceia ce -şi
iubesc patria şi neamul.. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eve niment
important din viaţa poporului şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile
nelipsite la aceste datini, izvorul lor e nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să
le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou, cum spunea Anton Pann:
„De la lume adunate
Şi-napoi la lume date!”
Folclorul copiilor se conturează ca un gen universal care a luat naştere în
mod firesc la o vârstă foarte fragedă când jocul este preocuparea principală a
activităţii copiilor.
Prin cântece, jocuri, creaţii folclorice copii iau contact cu mediul
înconjurător, încercând să-l cunoască. Anumite creaţii folclorice îi familiarizează pe

2
copii cu diferite fenomene şi obiecte din mediul înconjurător, cu lumea animală şi
vegetală cu care cei mici sunt în contact în primii ani de viaţă- etapă importantă în
dezvoltarea lor intelectuală. Până la zece ani copilul cere să se joace şi cererea lui
este fondată din punct de vedere biologic. El vrea să se joace cu orice. În acest fel el
ajunge să se joace şi cu cuvântul. Astfel ajunge să cunoască subtilităţile limbii
materne, îşi însuşeşte muzicalitatea ei şi ceea ce metaforic se numeşte sufletul
limbii. Deoarece receptarea mesajului unei creaţii folclorice nu este posibilă fără
învăţarea unui limbaj folcloric, preşcolarii trebuie familiarizaţi cu arhaisme şi
regionalisme. Concomitent cu însuşirea „gramaticii” limbajului folcloric, preşcolarii
vor dobândi cunoştinţe pe care le vor folosit în aprecierea frumosului. Interesul
pentru arta folclorică va creşt3, iar copiii vor decodifica mesajul unei opere populare
hrănindu-se din izvoarele nesecate ale înţelepciunii populare.
Aşadar creaţiile copiilor păstrează o străveche modalitate de comunicare şi
exteriorizare artistică, rădăcini străvechi în viaţa colectivă care precede naşterea
limbilor vorbite şi a limbajului muzical. Folclorul reprezintă o formă de manifestare
a poporului în care se reflectă existenţa materială şi spirituală a acestuia în creaţii
artistice ca: muzică, dans, poezie, teatru, arte plastice ş. a.

3
 Capitolul I

Folclorul copiilor

În urmă cu două secole avea să se inregistreze o noua ramură a ştiinţelor

umaniste care, după un şir de şovăieli, va adopta un nume ciudat şi neconform cu
uzul intrucât nu va avea nici macar sufixul de origine latină sau greacă. În 1876, un
arheolog englez, W. J. Thoms, mai cunoscut sub pseudonimul Ambrose Merton,
făurea cuvântul folklore pentru a denumi ceea ce pînă atunci era cuprins sub
genericul popilar antiquities- antichităţi populare. Noua denumire era in acelaşi
timp bivalentă, întrucat insemna pe de o parte totalitatea culturii spirituale a
poporului, în concordanţă cu etimologia cuvântului (folk=popor, lore=ştiinţă,
înţelepciune), iar pe de altă parte, însăşi disciplina care studia acest domeniu.
(Bîrlea, 1981, p 11)
La începutul cercetărilor folcloristice, domeniul acestei ştiinţe noi era acela
indicat de Paul Sebillot, care-l definea astfel: ,,un fel de enciclopedie a tradiţiilor, a
credinţelor şi a obiceiurilor claselor populare, sau a naţiunilor puţin înaintate în
evoluţie, cu repercursiunile reciproce ale literaturii orale şi ale literaturii cultivate,
este examenul survivenţelor, care după cum a demonstrat studiul preistoriei
comparat cu starea socială similară a unor triburi, se urcă adeseori până la primele
timpuri ale omenirii, şi s-au conservat mai mult sau mai puţin alterate, până la
popoarele cele mai civilizateşi uneori, în mod inconştient până la spiritele cele mai
cultivate. (Gorovei, 1976, p109)
Prin folclor înţelegem creaţia artistică, colectivă, orală şi anonimă a unui
popor, ce oglindeşte concepţia despre lume şi viaţă. Folclorul este cunoscut şi sub
denumirea de artă populară. B. P. Hajdeu defineşte trăsătura esenţială a folclorului
ca fiind opera unui întreg popor sau chiar a unei ginţi întregi, a umanităţii.
Mobilitatea creaţiei populare este văzută într-o triplă rotaţie: “prin trecerea din gură
în gură, prin trecerea din ţară în ţară, prin trecerea din epocă în
epocă”.(Negrilă,2007,p.84)

4
 Folclorul copiilor are un trecut îndelungat, însă o istorie scurtă, dacă ţinem
seama că ea s-a constituit ca gen de sine stătător de abia la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea.
După constituirea sa ca gen de sine stătător, folclorul copiilor a parcurs un
drum greu caracterizat prin menţinerea sa în pofida stăpânil or şi influenţelor străine
care nu au putut înfrânge puterile creatoare ale poporului român. în secolul nostru,
cu deosebire la sfârşitul primei jumătăţi şi în continuare, folclorul copiilor a reuşit
să se impună prin rezultatele incontestabile, ceva mai m ult, să-şi dobândească un loc
bine determinat în literatură prin rolul educativ pe care îl are. între folclor şi
pedagogie există o strânsă legătură. Această legătură a ţinut -o nu atât pedagogii
teoreticieni, ci, în special învăţătorii, şi, alături de ei, preoţii de la sate.(Negrilă,
2007, p. 85)
Creaţii artistice ca: poezie, muzică, dans, teatru şi arte plastice, decorative
sunt cuprinse în denumirea generală de folclor. George Enescu spunea: „Folclorul
nostru nu numai ca este sublim dar te face să înţelegi totul. E mai savant decât toată
muzica aşa zisă savantă. Folclorul e mai melodic decât orice melodie; poate fi duios,
ironic, vesel, drag”.
Primele documente scrise care evidenţiază prezenţa folclorului sunt din anul
– 1540. În sec. XVII, Ion Căianul, călugar franciscan de origine română, culege zece
melodii româneşti în culegerea Codex Caionii.
În „Descripţio Moldavie” (1611), Dimitrie Cantemir menţionează existenţa
doinei, baladei, jocurilor populare, instrumentelor populare şi descrie obiceiuri
tradiţionale legate de nuntă, înmormântare, colinde, drăgaica, paparuda şi căluşul.
Originalitatea muzicii populare româneşti constă în ritmul specific, versul,
la sfârşitul căruia apar uneori intejecţii cu scopul de a lărgii ambitusul melodiei,
ritmul de dans – ritm sincretic cu o mare valoare expresivă şi melodia ce asigura
specificitatea naţională prin suflul larg cantabil apropiat de structura psihica a
românului, plină de supleţe şi eleganţă.
O parte însemnată a folclorului este destinată copiilor purtând den umirea de
folclor infantil sau folclorul copiilor. În fapt folclorul copiilor cuprinde o sumă
întreagă de specii folclorice, dne dincolo de cele propriu -zis dedicate copiilor.

5
Aceasta ar fi o trăsătură distinctive a repertoriului copiilor. Caracteristica a mintită
provine din poziţia prin excelenţă receptivă a varstei. S -a observant de către
cercetătorii repertoriuli faptul că unele producţii folclorice ale maturilor atunci cand
nu mai sunt atât de mult folosite, sunt preluate de copii , capabili să le dea o nouă
vigoare. Astfel folcloristul Ovidiu Bîrlea in cartea sa ,,Folclorul românesc” vol. II,
face o împărţire acreaţiilor folclorice infantile în: specii ale adulţilor decăzute în
lumea copiilor, şi specii infantile propriu-zise a căror tematică şi structură oglindesc
cu fidelitate orizontul copilăresc, create anume pentru satisfacerea nevoilor culturale
copilăreşti.( Bîrlea, 1983, p399) Astfel copiii înscenează cu mijloace infantile o
serie de obiceiuri din ciclul familial, cum ar fi nunta dar mai cu seamă
înmormântarea, imitarea acesteia vădind neputinţa copilului de a patrunde tainele
marii treceri, îndeosebi a celei umane, apoi alte aspecte: de -a hoţii şi vardiştii, de-a
lupul şi oile, de-a crai slujesc etc., toate aspecte care îi vizează numai pe cei m aturi.
Copilăria, cu jocurile, bucuriile şi suferinţele ei a inspirat pana acestor poeţi
şi scriitori din toate timpurile, care s-au aplecat cu înţelegere şi dragoste asupra unui
univers cu bogate rezonanţe afective şi morale în planul expresiei artistice. Din
leagăn până la adolescenţă, folclorul copiilor se împleteşte la tot pasul cu viaţa, cu
manifestările ei multiple.
În viersul molcom al cântecului de leagăn mama îşi adoarme pruncul, copiii
cresc într-o lume a lor de jucării şi cântec, într-o lume a basmului în care spiritul
imaginativ al poporului s-a gravat pe fundalul realităţilor sociale; ei sunt însoţiţi pe
parcursul vieţii de şcolari de poeziile lirice de mare sensibilitate, de baladele al
căror suflu eroic ne încălzeşte şi azi inimile, de prove rbele, zicătorile, cimiliturile ca
nişte faguri de înţelepciune, cântece transmise prin viu grai, prin frunza codrului
ilustrând prin ritmicitatea lor un bogat conţinut de sentimente şi ideii, toate acestea
relevând lumina, fondul de aur al sufletului de copil.(Negrilă, 2007 p.84)
Din punct de vedere categorial, o primă delimitare, la nivelul folclorului
literar, se impune între creaţiile cu funcţie rituală sau ceremonială, integrate deci
obiceiurilor populare , ,i creaţiile autonome din acest punct de vede re. Criteriul
primordial care stă la baza acestei delimitări este de natură funcţională, dar are
implicaţii profunde în natura faptelor subsemnate fiecărei categorii şi în selectarea

6
mijloacelor de expresie.
Poezia rituală şi ceremonială apare ca element constitutiv în obiceiul care o
integrează, fiind corelată cu celălalte elemente constitutive şi implicând deci
similitudini sau convergenţe funcţionale, structurale, semantice şi expresive. În mod
obişnuit subsistemele poeziei rituale au fost stabilite pe criterii strict etnografice, în
funcţie de clasificarea obiceiurilor înseşi, distingându -se în:
- poezia obiceiurilor calendaristice
- poezia obiceiurilor legate de mimente importante din viaţa omului
- poezia descântecelor.(Pop şi Ruxăndoiu, 1976, p.123)
În ceea ce priveşte o clasificare mai detaliată folclorului muzical
românesc, la baza acestei clasificari stau criterii legate de prilejul cu care au fost
create şi de funcţia pe care o au pentru individ şi colectivitate. Putem întâlni :
a) Repertoriul obiceiurilor de peste an:
- repertoriul de la Crăciun până la Bobotează: sorcova, colindul, cântecul de
stea, pluguşorul, irozii, capra, ursul;fiind restrains la o arie sudică şi vestică
a teritoriului românesc.
Încercând să se dateze inceputurile colindatului s-a descoperit ca el este
preexistent creştinismului şi ca a fost apoi încorporat caracterul creştin şi s -a păstrat
în această formă până în zilele noastre.
Începutul perioadei de colindat este inaugurat de către copiii mici, de obicei
de vârstă preşcolară. Inocenţa vârstei le oferea puritatea sacrală, garanţia sigură a
eficienţei urărilor. Răsplătirea lor cu fructe şi colăcei, de obicei anume
confecţionaţi, reprezenta la îinceput darul primiţial, ofranda d in întâile fructe şi
gâne, încărcată de anume virtuţi special, între care primau cele ce
asiguraunfertilitatea şi sănătatea. Trăsăturile s-au păstrat, cel mai adesea absconse
pentru vremurile ulterioare, totuşi evidente pentru caracterul agrar al colindatu lui.
Cum arată şi numele, colinatul copiilor se desfăşoară in Ajunul Crăciunului,
variind local intre noaptea de Ajun şi ziua de Ajun. Se colindă în grupuri massive ,
cel mai adesea toţi copiii satului alcătuind o singură grupă. Umblă de -a lungul şi de-
a latul uliţelor pe la fiecare casă colindând in curte în faţa uşii sau intrând în casă în
funcţie de specificul de felicitare. (Bîrlea 1981, p277)

