ROMANIA DOSAR NR(...

) CURTEA DE A P E L B U C U R E S T I SECTIA A IX-A CIVILA SI PENTRU CAUZE

PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALA DECIZIA CIVILA NR. 224A Sedinta publica de la 15 decembrie
2009 Curtea constituita din: PRESEDINTE - (...) (...) JUDECATOR - (...) (...) JUDECATOR - (...) (...) E. GREFIER -
(...) M. Pe rol se afla solutionarea cererii de apel formulata de apelanta - reclamanta M. B. N. impotriva
sentintei civile nr. 191/10.02.2009 pronuntata de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i, Sectia a IV-a Civila in
dosarul nr(...), in contradictoriu cu intimatul - parat O. E.. La apelul nominal facut in sedinta publica a
raspuns apelanta - reclamanta M. B. N., reprezentata de avocat B. S., in baza imputernicirii avocatiale nr.
(...)/05.10.2009, lipsind intimatul - parat O. E.. Procedura de citare este legal indeplinita. S-a facut referatul
cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care: Curtea, constituita in complet de divergenta, pune in
discutia partilor cererea de apel, in raport de motivul divergentei. Reprezentantul apelantei - reclamante
M. B. N. solicita admiterea apelului formulat N. impotriva sentintei civile nr. 191/10.02.2009 pronuntata
de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i Sectia a IV-a Civila, desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei
spre rejudecare la instanta de fond. De asemenea, arata ca intimatul - parat a invocat prin intampinare
exceptia prescriptiei actiunii in raport de motivele de nulitate invocate prin cererea introductiva.
Totodata, arata ca la instanta de fond a solicitat in principal, unirea acestei exceptii cu fondul cauzei, iar
instanta de fond nu s-a pronuntat pe acest aspect, ci s-a acordat cuvantul pe exceptia prescriptiei,
incalcandu-se astfel dreptul la aparare, precum si principiul contradictorialitatii. In aceasta situatie,
considera ca sanctiunea nu poate fi alta decat nulitatea absoluta. Curtea dispune inchiderea dezbaterilor
si retine cauza in pronuntare. C U R T E A, Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e s t i Sectia a IV-a Civila la data de
22.10.2008 sub nr(...) reclamanta M. B.-N. a solicitat in contradictoriu cu paratul O. E. constatarea nulitatii
absolute a Contractului din data de 01.11.2003 si a Anexei la acest contract incheiat intre B.-N. M. si O. E.,
cu cheltuieli de judecata. In motivarea cererii se arata urmatoarele: la data de 01.11.2003, reclamanta,
impreuna cu prietena sa D. E., s-au deplasat la atelierul domnului fotograf O. E., parat in prezenta cauza,
in vederea realizarii unor fotografii in interesul exclusiv personal al reclamantei si al prietenei sale; prin
intermediul fotografiilor mentionate anterior, urmau a fi puse in evidenta niste accesorii pentru par,
respective niste bentite, create de doamna D. E.; cate un set din fotografiile realizate i-au fost inmanate ei
si prietenei sale, iar un altul a ramas in posesia fotografului O. E., fara insa ca acesta sa aiba posibilitatea
de a le instraina sau de a le ceda cu un oricare alt titlu unor terte persoane fizice sau juridice. De comun
acord cu fotograful au stabilit doar ca acesta avea posibilitatea de a afisa pozele realizate pe site-ul sau
personal. Avand la baza increderea pe care i-a acordat-o de la bun inceput acestui "amic al prietenei
sale", prezentat drept un profesionist, in aceeasi data, 01.11.2003, a semnat Contractul si Anexa ce fac
obiectul prezentei actiuni. Acest contract este lovit de nulitate absoluta - arata reclamanta - avand in
vedere urmatoarele: Conform art. 1 din acest contract, reclamanta, i-a cedat, atat paratului, cat si
"reprezentantilor sai legali, succesorilor si tuturor persoanelor sau corporatiilor care actioneaza cu
permisiunea sa, dreptul liber de copyright si/sau de folosinta, publicarea portretelor sale fotografice, a
negativelor, diapozitivelor, copiilor printate sau informatiilor digitale rezultate din prelucrarea acestora, in
orice format, multiplu, in miscare sau video, a oricarei lucrari in care ar fi inclus(a), in parte sau integral, in
compozitii sau in forme distorsionate, reproduceri, color sau altfel, realizate prin intermediul mijloacelor
media in studioul sau in orice alt loc in scopul artei sau oricare alte scopuri legale". In cuprinsul Anexei la
Contract, la lit. a) se mentioneaza ca cedeaza si "dreptul nerestrictionat si permisiunea de copyright si
folosinta, re- folosinta, publicare si republicarea portretelor fotografice sau fotografiilor sale sau a celor in
care sunt inclus(a) total sau partial, compuse sau distorsionate, fara restrictia de a le schimba sau
transforma in conformitate cu propriile sale nume fictive, sau reproducerea color sau altfel, realizate prin
intermediul oricarui si tuturor mijloacelor media din acest moment sau al altora in scopul realizarii
