INTRODUCERE

EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație.

– V. emigra.

EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A-și părăsi patria pentru a se stabili (definitiv sau
temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.1

Migrația este mutarea temporară sau permanentă a persoanelor sau grupurilor de persoane
dintr-o locație geografică în alta, din diferite motive, de la posibilități mai bune de angajare la
persecuție. În timp ce migrația este la fel de veche ca și umanitatea, teoriile despre migrație
sunt destul de noi.

Unul dintre primii scriitori ai migrației moderne este Ravenstein, care în anii 1880 și-a
întemeiat "legile migrației" asupra datelor privind migrația empirică. Această colecție de
regularități empirice, de exemplu faptul că majoritatea migranților călătoresc pe distanțe
scurte, a fost departe de a fi o teorie completă a migrației.

Teoria migrației de Ernst Georg Ravenstein

El a stabilit o teorie a migrației umane în anii 1880, care încă formează baza pentru teoria
migrației moderne. Ea a luat în considerare implicațiile distanței și a diferitelor tipuri de
migranți, femeile având mai multe șanse decât bărbații să migreze în țara de naștere, dar mai
puțin probabil decât bărbații să părăsească țara de naștere.

Următoarea a fost o listă standard după propunerea lui Ravenstein (1834-1913) din anii 1880.
Teoriile sunt după cum urmează:

1. Orice flux de migrare generează o întoarcere sau o contra-migrare.

2. Majoritatea migranților se mută pe o distanță scurtă.

3. Migranții care se deplasează pe distanțe mai mari tind să aleagă destinații mari din oraș.

1
https://dexonline.ro/ (22.05.2017)

1
4. Rezidenții urbani sunt adesea mai puțin migratori decât locuitorii din zonele rurale.

5. Familiile sunt mai puțin probabil să facă mișcări internaționale decât tinerii adulți.

6. Majoritatea migranților sunt adulți.

7. Orașele mari cresc mai degrabă prin migrație decât prin creșterea naturală a populației.

8. Stadiul migrării pe etape

9. Urban Rural diferență

10. Migrație și tehnologie

11. Situația economică2

Modele de migratie

Modelele de migrație timpurie (de exemplu, Zipf, 1946) au folosit conceptul fizic de gravitate
și au explicat migrația ca o funcție a mărimii populației de origine și de destinație și au prezis
că sunt invers proporționale cu distanța. În teoria migrației din anii 1950 sa mutat de la
modele pur mecanice la teorii mai sofisticate.

Predicțiile teoretice ale fluxurilor de migrație se fac mai întâi în modelele de economie duală
ale lui Lewis din anii 1950, în care migrația se produce ca urmare a diferențelor în oferta și
cererea de forță de muncă între sectorul rural și cel urban.

Julian Wolpert (1965) descrie un model comportamental al migrației interne, asemănător unei
analize cost-beneficiu, dar presupunând indivizi care intenționează să fie rațional anterior
migrarii, dar nu neapărat atât in urma migrarii . Persoanele fizice au un prag de utilitate la care
aspiră. Ele compară utilitățile locului cu acest prag pentru a decide dacă să migreze sau nu și
în ce loc. Amplasarea utilităților pentru poziția curentă se bazează pe recompense anterioare și
viitoare, în timp ce utilitățile locurilor pentru posibile destinații depind de recompensele
anticipate. Cunoașterea se bazează pe cunoașterea subiectivă și incompletă pe care o au
indivizii în spațiile lor de acțiune personală, deci raționalitatea este limitată. Spațiile de
acțiune depind de caracteristicile personale, variabilitatea mediului și stadiul de viață al
individului. Fluxurile de migrație apar astfel ca o consecință a acestor evaluări individuale ale
2
Ernst Georg Ravenstein - https://en.wikipedia.org/wiki/Ernst_Georg_Ravenstein (22.05.2017)

2
utilităților locului și nu sunt neapărat optime în conformitate cu standardele raționale și
perfecte de informare. Acest model exclude unele dintre ipotezele nerealiste ale abordării
capitalului uman, însă este și mai dificil de testat. Într-un fel, Wolpert schimbă numai
terminologia, în comparație cu abordarea capitalului uman.

