Din capul locului vă spun că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui

psihopat, năvălind fără ezitare peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca
să salvez, pe persoană fizică, nu pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o
dimensiune deasupra puterii mele învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează
profesia nu se sinchisește câtuși de puțin, aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz,
după cum consideră cât se poate de clar legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară
executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul
rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi
temenele procedurale și libații premergătoare prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește
surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în lumina noii reglementări procesual penale, după
îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele
mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa. Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat
ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar,
domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri, pare-se mai avide de spectacol aducător de rating
decât de cunoaștere producătoare de adevăr, politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă
informațional, ca de altfel în privința cam a oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se
pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur
la calculul prețului cu care vindeți publicități cu cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul
ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați
credit juridic unor jurnaliști formatori de opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei
documentări temeinice a normelor de drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu
desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o
măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert criminalist chestionat asupra... procedurilor
penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă
poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști și din analfabeți funcțional, am încheiat
citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care voi, cu înalta deprindere funcțională de
care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-ați priceput de la prima lectură, i-ați
sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca nătângii slujbași de la stat, sinecuriști
jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și constituțional definitivate cu o licență în drept
și, eventual, completate cu un institut național al magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două
propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă
răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o
deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc procedural altruism omenesc, nicidecum în baza
vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-
partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit. b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea
desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați betonat convingerea că ați înțeles pe
deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația înlăturării unei primejdii privind viaţa,
integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la caracterul absolut al inviolabilității
domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru
următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără importanță, funcționalilor,
căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă, li s-a năzărit să facă figură
de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o precizare deloc de trecut cu
vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate deroga de la principiul
inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i așa, la îndemâna oricărui
desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga prin lege? Polițistul?
Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte bine, le-giu-i-to-rul
poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins ideea, doar
legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe de acest
pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el nu emite
legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale. Excepțiile
de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă temei legal
al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu aflarea în
primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat "constituțional"
în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu prostească acribie
procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-ați înțeles corect
textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional, textul nu dă liber
la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea legislativă este
așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui excepții de la
inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat voi, organele
judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer.vvvDin capul locului vă
spun că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără
ezitare peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană
fizică, nu pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra
puterii mele învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește
câtuși de puțin, aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât
se poate de clar legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi
înfrânt, în fața certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să
însemne astăzi ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații
premergătoare prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe
anchetator, ajuns în lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie
legiferatoare, majordom ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale
pungașilor de toată teapa. Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea
infracțiunii, în vremea cea mai nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care,
după ce ați invitat în platouri, pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere
producătoare de adevăr, politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de
altfel în privința cam a oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero,
însă constituie în prime time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu
care vindeți publicități cu cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați
la practicieni tobă de carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor
jurnaliști formatori de opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări
temeinice a normelor de drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din
synopsisul eminamente lucrativ al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică
greu de decelat (excelent expert criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu
întrebat... ...dacă inculpatul e sau nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg
parchet n-ar fi alcătuite decât din proști și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să
înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert
numai un angajat la privat poate da dovadă, l-ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul
la întâiul rezultat întors de Google, nu ca nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după
atâtea cursuri de drept procesual și constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual,
completate cu un institut național al magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții
dintr-un text de lege, vouă, specialiști ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi
spart acea ușă din umanism, nu din profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc
profesionistă simțire de furie și de un deloc procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor
dispoziții legale fluturate de voi în presă, în realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-
partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit. b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea
desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați betonat convingerea că ați înțeles pe
deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația înlăturării unei primejdii privind viaţa,
integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la caracterul absolut al inviolabilității
domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru
următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără importanță, funcționalilor,
căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă, li s-a năzărit să facă figură
de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o precizare deloc de trecut cu
vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate deroga de la principiul
inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i așa, la îndemâna oricărui
desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga prin lege? Polițistul?
Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte bine, le-giu-i-to-rul
poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins ideea, doar
legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe de acest
pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el nu emite
legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale. Excepțiile
de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă temei legal
al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu aflarea în
primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat "constituțional"
în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu prostească acribie
procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-ați înțeles corect
textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional, textul nu dă liber
la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea legislativă este
așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui excepții de la
inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat voi, organele
judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer. Din capul locului vă spun
că aș fi comis fără să clipesc infracțiunea de violare a domiciliului unui psihopat, năvălind fără ezitare
peste decerebrat, fără mandat, în toiul nopții, încălcând cu furie legea ca să salvez, pe persoană fizică, nu
pe exercitare a autorității unui stat devenit veros cu care sunt, într-o dimensiune deasupra puterii mele
învestit, o viață de copil de care legea care îmi reglementează profesia nu se sinchisește câtuși de puțin,
aș fi nesocotit, repet, nu cu riscul, ci cu certitudinea unui abuz, după cum consideră cât se poate de clar
legislația actuală că reprezintă o percheziție domiciliară executată fără mandat, aș fi înfrânt, în fața
certitudinii unei fapte penale atât de grave, tot protocolul rocambolesc care a ajuns să însemne astăzi
ancheta penală: rușinoasă șaradă ce răsfață cu largi temenele procedurale și libații premergătoare
prelungi pe Măria Sa Infractorul in timp ce batjocorește surâzător pe sub mustăți pe anchetator, ajuns în
lumina noii reglementări procesual penale, după îndelung concertată ticăloșie legiferatoare, majordom
ultramanierat și afabil, instruit să împlinească cele mai năstrușnice ifose ale pungașilor de toată teapa.
Victima? Nefericit corpuscul neglijabil, întâmplat ghinionist în calea infracțiunii, în vremea cea mai
nepotrivită a războielii politicului cu justiția. Dar, domnilor ziariști care, după ce ați invitat în platouri,
pare-se mai avide de spectacol aducător de rating decât de cunoaștere producătoare de adevăr,
politicieni guralivi a căror perorație sforăitoare prezintă informațional, ca de altfel în privința cam a
oricărei chestiuni publice asupra căreia îi chemați să se pronunțe, valoare zero, însă constituie în prime
time-ul surescitării electoratului, inestimabil filon de aur la calculul prețului cu care vindeți publicități cu
cotcodăcit tâmp, după ce v-ați ferit, bănuiesc din scrupul ultraliberal, să apelați la practicieni tobă de
carte ai statului și ai dreptului, preferând mai degrabă să dați credit juridic unor jurnaliști formatori de
opinie pe baza propriilor trăiri și mai puțin pe fundamentul unei documentări temeinice a normelor de
drept, iar nu unor juriști reputați care, când nu lipsesc cu desăvârșire din synopsisul eminamente lucrativ
al emisiunilor voastre, îi vedem intervievați cu o măiestrie jurnalistică greu de decelat (excelent expert
criminalist chestionat asupra... procedurilor penale, avocat din oficiu întrebat... ...dacă inculpatul e sau
nu vinovat) ați decretat, așadar, că o întreagă poliție și un întreg parchet n-ar fi alcătuite decât din proști
și din analfabeți funcțional, am încheiat citatul, incapabili să înțeleagă articolul 27 din Constituție pe care
voi, cu înalta deprindere funcțională de care în mod cert numai un angajat la privat poate da dovadă, l-
ați priceput de la prima lectură, i-ați sorbit litera și spiritul la întâiul rezultat întors de Google, nu ca
nătângii slujbași de la stat, sinecuriști jalnici care nici după atâtea cursuri de drept procesual și
constituțional definitivate cu o licență în drept și, eventual, completate cu un institut național al
magistraturii, tot nu s-au învrednicit să priceapă două propoziții dintr-un text de lege, vouă, specialiști
ad-hoc în drept ai celei de-a patra puteri în stat vă răspund: aș fi spart acea ușă din umanism, nu din
profesionalism! Aș fi intrat în acea casă mânat de o deloc profesionistă simțire de furie și de un deloc
procedural altruism omenesc, nicidecum în baza vreunor dispoziții legale fluturate de voi în presă, în
realitate total inaplicabile, cu atât mai puțin a atot-partajatului pe rețelele sociale articol 27 alin. (2) lit.
