UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ BUCUREŞTI

IMST-STUDII CULTURALE EUROPENE

Iancu Elena Olimpia – Masterand anul II

CELE DOUĂ RĂZBOIAE

MONDIALE

Prof. Coord. Ștefan Păun

~1~
 INTRODUCERE
„Ar fi putut istoria să evite Primul Război Mondial și implicit, pe cel de-
al doilea, consecința nemijlocită a celui dintâi?”1
Totul a debutat cu un foc de armă în anul 1914. Asasinarea arhiducelui
austro-ungar a aruncat lumea într-un conflict care s-a încheiat în 1945, printr-o
explozie nucleară. Timp de 31 de ani, lumea s-a aflat în război și nimeni nu a
fost cruțat de măcel. Oameni precum De Gaulle, Churchill, Hitler, Musolini,
Tojo, Stalin sau Roosvelt au pus bazele lumii moderne dar pentru aceasta au
trebuit să o sfărâme.
Când lumea a intrat în război pentru a doua oară, puțini dintre soldati au
constientizat că cei care îi conduceau au fost nu de mult în locul lor.
Conducătorii din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trăiseră vărsarea de
sânge din primul iar experientele avute în timpul acestuia îi definiseră. Drama
care explora realist resorturile oamenilor le-au hotărât soarta.

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL 1914-1918

Dezvoltarea inegală a statelor, salturile la capitalism, precum și
contradicțiile dintre marile țări imperialiste au condus la formarea a două
blocuri agresive imperialiste: Tripla Alianță (Puterile Centrale - Imp.
German, Austro-Ungaria, Imp. Otoman și Bulgaria) și Tripla Înțelegere
(Antanta - Franța, Imp Britanic, Imp. Rus, Italia, Statele Unite, Serbia,
România, Japonia, Belgia, Portugalia, Grecia, Muntenegru, Siam, China,
Legiunile Cehoslovace, Brazilia). Lupta dintre ele pentru reîmpărțirea lumii a
generat declanșarea Primului Război Mondial.
Imperialismul german, urmărea să contopească o mare parte din Europa
și o parte din Orientul Apropiat, să împartă coloniile în folosul său și să-și
deschidă calea pentru dominația mondială. Cel austro-ungar tindea să-și extindă
stăpânirea asupra întregii Peninsule Balcanice, imperialismul englez dorea să
înlăture concurența și pretențiile celui german de reîmpărțire a lumii, a
coloniilor și a sferelor de influență. Franța intentiona să controleze regiunea
industrială Saar și să redobândească Alsacia și Lorena care fuseseră anexate de
Germania în 1871. Imperialismul rus tindea să înlăture influența și concurența
Germaniei și Austro-Ungariei din Balcani și să pună mâna pe Constantinopol și
pe strâmtori.
Imperialiștii au urmărit totodată să abată proletariatul de la lupta sa
revoluționară, să slăbească mișcarea muncitorească și să dezbine clasa
muncitoare din propriile țări pentru a împiedica izbucnirea revoluțiilor.
Pretextul izbucnirii războiului a fost atentatul din 28 iunie 1914 de la
Sarajevo în care Arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-
Ungariei și soția sa au fost uciși de membrii unei organizații naționaliste sârbe.