Un alt model comportamental, modelul valorii asteptate (Crawford, 1973) este un model
cognitiv în care migranții iau o decizie conștientă de a migra pe baza considerentelor
economice. Potențialul potențial al migranților în ceea ce privește intențiile migrației depinde
de o multiplicare a valorilor rezultatelor migrației și de așteptările pe care le va duce migrația
la aceste rezultate. Valorile sunt obiective specifice, de ex. avere sau autonomie. Valorile și
așteptările depind de caracteristicile personale și de uz casnic (de exemplu nivelul de
educație) și de normele societale. Aceste valori nu trebuie neapărat să fie economice, de
exemplu, securitatea sau auto-împlinirea poate fi, de asemenea, importantă pentru potențialii
migranți. Migrația depinde de puterea intențiilor de migrație, de influențele indirecte ale
factorilor individuali și ai societății și de efectele modificatoare ale constrângerilor și
facilitatorilor. Acesta este similar cu abordarea locală a utilității lui Wolpert și, din nou, arată
că alegerile privind migrația sunt făcute subiectiv. Există, de asemenea, alte modele similare,
fundamentate pe micro-bazate pe comportamentele de luare a deciziilor, de ex. Lucrare de
Jong & Fawcett (1981) sau abordarea de adaptare la stres a lui Ritchey (1976). Abordarea
comportamentală ia în considerare, de asemenea, factorii non-economici și influențele
societății, însă este încă presupusă o decizie foarte vagă și rațională.3

Apariția si sustinerea migratiei

Migrația este mai probabil să apară între țări în cadrul unui sistem de migrație, care cuprinde
relații comerciale relativ apropiate, istorice, culturale, lingvistice sau de altă natură. Astfel de
legături sunt adesea stabilite cu țările cu venituri medii apropiate de țările beneficiare, care
sunt parteneri comerciali importanți sau beneficiari de investiții străine directe, cum ar fi țările
din Europa Centrală și UE sau America Centrală și SUA. În mod alternativ, acestea ar putea
rezulta dintr-un acord bilateral anterior de recrutare a muncitorilor migranți, așa cum sa
întâmplat în cazul schemelor "lucrătorilor oaspeți" din anii 1950 și 1960 dintre mai multe
state europene și țări din sudul Europei, Turcia și Africa de Nord.

3
Jessica Hagen-Zanker, Why Do People Migrate? A Review of the Theoretical Literature; Maastrcht Graduate
School of Governance Working Paper No. 2008/WP002

3
Fostele legaturi coloniale sunt, de asemenea, semnificative în fortificarea legăturilor speciale,
în special acolo unde puterea ex-colonială a avut o abordare destul de deschisă față de
cetățenie și imigrație, ca în cazul Regatului Unit și al Franței. Industrializarea va intensifica
legăturile deja stabilite, cu acces sporit la mass-media și bunurile occidentale, implicând o
expunere mai mare la cultura occidentală și creșterea așteptărilor privind oportunitățile în
statele capitaliste dezvoltate.

Oportunitățile economice în țările de destinație au, de asemenea, o importanță crucială pentru

a influența deciziile de migrare și direcția fluxurilor. Astfel, în plus față de factorii de
“împingere” macro și sistemele de migrație, există un număr de factori "atragatori"
semnificative în țările beneficiare. Probabil cea mai importantă dintre acestea este cererea pe
scară largă de forță de muncă ieftină, cu un nivel scăzut de calificare. Întrucât companiile
producătoare au fost forțate să devină mai flexibile și competitive sub presiunile globalizării,
mulți au devenit din ce în ce mai dependenți de oferta de forță de muncă ieftină și flexibilă,
adesea angajată necorespunzător. Majoritatea țărilor sunt, de asemenea, dependente de forța
de muncă sezonieră scăzută în turism și agricultură, precum și de ajutorul intern.

