Hermeneutica zidului

Gabriela Robeci
Istoria și Teoria Artei
Master I

În studiul de față voi trata hermeneutica zidului, sub aspectul unor perioade și culturi variate,
abordând semnificația unor ziduri protective sau limitatoare și urmând apoi să prezint integrarea
acestui simbol în creațiile contemporane.

Din perspectivă istorică, zidul poate fi considerat punctul esențial al arhitecturii de apărare din cele
mai vechi timpuri. Îndepărtându-ne la momentul în care civilizațiile umane încep să își contureze
prezența, cea mai rudimentară formă de apărare e compusă dintr-un val de pământ completat de o
palisadă. Acest sistem evoluează până în punctul în care zidurile sunt întărite și create din piatră și
se înconjoară cu șanțuri umplute cu apă. Dar ce semnificație ar putea avea această delimitare pentru
mentalul uman? În mare parte s-ar subsuma sentimentului de siguranță. Spațiul din afara zidurilor
rămâne cel al libertății, însă, în egală măsură și cel al nesiguranței. Limitarea din spatele zidurilor
are dezavantajul normelor și îngrădirii libertății depline a indivizilor, însă are avantajul apărării.
Evoluția fortificațiilor poate fi urmărită pe întreg mapamondul și în toate culturile umane. Ideea
protecției venite de la legendarul zid al Troiei sau realul zid al Constantinopolului de nepătruns,
Marele Zid al Chinei sau fortificațiile bisericilor și orașelor reprezintă doar câteva exemple de
semnificație hermeneutică înrădăcinată în mentalul uman.
Preluarea simbolismului zidurilor de apărare se repetă și chiar se perpetuează în imagistica
cinematografică. În cazurile de realitate fantastică sunt nenumărate cazurile în care o forță externă
negativă atacă umanitatea, ce își găsește refugiul în spatele unor ziduri, pe care le protejează cu
orice scop. Chiar dacă limita impusă îngrădește libertatea oamenilor, aceștia acceptă compromisul
acestei restricții, în schimbul propriei vieți. Serialele și filmele utilizează acest concept la maxim
pentru a atrage atenția audiențelor interesate de imaginația post-apocaliptică a creatorilor. Serialele
The Walking Dead, Game of Thrones sau Attack on Titans sunt trei exemple selectate, în care, de
fiecare dată umanitatea își găsește protecția în spatele unor ziduri. Istoria civilizațiilor, conflictele
și asediile servesc drept inspirație pentru creatorii de lumi fantastice din perioada contemporană,
care preiau simbolismul groazei resimțite de o populație ce dorește să se protejeze de necunoscutul
inamic. În ultimele 2 seriale amintite, imagistica este europocentristă, preluându-se frica Europei
creștine față de avansul otoman în teritoriu. The Walking Dead maximizează frica plasând-o în
fantasticul unui dezastru bio-chimic, unde zidurile protective ale trecutului pot cădea ușor,
restrângând umanitatea la un număr limitat de indivizi.

1
Însă, protecția nu este singura semnificație înglobată de zid. Separarea, limitarea, închistarea sau
chiar încarcerarea sunt transfigurate de același element, sfărâmarea zidurilor devenind încercarea
supremă de protest. Granițele impuse de oameni și frontierele de netrecut sunt exemplele cele mai
bune de ziduri de închistare. Ele nu numai că limitează populațiile într-un spațiu fizic,
nepermițându-le deplasarea, dar și blochează dezvoltarea organică și naturală a societăților, ce au
nevoie de schimburi și relaționări pentru a-și transforma viața în noi modele. Separarea blocului
de est de cel de vest prin Cortina de Fier, respectiv Zidul Berlinului, reprezintă un simbolism
puternic de îngrădire a libertăților omului, pe când spargerea zidului capătă semnificația eliberării
și a redobândirii libertății.
Din perspectiva artei, s-ar putea crede că imaginea hermeneutică a zidului ar fi rămas conectată cu
perioada anilor ’80, ’90, închistată în mișcările sociale de redobândire a libertății oamenilor. Cu
toate acestea, realitatea cotidiană cunoaște artiști ce încă resimt limitarea impusă de granițe și
ziduri. Aceștia își folosesc creativitatea și învăluie subiectul în propria lor filosofie, conferind noi
valențe limitărilor teritoriale. Granița dintre Mexic și Statele Unite ale Americii și granițele întărite
cu gard electric împotriva imigranților sunt problematicile cele mai dezbătute astăzi în presa
internațională cu privire la limitele teritoriale, însă ele reamintesc de probleme politico-culturale
îndelung dezbătute de-a lungul istoriei umanității.
Granița dintre Mexic și S.U.A a putut stârni reacția adversă a mai mulți artiști, dintre care Teresa
Fernandez și Minerva Cuevas au decis să intervină activ. Teresa a decis să picteze bucata de zid-
graniță ce se întinde pe plaja Tijuana în culoarea cerului. Hermeneutica unui zid ce se încadrează
în culoarea peisajului și care pare inexistent sau invizibil de la distanță trimite la simbolismul
căderii Zidului Berlinului. Zidul are oarecare transparență în sine, fiind compus din bare metalice
prin care oamenii pot strânge mâna familiilor aflate de partea cealaltă a graniței, devenind un fel
de no man’s land, fâșie de pământ ce nu ține nici de sudul, nici de nordul Americii. Ideea de a
„vandaliza” o graniță prin vopsirea zidurilor, amintește de simbolismul artei graffiti, artă
reacționară împotriva normelor impuse ale societății, care limitează dezvoltarea creativă liberă.
Îngrădirea persoanelor într-un spațiu fizic și neoferirea libertății de a se deplasa devine sinonimă
cu stagnarea creativității și exprimării artistice. Proiectul Teresei Fernandez, The Pillars of