1
Lucian Boia, Primul Război Mondial - Controverse, paradoxuri, reinterpretări, Ed. Humanitas 2014

~2~
 Guvernul austriac sprijinit de Germania care voia să declanșeze războiul,
trimite la 23 iulie 1914 un ultimatum Serbiei cu așa condiții încât niciun stat
independent nu le-ar fi putut accepta. Serbia a acceptat parțial condițiile
solicitate de Austro-Ungaria dar aceasta a considerat ca fiind nesatisfacător și la
28 iulie 1914, declară război Serbiei.
Cronologic, declarațiile de război au fost:
 întru-cât Serbiei îi se alatură Rusia, Germania, aliata a Austo-Ungariei îi
declară război la 1 august 1914
 3 august 1914, Germania declară război Franței.
 4 august 1914, Germania a invadat Belgia;
 4 august 1914, Anglia și coloniile au declarat război Germaniei;
 6 august 1914, Austro-Ungaria declară război Rusiei și Serbia Germaniei;
 11 august 1914, Franța declară război Austro-Ungariei;
 12 august 1914, Anglia declară război Austro-Ungariei;
 23 august 1914, Japonia declară război Germaniei, act prin care,
conflictul devine mondial;
 12 noiembrie 1914, Turcia declara război Antantei (Tripla Înțelegere);
 23 mai 1915, Italia declară război Austro Ungariei;
 27 august 1916, România intră în război alături de Antanta (Tripla
Înțelegere);
 6 aprilie 1917, Statele Unite ale Americii intră în război împotriva
Puterilor Centrale (Triplei Alianțe)
Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale
în care pe o scară largă s-a folosit strategic tranșeele ca linii de apărare. „Toate
statele care au participat la Primul Război Mondial au avut fiecare interesele lor
fără să se gândească la consecințe care s-au soldat cu peste 10 milioane de
morți.”2
Progresul tehnologic care s-a instalat odată cu revoluția industrială a sec
al XIX lea, s-a remarcat prin creșterea puterii distructive a armelor și în
diversificarea modalităților de atac aflat la dispoziția generalilor de armată. În
Primul Război Mondial au avut loc primele bombardamente aeriene din istorie.
Dacă în Primul Război Mondial din totalul victimelor de război 5% au fost
civili, în cel de-al Doilea Război Mondial, procentul acestora a crescut la 50%.
Primul Razboi Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă a ordinii
mondiale ce a marcat sfârșitul absolutismului monarhic în Europa. Imperiile
German, Austro-Ungar, Otoman și Rus au fost doborâte. Dinastiile
Hohenzollern, Habsburg și Romanov cu rădăcini adânci încă din timpul
cruciadelor au căzut după război.
Eșecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ascendența
fascismului în Italia, a nazismului în Germania, implicit la declanșarea celui de-

2
Larousse, Istoria lumii de la origini până în anul 2000, Ed. Olimp, București, p. 499

~3~
al doilea Război Mondial. Războiul a catalizat Revoluția Boșelvica (1917 -
mișcare politică și socială ce a condus la construirea Uniunii Sovietice). A durat
până la colapsul din 1991) care avea să inspire ulterior revoluții comuniste în
diferite țări precum Cuba și China.
Căderea Imperiului Otoman a deschis calea spre democrație modernă și
laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au fost înființate state
noi precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinită.
Luptele din primul Război Mondial s-au încheiat la data de 11 noiembrie
1918 după semnarea convenției de armistițiu. Încheierea acestuia a afectat
profund ordinea politică socială și culturală a lumii întregi chiar și a zonelor
neimplicate în conflagrație. Redesenarea frontierelor a fost un proces complicat.
Au apărut noi state pe harta politică a lumii, altele au dispărut sau și-au
modificat granițele, au fost înființate organizații internaționale și au apărut noi
idei politice și economice.
Experiențele războiului au condus către un tip de traumă colectivă
națională pentru toate statele care au participat la conflagrație. Optimismul
începutului de secol dispăruse în totalitate iar cei care au luptat în război au
devenit cunoscuți ca „generația pierdută”. Trauma sociala s-a manifestat sub
mai multe forme. Unii oameni au fost revoltați de naționalism pe care îl
considerau vinovat de pierderile de vieți omenești și de distrugerile materiale.
Acest lucru a condus spre o politică bazată pe internaționalism prin intermediul
organizațiilor precum Liga Națiunilor.
Tratatele ce au precedat Primului Război Mondial au fost:
 28 iunie 1919 - Tratatul de la Versailles cu Germania a dus la încheierea
primului Război Mondial între forțele Aliaților și Puterile Centrale.
Tratatul este urmarea armistițiului care a pus punct luptelor. Acesta
prevedea ca Gemania să-și asume completa responsabilitate pentru
declanșarea războiului și să platească compensații mari trupelor aliate.
Germania pierdea deasemenea teritorii în favoarea țărilor vecine, suferea
o severă limitare a forțelor militare și a fost deposedată de coloniile sale
africane și cele de dincolo de ocean. Reprezentanții noului guvern german
au fost obligați să semneze condițiile din tratat impuse de învingători
pentru a nu reîncepe luptele.
 10 septembrie 1919 - Tratatul de la Saint-Germanie cu Austria a
reprezentat tratatul de pace încheiat între Aliații din Primul Război
Mondial și Noua Republică Austria. Acesta a fost semnat de
reprezentanții diplomatici ai 17 state. Prin tratat s-a recunoscut
independența Republicii Austria. S-a recunoscut dezmembrarea Dublei
Monarhii prin constituirea statelor Polonia, Cehoslovacia, Regatul
Sârbilor, Croaților și Slovenilor, apartenența Bucovinei la România și
Tirolului de Sud la Italia.
 27 noiembrie 1919 - Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria a fost semnat între
Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial. Tratatul este