În societatea de astăzi din ce în ce mai interconectată, migrația internațională a devenit o

realitate care atinge și afectează toate colțurile lumii, făcând deseori distincții majore dintre
țările de origine, destinație și tranzit. Domeniul modernizat al transporturilor oferă o
modalitate mai rapidă, mai ieftină și mai accesibilă, persoanelor care doresc să călătorească
sau să se mute. În același timp, inegalitatea , conflictul, lipsa locurilor de muncă decente
sărăcia, sunt printre motivele care îi determină pe oameni să-și părăsească casele si uneori
familia în căutarea unui viitor mai bun.

Când este sustinut de politici adecvate, migratia poate contribui la o crestere economică
incluzivă și sustenabilă, evoluția comunității gazdă dar și a comunității de origine. În ultimii
28 de ani peste 2,5 milioane de români au emigrat în țări precum Germania, Spania, Regatele
Unite ale Angliei. Cei plecați se bucură de venituri de până la 7 ori mai mari decât venitul
celor care au rămas în țară. Conform Institului National de Statistică, românii plecați în
străinătate au trimis celor rămași acasă peste 40 de miliarde de euro. 4

Țările de destinație pot beneficia, de asemenea, de migrație. În țările de destinație, migranții

deseori ocupa pozitii unde lipsa fortei de munca ajunge la pragul critic, creează locuri de
muncă ca antreprenori și contribuie la plata impozitelor și la contribuțiile la asigurărilor
4
http://www.insse.ro/cms/ (22.05.2017)

4
sociale. Migranții, în calitate de unii dintre cei mai dinamici membri ai societății, pot, de
asemenea, să creeze noi căi în știință, medicină și tehnologie și să-și îmbogățească
comunitățile gazdă prin promovarea diversității culturale.

Dezavantajele migrației

În ciuda numeroaselor avantaje ale migrației, migranții rămân printre cei mai vulnerabili
membri ai societății. Ei sunt adesea primii care își pierd locul de muncă în cazul unei
recesiuni economice, adesea lucrând pentru salarii mai mici, pentru ore mai lungi și în condiții
mai proaste decât lucrătorii naționali. În timp ce pentru multi migranți experiența este una
pozitivă, alții trebuie să îndure încălcarea drepturilor omului, abuz și discriminare. Migranții,
în special femeile și copiii, sunt adesea victime ale traficului de ființe umane și ale formelor
de exploatare dăunătoare pe care le implică traficul de ființe umane. În plus, în multe părți ale
lumii, migrația rămâne una dintre putinele opțiuni pentru oameni, în special pentru tineri, de a
găsi o muncă decentă și de a scăpa de sărăcie, persecuție și violență.5

Diferențele procentuale între sexul migranților

Există diferențe considerabile în majoritatea domeniilor în proporția femeilor în rândul tuturor

migranților internaționali. Începând cu anul 2000, în majoritatea domeniilor numărul femeilor
migrante era mai mare decat numărul bărbaților, exceptaâ zonele din Africa și Asia. În
Europa, ponderea migranților de sex feminin a crescut de la 51,6% în 2000 la 53.4 % în
2016. De asemenea, în America de Nord, procentul femeilor în rândul tuturor migranților
internaționali a crescut de 50.5% la 52.2 % în această perioadă. Proporția mai mare a
femeilor imigrante în majoritatea domeniilor a fost rezultatul îmbătrânirii migranților care au
sosit cu câteva decenii în urmă și faptul ca femeile, inclusiv migranții de sex feminin, tind să
aibă speranța de viață mai mare comparativ cu bărbații. În schimb, în Asia procentul
migranților de sex feminin a scăzut de la 45,6 % în 2000 la 40 % in 2016. Motivul pentru
acest declin revine în primul rând concentrațtiei mai mari de bărbați în rândul imigranților
recent ajunși în Asia.

Stocul de migranți de sex masculin din Asia a crescut cu 62 % , de la 27 milioane în 2000 la

46 milioane în 2016 . Creșterea a fost alimentată de cererea puternică pe piața pentru
lucrătorii migranți de sex masculin în țările producătoare de petrol din Asia de Vest.