7
 - repertoriul păstoresc, semnale instrumentale, melodii instrumentale;
b) Repertoriul vârstelor şi al obiceiurilor vieţii de familie:
- folclorul copiilor şi pentru copii;
- repertoriul nupţial, cântecul miresei, al mirelui, al soacrelor;
- repertoriul funebru;
- cântecul bradului, căntecul zorilor, bocetul;
c) Balada sau cântecul bătrănesc;
d) Doina;
e) Căntecul propriu-zis;
f) Folclorul orăşenesc;
e) Muzica instrumentală;
g) Muzica jocurilor populare.
Şi în folclorul celorlalte obiceiuri de peste an copiii joacă un rol deosebit
de important fiind protagoniştii cântecelor sau scenetelor organizate cu dife rie
ocazii: repertoriul obiceiurilor de primăvară, vară şi toamnă: obiceiuri cu
semnificatie agrară (paparuda, scaloianul, drăgaica, cununa, claca, plugarul);
obiceiuri cu diverse semnificaţii (căluşul, jineii, strigarea de peste sat – D’aolica
Măre , şezătoarea)
Paparuda este cea mai răspândită practică pentru invocarea ploilor în
anotimpurile secetoase, fiind răspândita în toate ţinuturile ţării. Formele de
manifestare pot fi reduse la două tipuri: cel dintai, şi cel mai răspândit are ca nucleu
fiinţa umană mascată sumar sub o vestimentaţie vegetală care este udată din
abundenţă, având la bază analogia. Cel mai adesea este costumată ca paparudă o
fetiţă, uneori două sau chiar mai multe. Desfăşurarea ceremonialului constă în
trecerea paparudei împreună cu însoţitorii ei pe la fiecare gospodărie şi intrarea în
grădină unde se cântă versuri invocatoare ale ploii. În acest timp paparuda execută
un dans săltăreţ acompaniat de bătăile din palme ale cortegiului, iar gazda iese cu o
găleată cu apă cu care udă paparuda.(Bîrlea, 1981, p396)
O formă rudimentară a frumosului folcloric poate fi surprinsă în jocurile de
cuvinte care apar cu precădere în folclorul infantil.

8
 În folclorul practicat de copii, în cântecul paparudei, identificăm ca
procedeu stilistic rudimentar repetarea terminaţiei cuvântului, ca un fel de adaos, de
hipersufix, menit să pună şi mai mult în evidenţă substantivul din care este desprins:
Ex: ,,Paparudă, rudă (Paparugă, rugă)” sau ,,Dodoloaie, loaie “(în
Transilvania şi în Banat), dar mai cu seamă în cântecele copiilor:
,,Caloiene, iene Piţiaie, gaie,
Sângerică, rică, Sângeroi, roi,
Zeamă de pisică, Zeamă de cotoi”
Fenomenul acesta este present şi într-o seamă de ghicitori: păsăruie, ruie;
titiană, iană; scânteioară, ioară. (Bîrlea, 1979)
Caloianul constituie o variant tematică a paparudei ceea ce a dus uneori la o
confuzie între cele două. Este practicat în aceeaşi perioadă cu paparuda, cel mai
adesea în perioade de secetă, cu precădere de către copi i. De obicei ceata este
alcătuită din fetiţe, uneori până la 40, dar pot exista si cete mixte, numărul băieţilor
fiind mai mic. Practicanţii confecţionează o păpusă din lut (pământ frământat)
înfăţişând un chip de om imbrăcat sumar, uneori impodobit cu co ji de ouă roşii.
Apoi cortegiul pleacă pentru a ingropa păpuşile intr-un loc deosebit, neştiut de
nimeni. În timpul procesiunii păpuşa este bocită, unii dintre participanţi fiind
costumaţi în preot sau cântăreţ. Mai rar păpuşa este aruncată direct în apă. A treia zi
papuşa este dezgropată şi este purtataă de acelaşi cortegiu spre a fi aruncată intr -o
gârlă.Apoi ceata se adună la o casă unde se desfăşoară o masă numită pomana
caloianului, adesea cu lautari. (Bîrlea, 1981, p. 400)
Grupa cu producţii infantile propriu-zise, practicate numai de copii, din
nevoia de a-şi împodobi joaca, vădeşte o unitate tematică, determinată de orizontul
copiilor.Avem de a face cu o lume primară, peste măsură de arhaică, copilul fiind în
sunbstanţă un primitive, pe primele trepte ale evoluţiei, în ciuda intruziunilor
moderne ale lumii în care trăieşte. Caracterul primar îşi pune pecetea şi pe aspectul
stilistic precum şi pe sincretismul ancestral al artei. Nicăieri sincretismul nu este
mai plin şi mai apropiat de rosturile lui primare ca in productiile infantile îmbinând
în chipul cel mai organic poezia cu muzica şi cu mişcarea aferentă. Nivelul primar
este trădat de simpmlitatea extrmă a melodiei, în fapt un recitativ satisfăcut de două

9
trepte musicale apropiate, repetat fără urmă de plictiseală, apoi de oscilaţia metrcă a
versurilor, cantata pea tare melodie fără a se putea stabili o regulă ca în repertoriul
maturilor.( (Bîrlea, 1981, p.404)
O artă primară aflată încă în haosul începuturilor, cînd încă nu au intervenit
factorii cristalinizării şi decantării asperităţilor şocante. În unele subspecii,
substanţa semantică este disparentă sau chiar inexistentă, poezia hrănindu -se numai
din sonorităţile vocabulelor asociate spre satisfacerea unor simetrii auditive,
singurele puncte de sprijin în fragmentarea discursului poetic în părticele
versificate. De aceea rima interioară se bucură de un primat incontestabil cu tendinţa
de a structura versuri cât mai uşor de parcelat în feluritele unităţi sonore, aspect
incipient şi în lumea ghicitorilor, dar aici ridicat la rangul de regulă estetică
primordial. Aspectul caracterizează versurile însoţite de melodie căci versurile
simple dispun de o mai mare liberte metrică, oferind o variabilitate mai mare şi în
repertoriul maturilor. Unicul element care adduce ordine în această debordare sonoră
de factură primară este ritmul. Dominaţia lui exclusivistă trădează şi ea arhaismul
creaţiilor infantile. Un ritm. simplu cu pulsaţii egale fără alte comlicaţii valorice
decât simpla diviziune impusă de necesitatea de a varia există şi în folclorul copiilor
deşi în forma ei cea mai elementară de trecere de la pătrimi la optimile
corespunzătoare menite să instituie un ritm comparativ mai alert.
Uşurinţa cu care creatorul infantil poate trece de la un vers s curt la altul
mai lung în cadrul melodiei date este uluitoare pentru cel familiarizat cu repertoriul
maturilor. Uneori altermanţa metrică se poate baza şi pe un vers bisilabic, celalalte
fiind tetra, hexa şi heptasilabice:
,,-Ţiţi unu, ţiţi doi,
Pus-ai pânza la război?
-Pus, pus,
Da fuioru nu mi-o ajuns.“
Dansurile populare zonale sunt însotite numai de muzica instrumentală,
presărată cu strigături, pocnete din degete, bătăi din palme, paşi bătuţi, chiuituri
etc., subliniind o dată în plus sincretismul jocurilor populare româneşti.

10
 Se remarcă bogăţia, varietatea, valoarea creaţiei populare muzicale
naţionale, ineditul unor manifestari şi fenomene folclorice, care merită să fie
cercetate, cunoscute şi apreciate atât de specialişti cât şi de iubitori ai ge nului.
Din folclorul copiilor fac parte: jocuri, cântece-formulă, recitativele-
numărători, strigături, proverbe, zicători, descântece.
Cântecele- invocaţii au fizionomia unor incantaţii adresate unor elemente
cosmice, apoi unor vietăţi şi plante prin care acestea sunt incitate să se manifeste în
maniera lor benignă. Unele par a fi reminiscenţe ale unor incantaţii ritualenprin care
oamenii credeau că pot dirija elemente ale naturii, dar pe buzele copiilor ele nu mai
răsună decat ca un ecou al bucuriei enorme cu care cei mici înconjoară orice
manifestare naturală. Unele invocă soarele să iasă dintre nori, prilej de bucurie
neţărmuită pentru apariţia unei fiinţe ce vituiau un fel da fi răsplătită după model
infantile:
,,Luci, soare, luci,
Că ţi-oi da un pumn de nuci
Ş-o pereche de papuci.
Luci, soare, luci!“
Cu multă frenezie se salută luna nouă, datorită substratului superstiţios care
îi atribuia virtuţi deosebite în păstrarea sănătăţii şi prosperitatea gospodăriei. Se
pare că versurile prin care ea era solicitată să îşi arate influenţa binefăcătoare
constituiau un fel de descântec, întrucât erau rostite şi de oamenii mari, uneori
invocarea fiind insoţită de aruncarea de pâine, mămăligă şi bani:
,,Lună nouă,
Rupe pâinea-n două
Şine dă şi nouă.
Dă-ne sănătate
Şi gânduri curate!“(Bîrlea,1983, p.407)
Din folclorul copiilor fac parte: jocuri, cântece-formulă, recitativele-
numărători, strigături, proverbe, zicători, descântece.

11
 Un loc foarte important îl ocupă recitativele-numărători. Sunt nelipsite la
jocurile practicate cel mai frecvent de copii. Recitativele-numărători sunt introduse
în jocuri parcurgând câţiva paşi:
- un copil propune o anumită numărătoare la începutul jocului;
- copiii acceptă sau nu ;
- propunerea este pusă în aplicare;
- liderul începe numărătoarea în sensul acelor de ceasornic;
- textul recitat întâia dată se opreşte la unul dintre copiii care este ales să
îndeplinească un anume rol şi este scos afară din numărătoare;
- numărătoarea se repetă pentru eliminarea sau distribuirea altor roluri.

Textele numărătorilor sunt cuvinte şi silabe îmbinate armonios între ele şi

care de obicei se repetă pentru menţinerea rimei.

Exemple de numărători:
a) „ Şade gâsca pe gunoaie b) „ Ala, bala, portocala
Şi numără la ciotoaie: Ieşi bădiţă la portiţă,
Unu, doi, trei, patru, cinci, Că te-aşteaptă Talion,
Tata cumpără opinci; Talion, fecior de domn.
Cumpără şi-o portocală, Cu tichie de frânghie
Dumneata să ieşi afară!” Cu pană de ciocârlie
Dă-n deal, dă-n vale
Dă-ntr-o floare mirositoare
Cioc, boc, treci la loc!”
Rolul numărătorilor este de a îmbogăţi vocabularul copiilor, de a dezvolta
memoria.
Numărătorile oglindesc receptivitatea la nou, păstrarea unor elemente de
viaţă arhaică. Îmbină teme şi motive diverse. Universul tematic este foarte larg. Se
referă la activităţile lor de fiecare zi, plăcerea copiilor.
În unele numărători numerele îşi modifică forma, primesc alte terminaţii,
ori sunt înlocuite cu alte cuvinte, cu sau fără sens, păstrându -se numărul lor până la
zece.

12
 „Unica, Mingala,
Doica, Opotu,
Treica, Clopotu,
Patrica, Dorobanţ,
Ţingala, Clanţ.”
Jocurile propriu-zise ale copiilor de-a ascunselea, de-a baba-oarba sunt
însoţite de versuri scurte, imagini simple, încurcături de cuvinte, cântate sau
ritmate:,, Ce-ai mâncat aseară?
Pâne cu papară
Ieşi pe uşe-afară.
Pâne cu măsline
Ia-te după mine!”
George Călinescu spunea că jocurile se caracterizează prin vitalism şi
exuberanţa lor, pe tendinţa de a învăţa imitând sau parodiind; valoarea lor
pedagogică este foarte mare. Producţiile sunt recitative, cânta te şijucate ori
gesticulate totodată. Ele pun în mişcare trupul şi sufletul. (Negrilă, 2007, p.87)
Pentru a scoate în evidenţă ironia şi a da vioiciune jocurilor, copiii creează
cuvinte fără sens prin repetarea de silabe sau împerecherea lor după necesităţ ile de
rime: ,,Ina, nina, durdumina
Treier apa, siticopa
Şi-o bobiţă mărgăriţă,
Lim, pom, pic
Talpă de voinic”.
Forme din acestea, fără sens, dar pline de haz, întâlnim în aşa -zisele frânturi
de limbă. Firea glumeaţă a poporului român a scornit fel de fel de vorbe şăgalnice şi
scurte pentru a stârni veselia tuturor.
Rostirea acestor versuri e o veritabilă performanţă de ortoepie şi contribuie
la dezvoltarea auzului fonematic al copiilor preşcolari:
,,Bou, breaz bârlobreaz
Din bârlobrezătura bârlobrezenilor.
Vine stârcul de la baltă

13
 Cu cinci stârciogăţei
Stârc, stârciogăţel
Mai stârciogăţea niţel.”
Frământările de limbă sunt texte importante pentru însuşirea corectă a unor
sunete sau cuvinte dificile prin care se educă atenţia, spiritul de observaţie,
memoria:
,,Tot am zis c-am zis c-oi zice,
Dar de zis eu n-am mai zis;
Nici n-am zis, nici n-oi mai zice
C-am să zic c-am zis c-oi zice.”