~4~
 divizat în 13 capitole în care se definesc Pactul Societăților Națiunilor dar
și frontierele Bulgariei, Turciei, Greciei și ale României (îi sunt
reintregite României părți din Dobrogea și Cadrilaterul - partea de sus a
Dobrogei aflată în Bulgaria, numită și patrulater, care provine de la cele
patru cetăți turcești care alcătuiau un sistem defensiv în nord-estul
Bulgariei din 1913: Silistra, Ruse, Șumen și Varna) .
 4 iunie 1920 - Tratatul de la Trianon cu Ungaria a fost semnat între
Puterile Aliate și Ungaria în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-
Ungar. Acesta a fost semnat în Palatul Marele Trainon de la Versailles de
16 state aliate inclusiv România pentru a se stabili frontierele noului stat
ungar cu vecinii săi.
 12 noiembrie 1920 - Tratatul de la Sevres a fost un tratat de pace semnat
între Imperiul Otoman și Puterile Aliate la sfârșitul Primului Război
Mondial. Franța, Italia și Regatul Unit a semnat „Înțelegerea Tripartită”
care confirma concesiunile petroliere și comerciale britanice din Turcia și
transfera fostele întreprinderi germane din Imperiul Otoman unei
corporații a semnatarilor sus numitei înțelegeri.
 24 iulie 1923 - Tratatul de la Lausanne a fost semnat în Elveția și a
stabilit apartenența întregii Anatolii și a Traciei Răsăritele la Turcia
anulând prevederile Tratatului de la Sevres din 1920 de guvernul otoman.
Acesta a pus capăt razboiului revoluționar turc dintre aliații din Primul
Război Mondial și forțele naționaliste aflate sub controlul Marii Adunări
Nationale a Turciei aflate sub comanda lui Mustafa Kemal Ataturk
(militar, politician turc, născut în Macedonia, fondatorul și primul
președinte al Republicii Turcia).

AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 1939-1945

Al Doilea Război Mondial, a fost un conflict armat generalizat la mijlocul
secolului al XX lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat
cel mai mare și devastator război din istoria omenirii. A fost prima dată în
istorie când un numar de descoperiri tehnice incluzând bomba atomica au fost
folosite la scară largă împotriva militarilor și a civililor deopotrivă.
Cauzele acestuia, încă sunt un subiect de dezbatere și cercetare destul de
controversate și delicate. Nu se poate vorbi despre o singură cauză care a
generat acest conflict internațional, ele fiind atât ideologice, politice cât și
economice. O cauză susținută de istorici este legată de expansionismul
Germaniei și Japoniei care în urma înfrângerii din Primul Război Mondial
pierduseră putere, statut internațional și sume imense de bani.
Criza economică de după 1938 a creat în Europa o luptă acerbă pentru noi
piețe de desfacere, materie primă, teritorii noi și forță de muncă ieftină. Relațiile
dintre statele europene au devenit tensionate. Clasa politică din Anglia, Franța,
SUA și URSS, nu au reușit să ajungă la nicio înțelegere comună în privința unui
sistem eficient de securitate în Europa, fapt de care s-a folosit Hitler care la 23