5
http://www.un.org

5
Numărul migranților de sex feminin din Asia a crescut cu 40 % de la 22 milioane în 2000 la
33 milioane în 2016, Africa a cunoscut o creștere mai pronunțată în numărul migranților de
sex masculin (44 % ) in perioada 2000-2016 comparativ cu migranții de sex feminin (37 %).
În schimb, în Europa, America Latină și Caraibe, America de Nord și Oceania, stocul
migranților de sex feminin a crescut mult mai rapid decât numărul de migranți de sex
masculin.

Statistici privind emigrarea din Romania

În jur de 2,5 milioane de români, peste 100.000 de anual, au ales să plece peste hotare după
1989, reiese din datele Institutului Naţional de Statistică (INS).

Astfel, populaţia rezidentă a ţării a scăzut la începutul anului trecut la nivelul înregistrat în
1964, de circa 19,2 de milioane de locuitori. Cel mai semnificativ "val" de emigrări s-a
înregistrat în 2007, cu aderarea la Uniunea Europeană cea mai căutată destinație a
emigranților a fost Spania. În momentul de față, majoritatea care aleg să emigreze au ca și
țară de destinație Italia iar perioada minimă de ședere este cuprinsă între 6 luni și 1an.

"Pe parcursul perioadei 1989-2012 populaţia stabilă a României s-a redus cu peste 3,1
milioane de locuitori. Mai mult de 77% din sporul negativ al populaţiei rezidente (stabile) din
această perioadă a fost determinat de emigraţie", se arată într-un raport al Statisticii.

În ultimii 29 de ani s-a consemnat şi o accentuare a procesului de îmbătrânire a populaţiei.

Vârsta medie a populaţiei a urcat de la 37,9 ani în 2002 la 40,7 ani în 2014, în contextul în
care persoanele cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani erau cei mai numeroşi în rândul
emigranţilor, la nivelul anului 2014.

Din datele Statisticii mai reiese că numărul de emigranţi la 1.000 de locuitori a fost de 48,6,
iar în 2014 acest indicator a crescut la 116,5.

Anul 2014 a marcat o echilibrare a numărului de imigranţi şi emigranţi din România, diferenţa
dintre numărul acestora fiind de numai 3.000, în condiţiile în care în 2007, considerat vârful
plecărilor în străinătate, aceasta a fost de 458.000 de persoane.

6
 Fig. 1: Țările în care au emigrat cei mai mulți români
Sursa:Institutul național de statistică6

Economia statelor în care au plecat românii

În anul 2008 cea mai căutată destinație de emigrare printre români a fost Spania. În 2012
Spania a fost înlocuită de Italia, aici plecând 46% din numărul total al emigranților. Totodată,
numărul celor plecaţi în Germania a crescut în intervalul 2008-2014, de la 5% din totalul
emigranţilor, la 9%, potrivit informaţiilor din raportul Statisticii.

În 2014, pe lista statelor alese de tot mai mulţi români a apărut şi Marea Britanie, care şi-a
"adjudecat" 4% din totalul emigranţilor din România. Nivelul de trai al principalelor state
alese de emigranţii români este superior celui de aici, însă economiile statelor în cauză au
performat mai slab în ultimii ani, în special economia Spaniei, unde şomajul a crescut la
26,4% în 2013, potrivit datelor Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene.

Din statisticile europene reiese că PIB-ul pe cap de locuitor din România este la 50% din
media UE, în timp ce în Spania acesta atinge 96% din media europeană. În Italia,
6
http://www.insse.ro/cms/

7
productivitatea este de 101% din media UE, şi cei din Germania, unde PIB-ul pe cap de
locuitor ajunge la 123% din media europeană.

