Sunteți pe pagina 1din 5

SANII (MAMELELE)

Sunt asezati simetric in zona toracica anterioara. Sunt prezente la ambele sexe; la barbat
ele sunt rudimentare, cu o structura simpla, lipsite de activitate secretorie; la femeie iau o
dezvoltare mare in sarcina si alaptare datorita secretiei laptelui. Fiind dependente hormonal, in
copilarie sunt mici si fara diferentiere sexuala; se dezvolta progresiv la fete incepand cu
pubertatea, pentru a atinge completa lor dezvoltare in timpul vietii sexuale. La menopauza
incepe o atrofie a lor. Mamela e formata din glanda mamara si diferite parti moi (tesut
conjunctiv, grasime) care o inconjoara.

Forma – hemisfera sau con turtit cu baza pe peretele toracic, iar in centrul fetei convexe
prezinta papila mamara.

Dimensiuni – la femeia adulta, in perioada de activitate sexuala are 12 cm in diametru


transversal, 10 cm vertical si 5 cm antero-posterior. Dimensiunile prezinta mari variatii
individuale; cresc mult in sarcina si alaptare. Prezinta diferente si in functie de varsta, rasa,
constitutie si nutritie.

Greutatea – la nastere 0,5 g, la femeia adulta 200 g, iar in alaptare poate ajunge la 500 g.
Greutatea celor doua mamele nu este egala; uneori exista diferente evidente de volum si
greutate intre cele doua mamele. Consistenta – ferma, rezistenta si elastica la tinere, nulipare.
Dupa sarcini si alaptari multiple, consistenta devine moale, elastica si cu timpul flasca.

Numar – in mod obisnuit omul are doua mamele, dar poate exista o reducere sau o
crestere a acestui numar: amastie (lipsa uneia sau ambelor mamele), atelie (absenta papilei
mamare, iar canalele galactofore se deschid intr-o depresiune mica in centrul areolei),
hipermastia sau polimastia (cresterea numarului mamelelor), hipertelia (cresterea numarului
papilelor mamare). Mamelele supranumerare apar de-a lungul unei linii care pleaca din axila si
ajunge in regiunea inghinala (schema Wiliams).

Regiunea mamara – regiune toracica parietala, ocupata de mamela. Este situata


simetric, de o parte si de alta de regiunea sternala si are limitele: in sus, coasta a III-a; in jos,
coasta VI sau VII; medial, marginea sternului; lateral, linia axilara anterioara. In profunzime
ajunge pana la fascia pectoralului mare. Superior, regiunea se continua fara o demarcatie
precisa, cu regiunea subclaviculara; in jos, mamela e delimitata de un sant semicircular, santul
submamar. Intre mamele se gaseste o depresiune verticala, santul intermamar.

Planurile constitutive ale mamelei – este formata din trei elemente esentiale: invelisul
cutanat, corpul mamelei si masa tesutului conjunctivo-adipos. Succesiunea stratigrafica –
invelisul cutanat, stratul celulo-adipos premamar, corpul mamelei, stratul celulo-adipos
retromamar.

1
Invelisul cutanat – subtire, fin, neted si mobil; prezinta doua zone: zona periferica
(contine glande sudoripare si foliculi pilosi) si zona centrala sau aria papilara (contine areola si
papila mamara). Areola mamara – circulara, roza la virgine si nulipare, usor bruna la femeile
care au nascut. Diametrul este de 2,5-3 cm, iar la multipare ajunge la 5 cm. La suprafata areolei
se afla 10-15 proeminente numite tuberculii Morgagni, determinati de glandele sebacee
subiacente. In timpul graviditatii tuberculii se maresc si iau numele de tuberculii Montgomery.
Rolul lor este de a unge mamela in timpul suptului. Papila mamara – numita mamelon, este o
proeminta cilindrica sau conica, cu varful rotunjit si baza larga situata in centrul areolei. Este
mica la virgine si ajunge la 1,5 cm la femeile care au alaptat. Are o suprafata neregulata,
rugoasa, presarata cu mici creste si depresiuni. Pe varful ei se deschid 15-25 ducte lactifere prin
mici orificii. In timpul sarcinii se inchide la culoare. Pielea ei nu contine foliculi pilosi sau glande
sudoripare, dar contine glande sebacee. Tegumentul ariei areolo-papilare are anexat un muschi
pielos neted (cu fibre orientate circular sau radiar). Muschiul papilei are unele fibre dispuse
periferic cu orientare spiralata si fibre centrale, verticale, orientate de la baza spre varf. Sub
varful mamelonului, fibrele musculare formeaza o placa ciuruita de orificii, prin care trec
portiunile terminale ale ductelor lactifere. Actiunea muschiului este de comprimare a papilei la
baza, o face mai rigida si o proiecteaza inainte; comprima si ductele lactifere expulzand laptele.
Daca se contracta spastic, fibrele formeaza un fel de sfincter si opresc scurgerea laptelui. Pe
langa muschi, substanta papilei este formata din tesut conjunctiv dens, fascicule elastice,
numeroase vase, mai ales vene si corpusculi tactili. In aceasta substanta sunt cuprinse ductele
lactifere.