~5~
august 1939 a semnat cu Stalin, Pactul Ribentropp - Molotov și Protocolul
Adițional Secret care se pretindea a fi un tratat de neagresiune dar care s-a
dovedit a fi o înțelegere mutuală între doi tirani de a împărți lumea și de a
delimita zonele de influență conform căruia, Basarabia a rămas sub influență
rusă.
În Germania, exista o dorință puternică de a scapa de limitările impuse de
Tratatul de la Versailles. Hitler și partidul său Național Socialist a reușit să
cucerească puterea de stat folosindu-se de simpatizanții anti-versaille. Hitler a
condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat de reînarmare și
reocupare a Rheinlandului, unirea cu Austria, încorporarea Cehoslovaciei și în
final invadarea Poloniei.
În Asia, eforturile Japoniei de a deveni o mare putere mondială au dus la
conflicte cu China și cu SUA. Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe
resurse naturale precum cele de petrol, minereu de fier și cărbune de care
insulele nipone duceau lipsă.
Data la care s-a declanșat războiul este și ea controversată iar istoricii nu
au căzut de acord asupra uneia semnificative. Cel mai adesea este menționata
data de 1 septembrie 1939, care marcheaza invadarea Poloniei de către
Germania, ceea ce a condus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două
zile mai târziu. Alte date de început al celui de Al Doilea Război Mondial, luate
în calcul sunt:
 1931 incidentul manciurian (a reprezentat unul dintre cei mai mari pași
făcuți înapoi de Liga Națiunilor cu efect catalizator pentru retragerea
Japoniei din cadrul Ligii. În cadrul acesui incident, Japonia a preluat
controlul asupra căii ferate de sud manciuriene aflată în regiunea de sud a
Chinei - Manciuria. Încălcând ordinele guvernului civil, armata japoneză
a ocupat regiunea Manciuria. Guvernul Chinei a cerut ajutor Ligii
Națiunilor care a condamnat acțiunea întreprinsă de japonezi și a cerut
restituirea teritoriului numai că Japonia s-a retras din Liga și și-a anunțat
intenția de a invada și alte teritorii ale Chinei)
 1935, invazia italiană din Etiopia (continuarea vechiului conflict din 1896
încheiat cu victoria Etiopiei și care viza expansionismul italian în Africa.
Rezultatul primului război a fost Tratatul de la Abdis Abeba care a
consființit independența etiopiană, înfrângerea unei puteri coloniale și
recunoașterea suveranității)
 7 iulie 1937, invazia japoneză în China;
 martie 1939, intrarea armatelor lui Hitler în Praga;
Participanții la cel De-al Doilea Război Mondial sunt Axa (Germania,
Japonia, Franța, Italia, URSS, România, Bulgaria, Finlanda, Thailanda,
Slovacia, Croația, etc) și Aliații (Polonia, China, Franța, Canada, Australia,
Noua Zeelandă, Finlanda, Olanda, Belgia, Grecia, Iugoslavia URSS, SUA,
Italia, România, Bulgaria)

~6~
 Cronologia evenimentelor:
 7 iulie 1937 după ce ocupase în 1931 Manciuria, Japonia a lansat un nou
atac împotriva Chinei la Peking, „Incidentul de la Podul Marco Polo”
care marchează începutul de război de cucerire a Chinei.
 1 septembrie 1939, Germania invadează Polonia iar Franța și Anglia și-au
onorat obligațiile pe care le aveau față de aliatul polonez declarând două
zile mai târziu război Germaniei;
 10 septembrie 1939, Canada declară război Germaniei;
 1940 are loc generalizarea războiului;
 9 aprilie 1940, Germania a invadat Danemarca și Norvegia în cadrul
operațiunii Weserubung care avea scop să elimine amenințarea unei
invazii aliate în regiune;
 22 iunie 1940, Franța a semnat un armistițiu de capitulare cu Germania ce
avea să formeze un guvern marionetă la Vichy;
 iunie 1940, Uniunea Sovietică a ocupat Statele Baltice și a anexat
Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României;
 28 octombrie 1940, Italia a invadat Grecia atacând bazele din Albania,
unde grecii deși depășiti cu mult numeric prin contraatac și cu sprijin
albanez reușesc să elibereze un sfert de teritoriu;
 1940, campania din Africa de Nord, a început în forță prin atacul lansat
de italieni asupra Egiptului ce a avut ca obiectiv transformarea acestuia în
provincie italiană. Obiectivul principal îl reprezenta de fapt Canalul Suez,
ruta vitală de transport maritim. Aliații britanici, indieni și australieni prin
Operațiunea Compas au contra atacat dar ofensiva a fost oprită când o
parte din forțele britanice au fost transferate în Grecia pentru a lupta
împotriva germanilor;
 1940, în Asia, Japonia a ocupat Indochina Franceza (Vietnamul),
alăturându-se forțelor Axei (Germania și Italia), intensificând astfel
conflictul dintre Japonia, SUA și Anglia care au reacționat printr-un
boicot petrolier;
 1941, razboiul devine global;
 25 martie 1941, guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a
semnat pactul Tripartit;
 6 aprilie 1941, forțele lui Hitler invadează Iugoslavia și Grecia;
 20 mai 1941, a avut loc bătălia pentru Creta unde s-a desfașurat un număr
impresionat de forțe militare și care s-a dovedit a fi „mormântul
parașutiștilor germani”3;
 22 iunie 1941, Operatiunea Barbarossa prin care Germania declanșează
cea mai mare invazie din istoria omenirii: Uniunea Sovietică. Contra
atacurile sovietice i-au zdrobit pe germani, mai ales ca aceștia nu erau