În medie, un român plecat în Germania câştigă de şapte ori mai mult decât veniturile medii
anuale ale unui rezident român. Totodată, românii plecaţi în Italia câştigă de cinci ori mai
bine, iar cei stabiliţi în Spania de patru ori mai mult, reiese din datele Eurostat.7

Fig. 2: Comparatie intre distributia emigrantilor pe tari de destinatie (2008 vs. 2012)
Sursa: Institutul Național de Statistică8

Principalii indicatori economici ai statelor în care au plecat cei mai mulţi

români

Românii din străinătate au trimis 42 de miliarde de euro în ţară

Între 2005 si 2015, românii din străinătate au trimis în ţară în jur de 42 de miliarde de euro,
reiese din datele Băncii Naţionale a României (BNR).

După izbucnirea crizei financiare, sumele transferate au început să scadă substanţial. Astfel, în
2009, acestea s-au redus cu 34,8%, la 4,3 miliarde de euro, faţă de 6,6 miliarde de euro cu un
an înainte. Banii trimişi acasă au continuat să scadă până în 2012, când s-a înregistrat o uşoară
revenire, însă trendul negativ s-a reluat în 2013.

În prima lună a anului 2015, remiterile au fost de circa 259 de milioane de euro, în scădere cu
1,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2014, potrivit datelor băncii centrale.

7
http://ec.europa.eu/eurostat

8
http://www.insse.ro/cms/

8
 Stat PIB/cap de Creștere Șomaj Câștiguri anuale
locuitor economică (%,2013) (în euro, 2012)
(euro, 2012) (% din PIB, 2013)
Italia 25.700 -1,9 12,2 19.359
Spania 22.300 -1,3 26,4 16.818
Germania 32.600 0,4 5,3 26.485
Romănia 6.500 2,2 7,3 3.606

Fig. 3: Principalii indicatori economici ai statelor în care au plecat cei mai mulţi români
Sursa: Eurostat9

Anul Remiteri
(mld. euro)
2005 3,9
2006 5,2
2007 6,2
2008 6,
2009 4,3
2010 4
2011 3,7
2012 3,9
2013 3,6
2014 (ian) 0,25
TOTAL 42

Fig. 4: Remiterile trimise de romanii emigrati catre cei din Romania

10
Sursa: Banca Nașională a României

Fluxul de emigranți pe grupe de vârstă și sexe

Numărul femeilor plecate din ţară este cu peste 32% mai mare decât cel al bărbaţilor care au
ales să emigreze. Astfel, la nivelul anului 2012, circa 163.600 de femei au plecat din România
intenţionând să stea în străinătate pentru cel puţin un an, cu peste 50.000 mai mult decât
numărul bărbaţilor (circa 110.000). Majoritatea celor plecaţi au vârste cuprinse între 25 şi 64
de ani. "Ponderea cea mai importantă a emigraţiei este reprezentată de persoanele din grupa
de vârstă 25-64 de ani. În 2012, această grupă de vârstă reprezenta 74% din totalul emigraţiei,
în condiţiile în care în 2002 valoarea indicatorului a fost de 65%", se arată în raportul INS. În
ceea ce priveşte vârsta medie a emigranţilor, aceasta a crescut cu patru ani şi jumătate, de la
28,8 ani în 2002, la 33,3 ani în 2012. Totodată, structura populaţiei rezidente s-a modificat.
Practic, numărul persoanelor tinere, de până la 24 de ani a scăzut. Astfel, dacă în 2002, circa
9
http://ec.europa.eu/eurostat (25.08.2017)
10
http://www.bnro.ro/Home.aspx

9
16% din populaţie avea între 15 şi 24 de ani, acest procent a scăzut la 12% zece ani mai
târziu. Emigrantul a fost definit în metodologia acestui studiu drept o persoană care a avut
anterior reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru şi încetează să mai aibă reşedinţa
obişnuită pe teritoriul statului membru în cauzã pentru o perioadã care este sau se aşteaptă să
fie de cel puţin 12 luni.

Fig. 5: Fluxul de emigranți în anul 2014 pe grupe de vârstă și sexe

Sursa: Institutul Național de Statistică11

11
http://www.insse.ro/cms/

10
11