APARATUL

DIGESTIV
APARATUL DIGESTIV ŞI GLANDELE ANEXE
Aparatul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor care indeplinesc importanta functie de digestie si
absorbtie a alimentelor.

Aparatul digestiv este format din :

 tubul digestiv;
 glandele anexe;

A. TUBUL DIGESTIV (tractul digestiv):

 este un conduct lung de 10-12 cm, care comunica cu mediul exterior la cele doua extremitati ale sale.
 el incepe de la fata prin cavitatea bucala , strabate gatul , toracele , abdomenul , bazinul si se termina prin
anus.

I . CAVITATEA BUCALĂ (gura)

Este prima porţiune a tubului digestiv,segmentul iniţial sau facial al aparatului digestiv, situată in partea inferioară a
feţei, sub fosele nazale, deasupra muşchilor milohioidieni, înaintea faringelui;

Indeplineşte primele faze ale digestiei şi controlul calitativ al alimentelor:

 masticaţia;
 insalivaţia;
 deglutiţia bolului alimentar;

Are rol în formarea articulată a sunetelor emise de laringe şi în forma inteligibilă alimbajului;
Se deschide anterior prin orificiul bucal iar posterior comunică cu faringele prin istmul bucofaringian.

Cavitatea bucală este formată din:

1. Vestibulul bucal - spaţiul în formă de potcoavă deschis posterior şi delimitat de:

 buze şi obraji;
 arcadele dentare acoperite de mucoasa gingivală;

2. Cavitatea bucală propriu-zisă - segmentul posterior delimitat de:

 arcadele alveolo-dentare;
 bolta palatină;
 limba;
LIMBA:
- organ musculo-membranos, de formă conică, foarte mobilă care formează peretele inferior al
cavităţii bucale
- organul gustului;
- rol: în digestive, participă la:
 masticaţie şi deglutiţie;
 sugere (la nou-născut);
 în fonaţie în articularea consoanelor linguale;

Tonsilele palatine (amigdalele): organe limfoide cu rol în funcţiile de apărare a organismului prin proprietăţile
fagocitare şi capacităţile limfopoietice;
Dinţii:
- organe dure implantaţi în alveolele maxilarelor cu rol în fărâmiţarea alimentelor în timpul
masticaţiei;
- rol fonetic în articularea sunetelor (consoanele dentare);
- contribuie la definirea fizionomiei;
- fac parte din aparatul dento-maxilar : ansamblul de organe care conlucrează la îndeplinirea funcţiilor:
 de digestie bucală;
 fonetice;
 fizionomice;
 parţial de diglutiţie;
și mai cuprinde:
 maxila;
 mandibula;
 articulaţia temporo-mandibulară;
 muşchii:
- masticatori;
- oro-faciali;
 limba;
 glandele salivare;
 buzele;- obrajii;
 dinţii care se împart în:
- incisivi;
- canini;
- premolari;
- molari;
Omul are 2 dentiţii:-
 temporară (dinţii de lapte):
o 10 pe arcada superioară:
- 4 incisivi;
- 2 canini;
- 4 molari;
o 10 pe arcada inferioară:
- 4 incisivi;
- 2 canini;
- 4 molari;

 definitivă (dinţii permanenţi):

o 16 pe arcada superioară:
- 4 incisivi;
- 2 canini;
- 4 premolari;
- 6 molari;
o 16 pe arcada inferioară:
- 4 incisivi;
- 2 canini;
- 4 premolari;
- 6 molari;
II. FARINGELE

 conduct musculo-membranos;
 o răspântie unde se încrucişează calea respiratorie cu cea alimentară;
 este situat inaintea coloanei cervicale si inapoia foselor nazale si a cavitatii bucale ;
 are forma unei palnii; dar palnia nu este completa , ii lipseste peretele anterior;
 masoara aproximativ 14 cm si anume:
 5 cm pentru portiunea nazala
 4 cm pentru bucala
 5 cm pentru portiunea laringiana
 trecerea alimentelor în timpul deglutiţiei din cavitatea bucală în faringe şi apoi în esofag
spre stomac se face succesiv (nu simultan) cu trecerea aerului insipirat care pătrunde prin
fosele nazale, trece prin faringe, laringe, trahee, bronhii spre plămâni;
 rol şi în:
o fonaţie;
o ventilarea urechii medii;
o apărarea organismului prin formaţiunile limfoide pe care le conţine;
 faringele are o suprafaţă:
o exterioară, exofaringe care răspunde:
- capului: porţiunea cefalică
 - gâtului: porţiunea cervicală

o interioară, endofaringe răspunde de sus în jos:

