ATEROGENEZA

Structura normala a peretelui arterial

























Intima
 Medie
  Adventice

Functiile endoteliului
 Vasodilatatia:
 Pro:
 NO (EDRF)
 Prostaciclina
 Bradikinina
 Acetilcolina
 Contra:
 Angiotensina II - ECA
 Endotelina
 Catecolii plasmatici
 Tromboxan
 Exces Na+
 Anticoagulare – antiagregare:
 Pro:
 Plasminogen (t-PA)
 Prostaciclina
 Trombomodulina, heparan-sulfat
 Contra:
 PAI – 1
 Factor tisular
 F. von Willebrand
 Antiinflamator – antiproliferativ:
 Pro:
 NO
 Contra:
 Lipsa NO
 AT-II, aldosteron
  IL-6, VCAM, ICAM
 MCP, MCSF, PDGF, FGF

Ateroscleroza: o definitie
“Athère”: terci; “skleros”: dur
 boala cronica inflamatorie a peretelui arterial indusa de injurie endoteliala de cauze
variate caracterizata prin:
 incarcare cu colesterol esterificat si liber
 recrutare focala subintimala de monocite si limfocite T circulante
 inducerea de fibroza locala prin proliferarea celulelor musculare netede

Injuria endoteliala induce un raspuns inflamator cronic al peretelui arterial.

Celulele endoteliale - monostrat care regleaza trecerea substantelor din plasma in
peretele arterial.
Leziunea endoteliala :
- modifica permeabilitatea celulelor
- schimba legaturile dintre celulele endoteliale si dintre acestea si celulele mediei
- disfunctii endoteliale focale pe fondul uneia generalizate.

Leziunea endoteliala permite constituentilor plasmatici, ca lipoproteinele, sa patrunda in

peretele arterial.
Interactiunea dintre constituentii plasmei (lipide), plachete, monocit-macrofag, LT si endoteliu
duce la activarea unui anumit numar de celule, inclusiv plachete cu eliberarea din macrofage, LT,
endoteliu a unor factori de crestere si a unor factori proinflamatori.

Teoria “raspunsului la injurie”: factori implicati

 Hipercolesterolemia
 Stress-ul mecanic cronic: hipertensiunea
 Fumatul
  Factori toxici: homocisteina
 Factori infectiosi:
 Virusuri
 Bacterii
 Chlamydii
 Factori imunologici
 Factori genetici

Leziunile avansate se formeaza prin interactiunea dintre macrofage si CMN.

Persistenta factorilor de risc face ca leziunile sa progreseze lent.
Capacitatea endoteliului de regenerare sau recuperare a functiei este esentiala pentru oprirea
progresiei AS.

Exista dovezi clinice si experimentale ca sub terapie agresiva de reducere a lipidelor

leziunile AS pot regresa.