b) din Constituție! Ați sărit, ups, mult prea desăvârșiților funcțional, peste două cuvinte atunci când v-ați
betonat convingerea că ați înțeles pe deplin textul constituțional care consfințește, pentru situația
înlăturării unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane, o excepție de la
caracterul absolut al inviolabilității domiciliului. Cherchez la femme : „De la prevederile alineatului (1) se
poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii [...]”. Două cuvinte, ați omis, dar nu două cuvinte fără
importanță, funcționalilor, căci ele nu sunt acolo pe post de interjecție ci, nebăgate de nimeni în seamă,
li s-a năzărit să facă figură de complement circumstanțial de mod. Zglobiile cuvinte „PRIN LEGE” aduc o
precizare deloc de trecut cu vederea de către un alfabetizat funcțional, anume cum, în ce mod, se poate
deroga de la principiul inviolabilității domiciliului! Mai departe cu raționamentul teleologic aflat, nu-i
așa, la îndemâna oricărui desăvârșit funcțional, chiar lipsit de studii juridice, cine anume poate deroga
prin lege? Polițistul? Procurorul? STS? Moceanu? Hai, că nu e greu, funcțional(sic)ilor! Aașa este, foarte
bine, le-giu-i-to-rul poate deroga prin lege, el și numai el și niciodată nimeni altcineva pentru că, ați prins
ideea, doar legiuitorul emite legi! Polițistul, oricât l-ați supra-aprecia - deși am văzut că sunteți departe
de acest pericol - nu poate deroga prin lege de la inviolabilitatea domiciliului, pentru simplul motiv că el
nu emite legi, ci doar o seamă de ordonanțe și referate cu propuneri de acte și măsuri procesual penale.
Excepțiile de la inviolabilitatea domiciliului prevăzute de art. 27 din legea fundamentală nu reprezintă
temei legal al percheziției fără mandat - ce fraier aș fi fost în atâtea situații în care, confruntându-mă cu
aflarea în primejdie a unor bunuri, produs, de exemplu, al infracțiunii de înșelăciune, n-am intrat
"constituțional" în imobilul unde aveam indicii că se află bunurile, ci am obținut de fiecare dată, cu
prostească acribie procedurală, mandat de la judecător! Nu domnilor constituționaliști de telejurnal, n-
ați înțeles corect textul alin. (2) al art. 27 din Constituție, iar noi nu suntem cu toții analfabeți funcțional,
textul nu dă liber la spart uși fără mandat, ci el doar creionează cadrul constituțional în care puterea
legislativă este așteptată să reglementeze, adică să dea legi pentru respectivele situații care pot constitui
excepții de la inviolabilitatea domiciliului! Destinatarul textului este legiuitorul, și nu cum ați interpretat
voi, organele judiciare!