ilustratiilor, artei, promotiilor, publicitatii, comertului sau oricaror alte scopuri". Potrivit dispozitiilor art. 2
din acelasi contract, reclamanta a renuntat la "orice drept pe care l-ar avea de a inspecta si aproba forma
finala sau copia care ar putea fi utilizata in conexiune cu o imagine de-a sa realizata de G. sau scopului
caruia i-ar fi destinat", tot in acelasi sens incetandu-i, prin semnarea anexei la contract, "orice drept pe
care l- ar putea avea asupra examinarii sau aprobarii produsului complet sau produselor, copiilor
publicitare, materialelor printate care ar putea fi utilizate sau asupra modului in care acestea ar putea fi
utilizate" [lit. d) din Anexa]. Prin art. 3 din Contract si lit. d) din Anexa l-a eliberat pe "fotograf, sau pe cei
care actioneaza in numele sau, de orice pretentie de remunerare asociata oricarei forme de dauna,
prevazuta sau neprevazuta, asociata cu folosinta corespunzatoare comerciala sau artistica a acestor
imagini" si respectiv de "orice obligatie in virtutea oricarei obscuritati, distorsiuni, alteratii, iluzie optica
sau de folosinta in forma compusa intentionat sau altfel, care ar putea fi produsul unor fotografii facute
intr-o parte sau in orice etapa a procesarii, de folosire in orice publicatie, incluzand fara limitare orice
revendicare asupra calomniilor sau invadarea intimitatii" . Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art.
90 si art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, persoanei reprezentata intr-un portret ii este recunoscut dreptul
la inviolabilitatea operei, adica: a. dreptul moral de a pretinde respectarea integritatii operei si b. dreptul
de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau
reputatia sa, in ceea ce priveste utilizarea operei ce contine portretul. Totodata, alin. (1) al art. 88 din
Legea nr. 8/1996 stipuleaza ca "utilizarea unei opere care contine un portret necesita consimtamantul
persoanei reprezentate in acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul sa o
reproduca sau sa o utilizeze fara consimtamantul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia,
timp de 20 de ani dupa moartea persoanei reprezentate". Considera ca acest drept al persoanei
reprezentate in fotografie, de a-si da consimtamantul in vederea reproducerii sau utilizarii de catre
autorul, proprietarul sau posesorul operei fotografice este echivalent dreptului moral prevazut de art. 10
lit. a) din Legea nr. 8/1996, respectiv dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la
cunostinta publica. Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 8/1996: "Drepturile morale nu pot face obiectul
vreunei renuntari sau instrainari". De la aceasta dispozitie imperativa a legii nu se admite nici o derogare,
iar sanctiunea in cazul incalcarii acesteia nu poate fi alta decat nulitatea absoluta. Potrivit art. 5 din Cod
civil, cu a carui dispozitii se completeaza legea drepturilor de autor, se precizeaza "nu se poate deroga
prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri".
De asemenea, art. 966 Cod Civil dispune ca "obligatia ... fondata pe o cauza `" nelicita nu poate avea
niciun efect", iar art. 968 prevede ca o cauza "este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara
bunelor moravuri si ordinii publice". Asadar, vointa juridica trebuie sa respecte legile care intereseaza
ordinea publica. Dispozitiile legale care intereseaza ordinea publica sunt, in totalitatea lor, norme
imperative, de la care nu se poate deroga prin act juridic, sub sanctiunea nulitatii absolute. Raporturile
juridice care iau fiinta sub imperiul normelor dreptului obiectiv din contopirea a doua vointe concordante
reprezinta elemente de baza ale ordinii sociale, care, prin prisma unor valori si a scopurilor subiectilor de
drept, stabilesc un echilibru intre interesele si drepturile, adesea opuse, ale persoanelor. Din alin. (1) al
art. 88 din Legea nr. 8/1996 se desprinde limpede si ferm un echilibru necesar intre drepturile si
interesele unui subiect al actului de creatie asupra operei sale, pe de o parte, si al oricarei persoane
asupra propriei imagini, pe de alta parte. Prin ingeniozitatea sa, legiuitorul a fixat un punct de echilibru
prin recunoasterea titularului dreptului la propria imagine, adica persoanei reprezentate in portret; a
dreptului la inviolabilitatea operei si prin instituirea obligativitatii obtinerii consimtamantului acestuia in
vederea utilizarii si reproducerii operei care contine imaginea sa. Prin interdictia renuntarii sau instrainarii
drepturilor morale din art. 11 din Legea nr. 8/1996, cele expuse, izvor al unor reguli firesti, capata o
indubitabila confirmare si tarie de lege. Dreptul la propria imagine a persoanei reprezentate in portret
este protejat si prin dispozitiile Constitutiei Romaniei, alin. (6) al art. 30 si alin. (8) al aceluiasi articol.