- foselor nazale: - nazofaringe, rinofaringele sau epifaringele
- cavităţii bucale: - orofaringele
- laringelui: - laringofaringele sau hipofaringele

Structura faringelui, de la exterior spre interior:

1. Adventiţia (tunica celuloasa) - membrană conjunctivă la exterior;

2. Tunica musculară: - muşchi:
 circulari, constrictor cu acţiune de strâmtare a faringelui;
 longitudinali, ridicători cu acţiune de ridicare a faringelui;
3. Tunica fibroasă serveşte ca schelet;
4. Tunică submucoasă
5. Tunica mucoasă
III. ESOFAGUL
 conduct musculo-membranos (25 cm.)prin care trec alimentele din faringe în stomac;
 situat posterior traheei şi anterior coloanei vertebrale de care este separată prin vasele mari ale
mediastinului:
o aorta toracică cu arterele intercostale;
o vena azigos şi hemiazygos;
o ductul toracic;
 începe în dreptul vertebrei C6 străbate gâtul, toracele, diafragma ajunge în abdomen se termină în stomac
prin cardia (în dreptul vertebrei D11 posterior; inserţiei pe stern a cartilajului costal 7 stâng, anterior);

 are 4 porţiuni:
o cervicală (5 cm.);
o toracică sau mediastinală (16 cm.);
o diafragmatică (1,5 cm.);
o abdominală (2,5 cm.);
 forma şi calibrul variază în funcţie de starea de vacuitate sau de distensiune;
 prezintă:
o 3 zone îngustate:
1. strâmtoarea cricoidiană (răspunde gurii esofagului);
2. strâmtoarea bronho-aortică (dată de prezenţa aortei şi a bronhiei stângi);
3. strâmtoarea diafragmatică (la nivelul orificiului diafragmatic);
o segmente dilatate:
1. segmentul cricoaortic
 2. segmentul bronhodiafragmatic
3. segmentul subdiafragmatic;

 structura esofagului, de la exterior spre interior:

1. adventiţia:membrană conjunctivă la exterior;
2. tunica musculară:
o 2 straturi de fibre:
o longitudinal, superficial;
o circular, profund;
3. tunica submucoasă
4. tunica mucoasă
5. tunica seroasă- numai la esofagul abdominal;

 - vascularizaţie:
o plexul venos submucos, mai dezvoltat la nivelul esofagului distal poate fi sediul varicelor
esofagiene;
o venele esofagului abdominal se varsă în vena gastrică stângă (vena portă);
o venele esofagului toracic se varsă prin venele azigos,hemiazigos şi tiroidiene
inferioare (vena cavă superioară);

IV. STOMACUL

 stomacul (Ventriculus sau Gaster) este porţiunea cea mai dilatată a tubului digestiv;
 stomacul se află în etajul supramezocolic al marii cavităţi peritoneale, ocupând loja gastrică , delimitată
de:
o ficat şi diafragm- cranial;
o colonul transvers şi mezocolonul său - caudal
o ficat - dreapta;
o splină - stânga;
o pancreas- dorsal.
 forma: - variaţii în funcţie de:
o constituţie;
o vârstă;
o perioadele funcţionale:
- gradul de umplere;
- starea de:
 contracţie;
 relaxare;
o poziţia corpului:
- ortostatism;
- clinostatism;
o starea organelor învecinate;
o presa abdominală;
o la individul normostenic,în staţiunea verticală, stomacul gol are forma literei J majuscule sau
a unei undite , cu o portiune mai lunga, verticala si o portiune mai scurta, orizontala.
 configuraţia exterioară şi diviziunile stomacului:
o 2 pereţi (feţe)
- peretele anterior : priveşte înainte şi puţin în sus;
- peretele posterior : orientat înapoi şi puţin în jos;
o 2 margini:
- marginea dreaptă sau mica curbură gastrică:
 concavă;- formată din 2 segmente:
 segment mai lung, cu direcţie verticală care continuă marginea
dreaptă aesofagului;
  segment mai scurt, orientat transversal sau uşor ascendent spre
dreapta; locul de trecere între cele 2 segmente este marcat de
o depresiune adâncă = incizura unghiulară

