Medicamente cu efecte toxice asupra embriogenezei

Sarcina reprezinta o stare fiziologica paticulara care implica modificari la nivelul

organismului matern ce permit dezvoltarea fatului. Fatul este in permanenta in contact
cu organismul matern, prin intermediul placentei - membrana ce separa mama de copil.
Organismul mamei asigura, in general, oxigenul si substantele nutritive necesare
dezvoltarii fatului si preia toxinele produse de acesta in urma procesului de
metabolizare. Schimburile de substante dintre mama si fat se realizeaza prin
traversarea placentei - membrana de natura lipidica care contine numeroase
echipamente enzimatice si a carei permeabilitate creste pe masura ce sarcina
evolueaza. Grosimea barierei placentare scade de peste 10 ori la sfarsitul sarcinii fata
de perioada de inceput iar substantele trec mult mai usor.
Adesea, in perioada de sarcina sau alaptare, se intalnesc situatii care necesita
utilizarea diferitelor tipuri de medicamente. Ideal ar fi sa nu se apeleze la medicamente
in perioada de sarcina si alaptare, dar realitatea este diferita.
Exista situatii cand nu se poate evita utilizarea medicamentelor: o afectiune care exista
inainte de perioada sarcinii, ca de exemplu astm bronsic, hipertensiune arteriala, diabet
zaharat. In acest caz, trebuie continuat tratamentul pe parcursul sarcinii, iar medicul
hotaraste, dupa evaluarea pacientei, daca se utilizeaza acelasi tratament sau este
necesara modificarea cu un alt tratament mai sigur, atat pentru mama cat si pentru
fat;sarcina poate prezenta complicatii care pun in pericol atat mama, cat si fatul - spre
exemplu iminenta de avort;exista persoane la care unele simptome specifice starii de
gravidie au o intensitate mai mare, fapt ce conduce la o stare de disconfort (greturi
matinale, varsaturi, constipatie);in perioada de sarcina se pot manifesta mai usor
anumite afectiuni, cum ar fi infectiile urinare.
Medicamentele administrate in timpul sarcinii ajung la fat pe aceasi cale ca si
oxigenul si substantele nutritive, prin intermediul placentei. Majoritatea medicamentelor
sunt solubile in lipide si trec cu usurinta prin placenta, interferand cu dezvoltarea
intrauterina. In timpul sarcinii, medicamentele administrate sunt metabolizate in
proportie mica la nivel hepatic (la mama). Ele pot traversa placenta ca atare sau pot
suferi modificari in placenta deoarece aceasta contine numeroase enzime ce intervin in
metabolismul lor (in unele cazuri pot rezulta compusi de metabolizare mult mai toxici
decat medicamentul initial).
Medicamentele pot determina reactii adverse ce afecteaza direct fatul (ex. defecte de
dezvoltare vizibile la nastere) sau efecte care apar mai tarziu, in timpul vietii. De aceea,
administrarea medicamentelor in timpul sarcinii trebuie sa se faca doar atunci cand e
absolut necesar.
Modul in care un medicament afecteaza viitorul copil depinde de mai multi factori:
tipul medicamentului, doza administrata, momentul administrarii in raport cu varsta
sarcinii, expunerea concomitenta la alti factori de risc. Astfel, in primele 3 luni de sarcina
exista riscul cel mai mare, reactiile adverse produse de medicamente au intensitatea
cea mai mare predominand efectele teratogene (producerea de malformatii).
Efectele teratogene (dismorfogene) sunt anomalii ale unor tesuturi sau organe care
pot merge pana la monstruozitati incompatibile cu viata. Se pot datora, fie unor boli sau
toxice ingerate, fie administrarii unor medicamente.
Este contraindicata administrarea, in primul trimestru de sarcina (sapt. 1-9) a
urmatoarelor medicamente, datorita malformatiilor pe care le pot produce:
hormonii estrogeni - produc feminizarea fatului masculin, malformatii uterine,
malformatii ale tractului genitourinar la barbati;
steroizi androgeni si anabolizanti produc masculinizarea fatului feminin;
contraceptive orale produc sexualitate nedefinita;
fenitoina (antiepileptic) produce malformatii cranio-vasculare, ale degetelor si ale
unghiilor;
acidul valproic (antiepileptic) produce splina bifida, malformatii cranio-faciale;
antidepresivele produc malformatii cardiace si ale membrelor;
derivati de vitamina A produc malformatii cardiace, cranio-faciale.
Unele medicamente, daca sunt administrate in ultimele doua trimestre de sarcina,
pot genera reactii adverse sau toxice la fat si chiar nou-nascut:
antitiroidienele determina gusa;
antidiabeticele orale produc hipoglicemie;
anticoagulantele cumarinice produc hemoragii (acenocumarol, warfarina);
aspirina in doze mari produce hemoragii;
morfina produce deprimarea respiratiei si sindrom de abstinenta la nou nascut;
cloramfenicolul produce colaps si "sindrom cenusiu"
tetraciclinele produc dentitie anormala si colorata in galben;
aminoglicozidele de tip gentamicina produc ototoxicitate (surditate si tulburari
vestibulare).
Administrate in perioada prenatala si obstetricala, medicamentele stimulatoare ale
motilitatii uterine (ergometrina, ocitocina, propranolol, pilocarpina, neostimin, purgative
iritante - ex. aloe) pot provoca nastere prematura, avort sau asfixia fatului, iar cele
inhibitoare ale motilitatii uterine (salbutamol, terbutalina, indometacin, fenilbutazona,
aspirina, morfina, anestezice generale) pot cauza intarzierea nasterii si prelungirea sau
oprirea travaliului.