Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
24 de Obiecte Lucrate Manual
24 de Obiecte Lucrate Manual
Dragi copii,
Aceasta carte este despre primele produse de casă pentru tineri tehnicieni. Ea vă spune
cum puteți face produse utile și frumoase din cele mai simple materiale: placaj, scânduri, fâșii,
tablă și resturi de cupru.
Articolele de artizanat descrise în broșură vă vor fi utile în viața de zi cu zi, în excursii, în
studii. Dispozitivele și instalațiile fizice vor servi ca un manual bun în lecțiile de științe
naturale și fizică.
Mulţi copii după terminarea şcolii visează să devină constructori, să lucreze în uzine sau
fabrici, să conducă locomotive, automobile, să conducă avioane.
Dar în orice domeniu al tehnicii ar lucra, pretutindeni va trebui să se ocupe de motoare
electrice, cabluri, transformatoare și alte dispozitive.
Această carte vă ajută în mod practic să vă familiarizaţi cu cele mai simple lucrări
electrice, cu instalaţii electrice şi chiar cu electromotoare.
Obiectele, pe care le puteţi crea după această carte, nu au nevoie de maşini unelte
speciale sau scule scumpe.
Ca să faci ceva, trebuie să te pricepi. Nu vine imediat, ci se acumulează treptat. De aceea
confecţionaţi obiectele în ordinea expusă în carte : de la cele mai uşoare la cele mai grele.
Încercaţi să faceţi totul cu atenţie, nu vă grăbiţi. Graba strică treaba, astfel încât să
stricați detaliile, chiar și întreaga artizanală, pe care trebuie să o creați din nou.
Încercaţi să faceţi totul cu atenţie, nu vă grăbiţi. Graba strică treaba, astfel încât să
stricați detaliile, chiar și întreaga artizanală, pe care trebuie să o creați din nou. Începeţi să
lucraţi, după ce aţi privit bine desenele şi imaginile. Desenul este baza întregii lucrări. Fără el
în tehnică nu se face nici o piesă. Tăiaţi piesele din material (lemn, tablă, carton) după desen,
lăsând 1 mm pe lângă contur. Acest lucru va oferi ocazia de a corecta piesa. Din mai mare se
poate face totdeauna mai mic.
Când pregătiți plăci, piese mici, încercați să economisiți materiale, nu le pierdeți. Locul
de muncă să fie curat.
Nu toate obiectele din această carte au un aspect terminat, finit. Ei bine, la câteva din ele
puteţi face modificări îmbunătăţind aspectul după dorinţă. Capacitatea de a rezolva o problemă
bine în felul său, original și simplu este o calitate de preţ a constructorului. Fiecare obiect
încercaţi să-l realizaţi după următorul plan:
1.Examinaţi bine desenele şi piesele obiectului. Dacă nu înţelegeţi ceva, rugaţi pe cineva
să vă explice.
2.Pregătiţi materialele şi sculele necesare, bine ascuţite.
3.Faceţi toate piesele şi asamblaţi obiectul.
4.Încercaţi, cum funcţionează, remediaţi defectele !
5.Gândiţivă, cum poate fi îmbunătăţit, cum poate arăta mai bine.
Tot, ce iese din mâinile voastre, trebuie să fire lucrat cu precizie şi frumos ca formă.
Acoperiţi piesele din lemn cu lac, iar părţile metalice lustruiţi-le până la strălucire.
Niciodată nu renunţaţi la munca începută, duceţi lucrul până la capăt. Nu vă îngrijoraţi,
dacă primele obiecte nu sunt atât de frumoase, cum aţi fi dorit, sau va opera cu întreruperi
minore, va necesita corecții. Făcând un lucru după altul, veţi vedea, că va fi din ce în ce mai
uşor şi veţi lucra mai cu spor.
LANTERNĂ ELECTRICĂ
Minunat lucru este o lanternă electrică. Ocupă loc puţin şi, când vine seara, apeşi pe
buton şi totul se luminează împrejur.
Astfel lanterna va fi la îndemână pe timpul verii în excursii şi în plimbări.
Cortul va deveni confortabil şi luminat, când seara se va aprinde mica lanternă.
Construcţia lanternei este atât de uşoară încât poate fi făcută de orice amator.
De aceea începem cu acest obiect cartea noastră.
În fig.1 este o vedere generală a lanternei construite. Ea este montată pe o mică placă de
placaj sau pe o scândurică de brad. În partea de jos a plăcii este fixată o cutie, în care este
plasată o baterie obişnuită de buzunar. În partea de sus este o mică dulie. În ea se înfiletează
un mic beculeţ de 3,5 volţi.
Dulia este conectată cu bateria cu sârmă de cupru cu diametrul de 0,6 – 0,8 mm, prin care
va circula curentul electric de la baterie la beculeţ.
Nu departe de cutia bateriei în fig.1 vedeţi o scândurică cu o pârghie de cupru, care
serveşte ca întrerupător.
Dacă duceţi întrerupătorul la dreapta, becul se aprinde, ducând întrerupătorul la stânga
becul se stinge.
Pentru construcţia lanternei trebuie următoarele scule: ferăstrău de traforaj sau o mică
pânză de circular cu dinţi mici, rindea, o pilă fină, un ciocan mic, şurubelniţă, sulă (priboi,
punctator), foarfece şi, dacă se găseşte, o mică menghină de masă pentru finisarea pieselor
lanternei.
În afară de acestea
mai trebuie clei de
tâmplărie, câteva
şuruburi mici şi cuişoare,
câteva fâşii de tablă de
cupru şi o bucată de
sârmă de cupru de 1 mm
diametru pentru dulie, o
foaie de şmirghel şi puţin
lac.
Fig. 1, 2, 3
Înainte de a începe
construcţia să privim
schema ( fig.2), unde se
arată, cum se cablează
bateria cu becul. Cei doi
poli ai bateriei* se
înfăşoară fiecare cu
sârmă. Unul dintre ele se
duce la dulia becului.
Sârma de la celălalt pol
merge la borna de
comutare, pe care este
atașat glisorul. Aici firul
se opreşte. Dacă rotiți
pârghia întrerupătorului
și o puneți pe șurubul
conectat cu becul,
capetele cablului întrerupt se vor conecta și becul se va aprinde. Astfel întrerupătorul metalic,
legând capetele întrerupte ale sârmei, închide circuitul electric. Curentul de la unul din polii
bateriei, circulă prin sârmă, încălzeşte filamentul din interiorul becului şi se întoarce la celălalt
pol al bateriei.
După ce am înţeles schema lanternei, începem s-o construim.
Mai întâi de toate, pregătește o placă de 15 x 20 cm pe care se montează lanterna. Ea
trebuie să fie rindeluită şi şmirgheluită.
Apoi tăiaţi din placaj mai tare pereţii şi fundul cutiei pentru baterie. Dimensiunile cutiei
trebuie să fie astfel încât bateria să intre uşor în ea.
Cutia poate fi încleiată sau prinsă în cuişoare. Fundul îl introduceţi pe interior şi-l
asiguraţi cu cuişoare, apoi introduceţi bateria cu cele două sârme.
Capetele sârmelor le curăţaţi de izolaţie şi le înfăşuraţi bine peste polii bateriei. Cel mai
bine este să le lipiţi. Lipirea se face cu colofoniu, fără acid. La sfârşitul acestei cărţi (la pag. )
se arată cum trebuie folosit un letcon.
Acum faceţi dulia pentru bec. Pentru aceasta înfăşuraţi o sârmă de cupru fără izolaţie în
jurul unui creion de câteva ori.
După 4-5 spire scoateţi de pe creion. Aţi obţinut o mică spirală. Fixaţi-o pe placa de bază,
şi sub ea bateţi un cuişor astfel încât să nu atingă spirala. Aceasta este dulia. Când înşurubaţi
în ea beculeţul , trebuie ca partea de jos a becului trebuie să fie în contact cu vârful cuiului.
Acum facem întrerupătorul. El se compune dintr-o plăcuţă cu dimensiunile unei cutii de
chibrituri, un cursor şi trei şuruburi mici. Pe şurubul de jos (fig. 1 şi 2) se fixează cursorul, iar
celelalte două şuruburi de sus fac legăturile cu sârma. Despre construcţia întrerupătorului citiţi
la pag. 73-75.
Cursorul se face dintr-o bucată de cupru sau tablă. Cursorul trebuie să alunece uşor pe
placă şi în acelaşi timp să facă un bun contact cu capetele şuruburilor, în special cu cel din
dreapta, de la care pleacă sârma către beculeţ.
Capul cursorului se face dintr-o bucată de băţ rotind sau un căpăcel de pastă de dinţi fixat
cu un şurubel. Pentru aceasta în partea de sus a cursorului faceţi o gaură mică în care se
fixează şurubul şi înşurubaţi apoi butonul.
Pentru legături se pot folosi fire subţiri izolate. Aşezaţi-le pe placă aşa cum se arată în fig.
1 şi fixaţi-le cu mici cuie. Nu uitaţi că la capete trebuie să îndepărtaţi izolaţia.