Conform alin. (6) al art. 30, "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine", iar in alin. (8) al aceluiasi articol se stipuleaza
"Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau
realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al
postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii". Aceeasi solutie se impune si in lumina art. 963 C.
civ., potrivit caruia "Numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract". Renuntarea anticipata
de a da consimtamantul la orice act viitor de utilizare, in toate formele, prin toate mijlocele, pe o
perioada nedeterminata se afla evident in afara circuitului civil. Obiectul contractului este indubitabil ilicit
deoarece legea interzice expres renuntarea si instrainarea drepturilor morale. Or, prin contract se renunta
tocmai la drepturile de a pretinde respectarea integritatii operei, de a se opune oricarei modificari,
precum si oricarei atingeri aduse operei, chiar daca prejudiciaza onoarea sau reputatia, a aceluia de mai
putea da in mod necesar pentru utilizare a consimtamantului oricand in viitor. Astfel, prin prisma
dispozitiilor contractuale expuse la lit. a) din prezentul act, se poate conchide ca reclamanta a cedat si
respectiv a renuntat la drepturile morale conferite prin dispozitiile legii persoanei a carei imagine este
reprezentata in portret sau fotografie, mentionate la acest punct, iar sanctiunea care se impune in acest
caz nu este alta decat ca atat Contractul din data de 01.11.2003 cat si Anexa la acest contract sunt nule
absolut. Mai arata reclamanta ca, obiectul contractului atacat nu este determinat. Nu poate fi de acord cu
ideea ca de la bun inceput, cineva poate renunta la un drept viitor "de reprezentare"; in acest sens
dispozitiile imperative ale art. 90, coroborat cu art. 10 lit. d) din Legea 8/1996 confirma punctul de vedere
in sensul ca ori de cate ori persoana reprezentata intr-un portret se considera prejudiciata, poate solicita
repararea prejudiciului. A interpreta diferit dispozitiile Legii 8/1996 ar duce la situatii aberante si
inechitabile privind drepturile omului (de exemplu publicarea fotografiilor fara acordul persoanelor
reprezentate in acestea in reviste gen E. sau I., ceea ce-ar aduce prejudicii imense acelor persoane). Atat
Contractul cat si Anexa nu respecta dispozitiile art. 39 si art. 41 din Legea 8/1996. Astfel conform
dispozitiilor art. 41, Contractul de cesiune al drepturilor patrimoniale trebuie sa prevada drepturile
patrimoniale transmise, modalitatile de utilizare pentru fiecare dintre drepturile patrimoniale transmise;
durata si intinderea cesiunii; Mentiunile de mai sus nu se regasesc in cadrul Contractului atacat si nici in
cuprinsul anexei. Art. 1 din Contractul atacat nu reprezinta altceva decat o cesiune a drepturilor
patrimoniale asupra operelor viitoare legate de fotografiile persoanei reprezentate, ceea ce conform
dispozitiilor art. 41 alin. 2 din Legea 8/1996 se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. In drept, cererea a fost
intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile
ulterioare, Codul Civil, cat si celor invocate in cuprinsul prezentei actiuni. In sustinerea cererii de chemare
in judecata s-au depus in copie urmatoarele inscrisuri: contractul din data de 01.11.2003 si Anexa la acest
contract incheiat intre B. M. si O. E.. La data de 13.01.2009 in sedinta publica paratul a depus la dosar
intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului de introducere a actiunii in constatarea
nulitatii relative, aratand faptul ca prin contractul incheiat nu s-au incalcat norme juridice imperative
relative la ordinea publica sau la bunele moravuri, ca eventual aceasta s- ar fi putut afla intr-o eroare de
consimtamant, sanctionata legal cu nulitatea relativa, care poate fi invocata intr-un termen de prescriptie
de 18 luni, si ca de la incheierea contractului in cauza au trecut aproape 5 ani. Prin sentinta civila nr.