1. Initierea procesului AS
LDL circulant pare sa fie responsabilul de leziunile inflamatorii din AS: LDL circulant este oxidat de
macrofagele subintimale.
OxLDL este un mediator proinflamator care:
1. stimuleaza recrutarea si replicarea macrofagelor derivate din monocite
2. activeaza macrofagele care isi cresc capacitatea de a oxida LDL
3. Induce leziuni endoteliale severe = progresia AS
4. stimuleaza producerea de metaloproteinaze care pot transforma placa in instabila.
Ca raspuns la cercul vicios al inflamatiei (intretinut de nivelele serice crescute de LDL) celulele
musculare netede raspund prin migrare, subintimala, proliferare si sinteza de matrice bogata in colagen
= componenta fibroasa a placii. Procesul este guvernat de factori de crestere secretati de macrofage si
de celulele endoteliale activate
Response to injury hypothesis: mechanical, LDL, immunological, homocysteine, toxins, viruses, etc
produc leziune endoteliala care induc adeziunea leucocitara si care conduc la aparitia unui raspuns
inflamator specializat care rezulta in aparitia striilor lipidice si ulterior a placilor fibroase prin raspuns
fibroproliferativ sau fibroza de vindecare.
Endoteliul si macrofagele produc factori de crestere tip PDGF, colony stimulating fatcor (CSF),
transforming growth factor beta (TGF-beta) si multi altii, care induc activare endoteliala, migrarea si
proliferarea CMN, formarea de tesut fibros, multiplicarea macrofagelor. PDGF = mitogen puternic din
plachete, macrofage si CMN; induce proliferare severa a CMN intimale si a fibroblastilor.
CMN in AS: MIGREAZA sub intima, PROLIFEREAZA, se transforma SECRETOR (sinteza de
matrice extracelular). Stimulul ptr proliferare = PDGF si altii: FGF, EGF.
PDGF induce migrare si proliferare prin cai de semnalare IC diferite: cele doua cai pot fi inhibate
terapeutic separat.
Model experimental de AS: soarecii deficitari in Apo-E, lipoproteina transportoare de de colesterol
sintetizata de ficat, care participa la clearance-ul LDL in ficat.
Sinteza de FGF si VEGF din endoteliul supraiacent placii fibroase poate duce la aparitia unor (micro)
capilare in interiorul placii in leziunile avansate: acestea joaca un rol in hemoragia si tromboza
intralezionala care apara in fazele tardive de AS.
 1. Prezenta factorilor de risc
2. Expresia moleculelor de adeziune
3. Patrunderea LDL subintimal
4. Oxidarea LDL
5. Monocite migrate subintimal
6. Macrofage incarcate cu LDL
LDL circulant pare sa fie responsabilul de leziunile inflamatorii din AS. LDL circulant este
oxidat de macrofagele subintimale.
OxLDL este un mediator proinflamator care:
1. stimuleaza recrutarea si replicarea macrofagelor derivate din monocite
2. activeaza macrofagele care isi cresc capacitatea de a oxida LDL
3. induce leziuni endoteliale severe = progresia AS
4. stimuleaza producerea de metaloproteinaze care pot transforma placa in instabila

Patrunderea subintimala a lipoproteinelor aterogene

VLDL

LDL

Reteaua
matricii

extracelulare
 Fibrile de
colagen

Nu numai monocitele si LT patrund subintimal ci si VLDL si mai ales LDL, care va fi oxidat (oxLDL)
de catre macrofage.
Injurie endoteliala:
 Colesterolemie 350 mg/dl
 TA > 160/90 mmHg
AGE
 homocisteina
 hipoxia + CO

 Adeziunea monocitelor si a LT la
endoteliu prin molecule de adeziune:
 selectine E, L, P
 VCAM-1 si ICAM-1
 Proliferarea macrofagelor (MCP, MCSF-1)
si incarcarea cu LDL (“foam-cells”)

FAZA CM PRECOCE A ATEROGENEZEI ca raspuns

inflamator cronic al peretelui arterial: adeziunea leucocitelor
la endoteliu prin intermediul moleculelor de adeziune.
La 12 zile dupa inducerea unei hipercol severe (700-1000 mg/dl) sau la 1 luna dupa hipercol moderata
(200-400 mg/dl) numeroase monocite si limfocite T se pot observa aderand la peretele arterial si la
endoteliu. Acestea trec prin endoteliu se localizeaza subendotelial, acumuleaza lipide si devin foam
–cells si dau nastere striului lipidic la bifurcatii si ramuri colaterale
Monocitele si LT adera la endoteliu prin intermediul unor:
• molecule de adeziune glicoproteice: SELECTINE (E, L, P)
• Imunoglobuline: VCAM-1 (vascular cell adhesion molecule) si ICAM -1
(intercellular adhesion molecule)
Expresia pe endoteliu a VCAM-1 creste in hiper LDL
Transmigrarea subendoteliala a lecocitelor in hiper LDL = mediata de PeCAM (pericellular adhesion
molecule)
OxLDL induce sinteza din endoteliu si CMN a unui factor chemotactic puternic Monocyte
Chemotactic protein (MCP-1) ptr monocite care se acumuleaza subendotelial