Ca să amplificaţi lumina becului, faceţi un mic abajur-reflector. În figura 3 este desenul
după care trebuie croit acest abajur pe o coală de hârtie velină. Transpuneți desenul abajurului
pe o hârtie groasă și tăiați cu foarfeca. Apoi lipiți-l îndoind pe linia punctată. Când cleiul s-a
uscat, aşezaţi abajurul pe spirala duliei şi înşurubaţi becul. Abajurul este ţinut strâns, atunci
când becul este bine înşurubat.
Lanterna este gata. Încercaţi-o şi faceţi în partea de sus a plăcuţei un mic inel din sârmă.
Astfel lanterna poate fi agăţată pe perete sau de o bară în interiorul unui cort.
ELECTRIFICAREA STANDULUI CU CERNEALĂ
În timpul liber, când afară plouă sau suflă viforul este plăcut să te joci în casă.
9
Pe o scândură lungă stă o bufniță. Această bufniță este alcătuită din scândurele și
stinghii. În fața ei este așezată o spirală mare ca un tub gol.
Ea este confecționată din sârmă de cupru sa u de fier și înfiptă cu două piciore într-o
scâdurică. Lângă spirală este o tijă metalică lungă cu un mâner de lemn la capăt. Din mâner
iese un cordon electric.
Jocul este de a ghida cu atenție tija prin spirală și nu atinge inelele sale de sârmă.
Problema pare simplă, dar rareori reușește cineva s-o rezolve. Cum ai atins puțin spirala, în
ochii bufniței se aprinde o lumină galben-verzuie.
Acest dispozitiv îl puteți face singur ușor. Pentru construcția lui vă trebuie materiale,
pe care le găsiși la îndemână. Trebuie să pregătiți o placă de bază cu dimensiunile de 70 x
15 cm, groasă de 2-3 cm, o tijă de cupru sau de fier cu diametrul de 5-6 milimetri și lungă
de 60 centimetri, sârmă de cupru izolată, două becuri de lanternă de buzunar, o baterie sau
un transformator1 coborâtor de tensiune și un metru și jumătate – doi de sârmă de cupru sau
de fier cu diametrul de 1 milimetru pentru spirală.
În afară de acestea, mai sunt necesare câteva bucăți de lemn, fâșii de placaj și o foiță
de cupru subțire,cuișoare, șuruburi mici și clei de tâmplărie.
Uneltele necesare sunt aceleași, pe care le-ați folosit, pentru realizarea obiectelor
anterioare.
Înainte de toate priviți bine schema electrică din fig. 2. O sârmă merge de la clemele
transformatorului, unde scrie „4 V”, la unul din becurile, care servesc drept ochi ai bufniței.
Becurile fiind legate între ele, curentul trece dintr-unul în altul. Din al doilea bec vine la
piciorul spiralei și aici se oprește.
La a doua clemă a transformatorului se leagă cordonul, care iese din mânerul de lemn,
unde este lipit de tija metalică. Dacă atingeți vârful tijei cu spirala, circuitul electric se
închide, curentul circulă prin fire, și ambii ochi se aprind. Procedați la fel ca la lanternă, aici
rolul întrerupătorului îl joacă tija și spirala.
După ce ne-am lămurit cu schema, trecem la executarea lucrării.
Înainte de toate trebuie să rindeluim bine scândura pentru întreaga instalație. După
aceea trasați pe scândură linia de mijloc pe lungime, pe care , ca pe o axă, vom așeza toate
piesele instalației. După aceasta desenați pe placaj două imagini identice ale bufniței (fig.3)
și tăiațile cu ferăstrăul de trafora. Pe o imagine faceți două găuri pentru ochii bufniței, iar pe
cealaltă fixați două becuri cu dulii. Becurile le poziționați, astfel încât să coincidă cu
deschiderile pentru ochi din cealaltă imagine (placă).Pe marginea plăcii cu găuri lipiți
câteva bucăți de lemn, așa cum se arată în fig. 3. Grosimea bucăților de lemn trebuie să fie
mai mare decât
becurile, fixate în dulii. Legați două sârme la becuri , cum se arată în desen, și
capetele lor lăsațile libere. Încercați, dacă becurile se aprind, legând aceste sârme la baterie
sau la clemele transformatorului, unde scrie „4V”. După aceasta așezați placa, unde ați
tăiat ochii păsării, pe placa cu becuri și fixați totul cu mici șuruburi.
Pentru ca lumina becurilor să nu iasă prin fantele dintre stinghii, lipiți o bandă de
carton subțire pe lateralele bufniței. Înfrumusețați-o și lăcuiți-o!
Acum să facem spirala metalică. Luați doi metri de sârmă de cupru groasă și bobinați-o
pe o coadă de mătură. Scoateți spirala de pe baston și îdreptați-i capetele, astfel încât
săobțineți două picioare drepte, pe care spirala să stea pe orizontală. Fixați-o pe placa de
bază, găurind-o cu o sulă subțire sau cu un mic burghiu. Prin găuri introduceți picioarele.
Spirala de sârmă și picioarele acesteia trebuie să fie amplasate exact de-a lungul liniei
centrale a plăcii, pe care este asamblat întregul dispozitiv. Nu ridica prea mult spirala
peste placa de bază; destul de mult, dacă se va găsi la nivelul pieptului bufniței.
Dacă partea din mijloc a spiralei se îndoaie, puneți-i un sprijin dintr-o stinghie de lemn.
Acum fixați bufnița pe placa de bază. Tija se face dintr-o bară de cupru sau de fier.
Dacă bara este strâmbă, ea trebuie îndreptată, bătând-o cu ciocanul pe nicovală.
Mânerul de lemn se face dintr-un băț obișnuit. Găuriți-l pe interior și la un capăt
introduceți tija. În prealabil, după ce ați îndepărtat izolația, lipiți capătul cordonului, după
care finisați mânerul.
Când toate piesele instalației sunt gata, faceți legăturile cu sârmă conform figurii 2 și
probați.
Dacă instalația este legată la baterie, faceți pentru ea un locaș pe scândura de bază.
Sârma de asemenea e bine să fie ascunsă, făcând pe sub placa de bază canale.
La becuri se poate lega o sirenă și atunci bufnița nu va deschide doar ochii, dar va și
țipa. Ca să faci asta nu e greu: sirena trebuie legată în paralel cu ochii și montată în capul
bufniței. Cum se face sirena, se arată la pag. 24-27.
VREI SĂ ȘTII?
Fiecare din voi, copii, sunteți capabili să faceți un dispozitiv interesant, care vă va arăta
nenumărate tipuri de modele cele mai diverse și mai frumoase. Acestea pot fi folosite în
lecții de desen, pentru pirogravare și sculptură în lemn.
În afară de asta,dispozitivul poate folosi la lecțiile de fizică pentru înțelegerea legilor de
difuzare a luminii.
Instrumentul, pe care îl descriem, este cunoscut mu,tora. Acesta este o veche jucărie
este caleidoscopul.
Pe pagina următoare în partea de jos se vede un cilindru mare, astupat în partea de sus
cu un disc de placaj cu un orificiu mic, circular în mijloc. Cilindrul se sprijină în partea de
jos pe un inel mare de tablă, prevăzut cu flanșe. În inelul de tablă el se poate roti ușor cu
mâna. Inelul cu cilindrul este fixat pe suportul figurat, iar suportul este fixat ferm pe placa
mare și grea a bazei dispozitivului.
Pe aceeași bază, chiar sub cilindru, se vede un mic bec de automobil, de 12 volți. El se
alimentează de la un transformator.
Dacă legăm o dulie confecționată manual la transformator (clemele cu însemnele „12
V”) și privim prin deschiderea de sus a cilindrului, vedem în interiorul dispozitivului un
model, colorat în culori strălucitoare. Rotiți ușor cilindrul în inelul de tablă, și desenul se
schimbă cu altul, mai frumos, mai strălucitor. Astfel, rotind cilindrul, veți vedea noi și noi
modele.
Grăbește-te să le examinezi cu atenție: la urma urmei, dispozitivul tău minunat nu va
mai repeta niciunul din aceste modele.
Cum se formează aceste uimitoare și irepetabile modele ?
Ce este ascuns în cilindrul caleidoscopului ?
Hai să-l construim.
Mergeți la atelierul „Geamuri și oglinzi”, de unde cumpărați sticla și oglinzile, și
rugați-l să vă taie trei plăci de dimensiunile, arătate în desenul 1. Aceste trei oglinzi le
lipiți de-a lungul pe trei benzi de hârtie, și după ce s-a uscat cleiul, împachetați prisma
rezultată cu o bandă largă de carton subțire (fig. 2). Lățimea benzii de carton trebuie să fie
cu 30 mm mai mare, decât lungimea oglinzilor, și prin urmare, decât toată prisma
rezultată. Înainte de a înfăşura cartonul pe prismă, trebuie să-l ungeţi, în interior cu lipici.
Până când cilindrul va fi uscat, trebuie să pregătim celelalte piese ale dispozitivului.