191/10.02.2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a IV-a Civila a fost admisa exceptia prescriptiei si a
fost respinsa actiunea reclamantei ca fiind prescrisa. Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut
urmatoarele: "Contractul incheiat de parti la data de 01.11.2003, nu poate fi lovit de nulitate absoluta.
Codul civil prevede ca este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului
juridic, a unei norme care ocroteste un interes general, obstesc. In contractul incheiat, nicio norma care
ocroteste un interes de o asemenea importanta nu este viciata. Potrivit disp. art. 26 alin 2 din Constitutia
Romaniei - "E. intima, familiala si privata ... Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu
incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri." Reclamanta pretinde, in
motivarea actiunii, ca i-ar fi fost incalcat dreptul de autor, or, in cauza, astfel cum a fost expusa situatia de
fapt prin actiune, reclamanta nu are un asemenea drept, autorul operei fotografice realizate fiind insusi
artistul fotograf parat. Prin contractul incheiat cu acesta, reclamanta a cesionat dreptul de a-i fi folosita
imaginea, in eventuale opere viitoare, obtinute prin alte procedee, prin procesare pe calculator ... etc
(dreptul liber de copyright si/sau de folosinta, publicarea portretelor sale fotografice, a negativelor,
diapozitivelor, copiilor printate sau informatiilor digitale rezultate din prelucrarea acestora, in orice
format, multiplu, in miscare sau video, a oricarei lucrari in care ar fi inclus(a), in parte sau integral, in
compozitii sau in forme distorsionate, reproduceri, color sau altfel, realizate prin intermediul mijloacelor
media in studioul sau in orice alt loc in scopul artei sau oricare alte scopuri legale). Reclamanta nu invoca
lipsa totala a consimtamantului sau la realizarea respectivelor opere fotografice, singura cauza de nulitate
absoluta a contractului, ci eventuale vicii ale consimtamantului sau, printr-o necunoastere a consecintelor
ce decurg dintr-o astfel de cesiune, cauza care, pe langa faptul ca nu poate fi invocata cu succes in fata
instantei de judecata, poate fi sanctionata cel mult, cu nulitatea relativa a respectivelor clauze. De
asemenea in Legea nr. 8/1996 este prevazut faptul ca in cazul persoanelor fizice reprezentate in portret
care sunt de profesie model ... sau daca persoana fizica este general cunoscuta si portretul a fost executat
cu ocazia activitatilor ei publice, nu este necesara autorizarea persoanei reprezentata in portret, iar
numita B. N. M. este atat actrita, deci se presupune ca este general cunoscuta, cat si model, iar
respectivele poze au fost facute intr-un scop de promovare, acela de a pune in evidenta niste accesorii
pentru par. Obiectul contractului este perfect licit deoarece prin contractul amintit nu se renunta si nici
nu se instraineaza drepturi morale. Reclamanta invoca incalcarea dreptului de a pretinde respectarea
integritatii operei, adica dreptul de a se opune oricarei modificari daca prejudiciaza onoarea sau reputatia
sa, ori din contract reiese clar faptul ca se poate opune oricand unui asemenea act: "Il eliberez pe
fotograf .... de la orice pretentie de remuneratie ... mai putin in cazul in care poate fi dovedit faptul ca
reproducerile respective au fost realizate cu rea intentie, produse si publicate cu scopul de a ma
ridiculiza, de a produce un scandal, blamare, dispretuire sau indignare, de a-mi arata anumite parti ale
corpului care nu au nici o legatura cu fotografia artistica". Pe langa aceasta, este de observat faptul ca
actuala reglementare nu prevede o anumita sanctiune pentru incalcarea acestui drept, urmand sa se
aplice sanctiunile de drept comun. In ceea ce priveste cauza contractului in discutie, aceasta este
indubitabil licita deoarece ea nu este nici prohibita de legi, nici contrara bunelor moravuri si ordinii
publice. Prin contractul incheiat nu s-a pus in pericol functionarea statului de drept si nici nu s-au incalcat
normele de convietuire sociala. Sustinerile reclamantei in sensul ca imaginea sa ar putea fi folosita prin