FAZA PRECOCE A ATEROGENEZEI ca raspuns inflamator cronic al peretelui arterial: adeziunea

leucocitelor la endoteliu prin intermediul moleculelor de adeziune.
 Acestea trec prin endoteliu se localizeaza subendotelial, acumuleaza lipide si devin foam –
cells si dau nastere striului lipidic la bifurcatii si ramuri colaterale
Monocitele si LT adera la endoteliu prin intermediul unor: molecule de adeziune
glicoproteice: SELECTINE (E, L, P) si Imunoglobuline: VCAM-1 (vascular cell adhesion
molecule) si ICAM -1 (intercellular adhesion molecule)
OxLDL induce sinteza din endoteliu si CMN a unui factor chemotactic puternic Monocyte
Chemotactic protein (MCP-1) pentru monocite care se acumuleaza subendotelial.

2. Stria lipidica

Leziune inflamatorie pura:

 macrofage din monocite sanguine
 celule spumoase
 limfocite T
 CMN migrate din medie
 nu produce simptome, nu afecteaza fluxul;

Strie lipidica: celulele spumoase dau aspect neregulat lumenului vascular favorizand aderenta si
patrunderea subendotelial a altor monocite, LT. Endoteliul supraiacent este disfunctional si induce el
insusi adeziune leucocitara, chemotaxie, si formarea celulelor spumoase = expansiunea striului lipidic.
La jonctiunile dintre celulele endoteliale expunerea macrofagelor incarcate cu lipide duce la agregare
plachetara cu formare de trombi murali. Asocierea leziunii parietale AS + agregarea trombocitara =
aparitia leziunilor AS proliferative.
Striile lipidice sunt constituite din macrofage derivate din monocite, limfocite T (+ celule musculare
netede migrate subintimal si incarcate cu colesterol);
fara fibroza;
nici o consecinta asupra fluxului sanguin.
LEZIUNE INFLAMATORIE PURA.
In aorta apar imediat dupa nastere cresc ca numar intre 8 si 18 ani.
In coronare apar dupa 15 ani. Ubicuitare la tineri care pot sa nu dezvolte AS severa.

Strie lipidica in coronare

aspect macroscopic aspect microscopic

3. Placa fibroasa
 Macrofage incarcate cu colesterol: “celule spumoase”
 Limfocite T CD8 si CD4 MIEZUL LIPIDIC
 Celulele musculare netede transformate secretor
  Calcificare de
amploare variata
 CAPISONUL
FIBROS
 ENDOTELIUL
DISFUNCTIONAL

Macrofagele si CMN se incarca cu colesterol = oxLDL rezultand celulele spumoase. Detritusul celular
dupa lizarea lor duce la acumularea de lipide extracelulare care participa la formarea miezului lipidic
LT atesta caracterul imunologic al leziunilor, dar antigenul este necunoscut.
CMN migreaza in intima din medie si se transforma secretor: secreta componenta fibroasa a placii =
capisonul fibros si matrice extracelulara, tip proteoglicani.
Placa fibroasa: LEZIUNEA ATEROSCLEROTICA cm frecvent intalnita si cm frecvent susceptibila
sa se complice. Posibil dezvoltata din strii lipidice, care continua procesul de proliferare celulara,
acumulare de lipide, formare de tesut conjunctiv fibros.
miez lipidic amorf, + celule spumoase
Cmn migrate subintimal transformate secretor
fibroza si capison fibros
alte celule inflamatorii: in special LT

Fenomenul Glagov sau remodelarea pozitiva a vasului

Nu se intalneste la diabetici, unde apare fenomenul de remodelare negativa

4. Placa ulcerata
Liza focala a
capisonului fibros
Inflamatie celulara
excesiva +
 CMN
si colagen putin
 Miez lipidic
abundent
 Tromboza
intraluminala
 Hemoragie
intraplaca
 Exces de “vasa vasorum” in adventice

Determina SCA: angina instabila,

IMA non-Q sau IMA Q

Placi
aortice ulcerate
Leziunile AS dupa AHA
 Tip I: monocite migrate subintimal
 Tip II: stria lipidica (celule spumoase)
 Tip III: acumulare de lipide extracelulare
 Tip IV: aparitia CMN in placa, formarea miezului lipidic
 Tip V: formarea capsulei fibroase
 Va: miez lipidic + capison fibros
 Vb: calcificare
 Vc: colagen + CMN, miez lipidic foarte redus
 Tip VI: placa ulcerata, complicata cu tromboza luminala

