CUPRINS

1. Introducere...........................................................................................................................3

2. Pincipiile etice ale analizei pe persoane umane...................................................................4

3. Părțile incluse in cercetare.........................................................................................5

4. Concluzie.............................................................................................................................6

5. Bibliografie..........................................................................................................................7

1
 Introducere

Motto:
“Este de datoria medicului implicat în cercetarea medicală să protejeze viaţa, sănătatea,
intimitatea şi demnitatea subiectului uman”1

Această analiză sau cercetare pe persoanele umane este o practică pe întreg pămantul de mai
bine de un secol, iar contribuția esenţială a analizei la dezvoltarea ştiinţei şi al omenirii în general
este incontestabilă. Modelele pe parcursul vremii stau dovadă asupra culminației exceselor pe
care omul a trebuit sa le îndure. Totodata, pot fi produse daune celor care participă de bunăvoie
şi prin “nedreptăţirea” lor, prin lipsa acordului informat şi prin nerespectarea discredității . Cu
atat mai mult astăzi in țarile în plin proces de extindere, nu este o coerență în analiza cercetarii
etice biomedicale.
Principiile eticii cercetarii pe subiecti umani care sunt astazi in vigoare provin din reacția
comunității internaționale asupra cruzimii experimentelor medicale efectuate de către naziști și
sunt reprezentate în Codul de la Nuremberg. La fel de importante sunt si experimentele pe
subiecți umani în urma cărora s-au înfaptuit abuzuri și greșeli profesionale de unde a luat naștere
„Declaratia de la Helsinki” și alte directive institutionale. În SUA experimentele Tuskegee
referitor la sifilis și studiul Willowbrock referitor la hepatită au jucat un rol capital în publicarea
directivelor de etica cercetării cunoscute sub numele de „Raportul Belmont”.
Comitetele de etica pentru cercetarea subiecților umani evaluează protocoalele care sunt
propuse în aplicarea acestor directive având o atenție deosebită asupra riscurilor și beneficiilor
subiectilor, protejarea drepturilor lor, verificarea consințămantului și oferirea stării de bine.
Redactarea anumitor concepte şi norme etice cu trimitere la analiza ştiinţifică şi controlul
acesteia de către unele organizații etice neutre , sunt obligate să ofere un surplus de siguranţă
omenirii şi un surplus de raspundere persoanelor care cercetează. Onoarea persoanei umane este
o noțiune determinantă în analiza tuturor studiilor de cercetare. Principii precum independența,
non-vătămarea, beneficiența, dreptatea, corectitudinea se obligă a se respecta, însă nu cu
facilitate.
Motiv de discuţii şi analiză interdisciplinară sunt si chestiunile legate de etică. Pentru cuvântul
„etică” se evidentiază mai multe definitii. Din punctul meu de vedere cea mai definitorie este
redată de Homan (1991), care afirma că eticile constituie „ştiinţa moralităţii”2. Neculau (2004),
expune propria lui definiţie: „etica în cercetare reprezintă un ansamblu de principii şi reguli care
ghidează munca ştiinţifică, atât cu referire la calitatea acesteia, cât şi la tratamentul subiecţilor”3.

1
Declaraţia de la Helsinki a Asociaţiei Medicale – Principiile Etice pentru Cercetarea
Medicală privind Subiecţii Umani – World Medical Association, pct. 10.
2
Schneider, Jacqueline. Professional Codes of Ethics- Their Role and Implications for International Research.
Journal of Contemporary Criminal Justice. vol. 22. nr. 2. Sage Publications. mai 2006, pag. 3.
3
Neculau, Adrian. coord., Manual de psihologie socială,2004, Iaşi: Polirom, pag. 67.