- marginea stângă sau marea curbură gastrică:

 mai lungă decât cea dreaptă;
 convexă;
 porneşte de la marginea stângă a esofagului cu care formează un
unghi ascuţit şi adâncnumit incizura cardică (unghiul lui His);

o 2 orificii:
- orificiul superior : gura stomacului sau cardia(formă circulară);
- orificiul inferior : pilor :
 circular, priveşte spre dreapta, în sus şi înapoi;
 5 cm. lungime;
 conţine sfincterul pyloric care circumscrie orificiul;

 dimensiuni:
o în stare de umplere moderată:
- lungime: 25 cm.
- lăţime maximă între cele 2 curburi:12 cm.
- grosime între cei doi pereţi:8 cm.
o gol: 18 / 7 / 0

 capacitatea mijlocie : 1.300 cm3

Structura:
 grosimea peretului stomacului este de aproximativ 3 mm;
 adaptată funcţiilor sale:
o de rezervor al alimentelor cu evacuare intermitentă;
o de digestie asigurată de sucul gastric;
- de la exterior spre interior 4 tunici:
 seroasa;
 musculara;
 submucoasa;
 mucoasa
1. Tunica seroasă:
 peritoneul lipseşte pe faţa posterioară a fundului gastric unde stomacul aderă la stâlpul diafragmatic
stâng;
 3 formaţiuni peritoneale de la stomac la organele învecinate:
 o omentul mic;
o ligamentul gastrocolic;
o ligamentul gastrolienal;
 alte formaţiuni peritoneale:
o ligamentul gastropancreatic;
o ligamentul frenogastric;

 stratul subseros: pătură de ţesut conjunctiv peste care se aplică seroasă;

2. Tunica musculară:
 are 3 planuri de fibre:
o superficial format din fibrele longitudinale
o mijlociu format din fibre circulare:
o profund format de fibre oblice ansiforme
 tunica musculară constituie aparatul motor activ al stomacului care realizează:
o depozitarea alimentelor ingerate;
o amestecarea alimentelor cu sucul gastric până ce se formează un amestec semifluid numit
chimul gastric;
o golirea lentă, intermitentă a chimului din stomac în duoden, într-un ritm adecvat pentru
efectuarea digestiei intestinale;
 realizează mişcări:
o peristolice: - realizează repartizarea conţinutului stomacului în mod egal între pereţii lui;
o peristaltice- sunt continuarea celor peristolice; realizează evacuarea stomacului trecând în
duoden după ce înfrâng rezistenţa pilorului;

3.Tunica submucoasă:
 formată din ţesut conjunctivo-elastic lax;
 conţine:
o vase;
o terminaţii nervoase;
o plexul nervos submucos Meissner;

 permite adaptarea mucoasei gastrice la:

o modificările de formă ale stomacului;
o mişcările cauzate de musculatură;

4.Tunica mucoasă:
 reprezintă aproape jumătate din grosimea totală a peretelui gastric;
 are o coloratie rosiatica ;
 reprezintă principala componentă morfologică şi funcţională a peretelui gastric;
 rol:
o secreţie externă
o secreţie internă
o resorbtie
o protectie si aparare

 structura complexa:
o componentă epitelială:
- epiteliul de suprafaţă;
- aparatul glandular intraepitelial
 după aşezare şi caracterelor lor morfologice sunt de3 tipuri:
o glandele cardiale produc mucus;
o glandele gastrice propriu-zise , glandele principale sau fundice
o glandele pilorice
  componenta conjunctivă, corionul - spaţiul dintre epiteliul de suprafaţă şi dintre glande până la
musculara mucoasei;

V. INTESTINUL SUBŢIRE

 este porţiunea cuprinsă între stomac şi intestinul gros;

 aici, mai ales în prima jumătate a lui se face digestia intestinală
o se efectuează cu participarea:
- sucului intestinal;
- sucului pancreatic;
- bilei;
 faza cea mai importantă a întregii digestii;
 singura fază indispensabilă;
 tot la acest nivel se efectuează absorbţia
 aceste funcţii îi imprimă anumite caractere morfologice:
o lungimea lui considerabilă: - între 2,5 m. şi 9-10 m, medie: 5-6 m.
o adaptarea mucoasei pentru realizarea absorbţiei:
- plicaturarea mucoasei;
- prezenţa vilozităţilor;
- limitele:
 valvula pilorică;
 valvula ileocecală;