,,Un moş cu un coş,

în coş - un cocoş.
Moşul cu coşul,
Coşul cu cocoşul”

„Stanca stă-n castan ca Stan.

Stan stă-n castan ca Stan”

„Ştiu că ştii că ştiuca-i ştiucă,

Dar mai ştiu că ştii că ştiu
Că ştiuca-i peşte”
„Şoricel şerpuleţ,
Şade-n vârf de ruguleţ.
Rug rupe, rug rumegă,
Rumegătură de rug înghite”.

Sau: “E pestriţă prepeliţa pestriţă, dar mai pestriţi sunt puii prepeliţei
pestriţe din neamul prepeliţelor pestriţe”.
Tudor Pamfil a adunat numeroase frânturi de limbă, care se spun cu o
repeziciune foarte mare şi bine răspicate. Ele sunt scurte, încâlcite şi învârtite într -

14
adins, ca cel ce le-o spune să-şi frământe limba ca să le spună bine: ’’Vânturai, vară
mălai, vânturugă pungă lungă”; „Capra neagră în piatră calcă, piatra în patru bucăţi
crapă; / Aşa să crape capul caprei, cum a crăpat piatra-n patru”.
„Am o mâţă motoşâcă, căpăţănoşică, a făcut cinci mâţişei, / Căpăţânoşei, ca
şi mă-sa, căpăţânoasă-i !”
În afara acestor frânturi de limbă, create pentru a stârni râsul întâlnim
cântece în care ironia se împleteşte cu elementele de satiră. Aceste cântece au fost
culese cu multă măiestrie şi aşezate pe hârtie de folcloriştii Al. Bogdan, E. Hodoş,
G. Dem. Teodorescu, I P. Ispirescu:
,,Măi băiete cucuiete
Şade mâţa pe perete
Şi mănânc’un castravete.
Iese turcu mânios
Cu pistolul ruginos
Iă-mi fetiţă cheile
Să-mi deschizi lădiţele
Vai, vai nu-s la mine,
Ci-s la maica’n Bucureşti
După curţile domneşti
Unde ouă raţele,
Papă câinii maţele”.
Pentru a stârni râsul unele cuvinte sunt înlocuite cu altele. Astfel, verbul
cântă a fost înlocuit cu toacă tocmai pentru a demonstra acest lucru: ,,Toacă
popo toacă !
Dacă n’ei toca
Prescuri n’ei mânca
Cinci părinte cinci,
Cinsprezece-aici”.(Negrilă,2007, p.87)
Cântecul de leagăn ia naştere, din necesitatea practică de a crea o atmosferă
de calm, de monotonie, necesară adormirii copilului mic.
Acesta este un cântec liric, foarte apropiat de doină, legat direct de viaţa de

15
familie şi de copil, îndeosebi. Este cântat aproape în exclusivitate de mama copilului
pentru liniştea şi adormirea acestuia. Pentru alinarea copilului sunt folosite cuvinte
stereotipice: ,,Nani, nani puiul mami / Dormi cu mama puişor.”
,,Nani, nani, pui de somn,
Vin la mama să te-a dorm.
Vin la mama, pui de ştiucă,
Vin la mama de mi-l culcă.
A, a, a, puiuţ de şoim,
Eu te leagăn, tu n-ai somn.
Şi-apoi haida pui de cuc,
Eu te leagăn şi mă duc.”
În conţinutul său dominant rămâne sentimentul dragostei de mamă, care -şi
găseşte diferite forme de expresie afectivă. Cele mai frecvente rămân urările de a
creşte frumos şi sănătos:
,,Că mama te-a legăna
în leagăn de sălcioară,
Să te facă mărişoară.”
Sau:
Haida, haida, puişor,
Până mâini la prânzişor,
Dragu mamii puişor”.(Negrilă, 2007, p.88)
Factura stilistică a cântecului de leagăn e determinată de cadrul legănatului.
El se subordonează ritmului legănării, deşi în practică nu e neapărat nevoie ca ce le
două ritmuri, al cântecului şi al legănatului să se siprapună întocmai. Cântecul de
leagăn se distinge prin prezenţa unor exclamaţii de îndemn cu care începe, pentru a
fi reluate şi în cadrul cântecului după nevoie, fie pentru a fi inserate în vers, fie
pentru a alcătui singure un vers repetat uneori în chip de refren.(Bîrlea, 1983,p.383)
Uneori imaginile poetice sunt cerute de rimă: Lulu, lulu, lulu, lea /
Vine moşul de colea
Cu trei pui de rândunea
Cu trei pene de cocoş,

16
 O găină afumată,
Şi o cioară pipărată.
Dă-le’ncoace moşule
Că ţi-oi păzi oile
Pe câmpul cu florile.”
Cântecele de leagăn devin astfel, prin linia melodică armonioasă, primele
momente de intrare a copilului în universul fermecat al sunetului şi al cuvân tului.
Creaţia populară este o prezenţă în viaţa copilului din satul tradiţional, dar
el va conştientiza treptat aceste valori în procesul instructiv -educativ din şcoală.
Recitativele - numărători: sunt grupuri de versuri recitate într-o ritmică
precisă, cu scopul de a se alege, prin eliminare, copilul care va avea un anumit rol
înjoc. Recitarea e însoţită de o anumită gesticulaţie. Jocul are o valoare educativă,
pentru că se presupune dorinţa de a învăţa prin imitare: „ Şade
barza pe cuibar
Şi numără ouăle,
Câte unu, câte două,
Câte zece,
Ieşi, berbece!
Unu, doi, trei, patru, cinci,
Tata cumpără opinci,
Mama cumpără secară,
Dumneata să ieşi, afară!
Recitativele-numărători sunt, înjocurile copiilor, formule de eliminare sau
“sorţi”. Acestea sunt în versuri sau proză ritmată, având un conţinut variat.
Surprinzând universul familial, şcolar, social, lingvistic, cu nuanţări diferite, de la
umor şi ironie până la satiră, recitativele-numărători pot fi însoţite de o gesticulaţie
specifică.
Efectele sonore se realizează prin procedee lexicale diverse: adăugarea sau
eliminare unor părţi ale cuvintelor, păstrându-se sau nu sensul acestora, accentul
fiind pus pe mişcarea ritmică, repetată: „Unichi, / Dunichi, / Tri, / Patrichi, / Azna, /
Pazna, / Doina, / Epârchi, / Cioc, / Boc, / Treci la loc!”

17
 Unele sunt mai recente: „Una, două, / Stai că plouă, / Trei, patru, / Hai la
teatru. / Cinci, şase,/ Spală vase. / Şapte, opt. / Porumb copt. / Nouă, zece, / Un
pahar cu apă rece / Şi-o cafea amară; /Ieşi pe uşă afară!”
Uneori numărătoarea devine o adevărată poezie naivă: ,,Şade barza pe
gunoaie, / Şi numără ouăle / Câte unul, câte două / Câte trei, câte patru, / Câte cinci,
câte şase, / Câte şapte, câte opt, /Câte nouă, câte zece /Tatăl tău berbece. // Unu, doi,
trei / Pâne cu ulei / Patru, cinci, şase, / Câne cu cămaşe, / Şapte, opt, năuă, / Iepure
cu ouă. // Uniele, dodiele / Carili, Caracas / Taie popa iepuraş / După moara
Hâncului / După podu Turcului. // Unu, doi, trei, patru / Cinci, şase, şapte, opt, /
Nouă, zece, ş-un berbece, / Ş-o lăptucă să se ducă / Pe un fir de mătasă, / Cioc în
casă, cioc în masă.”
Număratul în ordine crescătoare şi descrescătoare se realizează şi în jocurile
muzicale din folclorul copiilor prin recitativele-numărători în jocurile: ,,Elefanţii”,
,,Hai să zicem una”, ,,Zece negri mititei”.(Mitu&Antonovici, 2005, p12)
Tot prin numărători copiii învaţă zilele săptămânii sau lunile anului: Azi e
luni, mâine-i marţi / Pleacă Gheorghe la Galaţi!( Negrilă, 2007, p.89)
Emilia Comişel, reputat etnomuzicolog şi professor universitar român, a
stabilit o altă împrărţire a categoriilor funcţionale ale folclorului copiilor:
I.A. Cântece-formule pentru elementele naturii, animale,
plante, obiecte (formule de incantaţie în trecut cu substrat magic).
Se disting aici :
a) formule terapeutice (preventive şi curative);
b) cântece pentru plante;
c) cântece pentru insecte;
d) pentru păsări;
e) pentru animale;
f) pentru lucruri neînsufleţite;
g) pentru schimbarea vremii;
h) la joc – ex. să nu greşească, să nu se uite, să se grăbească
la ascuns, să nu vorbească.

18
 I.B. Formule independente de jocul organizat (distractive, educative,
satirice) : a) versificate (porecle, păcăleli, luări în râs, ocări, întrebări, frământări de
limbă etc.) şi b) neversificate (zicători, cimilituri, basme, probleme, frământări de
limbă).
I.C. Formule legate de mişcare : a) adresate copiilor până la
5 ani ; b) numărători – recitate, cântate ; c) cântece de joc ; d) formule
scandate sau cântate ; e) jocuri propriu-zise (individuale, colective – a) de ansamblu,
ori b) pe echipe.
I.D. Jocuri legate de evenimente din viaţa omului.
II.A. Cântece şi jocuri legate de date calendaristice – perioada de iarnă.
II.B. Cântece şi jocuri legate de date calendaristice – perioada de
primăvară – 1. cântece şi jocuri de înfrăţit, 2. homanul, 3. « De-a-n târg »; Azi se
lasă-n sec, etc.
Din punct de vedere muzical, folclorul copiilor se grupează în : a) formule
cântate şi b) formule scandate.(Comişel, 1982, p.10)
Folclorul reprezintă o parte a culturii naţionale a unui popor, reflectând în
modul cel mai direct profilul spiritual şi talentul artistic al unei naţiuni. Folclorul
copiilor conţine un real tezaur de informaţii necesar e psihologilor, pedagogilor,
sociologilor şi etnomuzicologilor. Studiul limbajului şi conţinutului tematic
dezvăluie anumite trăsături spirituale ale copiilor, aptitudinile, gusturile şi tendinţele
lor, preferinţa pentru ritm şi sunet, într-o etapă din existenţa lor, când mijloacele
oral-auditive de comunicare sunt preponderente. Există în acest microunivers forme
specifice de viaţă (artistică şi juridică), de organizare şi manifestare socială, artistică
şi culturală.

19
 Capitolul II

Folclorul copiilor- abordări în învăţământul preşcolar

Progresul uimitor al civilizaţiei contemporane, explozia informaţională, se

resimt şi în învăţământul preşcolar românesc, acesta cunoscând, în ultimul deceniu,
o continuă transformare şi dezvoltare sub aspectul conţinutului, metodologiei şi
strategiei didactice. Astfel au apărut noi concepte de o deosebită importanţă în
activitatea cadrelor didactice: „ educaţia timpurie”, „ educaţia centrată pe copil”,
„învăţarea prin descoperire”, „inteligenţa emoţională”, „parteneriat educaţional”.
(Chiriac, 2011, p2).
Finalităţile propuse de noul curriculum pentru învăţământul preşcolar sunt
următoarele:
- Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în
funcţie de ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi
creativă a acestuia;
- Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu
mediul pentru a dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea
explorărilor, exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de
învăţare;
- Descoperirea de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi
dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
- Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi
şi atitudini necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.
(„Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar 3-6/7 ani“ aprobat prin OM nr.
5233/1.09.2008)
Folclorul copiilor se caracterizează ca un gen universal, bineconturat, care a
luat naştere în mod firesc la o vârstă când jocul constituie punctul central al
activităţii lor. Prin cântec şi joc copilul ia cunoştinţă cu mediul înconjurător,
străduindu-se să-l cunoască, să şi-l apropie, ori să-l domine.(Cristescu 2014, p.6)

20
 Putem spune că folosirea folclorului şi a artei populare în activitatea
preşcolarilor contribuie la îmbogăţirea şi extinderea orizontului cultural artistic al
copiilor, în educarea sentimentelor de dragoste, admiraţie, mândrie, respect faţă de
comorile creaţiei populare, la cultivarea trăsăturilor de personalitate caracteristice
omului nou, de care are nevoie societatea noastră de astăzi.

