APARATUL

REPRODUCĂTOR

Descriere anatomică

‐ovarele
Organele genitale feminine
‐trompele uterine
a)organele genitale interne se constituie din
‐uterul

‐vaginul

b)formaţiunile vulvei constituie organele genitale externe
c)glande anexe: mamelele şi complexul musculo‐fascial





















A.Ovarele
‐sunt glande sexuale ale feminităţii ce produc ovocitele şi îndeplinesc un
important rol de glandă endocrină prin secreţia de hormonii sexuali
feminini (progesteron, estrogeni şi alţii, importanţi ai ciclului reproducător)
‐sunt în număr de două, situate în compartimentul cavităţii pelviene,
retro‐uterin
‐au formă ovală, culoare albicioasă, consistenţă elastică
‐se dezvoltă odată cu vârsta, la femeile adulte ajungând la 6‐ 8g.

cervix= partea inferioară a uterului sau a vezicii urinare; col uterin sau vezical 
 
 
Ovarele  
‐sunt organe pereche cu forma migdalată, având o lungime de ~ 3 cm.  
‐acestea reprezintă glanda sexuală feminină cu rol ovogenetic şi endocrin 
‐secretă  estrogen  şi  progesteron,  ca  răspuns  la  acțiunea  hormonilor  secretați  de 
adenohipofiză: FSH (hormon foliculostimulant) şi LH (hormon luteinizant) 
‐femeia  aflată  în  perioada  fertilă  are  modificări  ritmice  ale  secreției  hormonilor 
feminini  şi,  de  asemenea,  transformări  fizice  corespunzătoare  ale  ovarelor  şi 
celorlalte organe sexuale 
‐acest  model  ritmic  al  ratelor  de  secreție  se  numeste  ciclu  sexual  lunar  feminin, 
cunoscut şi sub denumirea de ciclu menstrual 
‐durata medie a acestui ciclu este de 28 zile, însă poate avea variații individuale, de 
la  20  zile  ajungând  până  la  45  zile,  însă  aceste  cicluri  cu  durate  anormale  sunt 
asociate deseori cu scăderea fertilității 
‐consecintele ciclului ovarian feminin: 
*eliberarea unui ovul cu posibilitatea dezvoltării unui făt 
*endometrul uterin este pregătit pentru implantarea corectă a ovulului fecundat 
‐modificările  care  apar  în  timpul  ciclului  sexual  la  ovare  sunt  strict  dependente  de 
acțiunea  hormonilor  adenohipofizari:  FSH  şi  LH,  deci  în  absența  acestora,  ovarele 
rămân  inactive,  situație  fiziologică  în  perioada  copilăriei,  când  hormonii  hipofizari 
sunt aproape absenți 
‐în  jurul  vârstei  de  11‐15  ani  apare  ciclul  menstrual,  datorat  hipofizei  care  pe  la  9‐12 
ani începe să secrete cantităţi progresiv mai mari de FSH şi LH 
‐perioada  în  care  survin  aceste  transformări  este  numită  pubertate,  iar  momentul 
primului ciclu menstrual este numit menarhă.  
Rolurile hormonilor ovarieni: 
Hormonii estrogeni: 
‐stimularea  proliferării  celulelor  responsabile  de  dezvoltarea  majorității 
caracterelor sexuale secundare feminine 
‐vor creşte în dimensiuni ovarele, uterul şi vaginul, labiile mici  
‐dezvoltarea  țesutului  stromal  al  sânilor,  cu  formarea  unui  sistem  de  ducte  foarte 
bine reprezentat şi depunera țesutului adipos la acest nivel 
‐determină o uşoară creştere a numărului de proteine din organism 
‐amplifică uşor rata metabolică a întregului organism 
‐determină depunerea unor cantități mari de grăsimi în țesutul subcutanat                             
Rolul progesteronului: 
‐pregătirea uterului pentru sarcină, manifestată predominant în a doua jumătate a 
ciclului menstrual 
‐scăderea  intensității  contracțiilor  uterine  şi  frecvenței  acestora,  având  rolul  de  a 
împiedica astfel expulzia ovulului implantat 
‐pregătirea sânilor pentru alăptare: dezvoltarea lobulilor şi alveolelor mamare, dar 
totodată tumefierea sânilor 
‐stimulează secreția mucoasei care tapetează trompele uterine 

B.Trompele uterine
‐sunt două conducte musculo‐membranoase, care se întind de la coarnele
uterine până la ovare
‐au rol important în captarea şi vehicularea ovulelor şi spermatozoizilor
‐sunt lungi de 10‐12 cm şi prezintă patru segmente, iar pereţii sunt formaţi
din trei tunici

