Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!

Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!

Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!

Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!

Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!

Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!

Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!

Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!

Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.
Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!

Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au

organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun!
Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște polițiști de la IPJ Dolj au
organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii mei, cei de la Brașov, nu
a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.
Aș fi făcut asta doar dacă s-ar fi auzit țipete din casă. Asta ar fi făcut și cei
care erau acolo, nu am niciun dubiu. Oameni buni, orice polițist, cât ar fi de
idiot, ar intra într-o casă din care se aud țipete în condițiile astea, mai ales că
are lege care îl acoperă. Ba mai mult, ar fi intrat chiar dacă nu era o lege care
să-i dea dreptul ăsta.
Nu vă bucurați de demisii și demiteri. E praf în ochi, lucrurile nu se vor
schimba prea curând.
Și nu uitați: societatea are exact instituțiile pe care le merită, cu oameni
proveniți din rândurile ei. Tot societatea e cea care se bucură când un deștept
vrea să interzică radarele, cea care a stat pasivă la măcelărirea legilor, cea
care acceptă să fie condusă de agramați și cea care tace resemnată atunci
când plătește bilet pentru un concert, în timp ce privilegiații se uită moca.
Îmi pare rău că, din postura în care sunt, nu pot face mai mult decât să scriu,
dar totuși decontez de fiecare dată incompetența Poliției Române.
Să aveți un week-end bun! Când am avut probleme la IPJ Brașov, niște
polițiști de la IPJ Dolj au organizat un protest în fața IPJ Brașov. Dintre colegii
mei, cei de la Brașov, nu a participat nimeni. Nici măcar unul.
Când am avut lansarea de carte în Brașov, dintre colegii mei de la rutieră nu a
venit nimeni. Nici măcar unul.
Când m-am mutat de la rutieră, am eliberat fișetul unde îmi ținusem lucrurile
timp de 10 ani și, fără să văd, am uitat în dulap o fotografie A4 cu mine, care
era întoarsă cu fața în jos. Peste ceva timp, când probabil fișetul a fost ocupat
de alt coleg, cineva mi-a trimis o poză cu respectiva fotografie. Era în coșul de
gunoi. Vreunul dintre cei care au beneficiat de pe urma lucrurilor pe care le
reușisem, a găsit de cuviință să o arunce la gunoi, iar probabil că ceilalți s-au
amuzat.
Pe grupurile de polițiști de pe FB, când apare o postare despre mine,
majoritatea comentariilor sunt jignitoare la adresa mea.
Mulți dintre cei care s-au bucurat când am deschis gura și am vorbit, s-au
întrebat apoi, plini de invidie, cum de nu sunt dat afară și de ce nu îmi văd de
treaba mea.
Am făcut introducerea asta ca să înțeleagă unii cât de multe motive am să iau
apărarea polițiștilor. Cam niciunul. În plus, credeți-mă că știu foarte bine cum
sunt unii polițiști.
Dacă am scris despre unele cazuri, nu am făcut altceva decât să prezint
situația reală, nu așa cum era prezentată în presă sau de influencerii de pe
net.
Am scris de polițistul din cazul Boureanu, cel care era făcut tocăniță pe la
mocirla tv, deși acționase legal, fapt dovedit mai apoi și de instanță.
La fel a fost cu polițiștii care îl opriseră pe Ilie Năstase. Și ei au avut parte de
același tratament în presă și în multe dintre comentariile de pe net. Și ei
acționaseră legal.

Așadar, intenția mea nu e să iau apărarea vreunui polițist, dar mă doare când
văd cum se manipulează și cum unii sunt acuzați degeaba.
Primesc, de ieri, în continuu, mesaje legate de cazul de la Caracal. Unii mi-au
spus că le e scârbă de mine, unii că ar trebui să-mi fie rușine, alții, pe un ton
superior, mă întrebau ce mai am de zis acum? Cum le mai iau eu apărarea
polițiștilor?
Am să le răspund acum:
Dacă eu am vreo vină în acest caz, tu, omule care te revolți trimițându-i
mesaje lui Godină (un simplu agent de poliție) ești cel puțin la fel de vinovat
ca mine. Așa ai simțit că ai luat atitudine? Trimițându-mi mie mesaje să mă
înjuri și să mă cerți?
În cazul în care nu știai, eu nu am nicio putere de decizie în acest minister, nu
eu i-am făcut polițiști pe cei implicați în caz, nu eu l-am trimis pe procurorul ăla
să aștepte după mandate.
Cu toate astea, m-am simțit ieri groaznic și mi-am căutat vina. Am și găsit-o.
Nu am făcut mai mult pentru a schimba ceva. Asta deși am ieșit la proteste
riscând mult mai mult decât cei care îmi trimit mesaje spunându-mi să imi fie
rușine. Dar da, îmi este rușine și nu am ce să spun în apărarea colegilor care
au ajuns la o adresă la 19 ore de la un apel. Simt aceeași revoltă ca mulți
dintre voi.
Dar…există întotdeauna un dar.
Să ne amintim cazul Sorina.
După ce fuseseră epuizate toate căile amiabile de a lua fetița și a o da
părinților adoptivi, un procuror intră în casă. Cu mandat, poliție, mascați etc.
Deși imaginile sunt greu de privit, că ne place sau nu, acea procuroare a fost
cea care a soluționat speța care trena de atâta timp, respectiv a dat copilul
părinților adoptivi, copilul e acum în SUA și cântă la pian, iar dacă vreodată va
avea nevoie, în loc de 112 va apela 911.
Ce reacții au fost apoi? De la procuroare la polițiști, au fost făcuți praf peste
tot.
Să ne inchipuim că va fi un nou caz Sorina. Realizați că dacă asistentul
maternal va refuza să dea copilul, nu ar exista nimeni în acest moment care
să ia măsuri? S-ar mai duce cineva să intre peste el cu poliția? Și-ar mai
asuma vreun procuror să ajungă cercetat și să apară non stop la tv?
Nu am date oficiale despre cazul de la Caracal, știu cam ce știți si voi, dar
încerc să disting minciunile de realitate și să înțeleg ce a fost acolo.
Aș băga mâna în foc că acel procuror nu a intrat în casă, neavând
certitudinea că adresa e corectă și fiind încremenit de teama răspunderii.
Lașitatea în formă pură, boala noastră, cea care dispare subit în spatele
tastaturilor.
Sunt sigur că și-a zis să aștepte mandatul cu ora 6, tocmai ca răspunderea să
nu pice pe el. „Să fie acoperit de hârtii” cum se zice prin popor.
De asemenea, exclud varianta, și orice om rațional ar trebui să facă asta, că
în timp ce se auzeau țipetele fetei din casă, polițiștii așteptau la poartă să se
facă ora 6. Serios acum, cât de naiv să fii să crezi așa ceva?
Mă întreba cineva ce făceam dacă eram acolo cu un procuror și îmi zicea să
nu intru până la 6. Nu ar fi ușor să fac pe viteazul și să spun acum de pe
margine că eu aș fi intrat oricum? Poate că i-aș fi dat și o palmă procurorului
ca să se dea la o parte? Exclus.