Horia

Sa priveasc-Ardealul lunei i-e ru?ine

Ca-a robit copiii-i pe sub m�ni straine.

Ci-ntr-un nor de abur, �ntr-un val de cea?a,

�?i ascunde trista galbena ei fa?a.

Horia pe-un munte falnic sta calare:

O coroana sura mun?ilor se pare,

Iar Carpa?ii ?epeni �ngropa?i �n nori

�?i vuiau prin tunet g�ndurile lor.

Eu am � zise-un tunet � suflet mare, greu,

Dar mai mare suflet bate-n pieptul sau;

Fruntea-mi este alba ca de ani o mie,

Dara a lui nume mai mult o sa ?ie.

Nal?i suntem noi mun?ii � zise-un vechi Carpat �

Dar el e mai mare, ca ni-i �mparat.

Atunci luna iese norilor regina,

Fruntea lui cea pala ro?u o-nsenina,

Galbenele-i raze �ncing fruntea-i rece,

Ca parea din munte diadem de rege.

?i un stol de vulturi muntele-ncongior,

Cuget�nd ca-i Joe, dumnezeul lor,

C�nd �n miezul nop?ii, cununat cu nymb,

Fulgere arunca sus de pe Olymp.

Nu e steluta

Nu e stelu?a tremuratoare
Sa nu g�ndeasca �n drum de nor
La alta steaua stralucitoare,
La alt amor.

Numai o via?a pe g�nd de moarte,

Numai o frunte ce-a-ngalbenit,
Numai un atom fara de soarte
Nu e iubit.

Galbena steaua fara lumina

Altar sa n-aiba un dumnezeu �
Este-al meu suflet care declina,
Sufletul meu!

C�nd prive?ti oglinda marei

C�nd prive?ti oglinda marei,
Vezi �n ea
?armuri verzi ?i cerul sarei,
Nor ?i stea.
Unda-n plesnetul ei geme
?i Eol
Suna-n papura ce freme
Barcarol.

Un minut daca te-i pierde,

Tu, macar,
Sub noianul marii verde
?i amar,
Colo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai sim?i pe vecinicie
Mort de viu.

Vezi pe buza mea palita

Un sur�s,
Vezi pe fruntea-mi lini?tita
Dulce vis,
?i al luncei v�nt de vara
Calduros
C�nta-n lira mea amara
Languros.

De-ai patrunde c-o privire

Al meu s�n,
Sa vezi marea-i de m�hnire
?i venin,
Ai cunoa?te-atuncea bine
Traiul meu:
Suflet mort, z�mbiri senine �
Iata eu.

Prin nop?i tacute

Prin nop?i tacute,

Prin lunce mute,
Prin v�ntul iute,
Aud un glas;
Din nor ce trece,
Din luna rece
Din visuri sece,
Vad un obraz.

Lumea senina,
Luna cea plina
?i marea lina
Icoana-i sunt;
Ochiu-mi o cata
�n lumea lata,
Cu mintea beata
Eu pl�ng ?i c�nt.
Replici

POETUL

Tu e?ti o unda, eu sunt o zare,

Eu sunt un ?armur, tu e?ti o mare,
Tu e?ti o noapte, eu sunt o stea �
Iubita mea.

IUBITA

Tu e?ti o ziua, eu sunt un soare,

Eu sunt un flutur, tu e?ti o floare,
Eu sunt un templu, tu e?ti un zeu �
Iubitul meu.

Tu e?ti un rege, eu sunt regina,

Eu sunt un caos, tu o lumina,
Eu sunt o arpa muiata-n v�nt �
Tu e?ti un c�nt.

POETUL

Tu e?ti o frunte, eu sunt o stema,

Eu sunt un geniu, tu o problema,
Privesc �n ochii-?i sa te ghicesc �
?i te iubesc!

IUBITA

�?i par o noapte, �?i par o taina

Muiata-n pala a umbrei haina,
�?i par un c�ntec sublim �ncet �
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,

�n acest suflet ce ?ie-?i arde,
Nimica nu e, nimic al meu �
E tot al tau.

Copii eram noi am�ndoi...

Copii eram noi am�ndoi,

Frate-meu ?i cu mine.
Din coji de nuca car cu boi
Faceam ?i �nhamam la el
Culbeci batr�ni cu coarne.

?i el citea pe Robinson,
Mi-l povestea ?i mie;
Eu zideam Turnul Vavilon
Din car?i de joc ?i mai spuneam
?i eu c�te-o prostie.