3
Generalul Kurt Student

~7~
 pregătiti pentru un război de durată cu atât mai mult să înfrunte condițiile
iernii rusești;
 1941, forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandat
francez, cucerind Damascul iar armatele germano-italiene Africa de Nord
au asediat portul maritim de mare importanta Tobruk;
 7 decembrie 1941, datorită unui ordin secret semnat de președintele
Franklin Roosevelt, personalul militar american a demisionat și a
participat în mod voluntar la o operațiune secretă sub acoperire numită
Tigrii Zburători. Aceștia au distrus peste 600 de avione și scufundat
numeroase vase militare japoneze, boicot prin care Japonia a atacat baza
militară de la Pearl Harbor din Hawai, pentru a anihila flota SUA.
 8 decembrie 1941, Japonia a atacat Hong Kong ceea ce a condus la
capitularea coloniei englezești în ziua de Crăciun, aceasta râmânând în
istorie ca Black Christmas;
 7 decembrie 1941, SUA declară război Japoniei;
 11 decembrie 1941, după atacul de la Pearl Harbor, Germania declară
război SUA deși în conformitate cu Pactul Tripartit nu era obligată să o
facă; Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de
est motivând că SUA și Germania se regăseu oricum într-un razboi
nedeclarat. Mișcarea diplomatică germană s-a dovedit un mare eșec
deoarece a fost pretextul oferit președintelui american de a se alătura cu
toate forțele Aliaților în războiul din Europa.
 1942, Germania intră în impas, suferă pierderi pe front și rămân fără
provizii;
 1943, războiul își schimbă cursul: Rusia prin ofensive își eliberează
teritorii; Africa de Nord cucerită a fost folosită ca trambulină pentru
cucerirea Siciliei;
 1943-1945, forțele australiene și americane au dus campanii pentru
recucerirea insulelor Solomon, Noii Guinee, Indiilor Olandeze;
 1944 - începutul sfârșitului
Ultimele bătălii de pe teatrul european de război al celei de-a două
conflagrații mondiale, care au dus la capitularea necondiționată a Germaniei
Naziste au avut loc în aprilie și începutul lui mai 1945.
Winston Churchill, Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D. Roosevelt au
negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la
Ialta din februarie 1945. Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU,
formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană, organizarea de alegeri libere
în Polonia (până la urmă, alegerile au fost măsluite de
sovietici), repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la
cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei. Armata Roșie, au inceput asaltul
final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945. Armata germană terminase retragerea
în orașul puternic fortificat. Capitala germană fusese supusă unor intense
bombardamente aeriene în tot acest timp. Cei mai importanți lideri naziști