- împărţit în 3 segmente:
 1. duodenul: porţiunea fixă;
2. jejunul:- porţiunea mobilă;
3. ileonul;

1.DUODENUL
- duodenul este prima portiune a instestinului subtire si se deosebeşte de jejunileon prin fixarea (dobândită
secundar) la peretele abdominal posterior prin
Mezoduoden;
- situat profund;
- are relaţii importante cu:
 ductul coledoc;
 ductul pancreatic;
forma:
-se aseamana cu cea a unui segment de cerc sau cu o potcoava , cu concavitatea orientata in sus si spre stanga;
- este impartit in 4 porţiuni:
 porţiunea superioară
  porţiunea descendentă
 porţiunea orizontală sau inferioară
 porţiunea ascendentă
- raportat la coloana vertebrală atât extremitatea iniţială cât şi cea terminală se găsesc învecinătatea vertebrelor L1şi
L2
- poate avea şi forma:
-literei V : caz în care porţiunea orizontală lipseşte sau este foarteredusă;
-inelară : caz în care flexurile sunt şterse;

dimensiuni:
- lungime: 25 cm:
-5cm.I;
-8 cm.II;
-6 cm.III
-6 cm.IV;
- diametrul: 3,5-4 cm

situaţie:
- situat profund, aplicat pe coloana vertebrală;
- deasupra şi sub mezocolonul transvers;
- se proiectează în:
 -epigastru;
 zona ombilicală;
rapoarte:
1.duodenul înconjoară capul pancreasului;
2.duodenul, pancreasul şi ductul coledoc formează un complex de organe cu strânse relaţii anatomice
şi funcţionale;
3.toate aceste trei organe vin în raport posterior cu fascia de coalescenţă retro-duodeno-pancreatică Treitz;
4.mezocolonul transvers taie porţiunea descendentă a duodenului, astfel că o parte a organului este supramezocolică
iar alta submezocolică;
5.cu excepţia primei porţiuni, duodenul este extraperitoneal, fiind acoperit pe faţa anterioară de peritoneul parietal
2. JEJUNUL SI ILEONUL

-porţiunea de intestin subţire cuprinsă între flexura duodeno-jejunală şi valva ileocecală;

- legat de peretele abdominal posterior prin mezenter (numit şi intestin mezenterial);

- se deosebeşte de duoden prin:

 lungime;
 numărul mare al: - curburilor;
- anselor care îl compun;
 mobilitate;

- funcţional: - secretă sucul intestinal;

- aici se completează digestia şi se efectuează absorbţia;

- descrie 14-16 anse intestinale: - iniţial orizontale (jejunale);

- ultimele verticale (ileale);
- 5-6 m. lungime;
Structura ;
-este constituit din 4 tunici:
 tunica seroasă: peritoneul visceral
 tunica musculară: reprezintă aparatul motor activ si este alcătuit din 2 straturi musculare
netede:
- exterior: fibre longitudinal;
 -interior: fibre circulare

 tunica submucoasa: constituit din tesut conjunctivo-elastic lax care permite alunecarea mucoasei
pe musculatura;

Conţine:

 vase sanguine;
 vase limfatice;
 nervi;
 plexul Meissner;
 foliculi limfoizi;
 glandele Brunner
 tunica mucoasă:
- 2/3 din grosimea peretelui;
- formată din: componentă epitelială :
epiteliu de suprafaţă
epiteliu glandular
corionul : - ţesut celular: - reticular;
- lax;
 VI. INTESTINUL GROS

-a doua porţiune a intestinului care continuă intestinal subţire şi se deschide la exterior prin orificiul anal;
- lungime: 1,60 cm. cu diametrul de la 7 cm. la origine, la 3-3,5 cm.terminal;
- înconjoară intestinal subţire ca o ramură;
- se împarte în:
1. cec;
2. colon;
3. rect;

1. CECUL
- porţiunea iniţială;
- se găseşte în fosa iliacă dreaptă;
- de el este legat apendicele vermiform un segment rudimentar transformat în organlimfoid, de 6-12 cm. cu diferite
direcţii;

2.COLONUL
- porţiunea intestinului gros cuprinsă între cec şi rect;
- împărţit în:
 colonul ascendent
 colonul transvers- are 2 segmente: - drept: - mai scurt, relativ fix;

- flexura colică dreaptă;