Adesea la scaldat mergeam

�n ochiul de padure,
La balta mare ajungeam
?i l-al ei mijloc �notam
La insula cea verde.

Din lut acolo am zidit,

Din stuful des ?i mare,
Cetate m�ndra la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid �mpresurata.

?i frate-meu ca �mparat
Mi-a dat mie solie,
Sa merg la broa?te neaparat,
Sa-i chem la batalie �
Sa vedem cine-i mai tare.

?i �mparatul broa?telor,
C-un oacaca de fala,
Primi � porunce o?tilor.
Ca balta s-o rascoale.
?i am pornit razboi.

Vai! multe broa?te noi am prins

�mi pare chiar pe rege �
?i-n turnul negru le-am �nchis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am facut pace

?i drumul broa?telor le-am dat,

Saltau cu bucurie,
�n balt-ad�nc s-au cufundat
Ca sa nu mai revie.
Noi am pornit spre casa.

Atunci rasplata am cerut

Pentru a mele fapte �
?i frate-meu m-a desemnat
De rege-n miazanoapte
Peste popoare-ndiane.

Motanul alb era vistier,

M�rzac cel chior ministru �
C�nd de la el eu leafa-mi cer,
El miauna sinistru.
Cordial i-am str�ns eu laba.

?i �mparatul milostiv
Mi-a dat ?i de so?ie
Pe fiica lui cu r�s lasciv
?i ?apana, nurlie,
Pe Tlantaqu-caputli.

Am mul?amit cu-n umil semn,

Drept mantie o-prostire �
M-am dus l-amanta mea de lemn,
�n sf�nta manastire,
�ntr-un cotlon de soba.
?i ah! ?i draga-mi mai era!
Vorbeam bl�nd cu d�nsa,
Dara ea nu-mi raspundea
?i de ciuda eu atunci
Am aruncat-o-n foc.

?i pe ?ura ne primblam
Peste stuf ?i paie
?i pe mun?i ne-nchipuiam.
Cu fiece bataie
Mar?ileam alaturi.

?i pe cap mi se �mfla
Casca de h�rtie.
O batista �ntr-un ba?,
Steag de batalie.
C�ntam: Trararah!

Ah! v-a?i dus visuri, v-a?i dus!

Mort e al meu frate.
Nimeni ochii-i n-a �nchis
�n strainatate �
Poate-s deschi?i ?i-n groapa!

Dar ades �ntr-al meu vis

Ochii mari alba?tri
Lumineaza � un sur�s
Din doi vine?i a?tri
Sufletu-mi treze?te.

Eu? Mai este inima-mi

Din copilarie?

....................................

Ah! �mi �mbla ades prin g�nd

O c�ntare veche.
Parca-mi ?iuie-aiurind
Dulce �n ureche:
Lume, lume ?i iar lume!

Ad�nca mare...

Ad�nca mare sub a lunei fa?a,

�nseninata de-a ei blonda raza,
O lume-ntreaga-n fundul ei viseaza
?i stele poarta pe oglinda-i crea?a.

Dar m�ni � ea falnica, cumplit turbeaza

?i mi?ca lumea ei negru-marea?a,
Pe-ale ei mii ?i mii de nalte bra?e
Duc�nd pieire � ?ari �nmorm�nteaza.

Azi un diluviu, m�ne-o murmuire,

O armonie, care capat n-are �
Astfel e-a ei �ntunecata fire.
Astfel e sufletu-n antica mare.
Ce-i pasa � ce sim?iri o sa ni-nspire �
Indiferenta, solitara � mare!

Stam �n fereasta susa

Stam �n fereasta susa

?i izvoreau �n taina,
Cu-a lor de aur haina,
A nop?ii stele mari.

Se �mfla dinainte-mi
De v�nt deschisa carte
?i literele-i moarte
�n luna joaca clar.

Un r�u, vezi, mi?ca unda-i

Cea visator-bolnava,
Un c�ntec �n dumbrava,
O floare vad pe lan.

O stea �n cer albastru,

Ce-arunca-a ei icoana
Pe-oglinda alba, plana,
A lacului Meran.

?i suna-n noaptea trista

Un c�ntec de copila
?i v�ntu-ntoarce-o fila
Din cartea ce-am deschis.