~8~
fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri. Hitler era încă în viață și
sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea. Ca un ultim efort
de război, Führerul a cerut tuturor civililor, inclusiv copiilor, să participe la
lupta de apărare a capitalei. La 30 aprilie 1945, când trupele sovietice se aflau la
mică distanță de cancelaria Reih-ului, Hitler împreună cu soția sa Eva Braun s-
au sinucis spargând în dinți o capsulă de cianură, apoi împuscându-se. Trupurile
acestora au fost depuse în craterul unei bombe, stopite cu benzină de Otto
Gunsche (unul dintre aghiotanți) și incendiate.
URMĂRI
Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală
împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație.
Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite, care
pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă.
Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă,
uneori împotriva propriilor cetățeni. Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de
cetățeni în zonele ocupate, iar URSS aproximativ 4 milioane, din care jumătate
erau cetățeni sovietici.
Britanicii au pus bombardamente covor în mai multe orașe germane, (ca
răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei ) și le-au continuat chiar
și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă, (este cazul bombardării
Dresdei din 1945). Astfel de bombardamente au condus la moartea a sute de mii
de civili germani. Mai mult, aviația aliată anglo-americană a lansat mai multe
bombardamente strategice asupra orașelor japoneze, în care zonele industriale
erau pline de civile, generând moartea a sute de mii de oameni. Aceste atacuri
au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki.
Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din
moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane.
Odată cu izbucnirea războiului, Germania a început primul stadiu a ceea
ce avea să fie numit Holocaust, masacrarea premeditată, la scară industrială, a
aproximativ 9 până la 11 milioane de oameni. Grupurile considerate
"indezirabile" îi includeau, în special, pe evrei, polonezi, prizonierii ruși de
război, slavi, romi, sinți, persoanele cu probleme mentale sau handicapuri
fizice, homosexualii, Martorii lui Iehova, disidenții politici și comuniști.
Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane, evreii au fost
ținta principală a uciderilor în masă, între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de
naziști și de colaboratorii lor.
La început, germanii foloseau plutoanele de execuție pentru a duce la
îndeplinire masacre de proporții în aer liber. În unele cazuri erau împușcați până
la 33.000 de oameni într-o singură zi (Babi Yar). Din 1942, conducerea nazistă
a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale (Endlösung), genocidul evreilor
europeni, și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor. În vreme ce în lagărele de
concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai
naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii, conducerea nazistă a luat

~9~
hotărârea de a construiri șase noi lagăre de exterminare, special concepute
pentru uciderea evreilor. Cele mai importante au fost lagărul de exterminare de
la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz. Milioane de evrei au fost
strânși în ghetouri supra aglomerate, de unde au fost mai apoi transportați
către "lagărele morții", unde erau gazați sau împușcați, de cele mai multe ori
imediat după ce coborau din trenurile de transport.
În afară de lagărele naziste de concentrare și lagărele sovietice de muncă,
au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de
ruși: Polonia, Lituania, Letonia, Estonia și Basarabia. Prizonierii de
război germani, precum și cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului
stalinist, sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS au fost
uciși.
Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau, de asemenea, o rată a
mortalității foarte ridicată. Mulți dintre prizonierii americani sau englezi erau
folosiți la munci extenuante, în condiții foarte proaste de alimentație, nu cu mult
mai bune decât în lagărele germane de concentrare.
În SUA și Canada, sute de mii de nord-americani originari din Japonia au
fost internați de guvernele țărilor respective. Deși în aceste lagăre internații nu
erau supuși la munci grele, izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul
normal erau o obișnuință.
Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de
Răsărit. Milioane de evrei, polonezi, ucrainieni, belaruși și ruși au fost uciși în
mod sistematic de naziști și colaboratorii lor. Peste un milion de iugoslavi au
fost executați ca represalii la activitățile partizanilor. Peste 3 milioane de
prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști.
Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală. Între 1939 și 1941,
peste 1,8 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați. În 1940,
autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22.000 de cetățeni
polonezi, în special ofițeri de armată, dar și oameni de știință, politicieni,
doctori, avocați, preoți și polițiști, în pădurea Katyn.
Civilii au avut de suferit cumplit iar populația Kievului a scăzut cu 90%
între începutul deceniului al patrulea și 1945, din cauza foametei pricinuite de
politica agrară a lui Stalin, dar cel mai mult din cauza naziștilor. La sfârșitul
războiului, au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii
împotriva populației civile din Germania.
Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă. Milioane de civili din țările
asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi.
Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China, printre acestea aflându-
se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului
din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute
de Unitatea 731, având drept „cobai” populația civilă. Crimele japoneze de
război mai includ violul, jaful, asasinatul, canibalismul și forțarea femeilor din
țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale, cunoscute și ca "femei pentru