Stratul celulo-adipos premamar – mai gros la periferia mamelei, se subtiaza spre centrul
ei, reducandu-se la o lama subtire dedesubtul areolei si dispare la nivelul papilei. Aici se gasesc
vasele sanguine, limfatice si nervii corpului mamelei. Grasimea nu formeaza un strat continuu,
compartimentandu-se prin tracturi conjunctive lamelare in loje, ca niste pernite. Aceste tracturi
constituie ligamentele suspensoare ale mamelei.

Corpul mamelei – este o formatiune alba-galbuie, discoidala, mai groasa in partea


centrala si subtiata la periferie, cu contur neregulat. Glanda mamara are o fata anterioara, o fata
posterioara si o circumferinta. Fata anterioara – convexa, neregulata, strabatuta de creste
neregulate, anastomozate intre ele (crestele fibroglandulare Duret, prelungirile piramidale) care
delimiteaza fosele in care se gasesc pernitele grasimii premamare. Pe aceste creste se fixeaza
tracturi lamelare conjunctive, numite ligamentele suspensoare ale mamelei sau ligamentele lui
Cooper, retinaculele mamelei. Aceste ligamente se desprind de pe fata profunda a dermului,
adera la crestele fibro-glandulare, strabat corpul mamelei si se fixeaza la fascia pectorala. Fata
posterioara – e plana sau usor concava si repauseaza pe fascia care acopera muschii pectoral
mare si dintat anterior. Circumferinta – este foarte neregulata, datorita unei serii de prelungiri
care pleaca de pe marginile ei. Cea mai mare si constanta este cea axilara. Glanda mamara –

2
este formata dintr-o portiune periferica (moale, vascularizata, friabila, rosiatica, formata
preponderent din parenchim glandular) si o portiune centrala (albicioasa, densa, rezistenta, cu
putini acini glandulari, fiind formata din ductele excretoare ale glandei inconjurate de stroma).

Stratul celulo-grasos retromamar – e subtire si contine o cantitate variabila de grasime.


Se interpune intre fata posterioara a corpului mamelei si fascia muschilor pectoral mare si dintat
anterior. Gratie acestui strat, corpul mamelei aluneca pe planul subjacent.

Structura glandei mamare – se compune din parenchim si stroma. Parenchimul e


reprezentat printr-un sistem ramificat de ducte, iar stroma este formata din tesut conjunctivo-
adipos, cuprinzand in interior structurile parenchimatoase. Parenchimul glandular – e format
dintr-un numar variabil (10-20) de glande elementare sau lobi, cu forma piramidala cu varful la
papila mamara si baza la periferia glandei. Lobii sunt separati intre ei de tesut conjunctiv dens,
in care se gaseste tesut adipos. Lobii sunt sudivizati prin fine septe conjunctive in lobuli. Fiecare
lob e constituit dintr-o glanda tubulo-acinoasa de tip apocrin, formata dintr-un sistem
canalicular ramificat. Intregul sistem e tributar unui canal colector principal, ductul lactifer sau
canalul galactofor. Acesta se formeaza la baza lobului, este usor flexuos si are un calibru
neregulat (diametru 1,7-2,3 mm). Inainte de a ajunge la baza papilei mamare, ductul formeaza o
dilatare fuziforma numita sinus lactifer, unde se acumuleaza laptele intre supturi. Dupa sinus,
ductul parcurge papila si se deschide pe varful ei printr-un por lactifer. Varful papilei se numeste
aria ciuruita. Ductul lactifer se continua in substanta lobului divizandu-se in ramuri fine,
formand ducturile interlobulare, ce deservesc mai multi lobuli si apoi, ultimele ramificatii,
ducturile intralobulare, care se termina in fund de sac sau sub forma unui buchet de muguri,
numit “muguri de asteptare”.

Stroma corpului mamelei – e de natura conjunctivo-adipoasa. Stroma e strabatuta de


numeroase vase sanguine si limfatice, nervi si capilare. Exista doua tipuri de stroma. In jurul
ductelor mari si mijlocii se gaseste o stroma densa formata din fascicule de fibre conjunctive;
este stroma interlobara si interlobulara. In jurul canaliculelor mici, stroma e reprezentata prin
tesut conjunctiv lax, mucoid si celular. Ea este stroma functionala, intralobulara.

Modificarile ciclice la femeia adulta – sunt colaterale cu cele ovaro-uterine. In perioada


menstruala, canaliculele intralobulare se retracta. In faza proliferativa a endometrului, sub
influenta estrogenilor, incepe expansiunea canaliculelor, paralel cu o usoara diminuare a stromei
functionale. In faza secretorie a endometrului, sub influenta progesteronului, aceste procese se
accentueaza.