În primul rând este nevoie de două discuri de sticlă cu un astfel de diametru, încât să
intre în cilindrul de carton și să rămână în el fără a se mișca. Se poate desigur, să-l rugați
pe vânzător să taie două discuri cu diametrul de 70 mm, este necesar la început să tăiați
din placaj discul cu diametrul de 64 mm. Discul de placaj cu marginile protejate de
șmirghel este așezat pe sticlă și înconjurat cu un diamant.
După aceasta luați în mâna stângă sticla cu cercul trasat și bateți ușor cu diamantul cu
mâna dreaptă pe linia trasată. Așa obțineți discul de sticlă.
După ce ați pregătit două discuri din sticlă, urmează ca unul din ele să fie mătuit. Pentru
aceasta trebuie așezat discul pe o scândură plată și, picurați pe ea câteva picături de ulei,
lustruiți-l ușor cu o bară de ascuțire a cuțitelor, conducându-o în toate direcțiile. Pe
suprafața discului apar mici zgârieturi. Treptat numărul lor crește, și discul capătă o
suprafață mată.
Când cilindrul de carton s-a uscat, prisma este îndepărtată din interiorul țevii și inelele
P1 și P2 sunt lipite în interiorul țevii (figura 3). Mai întâi lipiți inelul P1, puneți prisma pe
el, care este acoperită în partea opusă cu un disc transparent. După aceasta lipiți inelul P2
și pe disc pune 15 – 20 de bucățele de sticlă colorată. Apoi pe inelul P2 lipiți discul mătuit.
La capătul celălalt al cilindrului pune discul de placaj, care are un mic orificiu în mijloc.
Pe interior, fereastra trebuie să fie acoperită cu un disc de sticlă lipit pe placaj cu benzi de
hârtie. Rămâne doar să lipiți întregul caleidoscop cu hârtie groasă. Discul de placaj cu
ferestruică și discul mătuit sunt fixate cu câte trei cleme. Dacă lipiți inele de carton subțire
pe clemele de hârtie uscate, caleidoscopul va fi foarte durabil. Când cleiul s-a uscat,
orientați caleidoscopul cu discul mătuit către fereastră sau un bec aprins și veți vedea
modele minunate. Totuși să ții în mâini un asemenea dispozitiv nu este ușor. Pentru el este
necesar un stativ.
El se compune dintr-o scândură groasă – de bază și suportul pentru caleidoscop, de care
este atașată cu șuruburi clema benzii de tablă. În desenul 4 sunt arătate dimensiunile benzii
de tablă. La partea de jos are trei dinți. Datorită lor caleidoscopul, așezat în bandă, nu va
aluneca în jos.
Acum fixați sub discul mătuit becul de automobil și legați-l la transformator ,acolo unde
scrie „12V”.
Dulia pentru bec o faceți din tablă subțire, capetele sârmelor, merg la transformator,
verificați și aprindeți becul.
LEAGĂN ELECTRIC
Ați făcut cel mai simplu electromotor. A început să lucreze, probabil nu imediat, și a
trebuit să munciți din greu pentru ca rotorul să înceapă să se rotească.
În relizarea dumneavoastră ați înlăturat multe deficiențe. Motorul are „puncte moarte”:
uneori, trebuie la început să fie ușor împins cu un deget, astfel încât să înceapă să
funcționeze. Și puterea sa este nesemnificativă: la urma urmei, poate fi conectată doar la o
baterie.
Acum, că ați câștigat deja o experiență, vom crea un motor mai puternic care ar putea
echipa un model cu mișcare mai complicată și mai mare în mărime (figura 1).
Acest motor se poate monta în macheta hidrocentralei, unde va roti axul cu beculețe
colorate. Se poate de asemenea folosi pentru învârtirea tamburului la întrerupătoare
automate și la alte modele și instalații.
După cum se vede din imagine, în locul magnetului permanent în calitate de stator aici
este montat un electromagnet. Rotorul noului motor are trei poli, și nu doi, ca la lucrările
anterioare, dar și colectorul arată diferit. Toate celelalte părți ale noului model sunt
aceleași ca la cel mai simplu electromotor.
Miezul statorului este compus din 14-15 fâșii de tablă, prima fâșie este îndoită mai întâi
în forma literei „U” și după aceea peste ea se pune o altă fâșie de aceeași formă. Între ele
se aşează fâşii de hârtie unse cu clei sau lac.
Prntru ca fâșiile de tablă să se unească bine, după lipire se leagă strâns, până când cleiul
sau lacul se usucă. În partea de sus bobinați 6-7 metri de sârmă izolată. Locul, unde se
așează primul strat de bobinaj, se învelește cu o hârtie unsă cu clei pentru izolare.
Înfășurarea se face într-un singur sens. Capetele înfășurării se trec prin câte o gaură făcută
în fiecare limitator ce se află în partea de sus a statorului. Limitatoarele se taie din placaj
de un milimetru sau dintr-o veche linie de desen.
Toate aceste piese ale statorului și montarea lui se văd bine în desenul 2, unde datele
motorului sunt afișate în trei vederi – din față, de sus și din lateral.
Miezul rotorului se compune din 20 de fâșii de tablă (fig. 3). Încleiați-le ca pe stator, cu
ajutorul garniturilor de hârtie, unse cu clei sau lac.
Pentru ca plăcuțele să nu se desfacă în timpul încleierii, prin centru treceți un cui subțire
și legați-le cu un fir subțire. Când cleiul s-a uscat, scoateți cuiul, iar în locul lui în orificiul
central introduceți un ac de tricotat (andrea), care va fi axul rotorului.
Tamburul colectorului se face din bandă textilă unsă cu clei, la fel ca la cel mai simplu
electromotor (fig. 3). Pe el se așează trei lamele de cupru cu câte o mică limbă. Cu ajutorul
unui clește cu vârfuri rotunde se dă forma lamelelor, încât să se așeze cât mai bine pe
tambur.
Bobinarea polilor rotorului se face cu sârmă de 0,3 mm diametru (Cu Em ). Înainte de
bobinare înfășurați miezul de bobinat cu hârtie subțire. Sârma se bobinează strâns într-un
singur sens, câte 4 m pe fiecare pol.
După bobinarea polilor, lipiți capetele înfășurărilor conform schemei la limbile
lamelelor, puneți lamelele pe tamburul colectorului și fixați-le cu două inele de cauciuc
(figura 3).
Rotorul motorului este gata.
Lagărele, lamelele, fixarea statorului se fac ca la motoarele anterioare. Asamblați toate
piesele și legați bobina statorului la lamele cum se arată în desenul 2.
Legați motorul la transformator, unde scrie „6 V”.
Vedere de sus
După ce ați făcut 1-2 electromotoare, descrise mai sus, puteți trece la construcția unui
motor mai puternic. Acum veți putea să faceți un electromotor cu un rotor cu cinci poli,
care va pune în mișcare modele plutitoare lungi de peste un metru, să rotească elicea unui
ventilator de cameră. Datorită compactității sale acest motor poate fi ușor montat pe
modele locomotivă, mai mari decât cele descrise la pag. 39-42, tramvaie și altele.
Electromotorul este alimentat cu o tensiune de 12 V curent continuu sau alternativ.
Realizarea lui este mult mai dificilă față de motoarele dinainte dar experiența acumulată
vă va ajuta să-l realizați.
În figura 1 este vederea generală a acestui motor. El are aceleași părți componente ca și
motoarele anterioare. Însă rotorul are cinci poli, iar pe colector se găsesc cinci lamele de
cupru. Ceea ce va fi nou este faptul că înfășurarea statorului este făcută în două bobine, iar
forma însăși a plăcilor de miez ale statorului este schimbată: partea inferioară a statorului
este făcută rotund, sub forma unei țevi tăiate. Aceasta permite mărirea dimensiunilor
miezului și a rotorului motorului. Începeți să faceți motorul cu plăci de tablă pentru miezul
statorului. În figura 2-B este dat tiparul plăcii de exterior cu dinții de la capăt și statorul
montat.
În această placă, ca într-o teacă, se plasează restul plăcilor 14-16 bucăți, a căror lățime
este de 30 de milimetri, adică distanța dintre primele grinzi (interioare).
Toate plăcile sunt îndoite conform modelului miezului asamblat (figura 2 A), iar părțile
inferioare ale acestora - sunt roluite pe un baston rotund, fixat în menghină.
Fiecare placă este unsă cu lac, după care toate sunt acoperite cu o placă exterioară cu
dinți și manșete la capete. Două găuri sunt date pe manșoane pentru a atașa statorul
asamblat pe placa principală. Acestea se văd bine în figurile 1 şi 2. Dinţii plăcii exterioare
se îndoaie în interior strângând celelalte plăci, comprimându-i cu cleştele cu vârfuri
rotunde. Miezul statorului este gata.
Partea superioară a acestuia și cele două părți verticale, unde sunt amplasate bobinele
statorului sunt lipite cu un strat de bandă izolatoare.