De ce mi-a-ntors el foaia
Unde-nva?atul zice
Ca-n lume nu-i ferice,
Ca via?a este vis?

Privesc ora?ul furnicar

Privesc ora?ul furnicar �

Cu oameni mul?i ?i muri bizari,
Pe strade largi cu multe bol?i,
Cu c�te-un chip l-a stradei col?.
?i trec foind, r�z�nd, vorbind,
Mul?ime de-oameni pa?i grabind
Dar numai p-ici ?i pe colea
Merge unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe ?uierate,
?iindu-?i m�nile la spate.
S-aude clopot rasun�nd,
Cu prapuri, cruci, icoani, viind,
Preo?ii lin ?i �n ve?tminte
C�nt�nd a car?ilor cuvinte.
�n urma vin ca-ntr-un prohod;
Tineri, femei, copii, norod;
Dar nu-i prohod � sfin?ire de-apa,
Pe uli?i lumea sa nu-ncapa;
Se scurg �ncet � tarra bumbum �
Osta?ii vin �n mar? acum,
Naintea lor tambur-major,
Voinic el calca din picior
?i tobe tare-n tact ei bat
?i pa?ii suna apasat;
Lucesc ?i armele �n ?ir,
Frumos stindarde se de?ir;
Ei trec mereu � tarra bumbum �
?i dup-un col? dispar acum...
O fata trece c-un profil
Rotund ?i dulce de copil,
Un c�ne fuge spariet,
?uier-un lotru de baiet,
�ntr-o rasp�ntie uzata
?i-ntinde-un orb m�na uscata,
Hamalul trece �ncarcat,
?i orologiile bat �
Dar nimeni mai nu le asculta
De vorba multa, lume multa.

Car?ile

Shakespeare! adesea te g�ndesc cu jale,

Prieten bl�nd al sufletului meu;
Izvorul plin al c�nturilor tale
�mi sare-n g�nd ?i le repet mereu.
At�t de crud e?ti tu, ?-at�t de moale,
Furtuna-i azi ?i linu-i glasul tau;
Ca Dumnezeu te-ara?i �n mii de fe?e
?i-nve?i ce-un ev nu poate sa te-nve?e.

De-a? fi trait c�nd tu traiai, pe tine

Te-a? fi iubit at�t �- c�t te iubesc?
Caci tot ce simt, de este rau sau bine,
- Destul ca simt - tot ?ie-?i mul?umesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,
M-ai �nva?at ca lumea s-o citesc,
Gre?ind cu tine chiar, iubesc gre?ala:
S-aduc cu tine mi-este toata fala.

Cu tine da... Caci eu am trei izvoara

Din care toata mintea mi-o culeg:
Cu-a ta z�mbire, dulce, lina, clara
A lumii visuri eu ca flori le leg;
Mai am pe-un �n?elept... cu-acela iara
Problema mor?ii lumii o dezleg;
?-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu ma ?ine...
Dar despre-acela, ah, nici vorba nu e.
El e modest ?i totu?i foarte mare.
Sa taca el, sa doarma ori sa-mi spuie
La nebunii �- tot �n?elept �mi pare.
?i vezi, pe-acesta nu-l spun nimanuie.
Nici el nu vrea sa-l ?tie ori?icare,
Caci el vrea numai sa-mi adoarma-n bra?a
?i dec�t tine mult mai mult ma-nva?a!

Dormi!

De ce te temi? au nu e?ti tu cu mine?

Las- ploaia doar sa bata �n fere?ti �
Las- v�ntul trist prin arbori sa suspine,
Fii lini?tita tu! Cu mine e?ti.

Ce te-ai sculat ?i te ui?i �n podele?

Uimita pari ?i pari a a?tepta.
Nu po?i vedea cu ochii printre ele �
Vrei sa-?i aduci aminte de ceva?

Lasa-te-n perini � eu �?i voi da pace.

Dormi tu � ?i lasa sa ram�n de?tept.
Pe c�nd citesc, �ntotdeuna-mi place,
Din c�nd �n c�nd sa cat la tine drept,

Sa vad cum dormi... sa te admir cu drag...

Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,
De pe condei eu m�n-atunci retrag.
Patrunde pacea tristele-mi g�ndiri.

Frumoasa e?ti... o prea frumoasa fata.

Ca marmura de alba-i a ta fa?a.
�mi vine sa alerg la tine-ndata
?-astfel cum dormi sa te cuprind �n bra?a.

