Bunica– Barbu Ştefănescu Delavrancea este dată , ştiu dinainte ceea ce au de gând
– Ei , ce mai vrei ? puternicii pământului, şi adeseori râd cu hohot
– Să spui ...
– A fost odată un împărat mare , mare ...
– Cât de mare ?
– Mare de tot . Şi - şi iubea împărăteasa
ca ochii din cap . Dar copii nu avea . Şi îi
părea rău , îi părea rău că nu avea copii ...
– Bunico , e rău să nu ai copii ?
– Fireşte că e rău . Casa omului fără
copii e casă pustie .
– Bunico, dar eu n -am copii şi nu -mi
pare rău .
– Spune , bunico , spune .
– Şi aşa , îi părea grozav de rău că
nu avea copii . Şi ... nu mai putea de părere
de rău că nu are copii ... Într - o zi veni la
el un moş bătrân , bătrân , că - şi târa barba
pe jos de bătrân şi de cocoşat ce era . Şi
era mic , mic de tot ...
– Cât era de mic ?
– Poate să fi fost , aşa , cam ca tine .
– Va să zică , nu era mic , mic de tot ...
– Era mic , da’ nu aşa mic de tot .
Povestea lui Harap - Alb Ion Creangă
 Mătuşă, ştii ce? Una -i una şi două -s
mai multe ; lasă - mă - n pace , că nu - mi văd
lumea înaintea ochilor de năcaz .
 Luminate crăişor, nu te iuţi aşa de
tare, că nu ştii de unde - ţi poate veni ajutor.
 Ce vorbeşti în dodii, mătuşă? Tocmai
de la una ca dumneata ţi - ai găsit să aştept
eu ajutor ?
 Luminate crăişor, Cel de Sus varsă
darul său şi peste cei neputincioşi; se vede că
aşa -i place sfinţiei sale. Nu căuta că mă vezi
gârbovă şi zdrenţuroasă. Prin puterea ce -mi
a fost vreunul dintre-ai tăi,
că sunteţi, toţi, la fel de răi,
de nepriceperea şi slăbiciunea lor. Căci multe
au văzut ochii mei, de - atâta amar de veacuri
câte port pe umerele acestea.
Un om năcăjit – Mihail Sadoveanu
– Ce mai faci tu , măi flăcăule ? Ai
ieşit cu oile la păscut ?
– M - a trimes tătuca să le mai port !
– Dar eşti tu vrednic , bre Niculăeş ,
să porţi un cârd de oi ?
– He , sunt eu vrednic ; da’ acuma n -
am ce purta , sunt supărat ...
– Cum se poate ? Şi de ce , mă rog ?
– De ce ? Pentru că în primăvara asta
tot ne - au căzut din oi ; ş - acuma am rămas
numai cu acestea şase ...
– Şi v - au murit multe , bre Niculăeş ?
– Multe... răspunse el grav , răzimân-
du - se înaintea mea în băţ , ca ciobanii .
Tătuca întruna blastămă şi suduie când cade
câte - o oaie ; mă mai bate şi pe mine
câteodată ; dar parcă eu ce - s vinovat ?
Lupul şi mielul – Jean de La Fontaine
– Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie?
Obraznicule, stai că-ţi dau eu ţie!
– Cumplit mă dor dojenile Măriei Tale,
dar n-au deloc temei precum ai spus.
Când eu m-adap cu zece stânjeni mai la vale,
cum aş putea să-ţi tulbur apa mai în sus?
– Ba o tulburi!
iar acum un an m-ai şi bârfit!
– Măria Ta, fii bun şi ţine seama
că nici nu mă născusem! Eu încă sug la mama…
– Atunci a fost din fraţii tăi vreunul!
– Cum să fi fost, când eu nu am niciunul…
– Chiar dacă n-ai, nu are-a face:
de la ciobani pân’ la dulăi,
şi niciodată nu-mi daţi pace! Dar mă răzbun, ai
înţeles?
Capra cu trei iezi – Ion Creangă
Capra : 1. Doamne , cumetre , Doamne ! De
ce ţi - i mai drag în lume , tocmai de - aceea
n - ai parte ! (...) Sărmanii gâgâlici , de cruzi
s - au mai dus ...
Lupul : 2. Apoi , dă , cumătră ; se vede treaba că
şi lui Dumnezeu îi plac tot puişorii de cei
mai tineri .
Capra : 3. Apoi , iacă i - ar fi luat Dumnezeu ,
ce ţi - ar fi ? D - apoi aşa ? ...
Lupul : 4. Doamne , cumătră , doamne ! Oiu face
şi eu pe prostul ... Oare nu cumva nenea
Martin a dat raita pe la dumneata pe -acasă ?
Că mi - aduc aminte ca acu că l - am întâlnit
odată la zmeuriş , şi mi - a spus că dac - ai
vrea dumneata să - i dai un băiet , să - l
înveţe cojocăria .
Capra : 5. Ia poftim , cumetre , şezi colea şi
să te ospătezi oleacă din ce ne - a dat
Dumnezeu !
Iedul mic : 6. Lupul nostru mănâncă hâlpov .
Uite : gogâlţ - gogâlţ - gogâlţ îi merg sarmalele
întregi pe gât .
Lupul : 7.  Dumnezeu să ierte pe cei răposaţi ,
cumătră , că bune sarmale ai mai făcut !
Iedul mic : 8. Cade în groapa cu jăratic ! Acum
scoate , lupe , ce - ai mâncat ! Cu mama ţi - ai
pus în cârd ? Mama ţi - a venit de hac .