Pentru stator se folosește sârmă de cupru cu diametrul de 0,4-0,5 mm. Poate fi
înfășurată pe un strat de bandă izolatoare deasupra statorului sau se fac două bobine
separate pe laturi, așa cum se vede în figura 1. Întreaga înfășurare a statorului conține 8-10
m de sârmă.
Dacă vreți să construiți două bobine, pe una dintre ele bobinați în sens normal, iar pe
cealaltă în sens opus. Ambele bobine cu un număr egal de spire. Capetele sârmelor, ca și
la modelele anterioare, rămân mai lungi (de 10-12 cm) și se curăță bine.
Confecționarea armăturilor rotorului încep cu marcarea cercului, al cărui diametru este
cu 4 milimetri mai mic decât diametrul părții concave a statorului. Desenați un cerc, găsiți
a cincea parte. Pe acest diametru îl înmulțiți cu numărul 0,558. Rezultatul în milimetri este
așezat pe circumferința cercului. Aceasta va fi a cincea parte. Uniți punctele obținute prin
linii drepte cu centrul. Iată cum se obțin cifrele, indicate în figura 3 cu numărul "1".
După mărimea acestei figuri, fâșia nr. 1 este tăiată din tablă (figura 3). Este îndoită la un
unghi, așa cum se arată în aceeași figură din dreapta.
Plasați forma îndoită pe desenul cercului. Ar trebui să se potrivească exact cu o cincime
din cerc. Figura de la numărul 1 trebuie făcută în cinci exemplare. Toate împreună
alcătuiesc scheletul miezului rotorului. Figurile sunt fixate cu benzi №2. Pe partea
superioară a manșetelor interioare, fiecare dintre cele două figuri adiacente este prinsă cu
o altă bandă nr.3. Montați miezul armăturii cum se arată în figura nr. 4. Din ea se vede
cum sunt aranjate piesele una față de alta.
Fiecare pol al miezului este înfășurat cu 2-3 metri de sârmă cu diametrul de 0,3
milimetri. Părțile pe care sârma se va bobina vor fi înfășurate cu hârtie subțire. Toate
înfășurările se vor bobina strâns în același sens. Începutul și sfârșitul fiecărei bobine se
lipesc la cele cinci lamele de cupru de colector după schema din figura 5. După cum se
vede din desen, la ficare lamelă se lipește sfârșitul bobinei anterioare și începutul celei
care urmează.
Montați modelul pe o scândurică așa cum ați procedat și cu modelele de electromotoare
anterioare. Montajul va fi mai ușor de făcut urmărind figura 1. Conectarea bobinelor
statorului și rotorului prin periile acestui motor se realizează în același mod ca și pentru un
motor electric cu un rotor cu trei poli. Modelul electromotorului se conectează prin cleme
la un transformator coborâtor de tensiune, unde scrie „12 V”, dar dacă doriți el poate
lucra și la o tensiune de 6-8 volți.
Ați făcut cu mâinile voastre trei tipuri de electromotor: cel mai simplu cu rotor cu doi
poli, motorul cu statorul din electromagnet și rotor cu trei poli și, în sfârșit, electromotorul
mai puternic cu rotor cu cinci poli.
Acum vă puteți gândi, ce schimbări se pot face în construcția acestor produse de casă,
pentru a îmbunătăți calitatea generală a motorului.
Este posibil să se îmbunătățească calitatea unui motor electric improvizat deja în
procesul de fabricare a acestuia.
Prin urmare, montând miezul armăturii, puteți să verificați polii prin plasarea miezului
într-un tub corespunzător. Întorcând miezul de la capătul axei din interiorul tubului, veți
observa imediat ce pol atinge pereții tubului și care îi atinge. Ascuțiți polii proeminenți cu
o pilă, strângându-i cu un clește și asigurați-vă că miezul se rotește liber în tub: un astfel
de rotor va funcționa foarte bine într-un motor electric.
Puteți face un "rotor plin". Este tăiat dintr-o tablă subțire, sub forma unei cutii,
asemănătoare cu un miez de rotor, asamblat din plăci de tablă. Interiorul cutiei se umple
cu pilitură de fier , umezită cu lipici sau lac. După ce lacul se usucă se sigilează cutia, se
introduce axul și devine un bun miez. Sârma se bobinează la fel ca la celelalte rotoare
construite.
În locul periilor din cupru subțire se pot folosi perii de carbon: ele sunt mai durabile
decât cuprul și fac mai bine contact cu colectorul rotorului. Se pot folosi cărbunii din
diferite baterii. Segmente mici de cărbune, rotunde sunt introduse în tuburi de cupru, care
sunt lipite în două reazeme. Cărbunii trebuie să alunece ușor în interiorul tuburilor.
Reazemele pentru cărbuni sunt instalate ca perii obișnuite pe părțile laterale ale
colectorului și sunt presate spre el prin arcuri.
Numai tehnicienii tineri care au realizat motoarele descrise anterior pot să construiască
acest obiect. Modelul de locomotivă electrică va decora expoziția, și de asemenea vă ajută
să înțelegfeți construcția unei locomotive electrice adevărate. Înainte de a face
modelul,priviți cu atenție desenele și imaginile.
În imaginea 1 este o vedere generală a locomotivei electrice asamblate. Aici nu vedeți
sârmele, prin care circulă curentul electric pentru un tramvai obișnuit. Curentul pentru
motorul modelului vine de la transformator prin două șine, pe care rulează roțile
locomotivei electrice.
Partea de bază a modelului o constituie o scândură nu prea mare pe care se montează
motorul și roțile, descrisă în figura 2 în două vederi (din față și de sus). Roțile se montează
pe laturile acestei scânduri cu șuruburi normale. Ele trebuie să fie dispuse la aceeași
înălțime. Pentru ca roțile să se învârtească ușor, puneți pe șuruburi între roți și scândură
șaibe de cupru bine șlefuite.
Roțile se fac mai greu. Ele se pot face pe strung. Dimensiunile sunt date în desen care
este la scara 1:1.
Electromotorul este din bucăți de tablă (fig. 3). Cu aceasta ați făcut deja cunoștință la
motorul cu rotorul tripolar.
El se montează pe scândura de bază într-un mod deosebit. Statorul este adus spre rotor
din partea de jos a scândurii și fixat strâns printr-o deschidere specială (fig. 4), care se face
cu fierăstrăul de traforaj.
Pentru ca mișcarea rotorului să fie transmisă roților remorcii, o rolă mică de bandă
adezivă sau bandă izolatoare este înfășurată pe axul care iese din reazem (rola este
prezentată separat în figura 4). Ea trebuie să fie atât de mare, încât mișcarea să fie
transmisă ambelor roți simultan. Această metodă de conectare se numește ambreiaj de
frecare cu două roți sau roți adiacente.
Acum puneți remorca pe șine și acoperiți partea de jos a modelului cu carton gros.
Datele tiparului sunt în figura 5 în mărime naturală. Linia de îndoire pe tipar este arătată
punctat, iar pentru lipirea părților laterale și a acoperișului se pun triunghiuri, care se
lipesc pe interior. Ferestrele și ușile se taie și se lipesc pe dinăuntru cu hârtie subțire sau
diafilm.
Șinele se fac din tablă de acoperiș lată de 10-12 mm și introdusă în tăieturi de mică
adâncime în traverse de lemn. Confecționați o bară de pin cu o secțiune de 10x12 mm și
tăiați din aceasta segmente de aceeași mărime. Numărul de traverse depinde de lungimea
căii ferate,pe care doriți să circule locomotiva. Mai mult de 2 metri nu trebuie să aibă
calea, fiindcă modelul este calculat pentru lungimea unei mese obișnuite.
Traversele de lemn sunt lipite pe o placă groasă - "bara de cale ferată" - cu adeziv.
Spațiul dintre traverse nu depășește 4 cm. Decupajele pentru șinele - bandă din toate
traversele sunt tăiate cu un fierăstrău pentru metal la aceeași distanță. Când locomotiva
electrică ajunge pe șine, crestăturile trebuie să se afle între proiecțiile tuturor celor patru
roți ale modelului.
Încercați să faceți ca fâșiile traverselor care ies din fante să nu depășească 4 mm.
Joncțiunea fâșiilor trebuie să se găsească în fantele traverselor și nu între ele, în caz
contrar șinele vor fi divergente, iar locomotiva electrică se va împiedica și va rămâne pe
drum.
Cu cât faceți mai puține articulații, cu atât va fi mai ușor să circule modelul: cel mai
bine este dacă șinele sunt alcătuite din două bucăți întregi.
Curentul electric cu tensiunea de 12 V este furnizat la periile motorului de un
transformator. Despre asta am vorbit deja. Dar cum să conectați șinele cu periile motorului
electric?
Această problemă se poate rezolva în două moduri. De la ambele perii aduceți fire
individuale la osia unei perechi de roți, făcând inele mici din fire. Inelele trebuie să fie sub
formă de șaibe pe șuruburile care au servit drept axe pentru o pereche de roți. Deoarece
nici o roată și nici un șurub pe care sunt montate roțile nu sunt conectate nicăieri, curentul
electric va fi furnizat către motor.
