PSIHOLOGIE OBIECTIVĂ
(OBIECTIVIZANTĂ)
1. Minimizarea conştiinţei.
2. Psihologie fără un suflet.
3. Sinele (persoana) mariginalizat.
4. Periferalism.
5. Accentul pe descoperirea legilor
generale, nomotetice.
6. Atomism.
7. Unităţi moleculare de analiză.
8. Analiză pe elemente.
9. Clasificarea în categorii delimitate,
definitive.
10. Structuralism clasic.
11. Accent pe învăţare.
12.Învăţare prin asociere şi
condiţionare.
13. Behaviorism.
14. Psihologia stimul-răspuns.
15. Concepţie mecanicistă.
16. Explicare prin cauze obiective.
17. Motivaţia prin „împingere“.
18. Abordare genetică, istorică.
19. Determinism.
20.Determinism „tare“, rezultat
exculsiv din presiunile externe.
21. Psihologia ca ştiinţă naturală.
PSIHOLOGIE SUBIECTIVĂ
(SUBIECTIVIZANTĂ)
1. Aprecierea deplină a conştiinţei.
2. Psihologie cu un suflet.
3. Sinele (persoana) în centru.
4. Centralism.
5. Accentul pe reguli aplicate cazului
individual, idiografice.
6. Holism.
7. Unităţi molare de analiză.
8. Descriere fenomenologică.
9. Teoria câmpului.
10. Relativism funcţional.
11. Accent pe percepţie.
12.Învăţare prin reorganizare şi
înţelegere, insight.
13. Gestalt.
14.Accent pe variabilele ce intervin
între stimul şi răspuns.
15. Concepţie organicistă.
16. Înţelegere prin empatie.
17. Motivaţie prin „tragere“.
18. Abordare aistorică.
19. Teleologie imanentă.
20. Determinism „moale“ derivat din
natura intimă a vieţii.
21. Psihologia ca ştiinţă a minţii
(Geisteswissenschaft) sau ştiinţă
socială.