C.Uterul
‐este un organ median, nepereche, musculos şi cavitar
‐în el se cuibăreşte ovulul fecundat (oul)
‐este situat în partea inferioară a abdomenului, având în faţă vezica
urinară
‐este alcătuit dintr‐un corp situat posterior şi colul uterului situat
inferior
‐are forma unui trunchi de con turtit anteroposterior (cu baza orientată către 
superior şi vârful către inferior)
‐are consistenţă fermă, dar elastică
‐are pereţii alcătuiţi din trei tunici şi dimensiuni variabile
‐în interiorul său se dezvoltă fătul
‐prin  intermediul  unor  filamente  de  mucus  se  ajută  direcționarea  corectă  a 
spermatozoizilor din vagin în uter 
‐prin intermediul endometrului (mucoasa uterină) cu activitate secretorie intensă se 
reuşeşte implantarea ovulului fecundat 
‐asigură nutriția ovulului cu ajutorul secrețiilor uterine 
‐dacă ovulul nu este fecundat, apare menstruația 

D.Vaginul
‐ este un conduct musculo‐conjunctiv, median şi nepereche
‐prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin
‐prin extremitatea inferioară se deschide în vulvă

D.Vulva
‐reprezintă toate organele genitale externe ale femeii:
*muntele pubelui
*formaţiunile labiale: labiile mari şi mici
*vestibulul vaginal
*aparatul erectil: clitoris, bulbi vestibulari
‐organele genitale externe (vulva) au rol sexual

E.Mamelele sau sânii

‐aşezaţi simetric în regiunea toracică anterioară
‐fac parte din derivatele tegumentare
‐sunt rudimentare şi lipsite de funcţii la bărbaţi, dar deosebit de importante la
femei
‐au rol în lactaţie
Glanda mamară 
‐forma este variabilă, cuneiformă 
‐dimensiunile variază în funcție de vârstă, stare fiziologică (sarcină sau lăuzie) 
sau în funcție de tipul constituțional 
‐glanda începe să se dezvolte la pubertate şi involuează după menopauză 
‐pielea care acoperă glanda prezintă în centru areola mamară şi mamelonul 
‐pe  areola  mamară  se  observă  mici  proeminențe  (tuberculi  Morgagni), 
reprezentând orificii de deschidere a unor glande sebacee 
‐în  centrul  areolei  se  găseşte  mamelonul,  care  poate  fi  proeminent  sau 
înfundat (ombilicat) 
‐la nivelul mamelonului se găsesc orificii care reprezintă deschiderea canalelor 
galactofore 

2.Organele genitale masculine sunt reprezentate de:
*testicule produc spermatozoizi destinați fecundării ovulelor feminine
*de conducte şi glande seminale
*penis‐organ copulator
*scrot















1.Testiculele
‐sunt glandele genitale masculine
‐îndeplinesc o serie de funcţii endocrine, prin hormonii care imprimă
caracterele sexuale masculine (testosteron) şi ajută la dezvoltarea
sistemului osos
‐sunt responsabile de spermatogeneză
‐de fiecare testicul este anexat epididimul, care reprezintă primul
segment extratesticular al conductelor spermatice

2.Căile spermatice sunt căi intratesticulare şi extratesticulare

(epididimul şi canalul deferent) ce transportă lichidul spermatic.

3.Scrotul
‐ este un sac median, nepereche
‐format din 7 tunici
‐situat în partea anterioară a penisului
‐conţine testiculele cu epididimul şi porţiunile iniţiale ale funcţiilor
spermatice

4.Penisul
‐este organul copulator masculin, ce serveşte la însămânţare
‐este traversat de uretră, având astfel rol şi în micţiune

5.Vezicula seminală
‐este o glandă anexată organelor genitale masculine
‐reprezentată printr‐un organ pereche (sunt î n număr de două), produsul
lor adăugându‐se lichidului seminal
‐sunt situate deasupra prostatei, între vezica urinară şi rect
‐canalele lor de evacuare se unesc cu canalul deferent la intrare în
prostată, iar în final, canalul comun se deschide în uretra prostatică

6.Prostata
‐este şi ea o glandă anexă organelor genitale masculine, situată
dedesubtul vezicii urinare, înapoia simfizei pubiene şi dezvoltată în jurul
porţiunii iniţiale a uretrei
‐este elastică, are culoarea cenuşie‐roşcată
‐se dezvoltă odată cu vârsta, la bătrâni putându‐se atrofia
‐are rol în producerea:
*substanţei nutritive a lichidului spermatic
*unor substanţe ce neutralizează aciditatea secreţiei vaginale