Normele derogatorii de la inviolabilitatea domiciliului, norme lipsă din pricina unui legiuitor dezinteresat
cronic de subiect, ar trebui să-și aibă sediul în Codul de Procedură Penală sau, eventual, în legea de
organizare și funcționare a Poliției Române, 218/2002, știți dumneavoastră, cea care era cât pe ce să fie
modificată astfel încât poliția să poată intra fără mandat în exact cazul de față, de n-ar fi fost cu atâta
succes atacată pentru neconstituționalitate, în urmă cu câteva luni, aveți link aici:
https://www.google.com/url…
În abordările fugitiv caleidoscopice pe care domniile voastre le-ați prestat la vremea respectivă ați
poreclit această intenție legislativă "legea care dă super-puteri polițiștilor" și singurul lucru pe care v-ați
rezumat a-l remarca la unison a fost că o asemenea lege ar putea da naștere unor legitimări abuzive cu
ocazia unor manifestații care ar deranja politicul... Nu mi-am propus să vă contrazic, însă niciunul dintre
ziariștii care astăzi tratează poliția și parchetul drept analfabeți funcțional citând pe ton de reproș din
articolul 27 din Constituție n-ați catadicsit nici la vremea atacării pentru neconstituționalitate a acelui
proiect de lege, nici acum, să identificați și lucrurile nu bune, ci esențiale, vitale după cum se vede astăzi,
pe care legea poreclită a superputerilor le-ar fi rezolvat prin completarea extrem de gravului vid
legislativ care îl ține în miez de noapte cu ochii la lună, după o expresie jurnalistică, pe polițistul fără
mandat. Colac peste pupăză, ar fi de râs dacă nu ar fi tragic spectacolul oferit pe rețelele de socializare
de către o seamă de
numeroși alți alfabetizați funcțional care postează în buclă din această lege declarată neconstituțională,
deci neintrată în vigoare, reproșând poliției, de-ți stă în loc mintea de analfabet funcțional cu studii de
drept, că de ce nu a aplicat-o. Exemplu aici
https://www.facebook.com/ionescu.claudiu.96/posts/2637567989589787.
Găselnița, care întocmai ca orice fake gogonat care se respectă, s-a viralizat cât ai suna la 112 și polițistul
nu s-ar deranja să ridice receptorul din furcă căci domnii ziariști cunosc precis că așa s-a întâmplat, este
cu totul exclusă vreo problemă de personal insuficient la dispecerat, trădează, zic această operă juridică
cu ușurință un autor nepolițist și totuși analfabet funcțional, de vreme ce s-a încurcat în numai două
articole mari, numerotate cu cifre romane, ale legii neconstituționale care voiau să modifice, primul
Legea 61/1991 iar cel de-a doilea, Legea 218/2002, astfel că artizanul inepției e pe deplin convins că
polițiștii trebuiau să intre fără mandat în baza articolului 38 din legea 61 din 1991! În realitate, legea 61
are, sărăcuța, numai 10 articole și prevede fapte de gravitate redusă, specifică contravențiilor, din
domeniul ordinii publice. Iat-o, republicată https://www.google.com/url….
Invocarea articolului 27 din Constituție drept temei al percheziției fără mandat devine, însă, de-a dreptul
semn de ticăloșie când e vorba de politicieni. Când ești politician, ar trebui să îți fie rușine pentru simplul
fapt că ai ajuns să scormonești prin constituție care, lege fundamentală a țării, are menirea de a
consfinți drepturi cetățenești inviolabile și nu de a prescrie conduite procesual penale, scotocind cu
înfrigurare la televizor după un temei al unui act procedural de importanță capitală cum este percheziția
domiciliară, temei care, este exclusiv vina ta că lipsește de acolo unde ar trebui să fie reglementat,
anume în Codul de Procedură Penală! Ani de-a rândul, politicianule, ai îngreunat ancheta până la
absurdul așteptării la ușă cu mandatul în mână a zorilor zilei dacă infracțiunea nu este flagrantă
gândindu-te că, cu pornirile pe care ți le cunoști, s-ar putea să fie foarte des vorba de ușa ta. Ai diminuat
coerciția statului sub toate formele, de la reduceri cu un sfert sau chiar cu o treime a pedepselor din
noul cod penal și a termenelor de prescripție până la eliberarea din penitenciar a condamnaților înainte
ca pedeapsa să își poată îndeplini menirea reeducativă prin ajungerea la termenul stabilit de judecătorul