Dar te-ai trezit... pacat! ?i nu ma-ndur.

Dormi lini?tit c-un bra? pe dupa cap.
Din c�nd �n c�nd cu ochiul eu te fur,
Din c�nd �n c�nd din m�na cartea scap.

?i-s fericit... Pulseaza lunga vreme

�n orologi cu pa?ii uniformi...
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi!

�n fereastra despre mare

�n fereastra despre mare

Sta copila cea de crai �
Fundul marii, fundul marii
Fura chipul ei balai.

Iar pescarul trece-n luntre

?i �n ape vecinic cata �
Fundul marii, fundul marii,
Ah! demult un chip i-arata.

�Spre castel vrodata ochii

N-am �ntors ?i totu?i pl�ng �
Fundul marii, fundul marii
Ma atrage �n ad�nc."

De vorbi?i ma fac ca n-aud...

De vorbi?i ma fac ca n-aud,

Nu zic ba ?i nu va laud:
Dan?ui?i precum va vine,
Nici va ?uier, nici v-aplaud;
Dara nime nu m-a face
Sa ma ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevarul
Numa-n inima-mi sa-l caut.

Ai no?tri tineri...

Ai no?tri tineri la Paris �nva?a

La g�t cravatei cum se leaga nodul,
?-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor iste? de oaie crea?a.

La ei �?i casca ochii sai nerodul,

Ca-i vede-n birje rasucind musta?a,
Duc�nd �n din?i ?igara lungarea?a�
Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se str�mba:

St�lpi de bordel, de cr�?me, cafenele
?i via?a lor nu ?i-o muncesc � ?i-o plimba.

?-aceste marfuri fade, u?urele,

Ce au uitat p�n� ?i a noastra limba,
Pretind a fi pe cerul ?arii: stele.

O, dulce �nger bl�nd...

O, dulce �nger bl�nd,
Cu ochi uimi?i de mari,
La ce mai reapari
Sa-ngreui al meu g�nd?
Parea ca te-am uitat,
Ca n-oi mai auzi
Ca-mi aminte?ti vo zi
Din via?a mea de sat!

Mai po?i sa-?i aminte?ti

Cum noi �mblam discul?i
?i tu steteai s-ascul?i
Duioasele-mi pove?ti?
Spuneam cum au �mblat

Frumos fecior de crai

�n lume noua ai
Iubita de-au aflat!

Ca ?i c�nd te-ai mira,

Tu ochii mari faceai,
De?i ma pricepeai
C-o spun �n pilda ta;
?-apoi c�nd te rugam
Sa-mi spui de ma iube?ti
Prindeai ca sa ?opte?ti
Cu buzele abia!

?i-mi raspundeai cu dor:

�Tu nu ma vei cata,
�n veci ram�n a ta
Caci drag �mi e?ti de mor..."
Uita?i al tau cuv�nt:
Nu m-ai chemat sa viu
Alaturea-n sicriu,
La st�nga ta-n morm�nt!

Dar azi, c�nd se parea

Ca-n veci eu te-am uitat,
Tu iar te-ai aratat
Ca-n tinere?ea mea;
Suflarea ta u?or
Zburat-au racorind
?i re�ntinerind
�nt�iul meu amor.

Mai tare sa-mi vorbe?ti:

De mine ce te temi? �
S-aud cum lin ma chemi
Acolo unde e?ti!
Cur�nd, cur�nd ?i eu
�mi pare c-oi pleca
Pe dulce urma ta,
Iubit copilul meu!

Cu g�ndiri ?i cu imagini
Cu g�ndiri ?i cu imagini
�nnegrit-am multe pagini:
?-ale car?ii, ?-ale vie?ii,
Chiar din zorii tinere?ii.

Nu urma?i g�ndirei mele:

Caci noianu-i de gre?ele,
Urmarind prin �ntuneric
Visul vie?ii-mi cel himeric.

Neav�nd �nva? ?i norma,

Fantezia fara forma
Ratacit-a, vai! cu mersul:
Negru-i g�ndul, ?chiop e viersul.

?i idei, ce altfel �mple,

Ard �n frunte, bat sub t�mple:
Eu le-am dat �mbracaminte
Prea bogata, fara minte.

Ele samana, hibride,

Egiptenei piramide:
Un morm�nt de piatr-�n munte
Cu icoanele carunte,

?i de sfinxuri lungi alee,

Monoli?i ?i propilee,
Fac sa crezi ca dupa poarta
Zace-o-ntreaga ?ara moarta.