Se poate monta de asemenea, pe partea de jos a plăcii de bază locomotivei, două fâșii
subțiri de cupru. Montați-le ,astfel încât fiecare să alunece ușor pe câte o șină. Dacă faceți
legătura între aceste fâșii și periile motorului, prin ele se va alimenta cu curent electric de
la șine electromotorul.
În ambele cazuri sârmele de alimentare și părțile metalice, niciodată nu trebuie să se
atingă una cu alta.
Lăsăm la alegerea tinerilor tehnicieni alegerea uneia din variante de a alimenta cu
curent electric motorul locomotivei.
Am realizat două motoare electrice simple: unul foarte simplu, al doilea mai complicat -
cu un rotor cu trei poli.
S-a dovedit mult mai bun. De îndată ce ați conectat periile la transformator, a început să
funcționeze motorul.
Rotorul motorului, dacă socotim, are nu mai puțin de 700 – 800 de rot/min. Aceasta este
deja cu adevărat o mică mașină. Acum puteți s-o folosiți la electrificarea unui tablou: să
facem un întrerupător automat de lumină.
Pentru aceasta vom avea nevoie de un electromotor cu rotorul tripolar, pe care l-am
construit, mecanismul de la un vechi ceas deșteptător sau de la un ceas deșteptător stricat,
fâșii de tablă de cupru, puțină sârmă și câteva scândurele.
Construcția și schema întrerupătorului se văd în figurile 1 și 2.
Mecanismul ceasului deșteptător se fixează pe o scândurică. Pe axul său principal este
montat strâns un cilindru de lemn cu decupaje. În canelurile cilindrului sunt plasate fâșii
subțiri de cupru de diferite lungimi. Aceste fâșii vor servi ca întrerupătoare originale, dacă
acestea sunt conectate la un transformator coborâtor de tensiune și conectate cu becuri.
Cum se vede din figură, în fața fiecărei caneluri este fxată o perie subțire , arcuită, de la
care curentul merge prinn cabluri la diferite becuri. Lamelele trebuie să fie pe numărul
becurilor montate.
Lamelele apasă ușor pe fâșiile de cupru de pe cilindru. Cu cât fâșia este mai scurtă, cu atât
timpul de iluminare al becului va fi mai scurt.
Astfel, mărind sau micșorînd lungimea fâșiei se poate regla pentru fiecare bec timpul de
iluminare.
Fig. 2 Construcția
întrerupătorului și vederea
generală
La început se pare că este suficient să puneți o rolă de lemn cu fâșii pe axa motorului, să
instalați perii, să conectați becurile - iar mașina este gata.
Dar dacă facem asta, rola se va roti prea repede. La urma urmelor, motorul nostru oferă
fără sarcină 700 - 800 rotații pe minut, iar becurile vor începe să clipească rapid.
Cum se încetinește mișcarea axei motorului ? Aici ne ajută mecanismul ceasului
deșteptător. Roțile sale dințate sunt instalate astfel încât să puteți încetini sau să accelerați
mișcarea axei principale. Dacă cea mai mică roată dințată este montată pe axa motorului
electric, conectându-l cu angrenajul mare al mecanismului ceasului deșteptător, atunci axa sa
principală (de obicei rotește arătătoarele ceasului) se va roti foarte încet. Dar această
încetinire a mișcării poate fi ușor folosită. Pe ax montați o rolă de lemn cu fâșii. Lamelele
vor merge încet pe fâșiile rolei, și becurile se vor aprinde treptat și vor lumina unul după
altul.
După cum se vede din schemă (fig. 1), pe cilindru sunt făcute trei șanțuri, iar la fiecare
dintre cele trei perii puteți conduce firele de la unul sau două becuri adiacente. În consecință,
se vor aprinde și se vor stinge fie un bec după altul, fie imediat două becuri adiacente .
Vă sfătuim să parcurgeți următorul plan pentru construirea întrerupătorului automat:
1. Înțelegeți schema și dispunerea părților componente ale mașinii conform figurilor.
2. Procurați mecanismul unui vechi ceas deșteptător și faceți cunoștință cu construcția
lui.
3. Faceți un mic cilindru de lemn dintr-o bucată rotundă cu trei șanțuri.
4. Așezați benzile de cupru în canelurile rolei. Sub benzi puneți firul de cupru (Figura
1) și aduceți capetele sale afară. Benzile le șlefuiți cu o mică pilă și fixați-le cu
cuișoare.
5. Montați cilindrul de pe placă, plasând un capăt al axei sale în rulmentul de cupru
din suport.
6. Înșurubați pe placă trei lamele elastice, astfel încât fiecare din ele să alunece ușor
pe canelura sa de pe cilindru.
7. Pe axul motorului lipiți mica roată dințată .
8. Montați motorul pe bază ca în figura 2, astfel încât mica roată dințată să fie față în
față cu roata mare a mecanismului deșteptătorului. Verificați, dacă motorul rotește
cilindrul.
9. Puneți cablurile conform schemei și legați-le cu becurile.
Dacă nu găsiți un mecanism de ceas deșteptător, poate aveți printre chestiile tehnice niște
rotițe dințate.
În acest caz, după ce am înțeles bine din schemă și figuri întrerupătorul automat, îl puteți
asambla singur. Dar pentru asta trebuie să faceți desenele pe cont propriu, pe baza roților
dințate pe care le aveți, și să veniți cu suportul corespunzător pentru cilindrul cu benzi de
cupru și rotorul motorului electric.
Dacă ați înțeles bine, cum se micșorează turația prin intermediul roților dințate dintre axul
motorului și al cilindrului, puteți să construiți ușor întrerupătorul automat. Foarte important –
cilindrul și motorul să meargă ușor trebuie să puneți pe post de rulment în suporturile axelor
bucăți de țeavă de cupru sau rulmenți cu bile.
MODELUL SCHIULUI PLUTITOR
Modelul fiind deosebit oferă tânărului amator atât de multă plăcere ca modelul minunat al
unui crucișător care taie ușor apa, al unui distrugător sau al unui hidroglisor cu elice.
Cu toate acestea, construcția de modele mari cu motoare necesită calcule complexe și
lucrări precise, aproape de bijuterii pe corpul navei. Această ocupație este posibilă numai
pentru elevii mai mari.
Mai jos este o descriere a unui mic model de schiuri plutitoare cu un motor mic și o elice.
El se poate folosi pentru acest model.
În fața dvs. în imagine este un model care este ținut pe apă cu ajutorul a două schiuri
goale. Ambele schiuri sunt conectate printr-o placă mică sub forma unui pod. Pe el sunt
montate două suporturi din placaj. Ele susțin un mic suport de lemn, pe care este montat
motorul. Statorul motorului este dispus orizontal (un magnet permanent potcoavă).
Pe axul rotorului este montată o elice, care seamănă cu elicea unui avion. Jos pe suport
sunt montate două baterii de 4,5 V.
Legați cu sârmă subțire lamelele motorului la baterii. Elicea începe să se rotească, și
modelul plutește pe apă.
Cel mai complicat la acest model este construcția schiurilor. Fiecare din ele se compune
din două rame (fig. 2) și două bare de lemn la margini.
Pe desen se arată dimensiunile normale ale barelor. Ele se fac din scândură de pin uscată.
Ramele se taie din placaj subțire de 1 milimetru, după dimensiunile date. Ramele și barele se
lipesc cu adeziv cu ajutorul placajului de pin (fig. 2) . Scheletul fiecărui schi, după ce s-a
uscat bine adezivul, se îmbracă cu hârtie subțire, care apoi se acoperă de câteva ori cu mai
multe straturi de vopsea sau lac. Elicea o faceți din lemn conform figurii 3.
Suporturile axului rotorului și suportul motorului le tăiați din placaj. Desenul lor poate fi
transferat pe placaj din figura 5 cu ajutorul hârtiei de copiat.
Cum se face suportul de sub electromotor se arată în figura 4. Pentru stator s-a folosit un
mic magnet permanent.
Construcția celorlalte piese și montarea întregului model se vede clar din desene.
Pe suportul de jos, unde se află bateriile, se poate monta un mic întrerupător, pe care l-am
descris la lanternă. Prin rotirea cursorului veți putea porni motorul.
Schema conexiunilor bateriilor cu motorul și dispunerea întrerupătorului sunt date în
desenul 6.
MODELUL UNUI MIC DINAM
Lucrul tuturor aparatelor de pirogravat se bazează pe faptul că acele roșii calde sunt
conduse în jurul contururilor desenelor de pe produsele din lemn. Datorită liniilor bine
definite, care rămân după trecerea vârfului, desenul devine deosebit de expresiv.
După ce conturul desenelor au fost arse, obiectele sunt pictate cu acuarele și lăcuite.
Obținem casete frumoase, tablouri cu modele ornamentale. Cu un ac dintr-un instrument de
ardere, puteți umple fundalul imaginii, făcând-o complet maroniu închis sau, în mod similar,
pe un fundal luminos pe o placă de placaj, făcând un portret siluetă al unui scriitor, om de
știință sau inventator, umbrind cu acul.