Lupul : 9. Văleu , cumătră , talpele mele ! Mă
rog , scoate - mă că - mi arde inima -n mine !
Capra : 1o. Ba nu, cumetre; c - aşa mi - a ars şi
mie inima după iezişorii mei! Lui Dumnezeu
îi plac pui de cei mai tineri , mie însă - mi
plac şi de işti mai bătrâni , numai să fie bine
fripţi; ştii, cole, să treacă focul printr - înşii.
Lupul : 11. Cumătră , mă pârlesc , ard de tot ,
mor , nu mă lăsa .
Capra : 12. Arzi , cumetre , mori , căci nici viu
nu eşti bun ! De - abia i - a mai trece şi
băietului istuia de spăriet , că mult păr îmi
trebuia de la tine ca să - l afum ! Ţi - aduci
aminte , dihanie răutăcioasă şi spurcată , când
mi - ai jurat pe părul tău ? Şi bine mi - ai mâncat
iezişorii ! ...
Lupul : 13. Mă ustură inima -n mine , cumătră !
Mă rog scoate - mă şi nu - ţi mai face atâta
osândă !
Capra : 14. Moarte pentru moarte , cumetre !
Şoarecele , cocoşul şi motanul– Lev Nicolaevici Tolstoi
– Am văzut , mamă , două animale .
Unul era tare fioros , celălalt tare blând .
– Ia spune , cum arătau acele fiare ?
– Cea fioroasă umbla de colo până
colo prin ogradă , avea picioare negre , moţul
roşu , ochii roşii bulbucaţi , clonţul ca un
cârlig . Când am trecut pe lângă ea , a
deschis clonţul , a ridicat un picior şi a prins
a răcni atât de tare , că nu ştiam unde să
mă ascund .
– Acesta - i cocoşul. El nu face rău
nimănui , să nu te temi de dânsul . Da ’
cealaltă fiară , cum arăta ?
– Cealaltă stătea tolănită pe - o parte
şi se încălzea la soare . Avea gâtul alb şi
pufos , lăbuţele cenuşii , netede , îşi spăla cu
limba blăniţa de pe piept şi dădea uşurel din
coadă când se uita la mine .
– Prostuţule , prostuţule . Păi ăsta - i
chiar motanul !
Muzicanţii din Bremen  Iacob şi Wilhelm Grimm
 Ce ţi s - a - ntâmplat de strigi aşa , – Ah, ce mare dobitoc!
măi cocoşule ? Astâmpără - te odată , că Nu-l credeam aşa de prost
împuiezi urechile oamenilor !... Să ia-n spate pe oricine…
 Dau şi eu de veste c - o să fie Ia stai, frate, că e rost
vreme frumoasă , dar la ce bun !... spuse cu Să mă poarte şi pe mine!
tristeţe cocoşul . Mâine - i duminică , şi ne – Ce-ai crezut tu oare, javră? Au, crezut-ai că
vin oaspeţi . Dar vezi că stăpână - mea nu se sunt mort?
mai arată milostivă faţă de mine . I - a spus Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
bucătăresei c - ar pofti să mă mănânce la ma Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
să , în ciorbă , aşa că în seara asta o să mă Şi de alte spurcăciuni…
scurteze de cap ... Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi
 Pă bine , Creastă - Roşie , să te să-mi faci?
necăjeşti matale pentru atât !... Hai mai bine Nu mi-ar fi mie ruşine de viţei şi de malaci,
cu noi la Bremen ... Ai un glas care te Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?…
unge , şi de te - ai învoi să cântăm
împreună , ne - ar asculta lumea cu gura
căscată , zău aşa !... Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi –
Nikolai Nosov
– Aşază-te, Peticel, imediat am să-ţi fac
Dumbrava minunată  Mihail Sadoveanu
portretul.
 Ce facem noi , Patrocle ? Drumul
– Stai într-un loc, nu te mişca, altfel n-ai
nu se mai cunoaşte .
să-ţi semeni.
 Patrocle , eu ştiu că tu eşti căţel
– Dar acum îmi seamăn?
vrednic şi viteaz , dar ce ne facem noi dacă
– Aidoma.
ne - om rătăci în pădure ? Acu’ ar fi bine să
– Hai, arată-mi să văd ce-a ieşit!
cioplim o toacă de lemn de tei şi s - o
– Cum, aşa arăt eu?
aninăm într - un vârf de copac . Când bate
– Bineînţeles că aşa. Păi cum altfel?
vântul , toaca sună şi bunicii ne caută şi ne
– Dar mustăţi, de ce mi-ai desenat? Că
găsesc . Dar nu putem face toacă , pentru că
doar eu n-am mustăţi.
n - am luat cuţit de - acasă .
– Ei, odată şi-odată or să-ţi crească.
 Se înţelege, fără cuţit nu facem nici
o ispravă . – Şi nasul de ce e roşu?
– Asta ca să fie mai frumos portretul.
– Atuncea ce-i de făcut? Iaca, în cer,
Dumnezeu a aprins lumânările, dar cărarea tot nu – Iar părul de ce e albastru? Ce, parcă
părul meu e albastru?
se zăreşte. Aşa nu putem sta. Eu zic să căutăm
culcuş. – E albastru. Dar dacă nu-ţi place aşa, îl
pot face verde.
– Asta-i lucru prea uşor.
– Nu, ăsta nu-i un portret bun, spuse
Bivolul şi coţofana– George Topîrceanu Peticel. Dă-mi-l să-l rup.
– Vrei să distrugi o operă de artă?