2
Referitor la dimensiunile eticii, se disting trei principale categorii de etici: meta etici, etici de
procedură şi etici cu privire la relații. Normal, meta eticile relationează cu cercetarea sau logica
noțiunilor spirituale. Acestea presupun: ”explorarea sensului, funcţiei, naturii şi justificarea
judecăţilor normative” (Jorgensen, 1971). Eticile procedurale sunt cele care avantajează cadrul
de norme morale și care conduc ori semnalează ce ar trebui cineva să facă sau nu, în cazuri
individuale. „Eticile relaţionale recunosc şi valorifică respectul reciproc, demnitatea, şi legătura
între participant şi cercetător, şi între acesta din urmă şi comunitatea în care trăiesc şi
muncesc”4.

Pincipiile etice ale analizei pe persoane umane

PRINCIPIUL RESPECTĂRII PARTICIPANȚILOR

• Îndeplinirea deciziilor personale,

• Îndeplinirea vulnerabilități
• Îndeplinirea confidențialități informațiilor personale ale subiecțiilor.

PRINCIPIUL INTERESULUI SI BENEFICIULUI CERCETĂRII

• Creșterea beneficiului și scăderea riscului ,

• Consimțământul trebuie sa fie înregisteat în scris,
• Primum non nocere.

PRINCIPIUL ECHITĂȚII

• Toți participanți la studiu au beneficii și riscuri egale .

PRINCIPIUL EVALUĂRII RISCURILOR

• Persoanele expuse în studiu trebuie informate clar asupra efectelor adverse

posibile și a riscurilor asumate .

O data cu aceast domeniul al științelor sociale au aparut o mulțime de întrebări cu privire la

aspectele etice ale subiecțiilor, în anii 1970 s-au făcut o serie de studii spre exemplu „studiul
Miligram” acest studiu se referă la problema obedienței, iar experimentele facute de Hanley,
Banks şi Zimbardo se fereră la mediul din închisori. Standardele și normele de cercetare care se
bazează pe considerente morale reies din documentele care conduc etica cercetării științifice și se
4
Israel, Mark; Hay Iain. Research Ethics for Social Scientists: Between Ethical Conduct and Regulatory
Compliance, 2004, Sage Publications, pag4.

3
regăsesc în „Raportul Belmond” (adoptat de „Comisia Naţională pentru protecţia subiecţilor în
cercetările biomedicale şi cele asupra comportamentului”, 1979), „Declaraţia de la Helsinki”
(adoptată de „Asociaţia Mondială a Medicilor”, 1964), şi „Codul Nuremberg 1947” („Institutul
Naţional de Sănătate”).
”În conformitate cu aceste ghiduri, standardele au fost dezvoltate pentru a satisface idealuri
etice, morale şi legale”5.
Referitor la analiza socio-umană în țara noastră, potrivit lui Chelcea (2007), aceasta necesită
să îşi stabilească dreptul cadru referitor axiologiei.
„Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”, structurată pe
temeiul „Declaraţiei universale a drepturilor omului” şi intrată în vigoare la „3
septembrie1953”6.
În vederea alcătuirii unei convenții etice este folositoare recunoașterea semnificațiilor și a
noțiunilor de acțiune care vor îndruma efortul celui care cercetează.
Cercetătorul trebuie să țină cont de anumite valori precum respectul față de cel care participă,
libera alegere, selectarea onestă si inteligentă a participanților și confidențialitatea informațiilor
adunate.

Părțile incluse in cercetare

SUBIECT
Acea persoană care participă de bună voie la un studiu clinic.

INVESTIGATOR
Persoana care răspunde, in special medicul ca se ocupă de cercetarea clinică intr-un studiu (de
analiză medicală). În cazul în care studiul este realizat de o echipă, va fi numit investigator
persoana din fruntea echipei.

SPONSOR
O persoană, instituție sau organizație care răspunde de inițierea, conducerea și/sau susținerea
financiară a unui studiu medical.

Participanţi vulnerabili
„Copiii sunt cei mai vulnerabili participanţi care au nevoie de protecţie în faţa riscurilor
cercetării”7.
Există un documentul care se referă la reprezentare unui contract legal stabilit între două părţi,
care conține la final semnăturile celor care participă şi ale persoanei care cercetează.