În aparatul nostru de pirogravat acul este o bucată de nichelină groasă, care la trecerea
curentului electric prin ea se încălzește la roșu. Aacest lucru se întâmplă deoarece nichelina
are o rezistență mare și se opune trecerii curentului electric. Pe aceasta se bazează plita
electrică, fierul de călcat, cazanele și alte dispoitive de încălzit electric.
Aparatul de pirogravat pe care vi-l propunem să-l faceți este foarte simplu. Pentru
asamblarea lui este nevoie de două bucăți de lemn pentru mâner, două benzi de cupru sau
aluminiu, 1 m de sârmă cu diametrul de 1 mm, două bolțuri cu piulițe, șuruburi și 4-5 cm de
nichelină spiralată de la un vechi reșou.
Benzile de metal, pe care se montează vârful, se fac din cupru. În nici un caz nu poți pune
benzi de fier. Ele se vor încălzi, iar vârful de nichelină nu.
Piulițele, care strâng sârma de nichelină, trebuie foarte bine înșurubate. Când aparatul de
pirogravat este legat la transformator (4 V),vârful se încălzește la roșu aprind. Capătul lui se
îndoaie ca un ac.
Acordați atenție modului în care șuruburile care țin plăcile sunt situate în suportul din
lemn. Dacă ele se ating , aparatul nu va funcționa. Tensiunea mai mare de 4 V nu este
recomandată, ducând la arderea rapidă a vârfului.
Dacă nu găsiți două benzi de cupru, puteți folosi două benzi de aluminiu , dar în nici un
caz de fier. În cazul în care astfel de plăci sunt vopsite și este dificil de determinat din care
metal sunt realizate, atingeți-le cu un magnet permanent obișnuit. Dacă benzile se
magnetizează, atunci sunt făcute din fier și nu se pot folosi la aparatul de pirogravat electric.
LETCON ELECTRIC
Orice elev de casa a -5 – 6-a știe că aerul încălzit se ridică lăsând locul aerului mai rece.
Pe aceasta se bazează construcția abajurului rotitor, așezat peste o veioză.
În figura 1 este imaginea generală a acestei veioze. Abajurul este făcut din hârtie subțire.
El se învârtește încet și fără zgomot, aruncând umbre frumoase pe obiectele și pereții din jur.
Cum se construiește veioza cu abajur rotitor ? Pentru aceasta ne trebuie: două scândurele,
o dulie, circa un metru de cablu pentru legăturile electrice, o bucată de sârmă de fier, o foaie
de hârtie subțire, un bec electric (45 – 100 W), un ștecher li niște bucăți de tablă.
În figura 2 se arată cum se montează veioza.
Cel mai greu se face abajurul, deoarece pentru lipirea hârtiei subțiri ne trebuie câteva
încercări.
Pentru a vă ușura munca, pregătiți un cilindru „șablon”, de exemplu o cutie de conserve
mare, înaltă sau un cilindru de lemn fără noduri bine finisat. Diametrul acestui șablon nu
trebuie să fie mai mic de 150 mm. Apoi tăiați din hârtie subțire o bucată lată de cel puțin 20
cm. Înfășurați șablonul cu ea (fig. 3) o dată, astfel încât marginile hârtiei să se unească.
Adăugați 1 cm de adeziv și tăiați fâșia de pe foaie. Lipind-o obțineți un cilindru mare.
Aceasta va fi suprafața laterală a abajurului.
Partea de sus a abajurului este partea principală a veiozei. Ea trebuie făcută foarte exact.
Pe o foaie de hârtie de desen trasați dintr-un centru patru cercuri: cu raza de 20 mm, cu raza
de 60 mm, cu raza de 75 mm, și cu raza de 85 mm. Cercul intermediar (curaza de 60 mm ) îl
împărțiți în 8 părți. Pentru a face acest lucru, multiplicați numărul 0.765 cu raza cercului de
60 de mm. Rezultatul de 45,9 mm este pus cu compasul pe lungimea cercului respectiv.
Acest segment se așează pe lungimea cercului exact de opt ori. Uniți câte două puncte
diametral opuse, trecând prin cercul mic din centru. Trasați pe capac linii punctate așa cum
se arată în figura 4. Desenați dințișorii între ultimele două cercuri de la margine și tăiați tot
capacul cu foarfeca. Fiecare a opta parte tăiați cu un cuțit ascuțit de-a lungul liniei punctate și
pliați aripile într-o direcție; obțineți partea de sus a abajurului sub forma unei jucării pentru
copii - o moară de hârtie. În centrul cercului fixați o bucată de tablă cu o adâncitură în
mijloc. Acesta este rulmentul – bucșă pe care se va roti abajurul.
Acum continuați cu lipitul abajurului. Puneți discul (capacul) în partea superioară a
șablonului, astfel încât rulmentul de tablă (bucșa) cu adâncitura să fie îndreptată spre șablon,
îndoiți dinții și lipiți banda largă de hârtie subțire pe care ați pregătit-o. Dacă ați lucrat cu
precizie, obțineți un capac ușor cu un capac de hârtie . Puneți abajurul pe capătul sârmei și
urmăriți ca mijlocul plăcii de tablă de pe capac să fie chiar deasupra becului. Introduceți
ștecherul în priză – becul din interiorul veiozei se aprinde, și peste câteva minute abajurul
începe să se rotească încet și fără zgomot.
În partea de jos a abajurului se pot face desene, de exemplu siluetele unor personaje din
povești.
LAMPĂ DE MASĂ ȘI DE PERETE
O lampă de masă poate face orice școlar. O astfel de lampă este foarte plăcută și poate
înfrumuseța masa de lucru.
Dacă trebuie să luminăm masa, lampa se montează pe un suport vertical special (fig. 1).
De asemenea poate să atârne pe perete (fig. 2).
În figura 3 se arată piesele de bază ale lămpii. Dulia ei se înșurubează pe un mic niplu.
Niplul se fixează în gaura benzii metalice, pe care, la rândul ei, am prins-o cu trei
șuruburi pe suport. În partea de jos a suportului este de asemenea o placă metalică prinsă în
două șuruburi.
La capetele plăcilor de jos și de sus orientate spre suportul vertical sunt date două găuri
cu diametrul de 2-2,5 mm. Acestea servesc pentru a atârna suportul cu o dulie și un bec pe o
tijă verticală, montată pe un suport. Suportul din lemn este atașat la un suport mai lung
(fig.3). Pentru a menține suportul vertical ferm, un mic bloc de lemn de esență tare este
atașat în partea de jos. Faceți o gaură dreptunghiulară în el și fixați blocul mic cu șuruburi
din partea de jos pe suportul mai mare (placa de bază). Introduceți vârful suportului vertical
în decuparea unsă cu adeziv din placa intermediară. Ea va fi fixată solid. Lampa în mare
partre este gata.
Înainte de a aprinde lampa rugați pe cineva care se pricepe să facă legăturile elctrice.
Pentru lampă, faceți un abajur din carton subțire sau din hârtie transprentă (de calc).
Tiparul său este în figura 4.
Luați o foaie de hârtie de desen cu dimensiunile nu mai mici de 50X50 cm. Trasați o linie
la marginea foii și pe ea marcați (aproximativ la mijloc) punctul O. Din punctul O trasați un
arc de cerc cu raza de 24 de cm de la o margine a foii către cealaltă. Din centrul O trasați
încă două arce de cerc în aceeași direcție. Raza primului este de 12 cm, iar a celuilalt – A – B
este de 13 cm. Pe acest arc puneți cu compasul de opt ori un segment de 38 mm. Atașați
celui dxe-al optulea segment punctul B. Uniți punctul B cu punctul O. Obțineți forma trasată
în desen cu o linie groasă. Ea seamănă cu un triunghi mare cu partea de jos arcuită.
Între arcul A – B și arcul alăturat desenați dințișori cu un capăt ascuțit pentru lipit.
Tăiați tiparul cu foarfeca. Obținem o fâșie lungă cu dinți în partea de sus și capete ascuțite
în lateral. Aceasta este suprafața laterală a abajurului. Apoi, treceți ușor cu cuțitul peste dinți
de-a lungul liniilor punctate. Rulați panglica și pliați dinții sub capac. Încleiați abajurul,
așezați capacul peste dinți și lipiți-l și pe el. Abajurul este gata.
Dacă vreți să desenați pe abajur, faceți - o înainte de a fi tăiat și lipit.
Suportul pentru abajur este din sârmă (fig. 3). Capacul abajurului trebuie potrivit exact pe
cercul de sârmă al suportului.
Cum se construiește lampa de perete se vede în figura 2. Încercați să aduceți modificări în
construcția ei sau adăugați o figurină pe suport.
