Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
V FACULTATEA DE MANAGEMENT
BUCURESTI AGRONOMIE
SPECIALIZARE :
Asigurări şi reasigurări
Conceptul de asigurare
Student:
Conceptul de asigurare
Un aspect esential in viata si evolutia omului, inca din cele mai vechi timpuri l-a
constituit grija fata de viitor, teama combinata cu precautie si intelepciunea cu siguranta unui
lucru implinit. Asigurarea exprima in principal o protectie financiara pentru pierderile suferite
de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.
Asigurarea este cea mai reusita forma a prevederii, desfasurandu-se in mod profesional
cu participarea companiilor de asigurare, intr-un mediu legislativ specific, pe piata
concurentiala a asigurarilor.
Problemele asigurarii sunt abordate sub aspect juridic, economic sau financiar.
Aspectul juridic al asigurarilor este dat in primul rand de contractul de asigurare care
constituie “legea partilor” sau “legea propriu-zisa”, prin care asiguratul se obliga sa plateasca
societatii de asigurare o prima, iar in cazul in care se produce riscul, asiguratorul trebuie sa
plateasca beneficiarului, care poate fi asiguratul sau o terta persoana, o despagubire, conform
unor limite stabilite anterior.
-riscurile ce se asigura;
-primele de asigurare;
-sumele asigurate;
Este un contract sinalagmatic, atat asiguratorul cat si asiguratul isi asuma oligatiile,
astfel: asiguratul se obliga sa plateasca primele de asigurare iar asiguratorul sa
plateasca indemnizatia in cazul producerii riscului. Contractul este valabil numai in
masura in care asiguratul isi indeplineste obligatiile in caz contrar acesta decade din
drepturi.
Este un contract cu titlu oneros fiecare parte urmarind obtinerea unui avantaj pentru
contraprestatia pe care o face sau se obliga sa o faca in favoarea celeilalte parti.
Asiguratul beneficiaza de protectie din partea asiguratorului in schimbul unei plati sub
forma primei de asigurare.
Legea este forma juridica de realizare a asigurarii. Din acest punct de vedere
distingem:
Asigurarea ex lege, are la baza principiul obligativitatii conform caruia persoanele fizice
si juridice care detin bunurile ce fac obiectul asigurarii trebuie sa le asigure impotriva
riscurilor prevazute de lege iar asiguratorii la randul lor trebuie sa realizeze acest lucru.
Existenta asigurarii este legata de constituirea unui fond de resurse banesti destinat
pagubelor provocate de unele evenimente.
Asigurarea presupune existenta unei comunitati de risc formata din persoanele fizice si
juridice amenintate de aceleasi pericole aparandu-si interesele comune. Membrii sunt
constienti ca trebuie sa contribuie la formarea fondului de asigurare.
Acest fond de asigurare este oferit numai persoanelor afectate de risc, dupa principiul
mutualitatii, la constituirea participa toti dar se repartizeaza numai acelor asigurati care au
suferit prejudicii. Impartirea se face numai intre membrii aceleiasi comunitatii de risc.
Relatiile economice intre participanti iau nastere odata cu formarea si utilizarea fondului
de asigurare. Astfel, in prima etapa, fluxurile banesti sub forma primelor de asigurare pornesc
de la persoanele fizice si juridice asigurate catre organizatia de asigurare. In etapa urmatoare,
fluxurile banesti sub forma despagubirilor pornesc de la fondul de asigurare catre persoanele
fizice si juridice afectate de producerea fenomenului.
Avand in vedere decalajul de timp intre momentul incasarii primelor si momentul platii
despagubirilor, societatea de asigurari centralizeaza temporar sume foarte importante pe care
le plaseaza apoi pe piata capitalului, scopul obtinerii unor venituri suplimentare si al cresterii
sigurantei afacerilor.
Asigurarea ca ramura prestatoare de sevicii apare in momentul in care in schimbul
primelor le ofera un produs sui generis, si anume obligatia de a prelua asupra sa efectele
negative ale producerii unui anumit fenomen, obligatia este influentata de caracterul aleatoriu
al fenomenelor asigurate.
Echilibru exista atunci cand primele si despagubirile se produc asa cum au fost stabilite.