5
Giordano, James; O’Reilly Michelle si colaboratorii, Confidentiality and Autonomy: The Challenge(s) of Offering
Research Participants a Choice of Disclosing Their Identity, 2007, Qualitative Health Research. vol. 17. nr. 2, Sage
Publications, pag. 268.
6
Chelecea, Septimiu. [2007]. Metodologia cercetării sociologice. Bucureşti: Economică.Cozma, Carmen. [2008]. În
deschisul filosofării morale româneşti. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, pag. 62.
7
Kodish, Eric, Ethics and Research with Children: A Case-based Approach, Oxford University Press US, 2007,
pag. 3,8,9,13-15.

4
Acordul părinților ocupă locul consensului declarat al copilului, pentru că aceșta nu pot fi
asociați de bunăvoie (sau să semneze contractul, mai sus amintit).
Există o deosebire etică importantă între acordul dat al unei persoane adulte capabilă şi acordul
părinţilor. Hotărîrile luate de adulţi în propriul interes pot fi solide din punct de vedere moral, dar
hotărîrile luate de părinţi pentru copiii lor nu vor avea aceeaşi validitate.

În momentul în care pentru persoanele care participă nu există nici un pericol „probabilitatea
şi magnitudinea răului produs sau al disconfortului anticipate în cercetare nu sunt mai mari decât
cele apărute în viaţa cotidiană sau în timpul desfăşurării testelor de examinare fizică sau
psihologică periodică”8 va fi nevoie de acordul copilului, definit de cele mai multe ori ca
“acordul acestuia de a participa la cercetare”, acesta aplicîndu-se în mod normal copiilor
dezvoltaţi normal între 8 şi 14 ani – copilul fiind informat cu privire la ceea ce se întamplă in
timpul cercetării si la faptul că are dreptul să refuze participarea.

Concluzie

Importanta cercetării pe subiecti umani își are originea in „Declarația de la Helsinki”.

În primul rand trebuie să predomine dreptul, siguranța și bunăstarea persoanelor implicate in
cercetare in fața intereselor societății. Participanții la studiul clinic trebuie sa își exprime acordul
liber în cunoștință de cauză.
Informaţiile referitoare la cercetare trebuie înregistrate, manuite şi păstrate pentru a se asigura o
relatare, o redare si o verificare exactă.
„Participanții au dreptul de a decide terminarea participării într-o cercetare la orice moment
dacă ei consideră că participarea nu mai poate fi continuată”.9

8
Op. cit, pag. 13-15.
9
Codul de la Nuremberg, pct. 9.

5
 BIBLIOGRAFIE

1. Chelecea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, 2007, Bucureşti: Economică.Cozma,

Carmen, În deschisul filosofării morale româneşti, 2008, Bucureşti: Didactică şi Pedagogică.
2. Giordano, James; O’Reilly Michelle si colaboratorii, Confidentiality and Autonomy: The
Challenge(s) of Offering Research Participants a Choice of Disclosing Their Identity, 2007,
Qualitative Health Research. vol. 17. nr. 2. Sage Publications.
3. Israel, Mark; Hay Iain, Research Ethics for Social Scientists: Between Ethical Conduct and
Regulatory Compliance, 2006, Sage Publications.
4. Kodish, Eric, Ethics and Research with Children: A Case-based Approach, 2007, Oxford
University Press US.
5. Mucchielli, Alex. Coord, Dicţionar al metodelor calitative în ştiinţele umane şi sociale, 2002,
Iaşi: Polirom.
6. Neculau, Adrian. coord., Manual de psihologie socială, 2004, Iaşi: Polirom.
7. Nolen, Amanda; Vander Putten Jim, Action Research in Education: Addressing Gaps in
Ethical Principles and Practices, 2007, Educational Researcher. vol. 36. nr. 7. Sage Publications.
8. Schneider, Jacqueline, Professional Codes of Ethics- Their Role and Implications for
International Research. Journal of Contemporary Criminal Justice. vol. 22. nr. 2, 2006, Sage
Publications. mai 2006.
9. Codul de la Nuremberg.

Webgrafie:
 www.scribd.com /doc/PROBLEME-ETICE-IN-CERCETAREA-PE-SUBIECŢI-UMANI.