ELECTRIFICAREA POMULUI DE CRĂCIUN
MICROPROIECTOR
Dacă puneți într-un pahar apă nefiartă și aruncați un pai de fân sau frunze uscate acolo,
apoi după câteva zile, suprafața apei va fi acoperită cu o nuanță de verzui. Într-o picătură
tulbure a acestui lichid, putem examina animale mici unicelulare - ciliate printr-un
microscop. Așa-numitele "papuci", "pungi" și "trompete" sunt de obicei vizibile. Cilia se
mișcă repede, se mișcă rapid într-o picătură de apă, ca într-o piscină uriașă.
Nu s-ar puea transpune pe ecran în mărime mai mare aceste viatăți din lumea mică ?
atunci ar fi mai ușor să le studiem și să vedem cum sunt alcătuite.
Dispozitivul, care ne ajută să privim în lumea simplă a unicelularelor dintr-o picătură de
apă, se numește „microproiector” (fig. 1 și 2). În vederea de ansamblu amintește de o
lanternă magică. Numai că în locul obiectivului lanternei magice este montată o mică lentilă,
iar diapozitivul este înlocuit de o mică sticluță cu apă, în care trăiesc infuzoarele.
Într-o cutie de lemn este plasat un bec puternic. Lumina sa puternică va trece pri
deschizătura din peret3ele din față al cutiei. Aici vedeți un flacon rotund, plin cu apă.
Lumina becului, trece prin flacon, ca printr-o lentilă mare măritoare, trecând ca un spot
luminos prin sticla, unde este plasată apa cu infuzoarele.
Mișcând o lupă, ca o lentilă a unei lanterne magice, veți obține pe ecran o imagine foarte
mărită a animalelor mici, a locuitorilor unei picături.
În locul apei și infuzoarelor puteți pune orice micro preparat – aripioare de muscă, un
picior de insectă, frunze tăiate ale unei plante ș.a.m.d.
Microproiectorul este foarte folositor unui tânăr biolog în lunile de vară, când natura este
atât de bogată.
Înainte de a trece la asamblare să pregătim piesele necesare.
Microproiectorul ca și filmoscopul și lanterna magică are nevoie de o sursă de lumină
puternică. În acest scop se poate folosi un bec puternic de proiecție, care este montat în
aparatele mari de proiecție. Însă un astfel de bec este scump și este greu de obținut.
De aceea în dispozitivul nostru montăm un bec obișnuit de 60 – 100 wați.
Lupa textilă1 poate fi achiziționată de la un magazin optic sau într-un magazin de
accesorii fotografice. Este nevoie de asemenea și de un balon de mărime mijlocie.
Aprovizionați-vă cu câteva scânduri, bucăți de placaj, șuruburi. În afară de asta, e nevoie de
un cablu electric (1 -2 m) și ștecher pentru a face legătura de la priză la bec.
După ce ați făcut cunoștință din desene cu construirea micro proiectorului și a pieselor
sale, să trecem la lucru.
Înainte de toate trebuie bine rindeluită scândura, pe care se asamblează micro proiectorul
(fig. 1). Trasați pe ea linia A – B . Legați 1 – 2 m de cablu electric la dulie și montați dulia
astfel încât centrul ei să se găsească pe linia A – B. La celălalt capăt al cablului montați
ștecherul.
Înșurubați becul în dulie și verificați dacă se aprinde. Apoi pe părțile laterale ale
scândurii, în dreptul duliei, încleiați sau înșurubați două șipci dreptunghiulare. Șipcile să fie
netede, ca să nu agațe , când cutia se va deplasa pe scândură. Fixați-le paralel cu linia A - B .
Cutia o faceți atât de mare, încât între bec și pereții ei intervalul să nu fie mai mic de 5 – 6
cm. Într-unul din pereții laterali înguști ai cutiei tăiați cu fierăstrăul de traforaj o deschidere
cu diametrul nu cu mult mai mic decât cea mai mare parte a balonului de sticlă. Centrul
deschiderii trebuie să fie în fața filamentului becului.
În partea de jos a pereților de placaj ai cutiei și pe capacul ei faceți un rând de găuri mici
pentru aerisire. Toate astea le faceți până la montarea cutiei și întărirea ei cu cuișoare.
În dreptul deschiderii pentru balonul de sticlă, pe exteriorul cutei fixați un suport.
Înălțimea lui trebuie să fie, astfel încât centrul balonului să fie pe centrul deschiderii și la
înălțimea filamentului becului.
Acum pregătiți un suport pentru fixarea unei fâșii elastice cu lupa textilă. Construcția
suportului se arată în figura 3. Este important ca mijlocul orificiului din suport să fie la
aceeași înălțime cu centrul balonului și al filamentului becului și în același timp să se
găsească pe linia A – B de pe scândură. Lupa textilă de asemenea trebuie să fie exact în fața
deschiderii de pe suport. Toate acestea trebuie avute în vedere , când trasați locurile pentru
suport și fixarea arcului L cu lupa , paralelipipedul de lemn B și șurubul de reglaj cu piulița
M pe scândură.
Montarea suportului se face cu două șuruburi mari. Înainte de fixarea finală, în fața
orificiului de pe latura lupei, introduceți două butoane de papetărie obișnuite sau două cuie
mici fără floare, îndoind partea superioară a acestora într-un unghi drept. Aici este plasată o
lamelă de microscop subțire (biologii îl numesc subiect de sticlă) pentru micro preparat.
1
Lupa folosită în industria textilă pentru verificarea țesăturii.
Când toate piesele sunt gata treceți la asamblarea micro proiectorului.
Închideți cutia cu becul electric în dulie și verificați culisarea ei pe șinele de lemn. Turnați
apă în balon, așezați-o pe stativ în fața orificiului și aprindeți becul.
Deplasați cu grijă cutia becului, așezați-o în așa fel încât un fascicul de lumină provenit
din balon să se convertească într-un spot luminos strălucitor pe oglinda de sticlă a suportului
cu lupă. Apoi instalați întreaga unitate în fața unui perete alb la un metru și încă odată
verificați, dacă toate părțile lui se găsesc pe aceeași linie (în fizică această linie se numește
axa optică a dispozitivului).
Primele încercări se pot face fără preparat și fără lamelă, la o distanță mică față de perete.
Dacă becul, balonul de sticlă, deschiderea din suport și obiectivul se găsesc la același nivel
și sunt pe aceeași linie, pe ecran trebuie să obținem un cerc mare și clar.
Puneți părul în gaura suportului și veți vedea că acesta este mărit puternic pe perete:
microproiectorul nostru este gata. Acum puneți pe o lamelă o picătură cu infuzori și
acoperiți-o cu altă lamelă foarte subțire. Observați pe ecran imaginea acestor vietăți foarte
mici.
Microproiectorul nu poate fi instalat la mai mult de un metru de ecran. Cu cât aparatul
este mai aproape de ecran, cu atât mai clară veți vedea imagina mărită a preparatului.
Mulți copii ar dori ca pe timpul verii să construiască o turbină eoliană, care ar putea
pompa apa sau pune în mișcare un mic dinam. Se pune întrebarea, cum ar trebui să fie o
turbină eoliană, care sistem ar trebui ales pentru proiectare ?
Mai jos dăm descrierea a trei modele de turbine eoliene: wind rotor (rotor Savonius),
motorul cu elice cu două pale și turbina cu roată cu multe pale. Ele pot fi puse în mișcare cu
ajutorul unui mic ventilator de cameră.
Pregătiți-vă din lunile de iarnă făcând desenele de bază ale turbinelor eoliene și piesele
principale.
Astfel, începând cu modelele mici, puteți trece la construcțiile adevărate, turbine eoliene
mari pentru lunile de vară.
Puteți face un stand cu modele (fig. 1) folosind o veche scândură, care v a avea rolul de
placă de bază. La un capăt puneți ventilatorul de cameră, care lucrează cu motorul cu rotor
cu cinci poli (fig. 1). La celălalt capăt fixați cele trei modele de turbine eoliene.
Recomandăm următoarea ordine de executare a standului cu turbine eoliene:
1. Pregătiți dintr-o placă de desen sau placaj și bare, un scut mare de 80 x 60 cm.
2. Cele trei modele de turbine eoliene: wind rotor (rotor Savonius), motorul cu elice cu
două pale și turbina cu roată cu multe pale – le faceți după desene și imagini.
Încercați-le într-un curent de aer nu prea mare.
3. Confecționați palele pentru ventilatorul făcut manual după figura 2 și lipiți-le pe axul
motorului cu cinci poli.
4. Încercați motorul cu elice. Montați-l pe stand (fig. 1). Aranjați modelele de turbine
eoliene. Funcționarea ventilatorului le va pune în mișcare.
Să dăm câteva instrucțiuni scurte: pentru construirea modelelor de turbine eoliene.
În figura 3 este arătată o vedere generală și piesele modelului turbinei Savonius. Această
turbină eoliană, este compusă din doi semi-cilindri goi. Ele sunt fixate pe două discuri
montate pe o axă verticală. Semi-cilindrii înlocuiesc palele elicei motorului și vântul bate
într-una din ele, apoi în cealaltă, rotind discurile împreună cu axul. Discurile le tăiați din
placaj de 1 mm sau din carton gros. În figura 3 se arată, cum sunt dispuși semi-cilindri pe
discul de sus și de jos. Locul pentru unul dintre ele este hașurat pe discul de sus al rotorului.