Intri nuntru, sui pe treapta,

Nici nu ?tii ce te a?teapta.
C�nd acolo! sub o facla
Doarme-un singur rege-n racla.

Vis

Ce vis ciudat avui, dar visuri

Sunt ale somnului fapturi:
A nop?ii minte le scorne?te,
Le spun a nop?ii negre guri.

Pluteam pe-un r�u. Sclipiri bolnave

Fantastic trec din val �n val,
�n urma-mi noaptea de dumbrave,
Nainte-mi domul cel regal.

Caci pe o insula �n farmec

Se nal?a negre, sfinte bol?i,
?i luna murii lungi albe?te,
Cu umbra �mple orice col?.
Ma urc pe scari, intru-nlauntru,
Tacere-ad�nca l-al meu pas.
Prin �ntuneric vad �nalte
Chipuri de sfin?i p-iconostas.

Sub bolta mare doar straluce

Un singur s�mbure de foc;
�n dreptul lui s-arat-o cruce
?i-ntunecime-n orice loc.

Acum de sus din cor apasa

Un c�ntec trist pe murii reci
Ca o cer?ire t�nguioasa
Pentru repaosul de veci.

Prin tristul zgomot se arata,

�ncet, sub val, un chip ca-n somn,
Cu o faclie-n m�na-i slaba �
�n alba mantie de domn.

?i ochii mei �n cap �nghea?a

?i spaima-mi saca glasul meu.
Eu �i rup valul de pe fa?a...
Tresar �- �ncremenesc �- sunt eu.
.............................................
De-atunci, ca-n somn eu �mblu ziua
?i uit ce spun adeseori;
?optesc cuvinte nen?elese
?i parc-a?tept ceva - sa mor?

Eu nu cred nici �n Iehova

Eu nu cred nici �n Iehova,

Nici �n Buddha�-Sakya-Muni,
Nici �n via?a, nici �n moarte,
Nici �n stingere ca unii.

Visuri sunt ?i unul ?-altul,

?i tot una mi-este mie
De-oi trai �n veci pe lume,
De-oi muri �n vecinicie.

Toate-aceste taine sfinte

�� Pentru om fr�nturi de limba ��
�n zadar g�nde?ti, caci g�ndul,
Zau, nimic �n lume schimba.

?i fiindca �n nimica
Eu nu cred �� o, da?i-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
?i face?i precum va place.

Nu ma-nc�nta?i nici cu clasici,

Nici cu stil curat ?i antic ��
Toate-mi sunt de o potriva,
Eu ram�n ce-am fost: � romantic

Iambul

De mult ma lupt cat�nd �n vers masura,

Ce plina e ca toamna mierea-n faguri,
Ca s-o a?tern frumos �n lungi ?iraguri,
Ce fara piedeci trec sun�nd cezura.

Ce aspru mi?ca p�nza de la steaguri,

Trezind �n suflet patima ?i ura �
Dar iar cu dulce glas �?i umple gura
Atunci c�nd Amor timid trece praguri!

De l-am aflat la noi a spune n-o pot;

De po?i s-auzi �n el al undei ?opot,
De e al lui cu drept acest preambul �

Aceste toate singur nu le judec...

Dar versul cel mai plin, mai bl�nd ?i pudic,
Puternic iar de-o vrea e pururi iambul.

Colinde, colinde!

Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Caci ghea?a se-ntinde
Asemeni oglinzilor
?i tremura brazii
Mi?c�nd ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
C�nd sc�nteie stelele.

Se bucur' copiii,
Copiii ?i fetele,
De dragul Mariei
�?i piaptana pletele,
De dragul Mariei
?-a M�ntuitorului
Luce?te pe ceruri
O stea calatorului.

Rugaciune

Craiasa aleg�ndu-te
�ngenunchem rug�ndu-te,
�nal?a-ne, ne m�ntuie
Din valul ce ne b�ntuie:
Fii scut de �ntarire
?i zid de m�ntuire,
Privirea-?i adorata
Asupra-ne coboara,
O, maica prea curata,
?i pururea fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila sf�ntului

Umbra facem pam�ntului,
Rugamu-ne-ndurarilor,
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre pl�ngeri,
Regina peste �ngeri,
Din neguri te arata,
Lumina dulce clara,
O, maica prea curata
?i pururea fecioara,
Marie!