Alături de efectele benefice in domeniul educatiei muzicale folclorul

copiilor are, prin continutul versurilor sale, si o mare valoare in planul educatiei
morale si a celei patriotice a prescolarilor, cu conditia ca educatoarea sa faca pe cat
posibil intelese mesajele ce se desprind din textele cantecelor. Exista cantece care
se adreseaza plantelor : papadia, ciocul berzei, alunul; care s e adresează insectelor:
fluture, albina, licurici, greier, furnica, cărăbus; care se adresează păsărilor:
cocostârc, pitpalac, cocoş, cioara, ciocârlie; cântece pentru animale: câine, lup, urs,
melc, iepure veverita, arici;pentru lucruri neinsufletite:flui er, fum, rochie noua;
pentru schimbarea vremii:invocarea ploii ( sa vina sau sa plece), adresate tunetului
zapezii.
Valorificand cele invatate in cadrul serbarilor s-a observat cum acest
eveniment ii uneste pe copii, ii sensibilizează şi-i bucura in acelaşi timp, creează
armonie si emotie estetica puternica, impresioneaza pozitiv, deopotriva, pe copii si
pe părinţi. Folclorul copi ilor poate fi
un opţional la nivelul mai multor arii curriculare, structurat după programă, care să
cuprindă un obiectiv transdisciplinar, obiective de referinţă, activităţi de învăţare
etc. Prin obiectivul transdisciplinar se urmăreşte dezvoltarea capacităţii de
exprimare orală, a capacităţii de interpretare vocală şi realizarea unor compoziţii
prin activităţi practice.(Negrilă, 2007, p. 90)
Educatorul prin statutul său de persoană-resursă, manager şi lider al
grupei de copii, are posibilitatea şi obligaţia de a adapta conţinuturile,
metodologiile şi procedurile educaţionale astfel încât procesul educaţional să -şi
atingă obiectivele iar copii să-şi dezvolte personalitatea in mod firsc şi cât mai
deplin. În acelaşi timp profesorul trebuie să realizeze şi diferenţieri curriculare,
în sensul adaptării procesului de predare-învăţare la posibilităţile elevilor, la

21
ritmul acestora de lucru, la interesele cognitive.(Mogonea, 2013, p.169)
În grădiniţă, pentru familiarizarea copiilor cu folclorul specific poporului
român putem alege diverse forme de realizare a activităţii didactice în cadrul
domeniului om şi societate, a domeniului ştiinţă sau a domeni ului estetic creativ. În
conformitate cu noul curriculum, obiectivele cadru urmărite sunt:
- formarea unei atitudini pozitive faţă de tradiţiile şi obiceiurile poporului
român;
- cunoaştere unor elemente care definesc portretul spiritual al poporului
român;
- insuşirea unor melodii şi a unor dansuri populare;
- perceperea armoniei îmbinării culorilor, nuanţelor, a motivelor populare
specifice costumelor
folclorice româneşti şi a obiectelor de artă;
- consolidarea priceperii de a realiza diferite obiecte aparţinând folclorului,
prin combinarea
creativă a unor elemente artistico-plastice (tehnici de lucru: colaj, desen
decorativ, dactilopictura).
Pentru a face cunoscută preşcolarilor bogăţia folclorului literar şi pentru a -i
sensibiliza cu frumuseţea şi armonia limbii materne se pot organiza activităţi de
memorizare pentru însuşirea poeziilor. Deoarece receptarea mesajului unei creaţii
folclorice nu este posibilă fără învăţarea unui limbaj folcloric, copiii trebuie
obişnuiţi cu regionalismele şi cu arhaismele. Concomitent cu însuşirea ,,gramaticii”
limbajului folcloric, copiii dobândesc cunoştinţe pe care le pot utiliza în aprecierea
frumosului. Interesul pentru arta folclorică creşte, dacă aceşti copii pot descifra,
decodifica mesajul unei opere populare. (Negruţiu, 2005, p. )
Întreţinerea curiozităţii şi interesului pentru acest domeniu se realizează
prin observări ale unor costume din diferite zone ale ţării, lecturi după imagini sau
convorbiri: ,,Costumul naţional, haina de lucru sau de sărbătoare”. O primă
oportunitate, în acest sens, o reprezintă activităţile din domeniul estetic creativ. Pe
lângă obiectivele educaţionale de natură informativă, prin care educatoarea îşi
propune ca preşcolarul să înveţe să denumească şi să descrie componentele şi

22
culorile costumului naţional şi să îşi îmbogăţească vocabularul cu noi cuvinte, cum
ar fi: catrinţe, zadii, horă, se urmăresc şi obiective formative. Spre exemplu, prin
atingera unor obiective educaţionale afective, cum ar fi preţuirea şi îmbrăcarea cu
mândrie a portului românesc, se contribuie la formarea conduitei patriotice a
preşcolarului. Tot aici se poate folosi ca material didactic cartea O călătorie în
lumea portului popular românesc, acrisă de Ciprian Vidican, care este o carte pentru
copii înfăţişând o minunată călătorie a eroilor cărţii prin mai multe zone etnografice
ale României. Redau mai departe un pasaj ilustrativ:,,Ca şi cum atâta ar fi aşteptat,
fata, s-a răsucit o data repede pe călcâie şi apo uitându-se fix la noi, ne-a explicat
cum se numeşte ş ice are aparte fiecare haină pe care o purta. Noi o priveam numai
ochi şi urechi. După ce ne-a arătat ia albă şi cu multe flori, ne-a îndemnat să pinem
mâna pe fota muntenească pe care o purta de la brâu în jos şi care era plăcută la
atingere şi brodată minunat cu firicele metalice.”(Vidican, 2016, p.34)
Activităţile cu conţinut matematic din grădiniţă vizează stimularea
dezvoltării intelectuale a copiilor, contribuie la trecerea treptată de la gândirea
concret-intuitivă la gândirea simbolică, abstractă, pregătind copiii pentru înţelegerea
şi însuşirea matematicii în clasa I. O atenţie deosebită trebuie să se acorde
principiului valorificării maximale a funcţiilor formative ale jocului ca activitate
specifică a copilului preşcolar şi ca formă de desfăşurare a u nor acţiuni instructiv-
educative din gradiniţă, ca mijloc şi metodă specifice învăţării de tip preşcolar.
Scopul activităţii de iniţiere a copiilor în matematică nu este de a -i învăţa sistematic
anumite noţiuni, ci de a-i pune în situaţii prin care îşi dezvoltă procesele de
cunoaştere, devenind apţi să descopere relaţii abstracte sub aspectul concret al
situaţiilor întâlnite prin joc. Încă de la grupa mică, copiii învaţă să formeze grupe de
obiecte, realizând, de fapt, exerciţii logice de clasificare. Acea sta implică
executarea unor comparaţii pentru a lua decizia dacă obiectul respectiv aparţine
grupei pe care o constituie sau nu. Exerciţiile de gândire logică se vor desfăşura, la
început, cu obiecte familiare copilului, jucării, ajutându -l să opereze concret cu
grupe de obiecte constituite după unul sau mai multe criterii, să facă comparaţii, să
pună în corespondenţă. Relaţiile dintre mulţimi, la această vârstă, se pot observa în
cadrul jocurilor logice cu piesele geometrice, care sugerează mai direct esen ţa

23
operaţiilor matematice. Vorbind tot de planul dezvoltării gândirii copilului, putem
spune că elementele de logică matematică capată o valenţă şi în ceea ce priveşte
stabilirea unui echilibru între excitaţie si inhibiţie, ceea ce duce la creşterea
capacităţii de concentrare a atenţiei. Să acţioneze logic, este nu doar un scop al
matematicii, ci un scop al întregului proces instructiv -educativ. Această capacitate
este de dorit sa fie transferată şi altor discipline, ceea ce ar eficientiza rezultatele
activităţilor din gradiniţă. Prin activităţi din domeniul limbă şi comunicare,
domeniul ştiinţă sau domeniul om şi societate putem desfăşura jocuri inspirate ca
sarcina din aria activităţii logico-matematice, dar completate cu elemente din sfera
respectivă. Multe jocuri didactice implică, pe lângă cunoştinţe despre natură şi om,
şi capacitatea de constituire de mulţimi cu una sau mai multe caracteristici date,
motivarea apartenenţei sau neapartenenţei unui element la o mulţime, realizarea de
corespondenţe între elemente din mulţimi diferite.
Activităţile matematice (DS) se corelează şi cu activităţile de cunoaştere a mediului
(DS). Prin intermediul activităţilor de observare ,,Steagul” sau ,,Ţara mea” copiii
sunt puşi să precizeze forma, culorile, să numere. Verificarea cunoaşterii culorilor şi
constituirea de mulţimi după acest criteriu se realizează în jocuri de mişcare cum
este ,,Caută-ţi steguleţul”, în care preşcolarii trebuie să se grupeze pe culori în
dreptul steagului respectiv.
Perfecţionarea deprinderilor tehnice însuşite anterior, educarea gustului
pentru frumos, dezvoltarea încrederii în forţele proprii de creaţie ale copiilor sunt
scopuri atinse în cadrul demersului didactic (desen decorativ, ornare,
dactilopictură), având teme ca:,,Costumul popular”, ,,Ia păpuşii”, ,,Obiecte de artă
populară”, ,,Micii meşteri mari” etc. Prin activităţile din domeniul psiho -motric, dar
şi prin cele extracuriculare, pot fi exersate ritmuri muzicale şi melodii vechi în care
copiii învaţă paşii dansurilor populare. Pot fi introduce pe rând strigăturile şi
chiuiturile. Pentru a ajunge la un înalt nivel de interpretare se porneşte întâi de la
însuşirea liniei melodice şi a ritmului dansurilor, iar apoi paşii sunt corelaţi cu cu
fondul muzical. În cadrul parteneriatului grădiniţă –şcoală, copiii de la grădiniţă
împreună cu şcolarii pot realiza o expoziţie cu tema ,,Din lada de zestre a bunicii”
care să cuprindă toate lucrările efectuate de ei în cadrul activităţilor realizate pe

24
această temă (costume populare, aplicaţii sau ,,preşuri”). Totodată, activităţile pe
grupuri mici sau individuale permit tratarea diferenţiată a copiilor, ceea ce asigură o
mai bună pregătire a lor pentru şcoală, condiţie necesară succesului la învăţătură şi
integrării facile în sistemul activităţilor şcolare .
De asemenea, un astfel de parteneriat poate să cuprindă şi un program
artistic în care copiii îmbrăcaţi în costume populare să r ecite poezii, să colinde şi să
interpreteze anumite obiceiuri specific Crăciunului în şezătoarea cu tema ,,Obiceiuri
şi tradiţii de Crăciun”. Fixarea cunoştinţelor din cadrul unuiparteneriat, însuşite în
cadrul acestor activităţi integrate, interdisciplinare se poate realiza prin vizite la
muzee, care sunt de fapt oglinda vie a ceea ce copiii pot observa în imagini, vederi
sau poze.
Colindele populare româneşti au multiple valenţe instructiv educative, sunt
un izvor de reînoire morală de plenitudine, curăţenie, sfinţenie, speranţă „La nici un
popor cântecele acestea nu mărturisesc atâta putere de transfigurare, de
spiritualizare a existenţei ca la noi” – Ovidiu Papadima.
Colinde precum : "Colind de Moş Ajun", "Moş Crăciun cu plete dalbe ",
"Cântec de stea ", "Buna dimineaţa la Moş Ajun", "Sculaţi gazde nu dormiţi",
„Pluguşorul”, „Capra”, „Steaua” etc. interpretate într-un cadru adecvat şi cu
podoaba costumelor specifice de către cei ce,încă puri,trăiesc cu intensitate
momentul, ne fac să ne simţim măcar atunci, mândri că suntem români. Cultivarea
dragostei şi a respectului pentru valorile spirituale româneşti, în speţă - muzica
folclorică - familiarizarea copiilor cu diferite obiceiuri şi datini, afirmarea talentelor
şi evaluarea rezultatelor prin spectacole şi concursuri muzicale, sunt obiective ce
trebuie să stea în faţa noastră ca şi educatori. (Negruţiu, 2005, p76)
Această mijlocire se realizează prin procesul interiorizării ca rezultat al
simbiozei dintre cognitiv, afectiv şi voliţional.
Folclorul românesc reprezintă o valoare inegalabilă şi incontestabilă, o
amprentă a poporului nostru.
Astfel că avem datoria de a nu lăsa timpul şi evenimentele lumii moderne să
afecteze, să influenţeze neglijarea sau uitarea lui. Nu este permis să uităm niciodată