Progresia leziunilor aterosclerotice

Lipoproteinele plasmatice

Lipoproteina Densitate Lipidul majoritar Apo-lipoproteina Mobilitate

(g/ml) majoritara electroforetica
Chilomicroni <0.95 Trigliceride alimentare B48 Origine
VLDL <1.006 Trigliceride endogene B100 Pre-
IDL 1.006 - Esteri colesterol, TG B100, E Lent pre-
1.019
LDL 1.019-1.063 Esteri colesterol B100
HDL 1.063-1.210 Esteri colesterol, A I, A II
fosfolipide
Lp(a) 1.055 - Esteri colesterol B100, (a) Lent pre-
1.085

Dimensiunile relative ale LP serice

- explica migrarea electroforetica –

Dislipidemiile genetice – 1
 Hiperlipidemia tip II (hipercolesterolemia familiala):
 LDL crescut prin mutatia genei receptorului LDL
 Incidenta: 1 / 500
 Autozomal co-dominanta
 Gerontoxon, xantelasma, xantoame tendinoase
 Risc crescut de boala coronara precoce decada 3 si 4 (debut mai tardiv cu 10 ani la F)
 Hiperlipidemia tip IV (hipertrigliceridemia familiala):
 TG plasmatice si VLDL crescute marcat (200 – 500 mg/dl, post prandial 1000 mg/dl)
 Anomalia genica neidentificata
 Incidenta intre 1 / 100 si 1 / 50
 Potentata de alcool si exces de carbohidrati
 LDL scazut, HDL scazut
 Relatie mai redusa cu boala coronariana, decat in cazul LDL

Dislipidemiile genetice – 2
 Hiperlipidemia tip I (hiperchilomicronemia familiala):
 Cresterea TG > 1000 mg/dl a jeun
 Reducerea activitatii lipoprotein-lipazei sau lipsa activatorului ei, apo CII
 Cp 60 mutatii genice dau defecte de LPL
 Acumulare de chilomicroni si VLDL
 Plasma lactescenta
 Pancreatita acuta si xantoame eruptive; defect de crestere; xerostomie, xeroftalmie
 Restrictie severe in dieta; plasmafereza;

 Hiperlipidemia tip III (disbeta-lipoproteinemia):

  Acumulare de VLDL, IDL si LDL (“broad beta disease”)
 Crestere de colesterol si trigliceride cu HDL mic
 Anomalie de apoE (se cupleaza cu receptor hepatic)
 Xantoame tuberoase; xantoame palmare striate

Dislipidemiile secundare
Metabolice Diabetul zaharat
Lipodistrofiile Glicogenozele
Stil de viata Sedentarismul Dieta bogata in lipide saturate
Obezitatea Abuz de alcool
Medicamentoase Cortizonice Tiazide
Estrogeni Beta-blocante
Testosteron ciclosporina
Anti-retrovirale
Renale Insuficienta renala cronica
Glomerulonefrita
Hepatice Ciroza hepatica
Hormonale Estrogeni progesteron
Hipotiroidia Hipercorticism

2. HTA
  Asociata cu
incidenta crescuta a:
 Bolilor
cerebrovasculare
 Aterogenezei
 Bolii coronariene
 Factor de risc
independent ptr AS
 SRA, catecolii:
modificari celulare care
duc la AS
 A II: VC
puternic, activeaza
canalele de Ca de pe
CMN
 A II induce
expresia fenotipica a
receptorilor ptr
PDGF, TGF, FGF
 Duce la leziuni
focale ale endoteliului
care predispun la AS la
bifurcatii
 Creste permeabilitatea endoteliului ptr lipoproteine serice