7.Glandele bulbo‐uretrale
‐sunt în număr de două
‐situate în unghiul dintre bulbul penisului şi segmentul membranos al
uretrei
‐au cam aceleaşi funcţii ca ale veziculei seminale

Funcţiile aparatului reproducător:

 reproducerea umană;
 concepţia vieţii uterine;
 dezvoltarea fătului;
 naşterea, hrănirea copilului după naştere;

Corelarea minte/corp: are legătură cu modul în care ne raportăm la

‐masculinitatea sau la feminitatea noastră
‐cu personalitatea noastră sexuală
‐cu relaţiile noastre cu părinţii
‐cu problemele de educaţie
 
Testiculele: situate la făt în abdomen, testiculele coboară în pungi externe:  
bursele, înainte de naștere sau la puțin timp după  
Aceste două mici glande ovoide cântăresc 20 de grame.  
Ele cuprind 200‐300 de mici lobi conici, lobulii, separați de pereții subțiri.  
Fiecare  lobul  conține  mici  insule  de  celule  —  celulele  lui  Leydig  —  care 
produc un hormon masculin, testosteronul. 
Celulele  produc  acest  hormon  din  timpul  vieții  intrauterine,  apoi  își 
întrerup activitatea până la pubertate.  
 În  această  perioadă,  reluarea  producției  hormonale  induce  apariția 
caracterelor  sexuale  masculine  secundare  (pilozitate,  musculatură,  timbrul 
vocii, libido). 
Testosteronul guvernează, de asemenea, geneza spermatozoizilor.  
Aceștia  sunt  elaborați  în  tubi  seminiferi,  canale  foarte  fine  prezente  în 
număr mare în testicule.  
Fiecare  tub  este  înconjurat  de  o  teacă  tapetată  de  celule  contractile, 
celulele lui Sertoli.  
Celulele  sexuale  se  ascund  între  celulele  lui  Sertoli.  Ele  sunt  produse  la 
periferia  tubului  seminifer,  în  stare  imatură.  Împinse  de  contracțiile  celulelor 
lui Sertoli, migrează prin peretele tubului spre lumenul central maturizându‐se 
progresiv.  
La  finalul  acestui  proces,  care  este  continuu  și  se  reînnoiește  neîncetat, 
spermatozoizii sunt eliberați în cavitatea tubului. 
Tubii seminiferi converg pentru a forma o rețea de mici conducte sinuoase 
care colectează spermatozoizi. De aici pleacă 10 până la 12 canale care ajung la 
canalul  colector  unic,  adăpostit  într‐un  mic  organ  alungit  de  mărimea 
testiculului: epididimul. Aici sunt stocați spermatozoizii. 
După ce rămân un timp în epididim, spermatozoizii trec într‐un alt conduct: 
canalul  deferent.  Lung  de  40  cm,  acesta  se  termină  printr‐o  umflătură,  la 
nivelul căreia primește secrețiile unei mici vezicule seminale.  
El  se  continuă  apoi  prin  canalul  ejaculator,  care  se  deschide  în  uretră. 
Ansamblul conductului format de canalul epididimului, canalul deferent și cel 
ejaculator este denumit și spermiduct.  
La bărbat aparatul genital și cel urinar sunt asociate. De fapt uretra este un 
conduct  care  colectează  urina  în  vezică  și  o  evacuează  la  exterior.  Ea 
traversează  prostata,  o  glandă  mică  în  formă  de  castană.  În  momentul 
ejaculării, reflex provocat de stimularea sexuală, canalul ejaculator deversează 
în uretră un lichid seminal în care se află spermatozoizii.  
Prostata  secretă  un  lichid  acid  care  conține  zinc,  acid  citric  și  albumină  și 
care se amestecă cu lichidul seminal pentru a forma spermă. 
Uretra se prelungește pe aproximativ 8 cm în penis pentru a se deschide la 
extremitatea  glandului.  Este  inserată  în  țesut  spongios  și  încadrată  de  două 
tuburi laterale denumite corpi cavernoși.  
Proprietățile  corpilor  cavernoși  conferă  penisului  proprietăți  de  erecție. 
Acest mecanism de origine vasculară are loc sub controlul nervos, în general în 
cursul stimulării sexuale.  
Arterele penisului se dilată și sângele afluează în corpul cavernos, care se 
umflă  și  se  întărește.  Întreruperea  erecției  se  poate  produce  când stimularea 
încetează  sau  după  ejaculare.  În  cele  două  cazuri,  sângele  refluează  și  se 
reîntoarce în circulația generală.