Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe.

Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.
Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.
Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.
Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.
Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.
Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.
Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.
Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.
Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.
Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.
Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.
Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.
Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.
Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.
Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.
Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.
Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.
Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.
Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.
Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.
Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.
Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.
Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.
Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.
S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.
Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu
însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.
Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?
Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.

Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.
Nu am să discut punctual de spre moartea fetei și despre tragicele ei circumstanțe. Dacă porniți
de la premisa că nu sunt un psihopat insensibil, puteți înțelege ce simt. Încă duduie internetul de
păreri la cald, de informații neconfirmate și de ură nedirecționată. În graba presei de a-și face
click-urile s-au răspândit atâtea informații false și analize stupide încât ezit să-mi dau cu părerea
despre evenimente. Încă nu știu ce s-a întâmplat exact și nu am certitudini.

S-a spus inclusiv că vina pentru lentoarea cu care au intrat polițiștii în casa agresorului i se
datorează lui Iohannis pentru că a respins legea prin care polițiștii ar fi putut pătrunde fără
mandat. Eu știu dacă așa o fi? Din câte țin minte, iohannis a respins o lege care dădea
posibilitatea polițiștilor să pătrundă în orice domiciliu fără mandat, în absolut orice condiții.
Adică și fără să aibă suspiciuni sau indicii, fără certitudinea unor fapte criminale și fără motiv. Ai
zice că transformarea României într-un stat polițienesc este un lucru rău, dar poate e mai bine ca
tagma de microcefali care bat femei la proteste și omoară prizonieri cu gaze de luptă să poată
intra când vor peste tine în casă. Nu știu ce să cred.

Unii susțin că polițiștii nu aveau baza legală să intre fără mandat, alții spun că nu este așa. La
câtă încredere mai am în presă, ar trebui să răsfoiesc personal toate Codurile ca să mă lămuresc
singur și, sincer, mă depășesc. Pe internet se tot vehiculează ideea pedepsei cu moartea ca soluție
pentru astfel de crime îngrozitoare. Motivul aparent este flexibilitatea și mâna moale a legii. Un
astfel de criminal ar beneficia de reducerea pedepsei pentru că a depășit pragul de vârstă și
pentru că se aplică legea recursului compensatoriu. Mă întreb dacă n-ar fi mai simplu și mai
elegant să modificăm legile mutilate de PSD ca să înăsprim pedepsele și să normalizăm
procedurile, fără a nega apartenența noastră la niște valori creștine sau umaniste. În fine, unii dau
vina pe părinți, alții urlă la lună, fiecare își manifestă durerea sau ticăloșia cum poate. Cert este
că o fată a fost ucisă și că toate analizele noastre sfertodocte nu o vor mai aduce înapoi.

Lumea este în șoc, deși n-ar trebui să fie. Și aici voiam să ajung. Când a murit inocența și cu ce
vom rămâne? Inocența noastră nu a existat niciodată. Monștri criminali există de când lumea și
Pământul. Statistic vorbind, ar trebui să avem cel puțin doi trei, încă necunoscuți. Astfel de crime
îngrozitoare s-au mai petrecut. Este de datoria noastră să-i vânăm pe criminali și să-i excludem
într-un fel sau altul din societate. Un procuror spunea că există peste 600 de cazuri de omor cu
autor necunoscut în România, între alte 600.000 de dosare cu autor necunoscut. Situația asta, deși
pare nouă pentru voi, este starea de fapt de treizeci de ani încoace.

Trăim în țara în care, din dorința de căpătuială, toți oamenii aflați în poziții cheie au furat și au
devalizat tot ce se putea. Au angajat pe criterii politice o tagmă de rubedenii incompetente și de
amante analfabete care, în afară de a facilita jaful, nu au fost capabile să contribuie cu nimic
pozitiv. Consecința jafului generalizat este ușor de observat. Am rămas cu sisteme ciuntite, cu
instituții nefuncționale, cu dotări deficitare, la mila unor sinecuri construite ca să adăpostească
niște slugi care n-ar fi putut supraviețui profesional în viața reală. România are toate instituțiile
necesare pentru a funcționa corespunzător, doar teoretic, doar pe hârtie. În realitate ele sunt
populate de persoane care nu au ce căuta acolo și a căror menire nu este să servească cetățeanul,
ci să asigure supraviețuirea celor care le-au pus acolo. Demisia a două trei slugi nu înseamnă
nimic. Aparatul de stat e pătruns și infectat până la măduvă de zeci de mii de slugi incompetente.
Toate sunt disperate să supraviețuiască și vor face orice ca să distragă atenția de la incompetența
lor. Sistemul va rezista schimbării până la ultimul om.