Rasai asupra mea...

Rasai asupra mea, lumina lina,

Ca-n visul meu ceresc d-odinioara;
O, maica sf�nta, pururea fecioara,
�n noaptea g�ndurilor mele vina.

Speran?a mea tu n-o lasa sa moara

De?i al meu e un noian de vina;
Privirea ta de mila calda, plina,
�nduratoare-asupra mea coboara.

Strain de to?i, pierdut �n suferin?a

Ad�nca a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic ?i n-am tarie.

Da-mi tinere?a mea, reda-mi credin?a

?i reapari din cerul tau de stele;
Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie!

Noi am�ndoi avem acela?i dascal

Noi am�ndoi avem acela?i dascal,

?colari suntem aceleia?i pareri...
Unitul g�nd oricine recunoasca-l.
Ce ?tii tu azi, eu am ?tiut de ieri.
De-acelea?i lucruri pl�ngem noi ?i r�dem...
Non idem est si duo dicunt idem.

Tu zici ca patria e-n decadere,

De r�s ?i de ocara c-au ajuns;
C�nd cineva opinia mi-ar cere,
El ar primi tot astfel de raspuns,
Ca de ru?ine ochii sa-i �nchidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Caci din ad�ncul g�ndurilor tale

Rasare ura din al meu amor.
Tu ai vrea tot sa mearga pe-a sa cale,
Eu celui slab �i sunt �n ajutor.
Cu-acela?i g�nd, noi totu?i ne desfidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Pe mine raul, de?i r�d, ma doare,

Ma ?ine lini?tea vie?ii-ntregi;
Iar tu ui?i tot la raza de splendoare
Ce-o varsa-asupra ta a lumii regi...
?-ai vrea cu proprii m�ni sa ne ucidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

E greu a spune ce deosebire

Ne-a despar?it, de nu mergem de-a valma.
?i s-ar vedea atunci fara-ndoiala
...................................................

C�nd noi ne-am scoate sufletele-n palma,

Ca-ntregul lor cuprins noi sa-l deschidem:
Non idem est si duo dicunt idem.

Stelele-n cer

Stelele-n cer
Deasupra marilor
Ard departarilor
P�na ce pier.

Dupa un semn
Clatind catargele,
Tremura largele
Vase de lemn;

Ni?te ceta?i
Plutind pe marile
?i mi?catoarele
Pustieta?i.

Stol de cocori
Apuca-ntinsele
?i necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboara ce pot
?i-a lor �ntrecere,
Vecinica trecere �
Asta e tot...

Floare de cr�ng,
Astfel vie?ile
?i tinere?ile
Trec ?i se st�ng.

Orice noroc
?i-ntinde-aripele
Gonit de clipele
Starii pe loc.

P�na nu mor,
Pleaca-te, �ngere,
La trista-mi pl�ngere
Plina de-amor.

Nu e pacat
Ca sa se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

Ce suflet trist...

Ce suflet trist mi-au daruit

Parin?ii din parin?i,
De-au �ncaput numai �n el
At�tea suferin?i?

Ce suflet trist ?i far- de rost

?i din ce lut inert,
Ca dupa-at�tea amagiri
Mai spera �n de?ert?

Cum nu se simte blestemat

De-a duce-n veci nevoi?
O, valuri ale sfintei mari,
Lua?i-ma cu voi!

Dintre sute de catarge

Dintre sute de catarge

Care lasa malurile,
C�te oare le vor sparge
V�nturile, valurile?

Dintre pasari calatoare

Ce strabat pam�nturile,
C�te-o sa le-nece oare
Valurile, v�nturile?

De-i goni fie norocul,

Fie idealurile,
Te urmeaza �n tot locul
 V�nturile, valurile.

Ne-n?eles ram�ne g�ndul

Ce-?i strabate c�nturile,
Zboara vecinic, �ng�n�ndu-l,
Valurile, v�nturile.

Do�a Sol

Te rog ram�i o clipa �nca

Ca sa te str�ng duios la piept.
Din fericirea mea ad�nca
A? vrea sa nu ma mai de?tept.
?i totu?i, luna iese-n zare,
Albe?te zidul nalt ?i gol...
Da-mi cea din urma sarutare
?i �nca una, Do�a Sol!