publicare in reviste gen E. sau I., incalcandu-se astfel dispozitii ce vizeaza ordinea publica si bunele
moravuri, sunt neintemeiate, avand in vedere ca respectivele publicatii nu sunt in afara legii romane,
situatie in care s-ar afla in cazul respectivelor incalcari. De observat ca obiectul contractului este
determinabil. Avand in vedere ca in speta este vorba de o nulitate relativa a contractului de cesiune
incheiat intre parti, sunt incidente dispozitiile privind prescriptia extinctiva a dreptului material la actiune,
prev. de art. 9 din Decretul nr. 167/1958, potrivit carora, "Prescriptia dreptului la actiune in anularea unui
act juridic pentru violenta, incepe sa curga de la data cand aceasta a incetat. In caz de viclenie ori eroare
sau in celelalte cazuri de anulare, prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit,
reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele, a cunoscut cauza anularii,
insa cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului. " Fata de considerentele de fapt
si de drept expuse, urmeaza a se admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si pe cale de
consecinta, se va respinge actiunea ca fiind prescrisa." Impotriva acestei sentinte a declarat apel
reclamanta, aratand urmatoarele: "Prin cererea introductive, am solicitat instantei de fond constarea
nulitatii absolute a Contractului din data de 01.11.2003 si a Anexei la acest contract incheiat intre B. M. si
O. E.. Prin intampinarea formulata, intimatul a solicitat pe cale de exceptie respingerea actiunii in
constatarea nulitatii relative ca prescrisa. In concluziile privind prescriptia dreptului la introducerea
actiunii subsemnata am solicitat in principal unirea acestei exceptii cu fondul cauzei, apreciind in mod
justificat ca aspectul prescriptiei actiunii este strans legat de fondul cauzei, mai exact de chiar motivele de
nulitate absoluta a contractului de cesiune, temei pentru care se impunea administrarea de probe in
legatura cu dezlegarea in fond a pricinii. Trecand peste aceste sustineri ale subsemnatei si in lipsa unei
pronuntari privind solicitarea V. exceptiei cu fondul cauzei, fara a se pune in discutia partilor prescriptia
raportata la motivele de nulitate invocate de catre subsemnata, instanta de fond a retinut cauza in
pronuntare, iar prin Sentinta civila nr. 191/10.02.2009, T r i b u n a l u l B u c u r e s t i, Sectia a IV-a Civila
a admis exceptia prescriptiei si a respins actiunea formulata de catre subsemnata. Sentinta anterior
indicata o apreciem atat nelegala cat si netemeinica pentru motivele pe care le vi le vom invedera in cele
ce urmeaza, urmand a combate punctual fiecare considerent de respingere a actiunii de catre instanta de
fond. 1. Vicii procedurale Un prim aspect de nelegalitate are in vedere nepronuntarea instantei de fond
asupra cererii subsemnatei de V. a exceptiei prescriptiei cu fondul cauzei si pronuntarea asupra exceptiei
invocate de intimatul-parat fara a pune in discutia partilor prescriptia actiunii in raport de motivele de
nulitate invocate prin cererea introductiva. In mod concret, instanta de fond a admis exceptia prescriptiei
dreptului la actiune tocmai in urma unei calificari a motivelor de nulitate invocate ca fiind motive de
nulitate relativa, calificare asupra careia, insa, instanta de fond nu ne-a acordat cuvantul. In aceasta
maniera s-a incalcat in mod grav dreptul la aparare, precum si principiul contradictorialitatii. 2. Incalcarea
unei norme legale imperative - nulitatea absoluta Instanta a considerat in mod nejustificat ca actul juridic
incheiat intre parti si care face obiectul prezentei cauze nu poate fi lovit de nulitate absoluta deoarece in
acest contract nicio norma care ocroteste un interes general, obstesc nu a fost incalcata. Interpretarea si
justificare instantei de fond ignora insa aspectele privind caracterul normelor juridice incalcate prin
contractul de cesiune intervenit intre parti, precum si faptul ca toate normele juridice sunt calauzite de
principiul imbinarii armonioase a intereselor generale cu cele personale. B.-se interesele generale se