Poziția palei pe discuri trebuie urmărită exact în conformitate cu această figură, unde centrele
semicilindrilor sunt plasate pe literele O și O1. Desenele sunt prezentate la o scară redusă.
Pentru construirea modelelor piesele trebuie mărite de două ori.
Terminând discurile, faceți semi-cilindrii. Elicele le tăiați din hârtie de desen groasă și le
încleiați cu dințișorii spre semi-discurile din carton. Montarea uneia din palele modelului se
arată în figura separată.
Cei doi semi-cilindri îi lipiți pe discurile superior și inferior față în față.
Rotorul obținut se așează pe o andrea de tricotat obișnuită (priviți vederea generală a
modelului).
Andreaua cu rotorul este introdusă în gaura unei mici plăcuțe de lemn, iar plăcuța se
rigidizează cu patru bare. Barele-stâlpi le fixați pe placă, astfel încât rotorul să se învârtească
ușor. În centrul plăcuței se montează fix o bucată de țeavă de cupru, iar jos pe placă se
montează o bucată de tablă cu o adâncitură într-o gaură făcută în placă. În adâncitură se
sprijină axul . Montarea fuliilor pe axul rotorului și pe suporturile speciale se înțelege din
vederea generală. Modelul Savonius funcționează chiar cu un vânt slab.
În figura 4 se arată cum poți construi un model de turbină eoliană cu elice cu două pale cu
mișcare rapidă.
Capul unei turbine eoliene este fabricat din lemn sau benzi de fier cu două brațe (în formă
de Y). Într-un braț, este fixată axa unei elice mici de lemn , iar în celălalt, coada motorului
întorcând elicea spre vânt.
Rotirea elicei este transmisă axei principale prin intermediul a două roți conice, care
trebuie reglate cu atenție una cu cealaltă. Poți construi această transmisie cu ajutorul a două
roți mici dintr-un mecanism de ceas. Pentru a arăta mai clar construcția capului rotativ al
motorului, în figură se prezintă o secțiune separată a acestuia în dimensiune reală. Dacă
alegeți bine tubulețele (rulmenți) de cupru și faceți transmisia cu roți conice simple sau cu
pinioane, modelul va funcționa bine.
Montarea capului cu elicea și coada pe catargul din bare se înțelege din imagine – vedere
generală a acestui model (fig. 4). După figura 5 tăiați din carton gros sau din tablă elicea cu
pale multiple. Dacă o fixați la ax în locul elicei cu două pale, obțineți un model nou de
turbină foarte silențios, care lucrează cu vânt slab. Turbina eoliană cu elice cu două pale este
mult mai rapidă însă lucrează doar cu vânt puternic și are nevoie de un șoc, pentru a începe
să se rotească.
Construcția reazemului din tablă pentru scripeții transmisiei este arătată în figura 6.
CÂTEVA SFATURI PRACTICE
Despre desene
Piesa terminată este încă o dată șlefuită cu șmirghel, pictată și acoperită cu vopsea sau
lac. Arată deosebit de frumos obiectele din lemn, când sunt acoperite cu lac și strălucesc.
Pentru lucrul cu lemnul trebuie să aveți următoarele scule de tâmplărie: ferăstrău de mână
cu dinți mari și unul cu dinți mici, răzuitor, rindea cu unul sau două cuțite, scândură pentru
rindeluire, metru sau linie de 50 cm, dreptar, 2 dălți, sulă, clești, ciocan și1 -2 pile cu dinții
mari.
Fierăstrău cu dinții mici se face ușor dintr-o lamă de bomfaier, pe care o puteți cumpăra
de la magazin. Construcția unui astfel de fierăstrău este arătată în figura 7.
Pentru a face o scândurică buna, trebuie rindeluită. Înainte
de a o rindelui trebuie scoase din ea cu cleștele toate cuiele,
care se găsesc acolo.
Niciodată nu trebuie să loviți rindeaua cu o bucată de fier.
Din când în când, cuțitul trebuie corectat pe bară. (Figura 14).
Întotdeauna rindeluiți în sensul fibrei lemnului, nu în contra.
Pentru rindeluirea muchiilor confecționați placa din fig. 9.
Unghiul de 90 de grade se verifică cu dreptarul (fig. 10).
Pentru decupările din scânduri se aleg dălți de lățimea
dorită. Dălțile trebuie să fie bine ascuțite. Pentru lucru sunt
suficiente două dălți: de 5 și 10 mm lățime.
Pentru a face decupări la 90 de grade este necesar să trasați
conturul exact pe ambele fețe ale scândurii. Începeți lucrul de
pe o parte până la jumătatea grosimii scândurii, apoi continuați pe partea opusă. Marginile
decupării se finisează cu o pilă fină. Cum se ține dalta în timpul lucrului, vedeți în figura 11.
Îmbinările simple ale panourilor la un unghi și instalarea de bare mici pe suporturi din
lemn sunt arătate în figura 12. După ce toate părțile obiectului sunt îmbinate se poate șlefui
încă odată. Obiectul se poate înfrumuseța cu vopsea de acuarele , și când s-a uscat, se
acoperă cu lac. Lacul se usucă după 1-- 2 zile.
Pentru executarea micilor piese din lemn se folosește de obicei fierăstrăul de traforaj.
Tăierea se face pe un suport special prevăzut cu coadă de rândunică (fig. 13). Dispunerea
pânzei în ferăstrău se face cum se arată în figură. Niciodată nu trebuie strânse șuruburile de
prindere cu cleștele.
Ascuțirea sculelor
În figura 14 se arată tehnicile de ascuțire a cuțitelor obișnuite și a celor de rindea. Pentru
majoritatea sculelor de tăiat ascuțirea se începe pe o bară dură, și după aceea pe o piatră fină.
Cel mai important lucru în acest caz este să scoateți de pe muchia tăișului cuțitului bavurile
care împiedică tăierea lemnului. Lama cuțitului după o ascuțire corespunzătoare și o bară
aspră trebuie să aibă forma prezentată în secțiunea separată din figură. Părțile laterale se
reduc la nimic, iar „ața” de pe tăiș se ia pe o piatră fină sau pe o curea de piele.
Prelucrarea metalelor
Prelucrarea pieselor metalice cu scule de mână este dificilă, necesitând multă îndemânare.
Pilirea și tăierea pieselor metalice este mai grea decât rindeluirea unei scânduri sau tăierea
placajului cu fierăstrăul de traforaj. Cu toate acestea, fără capacitatea de a manipula sârmă,
staniu, cupru subțire folosind mijloace simple, este dificil de gestionat fără utilizarea lipirii în
fabricarea, chiar și a celor mai simple dispozitive - produse de casă. De aceea fiecare tânăr
amator trebuie să știe, cum se execută cele mai simple lucrări de lăcătușărie.
Ca materiale de lucru tânărul lăcătuș poate folosi: tablă de conserve, foi de tablă subțire,
cupru, aluminiu, bucăți groase și subțiri de sârmă, șuruburi vechi și părți metalice din diferite
aparate.
Pentru micii lăcătuși în lucrările de lăcătușărie sunt necesare următoarele scule și
dispozitive: menghină de banc, ciocan de lăcătuș, punctator, bucăți de metal, foarfece mare
de masă, foarfece de tablă, clește normal și rotund, două pile cu dinți mari și dinți fini,
letcon, sulă. E de preferat să ai burghie și o mică bormașină. Trebuie să ai în vedere că la
lucru îți trebuie și un dreptar, compas, ferăstrău de traforaj, în care să pui o pânză pentru
metal, șurubelniță, adică acele instrumente, pe care le întâlnești chiar la lucrul cu lemnul.
Deoarece este dificil să obțineți toate aceste unelte dintr-o dată, pentru început, puteți avea
un set mic (Figura 15).
La fel ca la carton și lemn, lăcătușul trebuie să traseze bine contururile pieselor pe
materialele din care se fac ( foi de tablă cupru ș.a.m.d.). Este foarte folositor să faci înainte
un tipar din hârtie groasă cu piesa respectivă. Verificând corectitudinea și consistența
modelului de hârtie în locul în care se va amplasa piesa metalică reală, puteți transfera în
siguranță desenul pe tablă, cupru sau aluminiu.
Conturul trebuie să fie desenat pe metal cu capătul ascuțit al
unei sule de oțel sau cu un trasator special.
Contururile pieselor marcate pe tablă sau cupru subțire sunt
tăiate cu foarfece mari. Foile mai groase de fier, cupru sau
aluminiu sunt prinse într-o menghină cu dinți. Dar tăierea și
prinderea nu este ușoară. Este mai bine să găsiți bucăți potrivite
din aparate vechi.
Sârma groasă sau șuruburile nu prea mari se taie cu ajutorul
bomfaierului prinse în menghină. Cum se lucrează cu
bomfaierul și pila, se arată în figura 16.