- ½ dreaptă;
- stâng: - mai lung;
- ½ stângă;
- flexura colică stângă;
 colonul descendent
 colonul sigmoid
- după vascularazaţie se împarte în:
 colonul drept : - artera mezenterică superioară;
 colonul stâng: - artera mezenterică inferioară descendent;

Structura:
1. tunica seroasă
2. tunica musculară
3. stratul submucos
4. tunica mucoasă

3.RECTUL
- ultima portiune a intestinului gros;
continuă colonul sigmoid( i l i o p e l v i a n ) , c o b o a r ă prin pelvis, străbate perineul
şi se deschide la exterior prin anus;
- are 2 porţiuni: -
  pelviană ,mai lungă, mai largă,ampula rectal cu rol de rezervor al materiilor fecale înainte
de defecaţie;
 perianeală i n g u s t a s i mai scurtă, canalul anal, un conduct cu rol de
evacuare;

ANUSUL
-este orificiul prin care rectul se deschide la exterior;

B. ANEXELE TUBULUI DIGESTIV:

- glande dispuse în lungul tubului digestiv care secretă sucurile digestive necesare
transformării alimentelor;

B. ANEXELE TUBULUI DIGESTIV:

- glande dispuse în lungul tubului digestiv care secretă sucurile digestive
n e c e s a r e transformării alimentelor;

I. GLANDELE SALIVARE
-glande care produc s a l i v a ş i c a r e s e deschid în cavitatea bucale;
- după volumul lor se împart în:

1.Glande salivare mici( glande raspandite in submucoasa bucală);

 glande labiale la buze;
 glande bucale;
  glande molare la obraji;
 glande palatine la nivelul palatului: - dur;
- moale;
 glande linguale;

2. Glande salivare mari

- aşezate în afara cavităţii bucale şi îşi varsă produsul în interiorul ei prin intermediul unor canale excretoare;

a. Glanda parotidă:
-cea mai voluminoasă;
-situată sub conductul auditiv extern şi înapoia mandibulei;
- forma foarte neregulata
- are o culoare cenusie care in timpul activitatii devine rosiatica
- are o greutate de 25-30 g;
-canalul excretor numit ductul parotidian sau canalul lui Stenon

b. Glanda submandibulară;
- situată sub planşeul bucal, într-o lojă osteofibroasă,formată de mandibulă şi fascia cervicală superficială;
- culoarea este cenusie in repaus ; ea devine roza cenusie in timpul activitatii;
-cantareste aproximativ 4 g , lungimea de 4 cm;
- canalul excretor numit ductul parotidian sau canalul lui Warthon ;

c. Glanda sublinguală:
- cea mai mică;
-situată în loja sublinguală;
-are: - un canal excretor principal sau canalul lui Bartholin
-mai multe canale accesorii sau canalele lui Rivinus
 II . FICATUL

-organ glandular vital (distrugerea sau extirparea lui totala determina moartea) cu functii multiple si importante in
organism;

-este cel mai greu viscera, cantareste in medie la omul viu 500-700 g uneori cu 900 g mai greu din cauza sangelui pe
care il contine;

 dimensiunile sunt: 28 cm in sens transversal (lungime)

 8 cm in sens vertical (grosimea)
 18 cm in sens antero-posterior (largime);

-are un aspect lucios de culoare rosie-bruna si este foarte neted;

- f o l o s e ş t e p e n t r u : - secreţia externă bila care intervine

în p r o c e s u l d e d i g e s t i e p r i n emulsionarea grăsimilor;
- ficatul este un organ metabolic important:
 intervine în metabolismul intermediar al:
 -glucidelor;
 proteinelor;
 lipidelor;
 detoxifică organismul transformând unele substanţe toxice în compuşi nenocivi pe care îi
elimină;
 sintetizează proteine plasmatice printre care şi unii factori ai coagulării;
- ficatul primeşte: - sânge arterial;
- sânge încărcat cu principii nutritive din teritoriul organelor
digestive abdominale prin vena portă;
- activităţile multiple ale ficatului solicit 12% d i n c o n s u m u l g e n e r a l d e o x i g e n a l organismului;
- volumul variază în funcţie de:

 vârstă - la embrionul de o lună ficatul are o greutate egală cu a

corpului;
- la adult greutatea organului raportată la greutatea
corpului este 1/ 33
- la bătrâneţe ficatul se micşorează datorită atrofiei senile;
 sex (greutate mai mare la bărbat);
 cantitatea de sânge conţinut (ficatul este organ intens vascularizat dimensiunileşi
greutatea lui vor fi condiţionate de cantitatea de sânge pe care o conţine;
 perioadele de digestive (în timpul digestiei ficatul se măreşte probabil datorită afluxului
de sânge);
 stările patologice: redus în ciroza atrofică
mărit în cirozele hipertrofice;