care a pronunțat-o. Te-ai îngrijit cum să compensezi - ai vrut la un moment dat chiar cu bani peșin - cel
mai mic inconfort al condamnatului de a cărui bunăstare te-ai preocupat constant, cu o minuțiozitate
niciodată arătată victimei. Ai înființat un nou gen literar - literatura de celulă cu care mulți dintre
prietenii tăi au ieșit mai repede din pușcărie. Ai născocit prag patrimonial la infracțiunea de abuz în
serviciu și ai vrut să dezincriminezi de tot neglijența în serviciu, ca să iti scapi pielea când se mai întâmplă
să prejudiciezi statul cu până la 50 000 de euro dar și să o poți da liniștit pe neglijență când nu te-ai
putut abține și te-ai dedulcit la abuzuri peste această valoare. Ai grăbit eliberarea condiționată pentru ca
prietenul tău, domnul infractor, să nu mai trebuiască să aștepte executarea a două treimi din pedeapsă,
ci doar a unei jumătăți. Ai născocit un termen de doar un an în care să poată fi denunțată infracțiunea de
luare de mită, ca să nu mai fii turnat după un an jumate de mituitorii de la care ai luat șperț. Ai delirat în
exercițiul funcțiunii despre cum este persecutată populația nevinovată a țării de către state paralele și
servicii de informații și nu te-ai oprit din aiureală nici după ce ai reușit, cu ajutorul CCR, ca parchetele să
nu mai poată astăzi să folosească tehnica SRI, singura din posesia statului român care ar fi putut
identifica cu precizie și din prima încercare apelul acelei fete. Fie și numai din acest punct de vedere poți
fi sigur că tu ești primul ucigaș al țării pentru că dacă n-ai fi ținut morțiș să îți aperi corupții dându-te de
ceasul morții ca tehnica SRI să nu mai poată fi folosită în anchete penale, locul în care era sechestrată
victima ar fi fost descoperit imediat, de la primul apel, nu cu rablele uzate fizic și moral ale STS, după
patru încercări triangulare! Ai vrut ca probele ridicate la percheziție să nu poată fi folosite pentru
dovedirea altor infracțiuni ca atunci când ești percheziționat să nu stai cu teamă că ți se descoperă și
alte infracțiuni pe care le-ai comis și ți-ar fi plăcut grozav ca înregistrările să nu mai poată constitui probe
decât dacă ar fi făcute de tine care ai participat la faptă. Ai consacrat dreptul persoanei cercetate de a fi
anunțată despre orice act de urmărire penală astfel încât, așa cum ai visat în visele tale cele mai
frumoase, în sfârșit, organele judiciare să nu mai poată efectua acte de urmărire fără știrea ta ori, mană
cerească, să stea să aștepte pentru când dorește domnia ta să se înființeze la proces. Ai vrut să lărgești
sfera persoanelor care pot refuza să dea declarații astfel încât amantele și iubitele tale să nu sufere
vreun disconfort din partea organelor statului când, cum se întâmplă frecvent, de cinsitit ce ești, ești
cercetat penal, iar dacă totuși sunt chemate la audieri, să nu le ia pe țiitoare gura pe dinainte... Ai
desființat, din nepricepere asezonată cu ticăloșie sectoristul care cunoștea teritoriul și populația ca-n
palmă iar astăzi ar fi descins fără niciun STS și fără niciun GPS la descreierat acasă, rare fiind situațiile
când îi dădea greș triangulația flerului și a experienței profesionale iar în loc ai pus poliția locală pe care
o plătești, pentru amenzi la chiștoace, cu salarii de ofițer de crimă organizată.
Astea sunt lucrurile cu care te-ai ocupat în plan legislativ, în ultimii ani, politicianule, iar acum îți cauți
salvarea în articolul 27 din Constituție păcălind cu nerușinare lumea că un text din legea fundamentală
face o treabă pe care tu ești de fapt cel car ar fi trebuit să o facă dacă, în loc să fi fost la solda
infractorilor, ai fi lucrat pentru cetățenii onești. În afara unei vieți mai bune pentru infractori n-ai
legiferat absolut nimic pentru că beizadeaua ta este, încă de la naștere, ferită de orice pericol care
pândește, că rezultat direct al activității tale defectuoase, de prin toate ungherele vieții sociale. Ce-ți
pasă ție, odrasla ta n-are nevoie de meditații să reușească în viață, avându-și locul pus bine deoparte în
bănoasele agenții învârtitoare de hârtii ale statului și nu-i trebuie nici transport decent în comun pentru
că i-ai cumpărat bolid de când a împlinit 18 ani iar până atunci i-ai plătit șofer.