25
că datinile, povestirile, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate
reconstitui trecutul lor îndepărtat.
În învăţământul preşcolar abordarea integrată a conţinuturilor este o
necesitate dată de nevoia firească a copilului preşcolar de a explo ra mediul
înconjurător, fizic şi social, de a-l cunoaşte şi a-l stăpâni, preocupare ce este pe
deplin întâmpinată în condiţiile structurării interdisciplinare a curriculumu -lui.
De asemenea, abordarea integrată a conţinuturilor educaţiei preşcolare
permite luarea în considerare a nevoilor de cunoaştere a copiilor preşcolari şi
abordarea unor subiecte de interes pentru aceştia, eventual în cadrul unor teme,
proiecte mai cuprinzătoare, sugerate de către documentele curriculare. Proiectarea
didactică integrată este facilitată de faptul că se realizează prin prisma centrului de
interes planificat şi de faptul că ariile de stimulare constituie pentru copii modalităţi
de cunoaştere a realităţii şi de a o înţelege.
Gruparea domeniilor experenţiale în arii curriculare şi formularea de
finalităţi comune pentru fiecare din acestea este o invitaţie către o abordare
curriculară integrată, cel puţin în cadrul aceleiaşi arii curriculare. Modelul integrăii
pedagogice descrie, deci, saltul de la proiectarea şi propunerea conţinuturilor în
variantă tradiţională, în cadrul unor domenii separate, la organizarea şi parcurgerea
conţinuturilor într-o manieră integrată ce corespunde mai bine, atât finalit ăţilor
educaţionale ce vorbesc despre o dezvoltare armonioasă şi integrală a individului,
cât şi noii viziuni epistemologice (post)moderne.
Activităţi integrate, cunoştinţe din cadrul mai multor domenii pot fi
imbinate armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în activitatea
integrată intră şi jocurile şi activităţile alese sau cunoştinţele interdisciplinare sunt
focalizate pe anumite domenii experienţiale, iar jocurile si activităţile alese se
desfaşoară în afara acesteia.
Prin cunoaşterea tuturor formelor de folclor accesibile nivelului de
înţelegere al copiilor şi prin abordarea lor în activităţile instructiv -educative se
poate manifesta admiraţia şi preţuirea faţă de valorile culturale ale poporului.
Şezătorile sunt mijloace prin care copiii sunt antrenaţi în perceperea
frumosului şi implicit a creativităţii. Şezătorile constituie un mijloc complex de

26
educaţie deoarece îi familiarizează pe copii cu unele elemente de folclor contribuind
astfel la dezvoltarea dragostei pentru tradiţiile populare, le dezvoltă gustul pentru
frumos, pentru armonie, le cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, spiritul de echipă.
Datinile şi obiceiurile populare ne reprezintă şi constituie o adevărată, „valută” a
ţarii noastre, apreciată şi recunoscută în întreaga lume, fapt ce determină dorinţa de
a cunoaşte frumuseţea şi naturaleţea obiceiurilor, a folclorului autentic, a portului
popular şi a graiului local. De asemenea au rolul de cunoaştere de către copii a
specificului zonei şi a frumosului din jur (culoare, forma, sunet, nu numai prin
cuvinte ci şi prin fapte).
Organizarea unor acţiuni colective cat mai antrenante, constituie un mijloc
eficace pentru închegarea colectivului de copii. Astfel, participarea în comun la o
şezătoare organizată de grupa lor şi o altă grupă din grădiniţă, îi uneşte pe copii.
Şezătorile, fără un efort deosebit, uneori şi fără o pregătire prealabilă,
constituie serbări în miniatură, organizate într-un cadru mai restrâns, dar cu o
eficientă educativă deosebit de mare.
Şezătorile, după cum le arată şi denumirea în tradiţia poporului nostru, sunt
reuniuni cu caracter cultural-educativ, la care copiii sunt antrenaţi şi fiecare
participant îşi dă contribuţia cu ceea ce cunoaşte mai bine (o poezie, un cântec,
ghicitori, interpretarea unor dansuri, dramatizarea unor povesti). Şezătoarea este cu
atât mai reuşită cu cât fiecare copil contribuie activ la desfăşurarea programului ei.
Şezătorile se pot organiza cu ocazia unui eveniment din viata poporului.
Satisfacţiile obţinute de copii în realizarea diferitelor numere din programul
şezătorii, ca şi bucuria şi celelalte emoţii comune au un efect puternic asupra vieţii
de colectiv, îmbunătăţind relaţiile, întărind sentimente de prietenie şi ajutorul
reciproc intre copii.
Creativitatea preşcolarilor este rodnică, improvizaţiile de moment sunt
deosebit de reuşite. Aceste şezători plac atât de mult copiilor, încât am observat ca
ei au început să iniţieze jocul, "De-a şezătoarea",la centrul joc de rol.
În timp ce pictează, modelează, ţes, cos, copiii cântă cântece de muncă şi
acest prilej este pentru ei o sărbătoare dar şi un prilej de destindere.

27
 În evoluţia lor, serbările de inspiraţie folclorică s -au asociat manifestărilor
foarte variate ale spiritului creator al poporului nostru, manifestărilor inspirate, ca
formă şi conţinut, fie din anotimpuri, fie din munca oamenilor, fie din momente cu
largă semnificaţie din viaţa familială (botezuri, nunţi).
Dar ele, serbările, sunt legate strâns şi cu evoluţia sentimentelor de mândrie
naţională. Este vorba aici despre serbările cu tematică patriotică inspirate din
momente importante ale istoriei poporului nostru: 1 Decembrie, 24 Ianuarie.
Activitatea artistică şi cu precădere serbările oferă prilejuri de organizare a unor
situaţii educaţionale bazate pe cooperare şi muncă în grup, pe antrenarea copiilor în
activităţi colective, indispensabile pentru conturarea propriei personalităţi.
Creaţia populară a copiilor prin conţinutul amuzant, optimist, atrăgător are
menirea să contribuie la formarea unui şir întreg de calităţi pozitive, necesare
copiilor. Dintre acestea fac parte: dragostea de muncă, stima faţă de oameni,
devotamentul, dreptatea, sinceritatea, îndrăzneala etc. Folclorul îi deprinde pe copiii
de vârstă preşcolară să fie ageri, dibaci, să judece logic şi le formează noţiuni de
cântec şi joc organizat, creează o atmosferă de voie bună, le trezeşte spiritul de
iniţiativă. Imitându-i permanent pe cei maturi cu îndeletnicirile folositoare, ei se
pregătesc pentru munca viitoare.
Tocmai de aceea folclorul pentru copii a şi devenit, aşa cum este numit
deseori, o adevărată „enciclopedie”.Un rol deosebit în procesul educaţiei morale a
copiilor îl are parteneriatul cu familia. Proverbul chinezesc “Semeni fapte bune şi
culegi deprinderi, semeni deprinderi şi culegi un caracter, semeni caracter şi culegi
un destin” deschide acea taină mare a educaţiei care frământă Omenirea. Practica
pedagigică ne dovedeşte că munca educativă desfăşurată în acest sens devine mai
eficientă în măsura în care educatoarea se străduie să realizeze un parteneriat cu
familia, întrucât copilul pendulează între “ce e bine” şi “ce e rău” şi numai aduţii din
familie îl pot ajuta să facă alegerea corectă.
Realizarea misiunii de părinte în cadrul educaţiei morale a copiilor
preşcolari ar avea succes, prin recunoaşterea şi propagarea valorilor
fundamentale:Adevărul. Binele. Frumosul. Dreptatea. Libertatea, care pot fi
dezvoltate la copii prinbasm, poveste – care sunt îndrăgite de cei mici pentru că

28
lumea fabulosului nu cunoaşte îngrădiri şi nu lasă neîndeplinită nicio dorinţă, nicio
aspiraţie. Lumea basmului e o lume dreaptă, în care nici o nelegiuire nu rămâne
nepedepsită, în care Binele triumfă întotdeauna.
Chiar şi povestirea, lectura snoavelor descoperă înţelepciunile practice ale
omului simplu, ale modului în care percepe el viaţa şi lumea înconjurătoare. În
snoavă, copiii descoperă reversul calităţilor eroilor din basm: prostie, lenevie,
viclenie. Proverbele şi zicătorile exprimă un adevăr ce poate fi aplicat în diferite
situaţii de viaţă, având în primul rând funcţie formativă. Ca şi ghicitorile, ele
declanşează în mintea copilului un întreg şi complicat raţionament inductiv,
contribuind la dezvoltarea gândirii copilului, într-un mod plăcut pentru el.
Pentru dezvoltarea sentimentelor patriotice, copiii trebuie familiarizaţi şi cu
evenimentele culturale, cu tradiţiile şi obiceiurile specifice poporului nostru, care -l
sensibilizează, şi în acest fel îl învaţă să manifeste interes pentru valorile culturale.
În acest sens s-ar putea de organizat acţiuni, unde să fie implicaţi şi părinţii:
amenajarea colţului folcloric, decorarea unor obiecte, vizite la ,,Muzeul de
Etnografie şi Folclor”, serbări, participarea la spectacole organizate cu ocazia unor
sărbători.
În concluzie, mijlocirea relaţiei copilului cu acest univers valoric, prin
explicare şi implicare, reprezintă esenţa educaţiei pentru însuşirea valorilor culturale
ale poporului nostru.
Prilej de manifestare a potenţialului creativ al copilului,folclorul îşi poate
găsi o aplicare pedagogică mai susţinută înscopul dezvoltării simţului ritmic şi
melodic, ca şi pentru
formarea intelectuală a viitorului cetăţean. Copiii sunt nu numaicreatori -inventivi pe
plan muzical, ci şi pe plan lexical şi verbal.Se pare, însă, că dezinteresul adulţilor
faţă de creativitateanaturală a copiilor în planul jocurilor de societate specific e
vârsteia inhibat în bună parte, în ultimul timp, creativitatea folclorică acopiilor,
substituind-o cu jocuri de calculator impuse de adulţi şicu repertorii care nu au de -a
face cu preocupările vârstei copilăreşti, ci mai degrabă cu repertorii de interes
pentru adulţi. Folclorul copiilor ne oferă posibilitatea să privim în trecutul
îndepărtat al omenirii, să surprindem un moment din geneza artei, a poeziei cântate,

29
incantate, desprinsă treptat de contextual funcţional în care era integrată iniţial.
Constituind punctul central al activităţii lor, felul specific de manifestare – provenit
din surplusul de energie psihică şi fizică pe care îl consumă intelectual şi afectiv –
producţiile lor artistice trebuie considerate ca având nu numai o utilitate distractiv ă
ci, în acelaşi timp, educativă, didactică – dezvoltă spiritul de cooperare, de acţiune,
de formare a limbajului, a sensibilităţii, a percepţiei verbale şi muzicale, punându -i
în mişcare forţele spirituale şi corporale – pedagogică şi socială: învaţă să numere,
să-şi cunoască părţile corpului, zilele săptămânii etc., înainte de faza şcolarităţii.
Intuind valoarea artistică şi socială a acestor fapte artistice, pedagogii, folcloriştii şi
psihologii au pus bazele învăţământului musical naţional, valorificând patrimoniul
cultural tradiţional folcloric, în care un loc important îl ocupă folclorul copiilor.
(Cristescu, 2014, pg 7)
Întreaga viaţă a copilului este organizată conform unui tradiţional cod
ritmic şi ritmat, de care ţine seama, în mod inconştient, în toate acţiunile sale.
Micile societăţi ale copiilor au la bază norme de la care nu se pot sustrage nici în
timpul jocului nici în afară de acesta. Cei ce se sustrag acestui cod – a cărui
finalitate este formarea copilului în spiritul cinstei, al dreptăţii, al disciplinei – sunt
pedepsiţi prin membrii lor din grup.
Marii pedagogi şi psihologi care au cercetat comportamentul copiilor în
timpul jocului, susţin că aşa cum copilul se joacă în copilărie, aşa se va manifesta în
muncă şi în viaţa socială la maturitate; aceasta pentru că în copilărie joaca este cea
mai serioasă muncă a copilului mic.
A priva copiii de darul nativ al jocului şi de creaţia aferentă acestuia,
denumită generic folclorul copiilor, înseamnă a le ştirbi personalitatea şi a le inhiba
potenţialul de dezvoltare intelectuală, artistică şi socială.(Cristescu, 2014, p9)