apara si cele personale, si invers. In imbinarea intereselor generale cu cele personale exista anumite
grade si nuante. E. intereselor generale impune de cele mai multe ori sanctionarea actelor juridice
incheiate nelegal cu nulitatea absoluta. In speta, prin actiunea formulata am solicitat constatarea nulitatii
absolute a Contractului din data de 01.11.2003 tocmai pentru incalcarea normelor legale imperative
stabilite prin Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, reglementare care are in
vederea in primul rand ocrotirea unor anumite tipuri de relatii sociale, relatii a caror obiect este in mod
indubitabil unul de interes public. Facem referire in acest context la creatia intelectuala ridicata la S. de
opera si protejata ca un bun de interes public si nicidecum privat. Asadar, fiind vorba despre incalcarea
(daca in fapt se poate discuta despre o atare incalcare sau nu se va analiza, daca este cazul, pe fond,
dupa trimiterea cauzei spre rejudecare catre T r i b u n a l u l B u c u r e s t i) unor norme imperative de
ordine publica, sanctiunea nu poate fi alta decat nulitatea absoluta. Principiul imprescriptibilitatii
dreptului la actiune privind drepturile personalitatii. Asa cum am aratat in actiunea formulata, ceea ce se
incalca in mod flagrant prin atitudinea si pozitia abuziva a intimatului in calitate sa de autor al
fotografiilor realizate este chiar dreptul subsemnatei la propria imagine, drept protejat si prin dispozitiile
Constitutiei Romaniei, alin. (6) al art. 30 si alin. (8) al aceluiasi articol. Or, aceste drepturi stans legate de
persoana subiectului in cauza, asa cum este dreptul la propria imagine, sunt destinate sa asigure
individualitatea juridica, fizica si morala a fiecarei persoane fizice. Principiul imprescriptibilitatii drepturilor
personale nepatrimoniale este definit ca fiind regula de drept potrivit careia protectia juridica a unor
astfel de drepturi nu este limitata in timp putandu-se obtine oricand. Acest principiu, desi nu are o
consacrare expresa, este unanim admis, atat in doctrina, cat si in jurisprudenta, fiind dedus din
interpretarea per a contrario a alin. (1) al art. 1 din Decretul nr. 167/1958. Intr- adevar, daca "dreptul la
actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie", per a contrario "dreptul la actiune, avand
un obiect nepatrimonial nu se stinge prin prescriptive". Instanta de fond a apreciat in mod eronat asupra
motivelor pentru care am solicitat constatarea nulitatii absolute a Contractului din data de 01.11.2003,
ignorand aspectul esential al abuzului in prezenta cauza precum si interesul subsemnatei in obtinerea
unei hotarari de anulare tradus prin protejarea imagini proprii si repararea dreptului incalcat. Daca scopul
dreptului la viata privata este de a proteja o sfera de autonomie a individului, acest drept trebuie sa
includa posibilitatea de a controla modul in care este folosita propria imagine, dat fiind ca dreptul la
propria imagine este bazat pe ideea autonomiei fiecarui individ, pe ideea controlului pe care il are fiecare
asupra propriei identitati. Nulitatea absoluta intervine ca sanctiune in cazul Contractului din data de
01.11.2003, intocmai ca urmare e nesocotirii acestui principiu prin incheierea unei conventii ce are ca
obiect cesiunea dreptului de control pe care fiecare il are fiecare asupra propriei identitati. (Potrivit
dispozitiilor art. 2 din contract, am renuntat la "orice drept pe care l-as avea de a inspecta si aproba
forma finala sau copia care ar putea fi utilizata in conexiune cu o imagine de-a mea realizata de G. sau
scopului caruia i-ar fi destinat", tot in acelasi sens incetandu-mi, prin semnarea anexei la contract, "orice
drept pe care l-as putea avea asupra examinarii sau aprobarii produsului complet sau produselor, copiilor
publicitare, materialelor printate care ar putea fi utilizate sau asupra modului in care acestea ar putea fi
utilizate" [lit. d) din Anexa]). Dreptul unui artist de a-si publica propria opera nu poate include dreptul de
a incalca, fara nici o justificare, un drept fundamental al subiectului a carui imagine apare in creatia