Mamela in graviditate – sufera importante modificari morfologice in vederea producerii


si excretiei laptelui. Grasimea pre/retromamara dispare aproape complet in timpul sarcinii si va
reapare dupa inceperea alaptarii. Cele mai importante modificari se produc la nivelul glandei

3
mamare, care va creste in volum prin proliferarea parenchimului glandular, iar in stadiile tardive
ale sarcinii si in alaptare si prin acumulare de colostru, apoi de lapte. Dupa incetarea alaptarii,
structura mamelei revine la aspectele sale din perioada de repaus.

Reglarea hormonala a mamelei – se face printr-un mecanism neuroendocrin. La inceput


intervin hormonii ovarieni (estrogenii determina proliferarea canaliculara, progesteronul
determina constituirea acinilor secretori), apoi cei placentari. Hipofiza actioneaza direct prin
intermediul prolactinei (PRL), hormon mamotrop sau lactogen. PRL stimuleaza si intretine
lactatia. Oxitocina determina concentratia celulelor mioepiteliale din peretii alveolelor si a
ductelor excretoare si prin aceasta determina eliminarea laptelui.

Modificarile mamelei in functie de varsta – in copilarie mamela are o structura


rudimentara, fiind formata din tesut conjunctiv dens si acelular. La pubertate, se dezvolta brusc
odata cu organele genitale. Se dezvolta prin proliferarea tuturor componenetelor sale,
parenchimatoase si stromale, dar mai ales prin acumularea de tesut adipos in reteaua de
fascicule colagene interlobare. Concomitent pielea isi desavarseste aspectul – areola si papila,
iar tesutul grasos subcutanat se acumuleaza progresiv. Dupa menopauza mamela se atrofiaza
progresiv, involutia intereseaza atat componenta glandulara, care se reduce, cat si cea stromala,
care prolifereaza si devine densa. Ca urmare, sanii devin mai mici, duri, iar pielea se zbarceste.
Mamela la barbat este un organ rudimentar, cu dimensiune redusa (2-3 cm diametru si 0,5 cm
grosime).

Vascularizatia si inervatia mamelei – Arterele – provin din toracica interna, toracica


laterala, toracica suprema si intercostalele posterioare II-III-IV. Ramurile plecate din aceste
artere formeaza o retea situata in stratul celulo-grasos premamar din care se raspandesc ramuri
la lobi, lobuli si acini. In jurul acinilor se formeaza o retea periacinoasa. Venele – se formeaza din
reteaua capilara periacinoasa. De aici se aduna intr-o retea larga, situata tot in stratul
premamar, care devine vizibila in timpul lactatiei (reteaua Haller). Ele urmaresc arterele si se
varsa in vena axilara sau in vena toracica interna. Limfaticele – se impart in superficiale si
profunde. Cele superficiale colecteaza limfa de la nivelul pielii, inclusiv a areolei si papilei
mamare. Cele profunde iau nastere dintr-o retea intralobulara, apoi inter- sau perilobulara. Intre
cele doua retele exista anastomoze. Drenajul limfatic urmeaza doua cai – calea axilara este cea
principala, conducand 75% din limfa. Preia in special limfa din jumatatea laterala a mamelei.
Unele vase limfatice se varsa in nodurile limfatice axilare pectorale. Acestea insotesc vasele
toracice laterale si sunt la marginea inferioara a pectoralului mic, pe digitatiile superioare ale
dintatului anterior. Alte noduri sunt pe marginea laterala a mamelei – sunt nodurile limfatice
paramamare. Din cele doua grupuri, limfa este condusa spre nodurile limfatice axilare profunde
sau spre nodurile supraclaviculare. Alte vase limfatice strabat muschiul pectoral mare si ajung la
nodurile limfatice interpectorale, situate intre cei doi muschi pectorali. Calea intercostala

4
dreneaza limfa din partea mediala a sanului. Vasele limfatice strabat spatiile intercostale si ajung
la nivelul nodurilor limfatice parasternale, insirate de-a lungul vaselor toracice interne; unele
vase se incruciseaza pe linia mediana si trec la nodurile omonime din partea opusa. Alte vase
insotesc ramurile vasculare cutanate laterale si apoi pe cele intercostale posterioare si ajung la
nivelul nodurilor limfatice intercostale. Acestea se anastomozeaza cu limfaticele
bronhopulmonare, pleurale, ale coloanei vertebrale. Nervii – provin din: ramurile
supraclaviculare ale plexului cervical, din ramurile toracice ale plexului brahial, din nervii
intercostali II-IV. Mai vin la mamela si fibre simpatice pe traiectul arterelor. Filetele nervoase se
termina: in piele, unde se gasesc numerosi corpusculi senzitivi; in fibrele musculare netede ale
areolei si papilei mamare; la vase si glande. Secretia glandei este reglata in primul rand pe cale
hormonala.

Cai de acces – directa, pe cale anterioara. In abcesele mamare incizile vor fi orientate
totdeauna radiar spre a nu sectiona ductele lactifere. In flegmoanele retromamare incizia se
face in santul submamar. Pentru biopsii inciziile tegumentare sunt circulare, paralel cu
circumferinta areolei.