3. Fumatul
 Corelatie puternica cu
ateroscleroza:
 creste de 2-3 x
riscul ptr boala coronara
 Creste mortalitatea
CV cu 50%
 Riscul CV creste cu
varsta si cu numarul
tigarilor fumate
 Fumatul pasiv creste
riscul de boala coronara
 Mecanisme patogenice:
 Leziune endoteliala
(CO, nicotina)
 Vasoreactivitate
excesiva, cresterea TA
 Nivele crescute de
ox LDL
 Scade rolul protector al HDL
 Nivele crescute de fibrinogen, agregare plachetara crescuta
 Oprirea fumatului reduce complicatiile AS si duce la regresia leziunilor
 Fumatul este principala principala cauza prevenibila de deces in SUA
o Determina 438.000 decese anual
o 35% din acestea sunt cardiovasculare
o 8% din decese sunt determinate de fumat pasiv
 Fumatul determina o pierdere de 5 milioane de ani de viata pe an
 Supravieţuirea la fiecare vârstă (%)

4. Diabetul zaharat

100
80
60
40
20
 Risc de CAD de 2-3

0
ori mai mare la M, de 3-5 ori
mai mare la F
 CAD principala

40
cauza de deces in DZ
 25% din
supravietuitorii IMA au DZ,
> 50% au anomalii de

94
50
metabolism glucidic

97
81
60

91
Vârsta (ani)
70

81
59
10 ani
26
80

59

Medici fumători
4
90

24
100

2
  Mecanisme de
aterogeneza:
 Cresterea
Lp(a)
 Cresterea
LDL
 Cresterea
TG si scaderea
HDL

Disfunctie
endoteliala
 Cresterea
agregarii
plachetare

Fibrinoliza
deficitara (PAI-1
redus)

Proliferarea
CMN din medie
 Incidenta crescuta a HTA (asociata hiperglicemiei)
Riscul DZ in patogenia AS este mai mare la F datorita efectelor adverse severe pe LP serice la F
diabetica
ingrosarea membranei bazale capilare
Ruptura placii instabile
- factori declansatori -

 Vulnerabilitatea
intrinseca a placii
• Dimensiunea
miezului lipidic
• Grosimea
capisonului fibros
• Infiltratul cu
celule inflamatorii
 Factori
biomecanici:
• TA
• Frecventa
cardiaca
• Vasospasm

Ruptura placii instabile este determinata de 2 categorii de factori:

• Vulnerabilitatea intrinseca
• Cei determinanti
• Factorii biomecanici
Ruptura placii
vulnerabile
Grosimea capisonului
fibros

Capisonul fibros gros =

stabilitate

Capison fibros
subtire = sansa de ulcerare

Grosimea
capisonului fibros este in
echilibru intre sinteza de
catre CMN si degradarea de
enzime proteolitice
secretate de celulele
inflamatorii in special de
macrofage (ex.
metaloproteinazele,
stromelizina).

Placa se rupe la
jonctiunea placii cu
peretele normal, unde
capisonul fibros este cel
mai subtire si nr. de
macrofage (celule
spumoase) este cel mai
mare.

Miez lipidic bogat, capison

subtire

Ruptura placii vulnerabile

Dimensiunea miezului
lipidic:
lipidele destabilizeaza
placa (>50% din
volumul placii)
Studiu necroptice la pts
decedati prin ima
Placile ulcerate
responsabile de aparitia
necrozei miocardice
aveau un miez lipidic de
3 ori mai mare decat cele
stabile, din alte segmente
coronare
Proportia miezului lipidic din volumul total al placii poate fi intre 10% si 70%.
 Tromboza
placii

vulnerabile
Eroziunea placii = denudare endoteliala cu
formare de trombus aderent la suprafata; NU
EXISTA TROMBOZA INTRAPLACA.

Eroziunea:
- 25% din leziuni
- asociata cu fumatul
- mai frecventa la F

Ruptura:
- 75% din leziuni; n = 298 pts
- profil lipidic patologic

Ruptura placii = ruptura unei parti a

capsulei care separa miezul lipidic de lumenul
arterial cu expunerea miezului trombogen la
sangele circulant. Se produce la marginea
capisonului fibros in regiunea de jonctiune cu
intima normala, unde capsula este cea mai subtire
si cea mai sensibila
Eroziunea placii = denudare endoteliala cu formare de trombus aderent la suprafata; NU EXISTA
TROMBOZA INTRAPLACA. termen indefinit;
Arbustini et al : n= 298 IMA decedati netratati cu orice forma de tromboliza;
- 98% tromboze coronare; 10% tromboze multiple
- Indiferent de mecanismul trombozei coronare = aceeasi extensie a necrozei
miocardice
Henriques de Guoveia EHJ 2002; 23: 1433
- Tineri decedati subit 9 din 11 aveau eroziuni de placa, numai 2 rupturi
Ruptura subclinica are rol in progresia placii (stenoza luminala): Starry, Virmani, Burke