situaţie:
- 3 / 4 se găseşte în 1 / 2 dreaptă a abdomenului;
- 1 / 4 se găseşte în 1 / 2 stângă a abdomenului;
- ocupă: - hipocondrul drept;
- epigastrul;
- o mică parte din hipocondrul stâng;
- pătrunde adânc în concavitatea diafragmului (la fel ca şi stomacul) urcă până în spaţiul V intercostal drept;
- localizat în etajul supramezocolic ocupând loja hepatică ;

Structura ficatului:
-3 componente :
1. seroasa;
2. capsula fibroasă;
3. ţesutul hepatic;
 Seroasa:
- acoperă faţa viscerală în întregime şi cea mai mare parte a feţei diafragmatice excepţie aria nudă;
-stratul subseros ţesutul conjunctiv lax care dublează faţa profundă a peritoneului;

Capsula fibroasă:
- aderă intim la peritoneu;
- în contact cu ţesutul hepatic;
- trimite prelungiri conjunctive în parenchimul hepatic;
- la nivelul hilului dă naştere unei formaţiuni patrulatere numită
placa hilară;
- pătrunde în ficat însoţind ramurile venei porte, arterei hepatice şi canalelor biliare intrahepatice, pe
care le îmbracă în teci perivasculare
- ansamblul tecilor formează capsula fibroasă perivasculară
- se prelungeşte până în spaţiile porte formând
stroma conjunctivă sau glissoniană a ficatului;
- din stroma conjunctivo-vasculară a spaţiilor porte se desprind
septuri conjunctive subţiri care se insinuează între lobulii hepatici;

Tesutul hepatic :
- format din: -stromă : - ţesut conjunctiv:
- hematopoetic;
 - reticulohistiocitar;- care mărgineşte capilarele sinusoide;
- parenchimul hepatic : prin organizarea morfologică şi funcţională
ficatul este organ lobulat;
Vase:
- ficatul are dublă circulaţie sanguină:
 nutritivă:-asigură aportul de sânge hrănitor, bogat în oxigen;
- sângele este: - adus de artera hepatică (ram din
trunchiul celiac);
- condus prin venele hepatice în vena
cava inferioara;
 funcţională:- asigurată de vena portă;
- vena portă aduce sângele încărcat cu substanţe nutirtive absorbitela nivelul
segmentelor tubului digestiv şi splină;
- ficatul prelucrează sau depozitează aceste substanţe;
- sângele este condus mai departe tot prin venele hepatice;
- sistemul vascular al ficatului este format din2 pediculi:
 aferent (glissonian sau inferior):
- al circulaţiei de aport;
- format din: artera hepatică;vena portă; ductul hepatic, vasele limfatice şi nervii
alcătuiesc pedicolul hepatic;
 eferent (superior): - al circulaţiei de întoarcere;
- format din venele hepatice

Segmentarea după pedicolul portal:

-ficatul are :
 3 scizuri:

o principal
o dreapta
o stanga
 2 lobi:
o drept
o stang
 4 segmente:
o anterior
o posterior
o medial
o lateral
 8 subsegmente
o anterior: - superior;
- inferior;
o posterior: - superior;
- inferior;
o medial: - superior;
- inferior;
o lateral: - superior;
- inferior
 Scizuri:: planuri separatoare sagitale ;
1. principală: - împarte ficatul în: -
o lob drept
o lob stâng
2.stângă:
- împarte lobul stâng în:
o segmentul medial (partea lui inferioară corespunde lobului pătrat);
o segmentul lateral
- fiecare segment are propriul lui pedicul bilio-vascular;

- împarte lobul drept hepatic în:

o segmentul anterior
o segmentul posterior
- fiecare segment are propriul lui pedicul bilio-vascular;
II. segmenterea bazată pe dispoziţia venelor hepatice:
- după pediculul eferent;
- ficatul împărţit în: 3 sectoare:
 drept
 mijlociu
 stâng
- venele hepatice sunt situate în planul celor 3 scizuri hepatice descrise:
1.vena hepatică dreaptă
- se află în scizura portală dreaptă;
- drenează sectorul drept format din:
-segmentul portal posterior
- partea laterală a segmentului portal anterior

