Elena-Violeta CIOTEANU

Departamentul de Relații Internaționale, Studii de Securitate şi Științe Politice

Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Anul II

ALTERNATIVE DE POLITICĂ PUBLICĂ

În ceea ce priveşte problematica lipsei de personal medical din România, Guvernul cât şi,
dezidenţii politici au promovat și au legiferat numeroase proiecte de lege pentru a soluționa și
a remedia problema.
În virtutea acestui lucru, Ordonanța pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii aduce cu sine amendamentul ce prevede majorarea
vârstei de pensionare la 67 de ani pentru medici, indiferent de sex. Acest amendament de lege
are ca scop soluționarea problematicii dar, aceasta dintâi nu rezolvă ci, doar remediază pe o
perioadă limitată de timp.
Luând în considerare durata lungă de timp pentru pregătirea individuală a fiecărui cadru
medical, putem afirma că, acest amendament nu poate fi o soluție sustenabilă pentru a
soluționa această problemă. Creșterea vârstei de pensionare nu acoperă golul de timp prevăzut
pentru a forma un nou cadru medical, această problemă fiind influențată și de alți factori,
precum natalitatea.
În opinia mea, este de preferat un proiect de lege care să dispună obligativitatea fiecărui
cadru medical de a presta servicii medicale, după perioada de formare, în sistemul național de
sănătate, pe o perioadă dată de timp. De asemenea, acest proiect de lege ar influența pozitiv
gradul de distribuție a personalului medical la nivel teritorial, soluționând problematica
accesului echitabil la servicii medicale a populației. Un alt argument în favoarea acestei
alternative ar fi ceea care în constă în creșterea economiei prin crearea de noi locuri de muncă.

O altă problemă cu care se confruntă personalul medical din România este ceea care
implică salarizarea, gradația, programul de lucru și sporurile salariale.
Întru acest aspect, Guvernul României aprobă un proiect de Ordonanţă de urgenţă pentru
modificarea şi completarea Legii cadru 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din
fonduri publice, iar parte din modificările aduse vizează personalul din sistemul sanitar.
În ceea ce privește sporurile, Ordonanța stabilește ca începând cu data de 1 martie 2018,
pentru personalul din sistemul sanitar, acordarea sporurilor pentru condiții de muncă se va
determina conform Regulamentului-cadru, acest lucru făcându-se fără a se depăși limita de
30%.
Totodată, Ordonanța de urgență adoptată de Executiv vizează și clarificarea salarizării
gărzilor obligatorii efectuate de medici în afara programului de lucru al funcției de bază,
limita orelor pe săptămână fiind de 48 de ore. Pentru a nu se diminua drepturile salariale ca
urmare a noilor măsuri de transfer a contribuțiilor, Guvernul a aprobat acordarea a unei
majorări salariale de 28.5% pentru personalul plătit din fonduri publice.
 Principala problemă a acestui proiect de lege este lipsa generării de locuri de muncă și
infrastructură.
Întru acest aspect, Guvernul României dispune elaborarea și implementarea „Proiectului
privind reforma sectorului sanitar - îmbunătățirea calității și eficienței sistemului sanitar”, care
implică renovarea și construirea de noi spitale în România prin finanțare internațională și de la
bugetul de stat.
O altă alternativă pentru a remedia problema lipsei locurilor de muncă și a infrastructurii
este ceea care implică un parteneriat public-privat.
Turismul medical este un fenomen în continuă creștere datorită costurilor mici a servicilor
medicale în raport cu țara de proveniență a beneficiarilor cât și, a calității actului medical.
Grecia și Turcia sunt țări care au devenit mari competitori pe piața turismului medical. Un
astfel de parteneriat ar determina ca România să dispună de infrastructura necesară pentru a
promova la nivel internațional turismul medical și actul medical propriu-zis.
Impozitele ce vor decurge dintr-un astfel de parteneriat ce implică atragerea de noi beneficiari
ai serviciilor medicale vor crește și vor impulsiona economia de Stat.

O altă problemă identificată este ceea ce privește organizarea și finanțarea rezidențiatului.

În vederea acestui aspect Guvernul aprobă Ordonanța nr. 1 din 13 iulie 2017 pentru
modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea
rezidenţiatului. Aceasta dispune ca bursele pentru medicii rezidenți, în cuantum lunar de 670
lei, se vor plăti în continuare. Potrivit actului normativ care modifică Ordonanța Guvernului
nr. 18/2009 privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, bursa de rezidențiat se acordă
până la data la care personalul respectiv beneficiază de salariul de bază/solda de funcție la
nivelul reglementat pentru anul 2022 de Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice.
Luând în considerare, lipsa personalului medical în orașele mici și în mediul rural, din
punctul meu de vedere, ar trebui implementat un astfel de proiect ce are ca scop, atragerea de
personal medical și crearea de noi locuri de muncă.
O alternativă la această problematică este acordarea de subvenții și bonusuri suplimentare cât
și, spații de locuit aferente acestora, acest lucru determinând o creștere a nivelului de accedere
a populației la servicii medicale. Un astfel de proiect este de asemenea, ușor implementabil în
mediul urban.
Dezvoltarea de noi platforme de cercetare medicală de la bugetul de stat, parteneriate public-
private sau fonduri internaționale s-ar constitui ca fiind o alternativă ce ar ajuta mediul
academic românesc.
Problema lipsei de personal medical este foarte profundă, ea necesitând o gamă largă de
politici ce ar putea soluționa sau remedia situația.
Din considerente clare, Guvernul este responsabil pentru a implementa astfel de politici care
să atenueze situația determinată de migrația personalului medical din sistemul medical
românesc.
Consider că, în virtutea acestor lucruri, ar trebui ca odată identificate problemele majore, să
existe în rândul partidelor și a dezidenților politici, un acord ce implică transparență și
continuitate în exprimarea politicilor publice cât și, a strategiilor ce se vor a reforma sistemul.
Lipsa personalului medical este o problemă majoră care afectează îndeosebi, siguranța
națională.