Elegia este o specie a genului liric care se caracterizeaza prin exprimarea unui sentiment de

tristete.

Poezia "Reflexe amare fostei mele p..rietene" este o elegie, deoarece tema acesteia este dorul de
trecut, un trecut descris ca fiind glorios din mai multe puncte de vedere.

In primul rand, aceasta opera este o elegie, datorita unor secvente precum "Si când constati ca
pula ramâne vesnic moale", in care se remarca cu ochiul liber profunda dezamagire a eului liric
fata de prietena sa de nadejde, prietena care in tinerete avea un comportament total diferit, ce
reiese din secventa "Pe vremuri, vedea o fusta, se ridica pe burta // Si se scula de un metru, pe
cât era de scurta", comportament aparte care ii activa individului receptorii erotici in
nenumarate randuri.

In al doilea rand, aceasta opera este o elegie, deoarece autorul isi exprima profunda ura fata de
vechea sa prietena, care, asemenea unui veteran de razboi, este scoasa din uz si poate fi folosita
doar in scopuri vitale. Din secventa "Credeţi-mă prieteni, e faima nostră-n joc, Să-i punem cruce
pulii, să ne-apucăm de cioc" reiese ca autorul nu-si mai poate suferi prietena, secventa "sa-i
punem cruce" sugerand a incheia cu totul relatia acestora.

Pe de alta parte, apar si note subtile de meditatie elegiaca, cu scopul de a aprofunda intelegerea
sentimentelor eului liric asupra apunerii perioadei de glorie ("Şi preacinstind trecutul încununat
de glorii").

In concluzie, opera "Reflexe amare fostei mele prietene" este o elegie, deoarece prezinta toate
particulariatile enumerate mai sus, fiind un poem filozofic.