artistica. Asa cum dreptul artistului trebuie luat in considerare, tot asa trebuie luat in considerare si
dreptul celui fotografiat de artist. Daca se accepta ca publicarea creatiei artistului este exercitarea
dreptului la libera exprimare, dreptul persoanei fotografiate de a nu fi de acord cu publicarea in orice
conditii si ipostaze trebuie sa fie si el luat in considerare. 4. Lipsa cauzei intr-un contract sinalagmatic -
nulitatea absoluta Desi am indicat in cererea introductiva faptul ca atat Contractul din data de 01.11.2003
cat si Anexa nu respecta dispozitiile art. 39 si art. 41 din Legea 8/1996 instanta de fond a omis sa se
pronunte asupra acestui aspect. Astfel conform dispozitiilor art. 41, Contractul de cesiune al drepturilor
patrimoniale trebuie sa prevada: - drepturile patrimoniale transmise - modalitatile de utilizare pentru
fiecare dintre drepturile patrimoniale transmise; - durata si intinderea cesiunii; - remuneratia. Mentiunile
de mai sus nu se refasesc in cadrul Contractului atacat si nici in cuprinsul anexei. Cauza actului juridic este
obiectivul urmarit la incheierea acestuia. Unul dintre elementele cauzei este scopul imediat care in cadrul
contractelor sinalagmatice reprezinta prefigurarea mentala, de catre fiecare parte a contraprestatiei. Cand
lipsa cauzei se datoreaza lipsei scopului imediat (in cazul contractului nostru lipsa contraprestatiei sub
forma pretului) atunci lipseste un element exential al actului juridic civil, iar lipsa scopului imediat se
rasfrange si asupra scopului mediat, lasandu-l fara suport juridic, astfel incat sanctiune este nulitatea
absoluta. Un alt motiv de nulitate absoluta pe care instanta a omis sa il aiba in vedere este ca art. 1 din
Contractul atacat nu reprezinta altceva decat o cesiune a drepturilor patrimoniale asupra operelor
viitoare legate de fotografiile persoanei reprezentate, ceea ce conform dispozitiilor art. 41 alin. 2 din
Legea nr. 8/1996 se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. Atata timp cat prin cererea de chemare in
judecata au fost invocate mai multe motive de nulitate absoluta (in opinia noastra), fiind suficient pentru
anularea contractului ca macar unul dintre aceste motive sa fie considerat intemeiat, apreciem ca
nepronuntarea instantei pe fond asupra fiecarui motiv de nulitate invocat (chiar daca sub aspectul
prescriptiei) echivaleaza cu o nepronuntare pe fondul cauzei, acesta fiind un alt aspect ce determina
desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare catre Tribunalul B." Intimatul a formulat
intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. La termenul din 8.12.2009 s-a
constatat ivita divergenta, iar la acest termen apelul a fost solutionat in complet de divergenta. Analizand
lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele: Prima instanta a fost investita cu o cerere in constatarea
nulitatii absolute a unui contract, invocandu-se drept cauze de nulitate absoluta incheierea contractului
cu incalcarea unor norme imperative ale legii, cauza nelicita, obiectul ilicit al contractului, lipsa unui
obiect determinat al contractului. Prin intampinare paratul a sustinut ca respectivul contract nu poate fi
lovit de nulitate absoluta intrucat prin acesta nu s-ar fi incalcat nici o norma care ocroteste un interes
public, ca obiectul contractului este licit, ca dreptul reclamantei la respectarea integritatii operei nu este
incalcat, cauza contractului este licita, iar obiectul contractului este determinabil. Paratul a mai aratat ca
apreciaza ca reclamanta s-ar fi putut afla cel mult in eroare la incheierea contractului, insa sanctiunea
aplicabila in cazul viciului de consimtamant al erorii este nulitatea relativa si, in raport de aceasta
imprejurare, actiunea reclamantei este prescrisa, de la incheierea contractului trecand aproapre 5 ani.
Prima instanta, fara a pune in discutia partilor calificarea cererii de chemare in judecata in raport cu
sustinerile paratului, respectiv daca este o cerere in constatarea nulitatii absolute sau o cerere in anulare,
a solutionat cererea ca fiind una in anulare, aplicand o sanctiune sprecifica acestui din urma tip de cerere.