2. vena hepatică sagitală:

- aşezată în scizura portală principală;
- culege sângele din sectorul mijlociu format din:
-restul segmentului portal anterior
- segmentul portal medial

3.vena hepatică stângă:

- situată în scizura portală stângă;
- drenează sectorul stâng format din:
- segmentul portal lateral (corespunzător lobului stâng clasic);

III. PANCREASUL:
- glanda salivară abdominală;
- dublă secreţie:
- externă;
- internă;
- formă neregulată:
 - ciocan;
- echer de tâmplar;
- cârlig
- limbă de câine;
- aplicat pe peretele posterior al abdomenului cu o curbură posterioară determinată de coloana vertebrală;
- pe secţiune aspect cărnos ;
-lungimea variaza intre 15-20 cm. inaltime de 4-5 cm. (la nivelul capului) si grosimea de 2 cm.;
- mai voluminos la bărbat decât la femeie;
-greutatea este in medie de 80 g;
- dimensiunile cele mai mari până la 40 ani; după 50 ani descreşte treptat;

Conformaţie exterioară:
1. capul:
- 2 f e ţ e :
- anterioară;
- posterioară;
- o circumferinţă;
- cuprins în concavitatea duodenului;
- raport cu ductul coledoc (posterior);

2. colul:
- cuprins între 2 incizuri:
 superioară;
 - inferioară;
- segment mai îngust;

3. corpul:
- formă de prismă triunghiulară;
- 3 feţe;
- 3 margini;

4. coada:
- se continuă fără limită netă cu corpul;
- poate fi:
- scurtă;
- lungă;

5. situaţie:
- profund aplicat pe coloana vertebrală;
- la dreapta: duodenul;
- la stânga: splina;
- împărţită de mezocolonul transvers în:
 porţiunea supramezocolică;
 porţiunea submezocolică;
- răspunde vertebrei L1
- poate urca până la D 12(situaţie înaltă);
- poate coborâ până la L3(situaţie joasă);

6. structura:
-pancreasul este o glandă mixtă (amficrină) cu secreţie: -exocrină;
-endocrină;
- format din:
 capsulă conjunctiva –este subtire si slab dezvoltata si se continua in interiorul organului prin
stroma
 masa principală cu funcţie exocrină;
 partea cu funcţie endocrină;

Pancreasul exocrin:
-reprezinta 97-99% din volumul glandei
- format din acini de tip serozimogen (asemenea celor din glanda parotidă);
- secretă intermitent sucul pancreatic care conţine enzime cu rol în digestie;
- secreţia este supusă unui dublu control:
 -nervos (vagul);
 hormonal (secretat la nivelul mucoasei duodenale):
- secretina
- pancreozimina
- sistemul canalicular excretor ia naştere la nivelul acinilor prin:
-ductele intercalare se unesc şi dau
 ductele colectoare –interlobulare
-interlobare
 care prin confluare se termină în:
 ductele : principal Wirsung
accesor Santorini

Pancreasul endocrin:
- reprezentat de insulele lui Langerhans răspândite difuz în ţesutul exocrin;
-constituie 1-3% din volumul glandei;
- mai numeroase la nivelul cozii;
- formate din cordoane celulare: - între care se găsesc capilare;
- la periferie înconjurate de o reţea reticulo-
capilară;
-celule A(alfa): - situate în centrul insulei;S
- secretă: glucagonul: - hormon hiperglicemiant;
- mobilizează glicogenul hepatic (glicoliză)
si consecutiv creşte concentraţia de
glucoză dinsânge;
factorul lipocaic
-celule B(beta): - cam 80% din totalul celulelor endocrine;
- aşezate la periferia insulelor;
- secretă insulina: - hormon hipoglicemiant;
- determină sinteza glicogenului în ficat şi astfel
scade concentraţia de glucoză din sânge;
-celule C : ar fi precursoarele celulelor A;
Bibliografie :1. ANATOMIA OMULUI, SPLANHNOLOGIA , Vol.2, Victor

Papilian, Edituta BIC ALL, Bucuresti 2010

2. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI,COMPENDIU, Cezar Niculescu, Bogdan

Voiculescu, Radu Carmaciu, Editura Corint, 2009
3. ATLAS DE ANATOMIE A OMULUI,Editia a IV-A, Frank H. Netter, Editura Medicala
Callisto, 2008
4. Scribd.ro