Eroziunea placii = denudare endoteliala cu formare de trombus aderent la suprafata; NU EXISTA

TROMBOZA INTRAPLACA.

Ruptura placii = ruptura unei parti a capsulei care separa miezul lipidic de lumenul arterial cu
expunerea miezului trombogen la sangele circulant. Se produce la marginea capisonului fibros in
regiunea de jonctiune cu intima normala, unde capsula este cea mai subtire si cea mai sensibila

Ruptura

Eroziunea

Eroziunea placii cu tromboza superficiala este responsabila de cel putin 25% dintre trombii
coronarieni cu semnificatie clinica.
Intr-un studiu 45% din subiectii care au murit subit de cauza coronariana aveau tromboza superficiala
pe eroziunea placii.
Ruptura placii (fisura, ulcerare) duce la 75%din trombii coronari majori.
Se rupe capisonul fibros, sangele patrunde in miezul lipidic, colagenul + factorul tisular sintetizat de
macrofage activeaza coagularea + adeziunea si agregarea plachetara. Trombul poate distorsiona
capisonul fibros facandu-l proeminent in lumen.
Placile cu > 50% miez lipidic, densitate mare de macrofage, capison fibros subtire, densitate redusa a
CMN in capison = placa vulnerabila la ruptura.
Se rupe capisonul fibros, sangele patrunde in miezul lipidic, colagenul + factorul tisular sintetizat de
macrofage activeaza coagularea + adeziunea si agregarea plachetara.
Trombul poate distorsiona capisonul fibros facandu-l proeminent in lumen.

Diagnosticul neinvaziv al placii AS instabile

BIOLOGIC
 Markeri serici de lezare miocardica
 Troponina
 CKMB, mioglobina, etc

 Markeri de activitate inflamatorie
 Markeri de activitate inflamatorie
Cu contrast
 Proteina C reactiva (hs
CRP)
 IL-6, sICAM, sVCAM
 sCD40L, SSA
 Fibrinogenul
 PAI-1, D-dimerii
 ECG:
 Modificarile ST-T
IMAGISTIC
 Ecografia:
 Raportul intima / medie
carotidian
 Tomografia computerizata
multi-slice

IVA
IVA

CD

 Rezo
nanta
magnetica nucleara

Coronarografia

Fiabilitate redusa pentru

identificarea placilor
vulnerabile !
Severitatea angiografica a
stenozelor coronariene care
evolueaza spre rupture

Mai multe studii angiografice au demosntrat ca majoritatea stenozelor coroanriene care ulcereaza si
induc ulterior un IMA sunt usoare sau moderate.

In SCA exista placi instabile multiple

  79% din pacienti aveau cp inca o

placa instabila la IVUS
 + cei cu placi instabile multiple au avut
EVOLUTIE MAI SEVERA decat cei fara placi
instabile multiple
 In acest studiu a fost tratata numai placa responsabila de SCA nu si celelate placi
instabile
- studiu IVUS pe 3 vase; n = 24 -
Medicatia hipolipemianta
Mecanism de Rezultate studii
Medicament Efecte adverse
actiune clinice
Atorvastatina (10-80 mg)
Fluvastatina (20-80 mg) evenimente coronare
Blocarea HMG CoA transaminaze,
Lovastatina (20-80 mg) majore,
Statinele Pravastatina (20-40 mg)
reductazei miopatie, rash, tulburari mortalitatea coronara,
hepatocitare digestive
Rosuvastatina (10-40 mg) AVC
Simvastatina (20-80 mg)

