Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Calitatea bazei ereditare a unui produs depinde in cea mai mare parte de calitatile ereditare ale
organismelor care au fost imperecheate pentru a obtinerea respectivei baze ereditare. In acest scop in
procesul de amelioarare a animalelor se procedeaza la alegera si folosirea la reproductie a celor mai bune
exemplare care corespund scopului cresterii. Operatiunea de alegerea a animalelor care se vor reproduce
este cunoscuta sub denumirea de selectie, iar felul in care sunt realizate cuplurile in speranta obtinerii de
genotipuri optimizate, reprezinta potrivirea perechilor.
Prin selectie se poate asadar sa se promoveze la reproductie animalele ale caror insusiri sunt
utile (performante) si deci dorite, sau sa se indeparteze (excluda) de la productie animalele cu insusiri
nedorite (neperformante). Acest mod de abordare conduce la o alta definitie concise data selectiei:
discriminarea reproductiva.
In functie de scopul urmarit, selectia artificiala poate imbraca mai multe forme :
Selectia practicata de om poate lua in considerare numarul de animale apreciate si modul in care
sunt urmariti diversi parametri ce constituie obiective in munca de ameliorare. In functie de numarul de
animale care se supun aprecierii selectia poate fi individuala, forma ce permite aprecierea cea mai
complexa si corecta si selectie in masa (masala) care presupune alegerea de grupe de indivizi cu insusiri
asemanatoare. In raport de modul de urmarire al atingerii anumitor parametri, selectia poate
in tandem si concomitenta. Selectia concomitenta are la randul sau doua metode de realizare: metoda
clasarii si metoda indicilor de selectie.
Efectul selectiei
Daca se doreste calcularea efectului anual al selectiei (∆gy) se raporteaza castigul genetic pe
generatie la intervalul intre generatii (y), rspectiv: ∆gy= (h² * i )/y.
Diferenta de selectie reprezinta diferenta dintre media caracterului la indivizii alesi in lotul de
prasila si media caracterului la populatia din care provin.
Intervalul intre generatii (y) reprezinta durata de timp dintre data medie a nasterii parintilor si
data medie a descendentilor, avand valori caracteristice pentru fiecare specie ( taurine 5,3 ani; suine 2,7
ani; ovine 3,9 ani; cabaline 9,3 ani; gaini 1,5 ani).
2. Potrivirea perechilor
Prin potrivirea perechilor se vizeaza ca in contextul stabilirii cuplurilor mascul-femela sa se fixeze
in baza ereditara a descendentului, acele particularitati selectionate la animalele de prasila. Potrivirea
prechilor se poate realiza individual ( in fermele de selectie) sau pe grupe de animale cu valori apropiate
( in fermele de productie). Tinand cont de gradul de asemanare fenotipica sau de gradul asemanare
genotipica, imperecherile se pot regasi sub patru forme:
- imperecheri heterogene ( animale care se deosebesc intre ele prin unul sau mai multe
caractere fenotipice)
- imperecheri omogene (intre animale asemanatoare din punct de vedere
morfoproductiv)
- imperecheri inrudite ( intre animale in ale caror pedigree se regasesc unul sau mai
multi stramosi comuni.)
In practica zootehnica acest tip de imperechieri este folosit cu mult discernamant in cazuri
speciale cum ar fi formarea de rase noi, sau in cazul formarii de linii consangvinizate utilizate ulterior
pentru obtinerea de hibrizi ce manifesta un pronuntat efect de heterozis.
Cresterea in rasa curata, asa cum o arata si numele presupune folosirea la reproductie a unor
animale din aceeasi rasa, deci destul de asemanatoare. Aceasta aemanare conduce la obtinerea unor
produsi considerati tot de rasa curata, avand unele particularitati biologice: mare constanta si putere in
transmiterea caracterelor, specificitate ingusta privind cerintele fata de conditiile de mediu, plasticitate
mai redusa in ceea ce priveste modificarea directionata a unor insusiri pe care le au, o slaba putere de
adaptare la conditiile diferite fata de cele in care au crescut si s-au format parintii.
Cresterea prin incrucisare, consta in folosirea de animale ce apartin unor rase diferite, deci
avand origine si baza ereditara diferite. Aceasta metoda mai este cunoscuta si sub denumirea de metisaj,
iar produsii obtinuti se numesc metisi. Metisii prezinta unele insusiri biologice favorabile scopurilor
economice ale omului, ceea ce face ca metoda metisarii sa fie larg folosita. Astfel, metisii, deoarece au o
baza ereditara mai ampla, prezinta posibilitati mai mari de dezvoltare; prezinta o plasticitate si
adaptibilitate superioare, putere de valorificare buna a hranei, manifestand intens fenomenul de
heterozis. Totusi metisii au o foarte slaba constanta si putere de transmitere a caracterelor in
descendenta.