~ 10 ~
reconfortare". Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea, țară pe care
Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945.
La sfârșitul războiului, milioane de refugiați erau pe drumuri, economia
europeană se prăbușise, 70% din infrastructura industrială a vechiului continent
fusese distrusă.
Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către
națiunile învinse. În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii
Sovietice, Ungaria, România și Finlanda, trebuiau să plătească câte 300.000.000
de dolari (la cursul anului 1938), iar Italia trebuia să plătească 360.000.000 de
dolari împărțiți, în principal, între Grecia, Iugoslavia și Uniunea Sovietică.
Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial,
învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor
învinse. Un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA, George Marshall,
"Programul de refacere europeană", cunoscut ca Planul Marshall,
cerea Congresului SUA să aloce peste 17 miliarde de dolari pentru reconstruirea
Europei. A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods, ca parte a eforturilor
de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice.
Numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme, au fost
declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare, în cadrul
unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră. În cele din urmă, 3691 de etnici
germani au fost deportați.
Războiul a dus, de asemenea, la creșterea intensității mișcărilor de
independență în coloniile africane, asiatice și americane ale puterilor europene,
cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în
următorii douăzeci de ani.
De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în prevenirea războiului, a fost pusă
la cale o nouă ordine internațională. În 1945 a fost fondată Organizația
Națiunilor Unite pentru a preveni izbucnirea unui nou război, la fel de
devastator ca a doua conflagrație mondială. Pentru a asigura o pace durabilă în
Europa, în 1951, a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și
Oțelului, (Tratatul de la Paris), predecesoara Uniunii Europene. ONU este
responsabilă și pentru crearea statului modern Israel, în 1948, în parte, ca
răspuns la Holocaust.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis, după părerea
multor istorici, cu pierderea poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea
acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. Relațiile
dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat, încă din
timpul războiului, pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase până în zilele
noastre.
În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali, au fost restabilite
guvernele antebelice și s-au format noi guverne democratice. În zonele ocupate
de trupele sovietice, inclusiv în țările foștilor aliați, precum Polonia, au fost
create state comuniste. Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului. Astfel, la

~ 11 ~
numai câțiva ani de la încheierea războiului, Europa a ajuns să fie divizată de-a
lungul unei granițe ideologice. S-au format blocuri de est și de vest reprezentate
de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO.
Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație, zonele americană,
franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest, iar în zona sovietică
apărând Republica Democrată Germană (Germania de Est). Austria a fost din
nou separată de Germania și a fost, de asemenea, împărțită în patru zone de
ocupație, care, în cele din urmă, s-au reunit în statul modern Austria.
Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o.

ROMÂNIA
După o perioadă de neutralitate de mai bine de un an, România îşi
schimbă alianţele odată cu sosirea la putere a lui Ion Antonescu. Se aliază cu
Puterile Axei în octombrie 1940 şi intră în război de partea acestora în iunie
1941, în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS : Basarabia,
Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei.
După trei ani şi două luni de campanii militare împotriva URSS, care duc
armata română până în stepa din nordul Caucazului şi înapoi, la data de 23
august 1944, armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna
martie, Regele Mihai îşi dă acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului
Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. În
urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat, iar
România a trecut de partea Aliaţilor. Participarea României la cel de-al Doilea
Război Mondial s-a caracterizat aşadar prin două campanii: cea din est pentru
eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, pierdută şi cea din vest pentru eliberarea
Transilvaniei, câştigată. La încheierea războiului, pe planul diplomatic doar
participarea de partea Axei a fost luată în cont, şi România a semnat Tratatul de
pace de la Paris (1946) ca stat duşman învins.
După ce au eliberat Basarabia şi Bucovina, unităţile române au luptat
alături de Germania mai departe la Odessa, Sevastopol, şi Stalingrad.
Contribuţia României în efectivele de luptă a fost enormă, depăşită
numeric doar de armata germană. În anii regimului lui Antonescu, România a
alimentat economia de război a Germaniei cu petrol, cereale, precum şi produse
industriale fară vreo recompensă.
România a devenit o ţintă a bombardamentului aliat, mai ales pe 1
august, 1943 când au fost atacate câmpurile petroliere şi rafinăriile de
la Ploieşti.

~ 12 ~
 Bibliografie
 Mihai Manea, Bogdan Teodorescu – Istoria romanilor de la 1821 pana in
1989 ;
 Octavian Cristescu, Vasile Pasaila, Bogdan Teodorescu, Raluca Tomi –
Istoria romanilor (epoca moderna si contemporana)
 Camil Muresan, Vasile Vesa, Vasile Cristian, Eugen Vargolici – Istoria
Universala moderna si contemporana
 Liviu Lazar, Viorel Lupu – Istoria romanilor (manual pentru clasa a VIII-
a)
 Internet

~ 13 ~