30
 Proiect de cercetare

ARGUMENT:

Aflat la vârsta la care copilul ar trebui să fie lipsit de orice presiune şi grija,
dar având experinţa faptului că uneori grădiniţa poate fi un mediu stresant pentru
copil (în special în perioada de acomodare dar şi cand se pune un accent deosebit pe
pregătirea pentru şcoală), am considerat că un joc vesel, o glumă bună, o povestire
hazlie este preferată de copii şi creează un climat emoţional pozitiv. În acest sens
folclorul şi literatura pentru copii abundă în basme, poveşti, doine, legende, poezii,
cântece,colinde, snoave, anecdote, proverbe, zicători, ghicitori, recitative -
numărători ; acestea placându-le mult copiilor şi totodată constituind mijloace de
formare a unor trăsături morale pozitive şi implicit ducând la formarea personalităţii
copilului. N-am uitat nici dansul popular care are o importanţă deosebită în
dezvoltarea fizică şi armonioasă a preşcolarului, dar în acelaşi timp dezvoltă simţul
ritmului, gustul pentru frumos, îi familiarizează pe aceştia cu unele elemente de
folclor.
De aceea,este necesar ca orice acţiune educativă să cultive frumuseţea
morală prin modelele de conduită ale celor din jur, prin familiarizarea cu tradiţiile
populare,evenimentele istorice, valorile spirituale ale localităţii natale şi ale ţării.
Aşadar, susţinem cultivarea folclorului şi a umorului folcloric şi considerăm că este
benefic pentru copilul preşcolar să studieze şi să aprofundeze, în măsura în care îi
permite speciicul vârstei, aceste valori naţionale străvechi.
Acesta este motivul pentru care ne propunem activităţi de cunoaştere a unui
strop din ceea ce a creat omul simplu, cu iscusinţa şi căldura sufletului său, a minţii
sale, pentru ca fiecare dintre preşcolarii noştri săpoată şti de unde se trage, cine este,
pentru a şti cine trebuie şi cum trebuie să fie ca cetăţean .

31
TEMA : Folclorul în învăţământul preşcolar

PROBLEMELE DE CERCETAT: Folclorul românesc- facor de educaţie.

OBIECTIVELE PROPUSE:

OBIECTIVE CADRU
I Cunoaşterea moştenirii nepieritoare a folclorului românesc, a tradiţiilor,
obiceiurilor şi
îndeletnicirii poporului nostru.
II Achiziţionarea unor cunoştinţe minime de umor folcloric încât să fie
capabil de sentimente care să-i stimuleze şi să-i dezvolte spiritul şi gustul estetic.
III Valorificarea tradiţiilor populare, a cântecului şi dansului popular.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
I1. Să cunoască elemente componente ale artei populare
Exemple de comportamente:
-să observe componenţa costumului naţional din diferite zone ale ţării;
-să cunoască produsele artizanale ale unor ocupaţii tradiţionale ale
poporului român (olăritul,
cioplitul, pirogravura, ţesutul, cusutul, împletitul), cât şi uneltele folosite
(suveica, războiul, andrelele, acul etc.);
I2. Să-şi însuşească deprinderi de lucru în stil tradiţional
.Exemple de comportamente:
-să realizeze cusături pe pânză (etamină), carton cu motive naţionale;

32
 -să-şi însuşească modalităţile de ornamentare a diferitelor supr afeţe prin
repetiţia motivelor,
alternanţă, simetrie;
-să-şi însuşească deprinderea de ţesut.
I3. Să cunoască obiceiurile calendaristice zonale şi naţionale
Exemple de comportamente:
-să recepteze şi să înţeleagă conţinuturile unor texte cu tradiţii şi obi ceiuri
specifice zonei;
-să utilizeze vorbirea dialogată, nuanţarea vocii, intonaţia;
-să fie capabili să realizeze mişcarea scenică potrivită obiceiului prezentat;
-să foloseascăîn joc recitative
-numărători din folclorul copiilor.
II1. Să achiziţioneze cunoştinţe minime despre umor şi folclor şi să fie
capabil de sentimente care să-i dezvolte sensibilitatea artistică.Exemple de
comportamente:
-să înţeleagă binele, adevărul, frumosul din faptele eroilor din poveşti,
basme, snoave;
-să perceapă umorul din textele prezentate, cântece, jocuri muzicale;
-să aprecieze situaţiile comice, să le raporteze la sine sau la cei din jurși șă
le interpreteze.
II2. Să-şi manifeste admiraţia faţă de muncă şi faţă de cei ce muncesc.
Exemple de comportamente:
-să dezaprobe lenea şi să cunoască consecinţele ei;
-să recunoască din textele literare prezentate pe cei leneşi şi păţaniile lor;
-să spună proverbe şi zicători despre lene, muncă, hărnicie, prietenie.
II3.Să exprime liber prin desen ceea ce simt şi gândesc despre eroii din
poveşti.
Exemple de comportamente:
-să recunoască personajele din povestirile prezentate;
-să descrie ceea ce are mai hazliu fiecare personaj;
-să redea însuşirile, năzdrăvăniileeroilor din poveştiîn desene.

33
 III1. Să perceapă frumuseţea cântecului şi dansului popular
Exemple de comportamente:
-să interpreteze în grup şi individual cântece din folclorul copiilor;
-să-şi însuşească paşii de dans popular (horă, dansuri în perechi).
III2. Să se integreze rapid şi eficient în viaţa socială, în relaţia de gr up.
Exemple de comportamente:
-să aibă încredere, voinţă şi curaj în raport cu sine şi cu ceilalţi;
-să utilizeze zicători, proverbe, recitative folclorice, strigături, dovedind
înţelegerea trăsăturii morale pe care o degajă;
-să se transpună emotiv în rolul personajului prezentat.
CONŢINUTURI:
1.Elemente componente ale artei populare: componenţa costumului naţional,
ocupaţii tradiţionale, unelte.
2.Deprinderi de lucru în stil tradiţional (ţesături, cusături pe pânză, carton),
decorarea unor obiecte (linguri de lemn, farfurii etc.)
3.Cântece şi dansuri populare româneşti
4.Obiceiuri şi tradiţii-zonale, naţionale.
5.Cântece, jocuri muzicale hazlii, recitative-numărători din folclorul
copiilor.
6.Audierea unor texte literare (poveşti populare, basme, snoave, l egende,
dialoguri vesele).
7.Proverbe, zicători, ghicitori, strigături.
8.Dramatizarea unor fragmente din textele literare umoristice studiate.
9.Desene libere (uitucul,fricosul, vorbăreţul, mincinosul).

IPOTEZE:

Dacă se abordează folosirea folclorului copiilor pentru a crea o atmosferă

relaxantă în care copilul să poată să îşi poată dezvolta la capacitate maximă
personalitatea proprie şi spiritul de apartenenţă la neamul românesc, atunci se

34
creează premizele dezvoltării capacităților de comunicare, de receptare pozitivă a
umorului, de a avea o atitudine pozitivă în faţa diferitelor probleme întâlnite .
Din observații personale nesistematice, ulterior și din studierea unei
bibliografii de specialitate în domeniul pedagogiei, s-au structurat treptat câteva
ipoteze de lucru, cu caracter general sau operațional.
Studierea folclorului în grădiniţe influenţează în mod pozitiv activitatea de
învăţare, imaginaţia, interacţiunea dintre copii şi dintre copii şi adulţi şi le crea ză o
imagine pozitivă de sine.
Folclorul copiilor conţine un real tezaur de informaţii necesare psihologilor,
pedagogilor, sociologilor şi etnomuzicologilor. Studiul limbajului şi conţinutului
tematic dezvăluie anumite trăsături spirituale ale copiilor, ap titudinile, gusturile şi
tendinţele lor, preferinţa pentru ritm şi sunet, într-o etapă din existenţa lor, când
mijloacele oral-auditive de comunicare sunt preponderente. Există în acest
microunivers forme specifice de viaţă (artistică şi juridică), de orga nizare şi
manifestare socială, artistică şi culturală.
Învaţarea activă - obiectiv al procesului instructiv-educativ. Dinamismul
fara precedent al timpului istoric actual impune învatarea de tip inovator, care are
drept caracteristici esenţiale: caracterul anticipativ şi participativ. Cei patru piloni ai
educatiei secolului XXI sunt: a învata Să CUNOSTI, a învata Să FACI, a învata Să
FII, a învata Să CONVIEŢUIESTI.

Rezultate obținute –achiziţiile copilului în plan cognitiv şi afectiv.

METODOLOGIA CERCETĂRII:

Prezentarea și descrierea succinta a populației studiate

Folclorul copiilor ne ofera materialul necesar realizarii tuturor obiectivelor

stabilite in programa de invatamant prescolar. Acest material este deosebit de vast,
deoarece contine intreaga problematica a adaptarii copilului la mediul social si
natural, cu intrebarile si nelinistile ce decurg de aici. Oricum nimeni nu poate
intelege mai bine lumea copilariei decat copiii insisi, devine evident faptul ca aceste
productii artistice din folclorul copiilor se adreseaza in modul cel mai direct

35
sensibilitatii si capacitatii lor de intelegere cu rezultatele cele mai bune pe planul
instructiei si educatiei.

Definirea conceptelor:
Folclorul copiilor se caracterizează ca un gen universal , bine conturat, care
a luat naştere în mod firesc la o vârstă când jocul constituie punctul central al
activităţii lor. Prin cântec şi joc copilul ia cunoştinţă cu mediul înconjurător,
străduindu-se să-l cunoască, să şi-l apropie, ori să-l domine.
Folclorul copiilor poate fi abordat la nivelul mai multor arii curriculare,
structurat după programă, care să cuprindă un obiectivelor transdisciplinare,
obiective de referinţă, activităţi de învăţare etc. Prin obiectivule transdisciplinare se
urmăreşte dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, a capacităţii de interpretare
vocală şi realizarea unor compoziţii prin activităţi practice.

CONSTRUIREA INSTRUMENTELOR DE CERCETARE

Pentru reuşita obiectivelor propuse trebuie desfăşurată o munca de cercetare
ce dezvoltă o atitudine științifică faţă de realitatea educațională nemijlocită ajutând
cadrul didactic să ia distanţă faţă de propria-i activitate practică, să privească in mod
practic situațiile de instruire create si deja parcurse, să reflecteze şi să s esizeze noi
cai de abordare, de ameliorare a procesului de învățământ.
In cercetarea pedagogica se folosesc metode menite să asigure colectarea
datelor in problema investigată.
Dintre acestea, cel mai des se recurge la:
 observarea pedagogica
 experimental pedagogic
 convorbirea
 studiul de caz
 analiza produselor
Oricât de utile ar fi metodele de cercetare a datelor si tehnicile de prelucrare
a acestora, ele nu pot înlocui imaginația cercetătorului manifestata in interpretarea
datelor, in analiza lor teoretica.

36
 De aceea, sunt necesare acumularea de experiența in cercetare si exersarea
permanenta a imaginației creatoare.
In lucrarea mea voi expune modul in care, folosind metode ca observarea,
experimentul, convorbirea, analiza produselor activității, am încercat sa adun cat
mai multe date privitoare la pregătirea copiilor pentru un debut școlar in bune
condiții, cât mai relaxant şi mai atrăgător cu putinţă.
Metoda cuprinde un ansamablu de strategii prin care se poate ajunge la
detinerea unor rezultate noi care să asigure perfecţionarea si optimizarea acţiunii
educaţionale.