Principiul contradictorialitatii a fost incalcat si sub un alt aspect. Astfel, prima instanta a pus in discutia
partilor exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocat in intampinare si a solutionat cererea
prin raportare la aceasta exceptie. Insa, in considerentele sentintei, prima instanta a analizat si aspecte
legate de fondul cererii cu care a fost investita, fara insa ca partile sa fi avut posibilitatea sa puna
concluzii pe aceste aspecte. Practic, instanta a fost investita cu o cerere in constatarea nulitatii absolute
pentru lipsa sau nevalabilitatea cauzei, nevalabilitatea obiectului si incalcarea dispozitiilor imperative ale
legii, insa a solutionat o cerere de anulare pentru vicierea consimtamantului prin eroare, cerere cu care
nu a fost legal investita, aceasta viciere a consimtamantului nefiind invocata de reclamanta, ci fiind
indicata de parat ca o posibila cauza de nulitate relativa, in raport cu aceasta cauza invocandu-se si
prescriptia. Ca atare, curtea constata ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra cererii cu care a fost legal
investita, astfel ca, practic, nu a cercetat fondul acestei cereri, astfel ca se impune admiterea apelului,
desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante in temeiul art. 297 alin. 1
C.proc.civ. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE In majoritate: Admite apelul formulat de
apelanta - reclamanta M. B. N. cu domiciliul ales in prezenta cauza la Societatea Civila de Avocati "E., S. &
Asociatii" din B, D. D. nr. 244, (...) 21, se. 1, . 2, parter, sector 3, impotriva sentintei civile nr. 191/10.02.2009
pronuntata de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i Sectia a IV-a Civila in dosarul nr(...), in contradictoriu cu
intimatul - parat O. E. domiciliat in B,(...), . 58, scara 2, etaj 8, . 120, sector 4. Desfiinteaza sentinta apelata
si trimite cauza spre rejudecare la prima instanta. Cu recurs in 15 zile de la comunicare. Pronuntata in
sedinta publica, azi, 15.12.2009 PRESEDINTE JUDECATOR (...) (...) (...) (...) E. GREFIER (...) M. Red.MS
U..red.D. 4 ex./19.01.2010 Jud Fond T.B. Sectia a IV-a Civila N. T. Opinie separata in sensul respingerii
apelului, ca nefondat. Prima instanta putea califica actiunea din constatarea nulitatii absolute in
constatare a nulitatii relative, in temeiul art.84 C.proc.civ., daca in urma analizarii motivelor de nulitate ar
fi ajuns la aceasta concluzie, astfel ca nu se poate sustine ca prima instanta prin admiterea exceptiei
prescriptiei nu ar fi analizat cererea cu care a fost sesizata. Chiar si in apel se sustine ca este gresita
calificarea cererii in nulitate relativa, prescriptibila, in loc de nulitate absoluta, care este imprescriptibila,
iar nu ca prima instanta nu ar fi avut dreptul sa faca aceasta calificare. Ca atare, pentru a se vedea daca se
impune desfiintarea hotararii, atunci cand, cum este cazul in speta (prima instanta a solutionat cauza in
temeiul unei exceptii), trebuie verificat daca solutia instantei este gresita, asa cum sunt si dispozitiile
art.297 alin.1 C.proc.civ., "in cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul
fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta
de apel va desfiinta hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante". In cazul in care
prima instan?a nu a pus in discu?ie calificarea cererii de chemare in judecata din constatare a nulita?ii
absolute a unui in act juridic in constatare a nulita?ii relative, pe baza motivelor invocate in fapt , ?i a
respins ca prescrisa cererea, excep?ie pe care a pus-o in discu?ia par?ilor, consider ca acesta nu este un
motiv suficient pentru desfiin?area sentin?ei ?i trimiterea cauzei spre rejudecare in temeiul art.297 alin.1
C.proc.civ., fiind necesar sa se analizeze daca solu?ia instan?ei este corecta sau nu, pentru a se aprecia
daca sunt indeplinite condi?iile articolului men?ionat anterior. Incalcarea principiului contradictorialita?ii
nu reprezinta, in mod absolut, conform art.297 alin.1C.proc.civ., un motiv de desfiin?are a hotararii primei
instan?e cu trimitere spre rejudecare aceasta incalcare a drepturilor par?ii putand fi acoperita in apel, cale
de atac devolutiva, in care partea are posibilitatea sa i?i formuleze apararile cu privire la problema de
drept pusa in discu?ie. Desfiintarea sentintei pronuntata chiar si in aceste conditii se produce doar daca
se ajunge la concluzia ca a fost admisa in mod neintemeiat exceptia in baza careia a fost solutionata
cauza. Trecand peste aceasta problema de procedura, in ceea ce priveste fondul apelului, apreciez ca,
raportat la faptul ca in motivarea in fapt a actiunii se invoca motive de nulitate absoluta, iar nu de nulitate
relativa, in mod temeinic s-a respins ca prescrisa cererea. Nu voi insista concret cu privire la
considerentele pentru care am ajuns la aceasta concluzie intrucat opinia majoritara nu a analizat aceste
aspecte, deliberarile neatingand acest punct. In conditiile in care se considera ca motivarea primei
instante este insuficienta instanta de apel o poate suplini, nici acesta nefiind un motiv de desfiintare cu
trimitere spre rejudecare. Atat timp cat prima instanta s-a pronuntat cu privire la o exceptie nu i se poate
imputa in mod justificat faptul ca nu a analizat fondul litigiului. In speta, doar daca instanta de apel
considera ca este vorba despre o nulitate absoluta, iar nu de una relativa, se putea ajunge la concluzia ca
prima instanta a solutionat gresit cauza in temeiul exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si se putea
trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

JUDECATOR