Incrucisarea poate fi practicata in diverse forme care nu se exclud dar care sunt clasificate in
functie de doua criterii: numarul de rase folosit ( incrucisari simple in care se folosesc numai doua rase si
incrucisari complexe cand se folosesc mai mult de doua rase) si scopul urmarit (incrucisari de ameliorare
si incrucisari de productie).
a) Incrucisarile de ameliorare
- se bazeaza pe posibilitatea schimbarii frecventei genotipurilor intr-o populatie apeland
la migratie prin formele sale ( imigratie si emigratie ). In aceasta categorie sunt
incluse incrucisarea de transformare ( sau de absorbtie), incrucisarea de infuzie si
incrucisarea pentru formarea de rase noi.
a.1. Incrucisarea de transformare se practica pentru a inlocui o rasa locala de animale cu insusiri
necorespunzatoare, cu alta rasa ce se preteaza a fi crescuta in acelasi areal. Metoda presupune folosirea
femelelor din populatia locala imperechiate cu masculi din rasa amelioratoare. Masculii locali ca si metisii
obtinuti in generatiile succesive ( F1-F4) sunt exclusi de la reproductie. Dupa circa 4 generatii de actiune
a rasei amelioratoare, produsii generatiei F5 se cresc in sine, considerandu-se ca proportia de sange de
la rasa amelioratoare a depasit 92%.
a.2. Incrucisarea de infuzie se practica de regula pentru rasele obtinute initial prin absorbtie si la care se
mai manifesta unele caractere mostenite de la rasa locala. Corectarea acestor insusiri se poate face prin
folosirea timp de o generatie a masculilor din rasa amelioratoare, dupa care se continua cresterea in sine
a materialului biologic.
a.3. Incrucisarea pentru formarea de rase noi, se practica de regula pentru rasele obtinute initial prin
absorbtie si la care se mai manifesta unele caractere mostenite de la rasa locala. Corectarea acestor
insusiri se poate face prin folosirea timp de o generatie a masculilor din rasa amelioratoare, dupa care se
continua cresterea in sine a materialului biologic.
a.4. Incrucisarea pentru formarea de rase noi, se practica de regula pe populatiile mai mici, folosind
diverse rase considerate, de catre cei care se ocupa de formarea rasei noi, ca pot contribui la
introducerea unor caractere dorite. Aceste incrucisari sunt mai rar folosite si se desfasoara dupa
protocoale particulare.
b) Incrucisarile de productie
b.1. Incrucisarea industriala simpla consta in folosirea a doua rase, metisii de prima generatie fiind
folositi exclusiv in scopuri productive ( Landrance x Marele Alb).
b.2. Incrucisarea industriala mixta consta in folosirea a trei rase. Metisii F1 obtinuti dintre doua rase se
incruciseaza cu cea de a trei rasa, iar produsii obtinuti sunt folositi in scopuri productive.
b.3. Incrucisarea alternativa presupune folosirea a doua rase cu mentiunea ca din fiecare generatie, o
parte dintre femele sunt retinute pentru prasila fiind imperechiate alternativ cu masculi din rasele initiale.
b.4. Incrucisarea rotativa se bazeaza pe folosirea a 3 sau 4 rase. Se porneste de la doua rase si succesiv,
o parte dintre femelele metise sunt imperechiate succesiv cu masculii din rasele desemnate a participa la
acest tip de incrucisari.
Hibridarea, este o metoda de crestere in care sunt imperechiate animale apartinand aceluiasi
gen, dar din specii diferite. Produsii obtinuti poarta numele de hibrizi. Aceste animale hibride au o buna
plasticitate, valorifica bine hrana, sunt rezistente la conditiile de mediu si la alte solicitari, dar sunt in
general infecunzi sau au fecunditate foarte scazuta, de regula infecundiatea manifestandu-se la masculi.
Sub aspect morfologic metisii seamana ca aspect cu tatal iar ca dezvoltare corporala cu mama.
Hibrizii genului Bos, s-au putut obtine hibrizi intre indivizi din acelasi subgen (taurine x zeb) sau
intre indivizi din genuri diferite ( taurine x yak).
Hibrizii subfamiliei Equine, aceasta subfamilie include cabalinele, asinii si zebrele. Intre cabaline
si asini, in functie de sexul genitorilor se obtine catarul ( iapa x asin) sau bardoul ( asina x armasar).
Intre cabaline si zebre se obtin zebroizii.
Hibrizii genului Ovis, intre rasa Merinos si Muflonul salbatic s-a obtinut Merinosul de munte, iar
intre Merinos precoce si Arhar s-a obtinut Arharo-Merinosul de Cazahstan.
La pasari si porci pot fi realizate unele hibridari dar care nu prezinta importanta economica.