37
 LOCUL SI DURATA CERCETARII:

Grădiniţa cu program normal CN ,,Ştefan Velovan”, Craiova

Grupa Mare

EŞANTIONAREA
Cercetarea pentru lucrarea de față a fost făcută pe un eșantion de 25 de
preșcolari din grupa mare.

1.aTabel grafic cu preșcolarii grupei mari.

Grupa mare Nr. copii Fete Baieti

Eșantion de 25 14 11
lucru

38
 BAIETI 44%
FETE 56%

FETE BAIETI

Preșcolarii celor două grupe sunt bine dezvoltați atât din punct de vedere fizic , cât
și psihic , provenind din familii cu venituri modeste

1.b Tabel grafic cu preșcolarii supuși studiului dupa starea materială și

mediul familial

Grupa Nr. Mediul familial Starea material

de copii
Organizat Dezorganizat Plecați Foarte Bună Satisfăcătoare
studiu
bună

Grupa 25 18 3 4 5 17 3
mare

39
 Experiment pedagogic:

Pentru a observa cum îmbunătăşţeşte atomsfera din grupă folosirea

folclorului copiilor s-a utilizat metoda experimentului şi a chestionarului.

Utilizat de obicei de către cadrele didactice, experimentul psihopedagogic

furnizează date de ordin cantitativ şi calitativ, cu grad sporit de precizie,
rigurozitate; ele sunt concludente şi uşor de prelucrat şi interpretat cu ajutorul
metodelor şi tehnicilor statistico-matematice. Poate fi folosit, de asemenea, în scop
diagnostic(constatativ) pentru evidenţierea deosebirilor psihice individuale.
De exemplu, prin intermediul povestirii, după o suită de planşe -tablouri, pot
fi desprinse unele tipuri de percepţie: analitic/sintetic;explicativ/descriptiv. Prin
organizarea şi desfăşurarea unor secvențe de activitate ind ependentă a elevilor, în
condiţii de linişte şi în prezenţa factorilor perturbatori, pot fi studiate modificările
apărute în productivitatea activităţii, influenţele asupra însuşirilor atenţiei etc.
Limitele acestei forme de experiment provin din faptul că el se desfăşoară în condiţii
multiple şi variate ce nu pot fi în totalitate ţinute sub control.
De aceea, rezultatele obţinute se pot datora atât factorilor de progres
introduşi în experiment, cât şi influenţelor exercitate de aceste condiţii. „Metoda
experimentală este metoda preferată a cercetătorului, la care recurge ori de câte
ori sunt date condiţiile pentru utilizarea ei adecvată.”
În fiecare zi pe durata experimentului educatoarea a folosit cat mai multe
materiale din folclorul copiilor cu conţinut umoristic şi hazliu pentru elaborarea
activităţilor integrate de la grupă.

TEME ORIENTATIVE PROPUSE:

1. Obiceiuri și datini populare-convorbire și răsfoire de albume cu motive populare,

costume populare, pliante etc.
2. Din zonele folclorice ale ţării-lectură după imagini
3. Din tainele olarilor-vizionare PPT
4. Micii meşteşugari-modelarea unor obiecte din cocă şi sare
5. Să ţesem frumos-covoraşe

40
6. Obiecte strămoşeşti-observare
7. Să coasem frumos-cusături pe carton
8. ,,Foaie verde si-o alună
Treceţi fata pe sub mână”-strigături
9. Obiecte ţărăneşti-decorare
10. ,,Vorba dulce, mult aduce”-proverbe şi zicători
11. Din folclorul copiilor-recitative numărători
12. Hai poftiţi la şezătoare!-activitate cu părinții
13. ,,La cireşe”-de Ion Creangă (povestire)-lectura educatoarei
14. ,,Pupăza din tei”-de Ion Creangă (povestire)-vizionare CD
15. ,,Leneşul mai mult aleargă”-dezbatere de caz
16. ,,Capra neastâmpărată”-povestea educatoarei
17. ,,Ceata lui Piţigoi”-cântec
18. ,,Dobroge mândră grădină”-cântec
19. ,,Mi-a zis mama că mi-o da”-cântec
20. Poveşti încurcate-joc distractiv
21. Personaje rătăcite-joc exerciţiu
22. Hai să râdem împreună-dramatizare
23. Să râdem cu personajele lui Ion Creangă-dramatizare
24. Personaje hazlii-desen
25. ,,Frunzuliţă maghiran”-cântec
26. ,,Geamparaua”-dans popular
27. ,,Hora”-dans popular
28. Jocul ,,Capra”-dramatizare în versuri
32. Jocul „Ursul”-dramatizare în versuri
33. Legenda Florii-Soarelui-lectura educatoarei
34. Ghici, ghicitoarea mea!-concurs de ghicitori
35. Cântecul melcului-recitative din folclorul copiilor
36. Hai să facem o serbare!-program artistic
Prin intermediul poveştilor, cântecelor, recitativelor-numărători,
ghicitorilor, filmuleţelor tematice, costumelor naţionale şi a celorlalte materiale

41
didactice folosite la grupa, copii au făcut cunoştinţă cu datinile strămoşeşti, cu
izvorul nesecat al înţelepciunii ţăranului român, cu frumuseţea şi bog ăţia artei
populare şi au petrecut clipe amuzante alături de colegi şi educatoare.

CULEGEREA ŞI PRELUCRAREA INFORMAŢIEI, ELABORAREA

CONCLUZIILOR
9.1. Analiza rezultatelor cercetării

La sfârşitul perioadei de introducere a folcorului copiilor în activităţile

educative ale grupei de copii s-a intocmit un chestionar pentru a arăta dacă aceştia
frecventează grădiniţa cu mai multă bucurie decât înainte şi dacă doresc ca
activităţile folclorice să continue şi în viitor.

Chestionar

1.Cum te simţi la grădiniţă de când doamna face mai multe activităţi amuzante?
Desenează, în ovalul de mai jos, o faţă veselă sau una tristă!

2 Ţi se pare mai distractiv să fii de unul singur sau cu prietenii? Încercuieşte

imaginea corespunzătoare!

42
3.Cum crezi că este grădiniţa ta, frumoasă sau urâtă? Încercuieşte desenul care
seamănă cu
grădiniţa ta!

4.Ce îţi place mai mult la grădiniţă? Încercuieşte doar 3 dintre elementele de mai
jos!

mâncarea să te joci să lucrezi să afli doamna

5. Desenează mai jos activitatea care te-a bucurat cel mai mult în ultima vreme

43
 Centralizarea răspunsurilor chestionarelor :

Analizând rezultatele și analizând comportamentul subiecților în cadrul

investigației, am reușit formularea mai multor concluzii privind influența predării
folclorului copiilor asupra rezultatelor educaţionale ale preșcolarilor.

Rezultate obținute:

Grupa Nr. Părerea despre activităţile folclorice

eșantion Foarte bună Bună La fel ca Nu imi

înainte place

Grupa 25 20 4 1 -

mare

Utilizarea folclorului copiilor în cadrul activităţii integrate

îmbunătățește imaginea pe care o au preșcolarii asupra actului predării și
asupra grădiniței.

În urma introducerii activităţilor folclorice umoristice , relațiile dintre copii

sunt vizibil îmbunătățite, aceștia continuând să discute pe marginea subiectelor
abordate sau a produselor realizate de ei chiar și în cadrul activităților liber alese .
Se observă că și preșcolarii mai puțin implicați, mai puțin sociabili ajung să
participe la aceste discuții. Preșcolarilor li se dezvoltă respectul pentru opiniile
celuilalt, simțul responsabilității, al implicării și se observă că problemele de
integrare socială se ameliorează.

44
 Toți preșcolarii (100%) au observat o schimbare în bine a atmosferei din
grupă în urma orelor în care se utilizează folclorul copiilor în activitățile
interdiscilpinare.

Utilizarea folclorului îmbunătățește frecvența preșcolarilor la

gradiniță.

Centralizând răspunsurile am observat că activitațile dinamice, interesante

determină preșcolarii să vină cu drag la gradiniță. Am fost surprinsă plăcut să
constat că activitațile folclorice s-au bucurat de prezență foarte bună (concluzie
desprinsă din răspunsurile lor, dar și din rezultatele obținute). În concluzie copiii vin
mai cu drag la grădiniţă atunci cand desfăsoară activităţi care îi bucură şi care le
satisfac nevoia de cunoaştere, de joacă constructivă şi de interacţiuni împlinitoare cu
adulţii şi cu ceilalţi copii de vârsta lor.

CONCLUZII ȘI IMPLICAȚII

1. PLAN DE INTERVENȚIE

Programa pentru activitatea opțională,,La gura sobei”

-Opțional interdisciplinar-

45
 ARGUMENT

„A fost odată ca niciodată...” , „Şi-am încălecat pe-o roată şi v-am spus

povestea toată!” sunt câteva expresii tipice din poveştile pe care copiii noştri le aud
tot mai rar din gura adulţilor. Astăzi, când cartea tinde să devină o „Cenuşăreasă” a
copiilor, a adolescenţilor, de ce nu şi a adulţilor, este foarte necesar sădirea în inima
şi mintea celor mici dragostea pentru adevăratele valori, valori care astăzi par a fi
desconsiderate.
Este momentul să apărăm cu ultimele forţe tezaurul cultural, la care oameni
dăruiţi au irosit ani de studiu şi de muncă asiduă pentru a realiza adevărate
capodopere, care ne umplu sufletul şi mintea de lumină, dragoste, credinţă,
cunoştinţă, bucurie, frumuseţe, speranţă... Cum putem realiza acest lucru? Răspunsul
este simplu: prin educaţie.
În urma consultării ofertei educaţionale, cât şi a resurselor materiale şi
umane, am ales realizarea opţionalului „La gura sobei” (opţional interdisciplinar:
educarea limbajului, educaţie muzicală, educaţie plastică, activitate practică ) ca o
completare a folosirii literaturii populare Astfel vine ca un firesc după studierea
operelor din literatura populară, studierea unor opere din literatura cultă. Mi -am
propus, prin parcurgerea acestui opţional, să îmbogăţesc orizontul lor de cunoaşt ere
în ceea ce priveşte arta (literatură, muzică), să dezvolt capacitatea de receptare şi
exprimare orală, să imprim copiilor un gust estetic şi un comportament pozitiv prin
explorarea tărâmului fermecat al poveştilor. Ascultându -le, povestindu-le, cântându-

46
le acolo, „la gura sobei”, aceste poveşti vor deveni nemuritoare. Micul ascultător va
deveni un cititor pasionat şi poate un scriitor iscusit.

OBIECTIVE CADRU

1. Educarea interesului pentru carte, creaţii literare prin înţelegerea frumuseţii şi

armoniei limbii române în diferite genuri literare;
2. Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical şi
sintactic;
3. Dezvoltarea capacităţii de a comunica din perspectivă lingvistică, plastică,
muzicală şi a artei dramatice.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ

O1- să recunoască şi să denumească elementele distinctive ale unei cărţi;

O2- să asculte şi să reacţioneze adecvat la poveştile transmise prin citire sau
povestire;
O3- să discute despre cărţile citite (personaje, naraţiune, epilog);
O4- să demonstreze înţelegerea textului apelând la diferite modalităţi: repovestire,
dramatizare, desen, joc de rol;
O5- să-şi confecţioneze singuri o carte în imagini;
O6- să fie capabil să creeze el însuşi(cu ajutor) mici povestiri şi dramatizări.

CONŢINUTURI. ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Lecturi ale educatoarei;repovestiri;diafilme;teatru de păpuşi;dramatizări;
joc de rol;convorbire;activităţi creative (desene, confecţionare - măşti, puzzle,
labirinturi, etc.).
Texte suport: Greierele şi furnica, de La Fontaine;Ciuboţelele ogarului,
de Călin Gruia;Amintiri din copilărie, de Ion Creangă;Fata babei şi fata
moşneagului, de Ion Creangă;Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, de Fraţii Grimm;O
mare şi frumoasă prietenie. Eminescu- Creangă, de Dumitru Almaş;Scufiţa Roşie,
de Charles Perrault;Turtiţa, poveste populară.