2
Strength, început pe plaja Tijuana în 2011 continuă asupra întregii suprafețe de zid, în 2016, odată
cu declarațiile politice ale lui Donald Trump.
Minerva Cuevas a abordat o atitudine diferită față de granița dintre sudul și nordul Americii. Artista
a cercetat delimitările naturale existente istoric între cele două părți și a depistat zona Rio Bravo.
Analizând spațiul artista declară: „Dacă există o graniță, există un pod” (If there is a border there
is a bridge). Propriul simbolism asupra graniței este elucidat drept o barieră naturală, care poate fi
traversată prin intermediul zidului unui pod. Bariera devine, în acest aspect, un element pozitiv, ce
conectează oamenii și ajută la mișcarea populațiilor, ideilor și civilizațiilor, fiind necesară
dezvoltării. Acțiunea întreprinsă de Minerva este de a găsi cea mai puțin adâncă zonă a râului, ce
poate fi traversată sărind pe pietre, pe care le marchează cu var, astfel încât alți oameni să poată
urmări zidul de piatră natural pentru a trece granița. Pe fondul politicii divizioniste susținute de
Donald Trump, acțiunile acestor artiste devin nu doar opere de artă, ci și un act politic de protest
pașnic.

Un ultim exemplu pe care îl voi menționa, va fi artistul din Ghana, El Anatsui. Acesta creează
instalații-obiect din materiale reciclate, cum ar fi capace, dopuri, râșnițe ruginite sau oglinzi.
Lucrările sale devin „pânze” semi-transparente sau complet opace din metal, care scrâșnesc la
fiecare mișcare de aer și care se intitulează Gli, respectiv Zid, Barieră. În diverse interviuri El
explică propria sa copilărie când putea vedea zidul ce delimita granița dintre Togo și Ghana, pe
care îl percepe drept un construct uman menit să blocheze vederea, dar care nu are suficientă putere
pentru a bloca imaginația umană, care închipuie diferite ficțiuni ce s-ar putea afla în spatele acestei
limite. Cuvântului Gli are multiple
semnificații în dialectul twi din
regiunea Ashanti, de unde provine
artistul. Mai poate însemna și
poveste sau să întrerupi, iar
„zidurile” din capace metalice
create de artist foșnesc povești și
stârnesc imaginația, blocând doar
parțial vederea. Semnificația
zidului în mentalul uman a putut fi
atât de importantă, încât a stârnit
creativitatea populației vorbitoare
de twi, însumată în creația acestui
artist stabilit în Ghana.

În concluzie, imagistica și semnificația zidurilor încă stârnește creativitatea umană, manifestată

prin artefacte, alterarea artefactelor sau chiar prin activism social-politic. Dacă imaginația poate fi
provocată de ideea unor granițe, atunci ea se întinde fără limite și continuă să construiască o lume
fantastică cu care ne înconjurăm, un întreg sistem făcut de om, man-constructed.

3
 Bibliografie generală

***, 20 Years after the Fall of the Berlin Wall, Konrad Adeauer Stiftung, Singapore, 01/2009.

Delumeau, Jean, Frica în occident (secolele XIV-XVIII), Vol. II, Editura Meridiane, București,
1986.

Fernand, Braudel, Gramatica civilizațiilor, Vol. II, Editura Meridiane, București, 1994.

Hebdige, Dick, Subculture, The Meaning of Style, Taylor & Francis e-Library, 2002.

Cirlot, J. E., A Dictionary of Symbols, Taylor & Francis e-Library, 2001.

Alexi, Worth, „Meet the Artist Who Uses Empties to Reinvent Sculpture. El Anatsui and a
Thousand Bottles of Rum on the Wall”, New York Times, February 22, New York, 2009.

Reintjes, Brandon, Installing Anatsui: The Politics of Economics in Global Contemporary Art,
BFA The School of Art Institute of Chicago, University of Louisville, 2009.

Vogel, Susan Mullin, El Anatsui: Art & Life, 2012, London, Prestel Publishing.

Link-ografie

Interview with Teresa Fernandez, The Pillars of Strengh,

https://www.youtube.com/watch?v=cEVxOOLq0jU, accesat: 14.06.2017.

Minerva Cuevas, Bridging Borders, https://www.youtube.com/watch?v=NPtQJFpOlAM, accesat:

14.06.2017.

El Anatsui: Gli (Wall), https://www.youtube.com/watch?v=oig4Vsg_8cQ, accesat: 14.06.2017.