Ma-ntrebi cu ochiul tau cuminte

Unde ma duc ?i ce ma fac,
C�nd de pe ceruri stele sfinte
Patrund �n codru, bat �n lac.
....................................
Au nu e?ti tu la �nal?ime
Ca steaua vecinicului pol?...
Pe mine nu ma ?tie nime,
Nici chiar tu �nsa?i, Do�a Sol.

Ades c�nd frunzele pe craca

?optesc ca zgomotul de guri
Ce se saruta ?i se-mpaca
�n umbr-ad�nca de paduri,
Eu stau unde patrunde luna
Pe alb izvor, sun�nd domol;
De c�nta pasarile-ntr-una,
De tine-mi c�nta, Do�a Sol.

?i pe oglinda mi?catoare
Stau de privesc un straniu joc:
E apa pururi calatoare
Pe chipu-mi ce ram�ne-n loc.
S-au desprimavarat padurea,
Suspina pasarile-n stol...
?i numai eu, g�ndind aiurea,
G�ndesc la tine, Do�a Sol.

De ce doresc singuratate
?i glasul tainic de izvor,
De ce c�nd codrul frunza-?i bate
Adorm pe verdele-i covor?
Ca prin lumina cea rarita
Prin umbra moale de pristol
Sa mi se-arate lini?tita
A ta ivire, Do�a Sol.
Sa vaz cum m�na ta �ndoaie
�n arc o ramura de fag
?i ca Diana cea balaie
�?i faci �n codru m�ndru prag;
Sage?i de aur pe-al tau umar,
Gone?ti v�natul tau �n stol,
Dar peste frunze far- de numar
Nu-mi la?i o urma, Do�a Sol.

Chiar de luceafarul de seara

Te tem, caci dulce arde el,
C�nd treci frumoasa ?i u?oara
�n umbra negrului castel...
De a? zacea ranit de moarte,
�ntr-un genunchi eu tot ma scol;
Tinz�ndu-mi dreapta de departe,
Ma-nchin la tine, Do�a Sol.

.................................
C�nd luna trece �n uimire
Spre-a face-al marilor ocol,
Ea, lumin�nd a mea iubire,
Te lumineze, Do�a Sol.

Daca iube?ti fara sa speri

Daca iube?ti fara sa speri

De-a fi iubit vrodata,
Se-ntuneca de lungi pareri
De rau via?a toata.

?i-?i lasa-n suflet un amar

?i �n g�ndiri asemeni,
Caci o iubire �n zadar
Cu moartea-i sor- de gemeni.

Dar vindecarea la dureri

�n piept, �n partea st�nga-i,
De-acolo trebuie sa ceri
Cuvinte sa te m�ngai.

Acolo afli adapost

Oric�te se �nt�mple,
Ca ?-un amor care-ar fi fost
Via?a ta o �mple.

Caci un luceafar rasarit

Din lini?tea uitarii
Da orizon nemarginit
Singurata?ii marii.

?i ochiul tau �ntunecat

Atunci �l �mple pl�nsul,
Iar ale vie?ii valuri bat
Calatorind spre d�nsul.
?i dau caden?e de nespus
Durerii tale lunge,
Pe c�nd luceafarul e sus
Ca sa-l nu-l po?i ajunge.

Z�mbe?te trist cu raze reci

Speran?elor de?arte:
�n veci iubi-o-vei, �n veci
Va ram�nea departe.

?-a tale zile-or fi cum sunt,

Pustii ca ni?te stepe;
Iar nop?ile de-un farmec sf�nt
Ce nu-l mai po?i pricepe.

Numai poetul

Lumea toata-i trecatoare.

Oamenii se trec ?i mor
Ca ?i miile de unde,
Ce un suflet le patrunde,
Treier�nd necontenit
S�nul marii infinit.

Numai poetul,
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor,
Trece peste nemarginirea timpului :
�n ramurile g�ndului,
�n sfintele lunci,
Unde pasari ca el
Se-ntrec �n c�ntari.

�n zadar �n colbul ?colii...

�n zadar �n colbul ?colii,

Prin autori m�nca?i de molii,
Cau?i urma frumuse?ii
?i �ndemnurile vie?ii,

?i pe foile lor unse

Cau?i taine nepatrunse
?i cu slovele lor str�mbe
Ai vrea lumea sa se schimbe.

Nu e carte sa �nve?i
Ca via?a sa aiba pre? �
Ci traie?te, chinuie?te
?i de toate patime?te
?-ai s-auzi cum iarba cre?te.