Chelatoar Colestiramina (4-16 g) Inhiba reabsorbtia Constipatie, tulburari evenimente coronare

e de acizi Colestipol (5-20 g) intestinala a acizilor digestive, absorbtie majore,
biliari Colsevelam (2.6-3.8 g) biliari medicamente mortalitatea coronara

Cristalin (1.5 – 3g) Rash, hiperuricemie, evenimente coronare

Acid Scade secretia de TTGO anormal, gastrita
Retard (1-2g) majore,
nicotinic VLDL hepatic
Elib sustinuta (1-2g) transaminaze mortalitatii globale
Stimularea f. nuclear
Clofibrat (1g x 2) Rash, tulburari digestive,
de transcriptie evenimente coronare
Fibratii Gemfibrozil (600 mg x 2)
PPAR- ptr LPL, apo
miopatie, litiaza biliara,
Fenofibrat (200 mg) transaminaze, DE majore
CII si AI

Inhibitorii
absorbtiei Blocarea selectiva a Studii in curs de
Ezetimib (10 mg) Idem statine
de NPC1L1 in enterocit desfasurare
colesterol

CARACTERISTICELE CLASELOR TERAPEUTICE HIPOLIPEMIANTE

clasa LDL TG HDL
STATINE 18 – 55% 7 – 30% 5 – 15%
FIBRATI 5 – 20% 20 – 50% 10 – 20%
RASINI 15 – 30% - 3 – 5%
ACID NICOTINIC 5 – 25% 20 – 50% 15 – 35%

Multicentric
randomizat la pts
hipercolesterolemici
LDL > 160 mg/dl;
TG < 400 mg/dl
Trat cu statine 8 sapt;
au fost urmarite toate
fractiunile lipidice
serice.
Factorii clinici ce influenteaza scopurile medicatiei hipolipemiante
 Afectarea AS = RISC INALT
 Boala coronariana cunoscuta
 Stenoze carotidiene aterosclerotice simptomatice
 Boala arteriala periferica
 Anevrismul de aorta abdominala
 Diabetul zaharat
 Factorii de risc
 Fumatul
 TA > 140/90 mmHg
 HDL colesterol < 40 mg/dl
 Antecedente heredocolaterale de boala coronariana
 Varsta M > 45 ani ; F > 55 ani
Stga: categoriile cu riscul cm inalt ptr CHD; DZ = CHD risk equivalent

Categorie de risc LDL tinta nivel LDL la care nivel LDL

se initiaza la care se initiaza
schimbarea terapia
stilului de viata medicamentoasa
BC sau echivalent <100 mg/dL 100 mg/dL 100 mg/dL
de BC
(risc la 10 ani >20%) < 70 mg/dl optional < 100 mg/dl optional

>2+ factori de risc <130 mg/dL 130 mg/dL risc la 10 ani 10%-20%:
(risc la 10 ani: 10-20%) 130 mg/dL
(100-129 mg/dl optional)
risc la 10 ani <10%:
160 mg/dL
0-1 factori de risc <160 mg/dL 160 mg/dL 190 mg/dL

Scopul valorilor LDL colesterolului in functie de profilul de risc clinic

.
• This slide places the results of the GREACE Study in the context of prior large-scale,
placebo-controlled trials of lipid-lowering therapy with statins for both primary prevention and
secondary prevention of CHD morbidity and mortality.

• The data show the relation between the incidence of CHD events and the mean levels of
LDL cholesterol achieved during follow-up for the active treatment groups in each study
versus the placebo, or control, groups. [In the GREACE Study, the “usual care” group served
as the controls.]

• As would be expected, the

overall event rates were higher
in secondary prevention trials
(eg, 4S, CARE, LIPID) than
in the primary prevention
trials (AFCAPS/TexCAPS,
WOSCOPS). Also, the mean
LDL cholesterol levels
achieved with active treatment
with statins were lower than
the levels observed in patients
treated with placebo or usual
care.

RR = 30%X

LDL-C cu 30 mg/dlX
Dovezile epidemiologice şi studiile demonstreaza că pentru reducerea LDL-C cu 30 mg/dL
riscul relativ de boala coronara se reduce cu 30%