47
 METODE ŞI TEHNICI DE EVALUARE:

Joc didactic; povestire;organizarea unui carnaval; expoziţie cu vânzare a

lucrărilor realizate ( măşti, colaje, desene, cărţi de poveşti confecţionate); jurnalul
grupei; albume cu fotografii; portofoliul „ Poveşti la gura sobei”

PROPUNERI PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA ACTIVITĂŢII

Această metodă derivă din managementul de proiect, în pedagogie fiind
transferată ca metodă de cercetare pe o anumită temă, îmbinând cunoştinţele
teoretice cu activitatea practică.

 Conturarea proiectului se va întocmi “harta proiectului”, respectiv redarea

schematică a planului tematic pentru subiectul ales şi subordonările dintre
teme.
 Timpul suplimentar-pentru documentare
 Timpul necesar pentru comunicarea cu părinţii, cu reprezentanţi ai
comunităţii locale
 Organizarea unui centru tematic
 Promovarea unui învăţământ diferenţiat
 Promovarea unor metode active-participative
 Constituirea si folosirea unei “hărţi” a temei, care să fie uşor “citită”
 Nu educatoarea fixează graniţele a ceea ce trebuie să fie copilul, ci el
singur este cel care stabileşte cât poate şi vrea să înveţe.
 Curiozitatea preşcolarului şi efortul propriu sunt antrenate la maxim.
Lăsând la o parte greutăţile pe care le poate întâmpina educatoarea, cel mai
important aspect rămâne efectul acestei strategii didactice asupra copiilor.
Astfel, în, plan cognitiv copiii: primesc o abordare, o viziune unitară
asupra lumii (lucru deosebit de important dacă ne gândim că, mai târziu,în şcoală,
învăţarea este realizată pe domenii);
 căutând informaţii din mai multe surse, referitoare la aspecte variate
conform hărţii proiectului, ei îşi exersează puterea de analiză şi sinteză.
În plan social sunt puşi în situaţia de a colabora între ei, li se dezvoltă
spiritul de cooperare, de apartenenţă la grup, socializează:

48
  implicarea comunităţii locale în desfăşurarea unor proiecte lărgeşte sfera
de integrare a copilului în social, îl ajută să cunoască ş i acele aspecte
specifice unităţilor respective (Primărie, Unităţi de pompieri etc.);
 în educaţia copiilor se manifestă o unitate de ţeluri din partea grădiniţei,
a familiei, a comunităţii locale.
În plan afectiv copiii capată încredere în ei, li se dezvoltă simţul demnităţii
şi autoaprecierea, atunci când cele propuse de ei sunt luate în seamă de toată grupa
şi analizate;
 se formează conştiinţa de sine prin raportare la alţii;
 trăiesc sentimental de solidaritate cu colegii de grupă, dar şi pe cel de
bucurie şi de satisfacţie.
Avantajele acestei metode: dezvoltarea capacităţii de a opta şi a lua decizii,
educarea iniţiativei şi spiritului de independenţă a copilului, dorinţa copiilor de a
cerceta şi găsirea soluţiilor de către aceştia, stimularea comunicării copii-adulţi,
copil-copii, contribuie la dezvoltarea unei personalităţi armonioase a copiiilor.

49
 Încheiere

S-a afirmat de la inceput şi se repetă tot mereu că scopul folclorului este de

a ne arăta felul propriu de a simţi al unui popor, viaţa lui sufletească în toate
manifestările ei mai cacacteristice, şi cum se resfrâng în diferitele lui producţiuni
păstrate din timpurile cele mai vechi. Folclorul este chemat prin urmare să ne ducă
la stabilirea de fapte psihologice, şi de aceea orice culegător d e basme, poezii
populare, credinţe ş.a. trebuie să vadă în materialul adunat contribuţii preţioase şi
sigure de etnopsihologie.(Gorovei, 1976, p110)
Prin folclor înţelegem creaţia artistică, colectivă, orală şi anonimă a unui
popor, ce oglindeşte concepţia despre lume şi viaţă. Folclorul este cunoscut şi sub
denumirea de artă populară. B. P. Hajdeu defineşte trăsătura esenţială a folclorului
ca fiind opera unui întreg popor sau chiar a unei ginţi întregi, a umanităţii.
Mobilitatea creaţiei populare este văzută într-o triplă rotaţie: “prin trecerea din gură
în gură, prin trecerea din ţară în ţară, prin trecerea din epocă în
epocă”.(Negrilă,2007,p.84)
După constituirea sa ca gen de sine stătător, folclorul copiilor a parcurs un
drum greu caracterizat prin menţinerea sa în pofida stăpânilor şi influenţelor străine
care nu au putut înfrânge puterile creatoare ale poporului român. în secolul nostru,
cu deosebire la sfârşitul primei jumătăţi şi în continuare, folclorul copiilor a reuşit
să se impună prin rezultatele incontestabile, ceva mai mult, să -şi dobândească un loc
bine determinat în literatură prin rolul educativ pe care îl are. între folclor şi
pedagogie există o strânsă legătură. Această legătură a ţinut -o nu atât pedagogii
teoreticieni, ci, în special învăţătorii, şi, alături de ei, preoţii de la sate.(Negrilă,
2007, p. 85)
Prin intermediul folclorului putem să transmitem copiilor noştri valori prin
care sa îşi formeze in mod deplin personalitatea: dragostea de frumos, sensibilitatea,
conştinţa apartenenţei la neam, mândria naţională.Cu alte cuvinte, folosirea
folclorului şi a artei populare în activitatea preşcolarilor contribuie la îmbogăţirea şi
extinderea orizontului cultural artistic al copiilor, în educarea sentimentelor de
dragoste, admiraţie, mândrie, respect faţă de comorile creaţiei populare, la cultivarea

50
trăsăturilor de personalitate caracteristice omului nou, de care are nevoie societatea
noastră de astăzi.
Academia Română, prin Departamentul de Etnologie al Institutului de
Filologie Română „A. Philippide”a propus Ministerului Educaţiei să integreze în
învăţământul preuniversitar predarea literaturii populare şi elemente de tradiţie şi
folclor românesc. Aceasta arată interesul crescut pe care socitatea românescă îl arată
folclorului şi faptul că se doreşte o integrare a acestuia într -un mod cât mai
organizat în învăţământul modern.
„Importanţa capitală a folclorului nostru, pe lângă incont estabila lui
valoare, în măsura în care e rodit de culegătorul artist, stă în aceea că literatura
modernă, spre a nu pluti în vânt, s-a sprijinit pe el, în lipsa unei lungi tradiţiiculte,
mai ales fiind foarte mulţi scriitori de origine rurală.” (G.Călines cu, 1982,p58).
Folclorul literar pentru copii are o vechime foarte mare, cuprinzând creaţii
orale ce însoţesc jocurile copiilor. De-a lungul timpului, folclorul literar pentru
copii a cunoscut diverse forme de manifestare, având o circulaţie mare în spaţiu l
românesc.
Arta noastră populară manifestată sub toate aspectele ei prezintă o bogăţie
nepreţuită de comori pentru toţi aceia care-şi iubesc patria şi neamul. Începând cu
obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând
cu frumoasele costume populare îmbrăcate în aceste împrejurări şi terminând cu
cântecele discursurile şi strigăturile, nelipsite la aceste datini, izvorul lor e nesecat
pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dăr ui din
nou.
Cunoscând valenţele formative ale folclorului şi artei populare tradiţionale ,
educatoarele au misiunea de a iniţia copiii în comorile inestimabile ale creaţiei
populare seculare. Pregătirea copiilor pentru viaţă înseamnă educarea l or în armonie
cu principiile, normele şi idealurile poporului român. Prin folclor copii de la
grădiniţă pot să cunoască mai bine şi să preţuiască mai mult lupta poporului nostru
pentru libertatea socială şi naţională, frumuseţea limbii şi a ţării sale, gâ ndurile,
sentimentele şi năzuinţele generaţiilor de ieri şi de azi

51
 Pentru toate acestea dar şi pentru alte ocazii, pe care spiritul creator al
educatoarei le va gasi şi valorifica, folclorul copiilor reprezintă o sursă nesecată de
inspiraţie, un ajutor în proiectarea activităţilor educative şi o bucurie a autenticului
care vor face ca activităţile din gradiniţă să fie mai îndrăgite de copii.
În lucrarea mea, ,,Folclorul copiilor, abordări în învăţîmântul preşcolar”
am subliniat importanţa pe care o au folclorul şi tradiţiile populare pentru
dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului preşcoalar.
Astfel, în primul capitol am definit termenul de folclor şi am prezentat o
scurtă istorie a acestuia iar mai apoi am prezentat diferite taxonomii ale sale
alăturând şi exemple.
În capitolul al doilea am arătat cât de utilă poate fi pentru cadrele didactice
din învăţământul preşcolar, folosirea în cadrul procesului de predare -învăţate
afolclorului copiilor şi am dat cateva exemple în acest sens.
În capitolul al treilea, care reprezintă partea practică, am arătat printr -un
proiect de cerecetare, cum pot fi aplicate în activitatea de la grupa de copii
elemente din folclorul copiilor pentru a obţine o atmosfer ă mai veselă şi mai
plăcută, îmbunătăţind astfel calitatea procesului educativ. Apoi am proiectat şi o
activitate ce se poate constitui într-un opţional despre literatura pentru copii care să
fie o continuare a studierii folclorului copiilor, pentru a înt regi cunoştinţele copiilor
despre literatură în general.

52
Bibliografie:

*** (2005), Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii. Curriculum

pentru Învățământ preşcolar 3-6/7 ani, Bucureşti, MECTS.

*** (2008), Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, Bucureşti,
MECI.

*** (2009), Metodologia formării continue a personalului didactic din învăţământul

preuniversitar, MECI.

*** (2000), Regulamentul de organizare şi funcţionare a învăţământului preșcolar.

*** Ce și cum predăm la clasa pregătitoare – Ghidul profesorului, Editura Diana, Pitești.

*** ISTORIA LITERATURII ROMÂNE (colectiv), vol. 1, Editura Academiei, Bucureşti,

1966.

1. Bîrlea O.( 1981), Folclorul românesc, vol I, Bucureşti, ed.Minerva

2. Bîrlea O.( 1983), Folclorul românesc, vol II, Bucureşti, ed. Minerva
3. Bîrlea O.( 1979), Poetica folclorică, Bucureşti, ed Univers.
4. Cioban, Florin, Folclorul copiilor, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006.
5. Călinescu G. (1982), Istoria literaturii române de la origini până în prezent
6. Chiriac M.(2011), Integrarea ,o nouă abordare a curriculumului preşcolar,
Brăila, Editura Sfântul Ierarh Nicolae.
7. Chiscop, Liviu (2000), Didactica educaţiei limbajului în învăţământul preşcolar, ghid
metodic, Bacău, Editura Grigore Tăbăcaru.
8. Comişel E.( 1982), Folclorul copiilor, Bucureşti, Editura Muzicală
9. Cristescu C.( 2014),, Importanţa folclorului copiilor” , Ghidul iubitorilor de
folclor, Nr.4
10. Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Cluj-Napoca, Ed.
Dacia.
11. Goia, Vistian, Literatura pentru copii şi tineret – modele formative, Editura Napoca
Star, Cluj-Napoca, 2008.

53
12. Grovei A.( 1976), Literatură populară, Bucureşti, ed Minerva
13. Mitu F., Antonovici Ş.( 2005), Metodica activităţilor de educare a limbajului
în învăţământul preşcolar, Bucureşti, Ed. Humanitas Educaţional
14. Mogonea F.( 2013), Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia
curriculumului ,Craiova, ed Universitaria
15. Negrilă I.(2007),, Folclorul copiilor –mijloc de educare a limbajului” , Studii
de stinţă şi cultură, Anul III, Nr. 4 (11), Decembrie
16. Negruţiu S.( 2005), Valorificarea folclorului în învăţământul primar, Cluj-
Napoca, ed. Casa Cărţii de Ştiinţă
17. Norel, Mariana, Bota, Alina Oana (2012), Didactica domeniului experienţial Limbă şi
comunicare, Cluj-Napoca, Editura ASCR.
18. Pop M. , Ruxăndoiu P.( 1976), Folclor literar românesc,Bucureşti, Editura
diactică şi pedagogică
19. Vidican C., Ocălătorie în lumea portului popular românesc, Cluj-Napoca, Ed.
Via Felicitas
20. Tătaru, L., Glava, A. Chiș, O. (Coord.), Piramida cunoașterii - repere metodice in
aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Diamant, Piteşti, 2016.

54