Asta e țara în care nici măcar un post de conțopist la o arhivă a statului nu se oferă fără pile. Nu
doar șefii de departamente și baștanii ocolesc meritocrația. Și polițiștii ieșiți de pe băncile
Academiei ocolesc meritocrația, și medicii, funcționarii publici sau profesorii. Circuitul șpăgii în
natura română face de așa manieră încât aproape orice post care implică un salariu de la stat se
dă pe șpagă și pe combinație. De la titularii de catedră, decanii, prodecanii, asistenții universitari,
șefii de regii, directorii de spitale, șefii de secții și până la asistentele șefe, toate angajările și
numirile se bazează pe combinație. Trebuie să cunoști pe cineva, să ungi pe cineva și să rămâi
dator cuiva. Întotdeauna vine ziua când acel cineva îți va cere să îi returnezi favorul și să semnezi
undeva fără să te uiți sau să îi acoperi spatele cu ceva. Toți oamenii ăștia sunt înconjurați de
sateliți și pești pilot din domeniul privat. Contractele cu primăriile, cu spitalele, cu casele de
asigurări și cu orice implică bani de la stat sunt atent distribuite și ocolesc principiile pieței libere
sau performanței economice. Toți au numai de pierdut și știu că firmele lor nu ar supraviețui în
condițiile unei piețe bazate pe principii economice sănătoase.

Numirile la vârful poliției se fac pe aceleași criterii. Altfel este inexplicabil cum oameni destituiți
de la conducerea unui inspectorat sunt numiți, șase luni mai târziu, la conducerea altui
inspectorat. Altfel este inexplicabil cum șefii din poliție, unii dintre ei profesori la Academie,
sunt analfabeți și abia vorbesc românește. Cred că nu e greu de elucidat misterul prin care unii
șefi de poliție și de vamă au averi imposibil de justificat. Cine să-i ancheteze dacă nu tot poliția,
tot ai lor? Circuitul șpăgii în natura română dictează că orice trepăduș dă mai sus la șefi, într-o
structură piramidală. Șefii dau și ei mai sus la grei, ăia grei dau și ei procent la miniștri sau
secretari de stat și tot așa. Miniștri arvunesc patroni de presă, dau contracte preferențiale, iar
presa tace cuminte. Este un sistem ermetic în care oamenii au înțeles că nici măcar nu trebuie să
se mai ascundă atâta vreme cât toți sunt șantajabili și au numai de pierdut dacă se mănâncă unul
pe altul. De asta își permit să iasă la vedere cu mașini de lux și vile uriașe, îmbrăcați în costume
care costă cât venitul mediu al unui român pe un an. Nu mai are cine să-i destabilizeze. E fac
legile, ei le desfac. Parazitează tot organismul acestei țări, nu numai câte o primărie sau câte un
minister.

Până și în dispeceratul 112 se angajează pe cunoștințe și tovărășii dubioase. Concursurile nu

însemnă nimic dacă nu știu decât cei selectați dinainte de organizarea concursului. Chiar dacă
vrei să muncești pe bune, tot trebuie să știi pe cineva. Un șofer de ambulanță îmi povestea că s-a
chinuit ani de zile să pătrundă în sistem și că s-a putut tot printr-un cumnat care l-a pus în
legătură cu cineva. Apăi, în tot oceanul ăsta de nepoți, cumnați, cuscri, neveste, amante, prieteni,
cunoscuți, parteneri de afaceri și slugi, unde mai încape meritocrația și criteriul competenței?

Vrem dărâmarea sistemului bazat pe cumetrie și corupție, dar trebuie să vă gândiți bine la ce vă
doriți. Dacă aveți o firmă care nu supraviețuiește decât din contracte cu statul sunteți ”sistemul”.
Dacă funcția dumneavoastră a fost oferită de un prieten, în defavoarea altor candidați mai bine
pregătiți, sunteți sistemul. Dacă spargeți poarta la închiderea programului și fușeriți orice lucrare
ca să scăpați mai repede, sunteți sistemul. Dacă aveți diploma luată pe pile, permisul, autorizația,
certificatul pe șpagă, sunteți sistemul. Dacă ați dat bani ca să ajungeți undeva, sunteți sistemul.
Dacă primiți bani nemeritați și dacă n-ați putea supraviețui pe piața corectă a forței de muncă,
sunteți sistemul. Dacă afacerea voastră nu ar supraviețui fără contracte dubioase, sunteți
sistemul. Așa că nu mă impresionează strigătele de revoltă ale societății civile pentru că știu că
cel puțin jumătate dintre ele vin din miezul putred al sistemului ticălos.

Sistemul este format din milioane de oameni care se tem de dispariția lui și ar face orice ca să-l
apere, chiar dacă îl înjură pe internet. Este alcătuit din oameni care fură un sac de ciment și
oameni care fură miliarde. Este alcătuit din oameni care trec nepăsători pe lângă tot și n-ar avea
competența necesară să ajute nici dacă ar vrea. Vă știți voi care sunteți. De la funcționarii dintr-
un ghișeu ordinar și până la marii patroni, de la polițiști până la directori, de la profesori și până
la chirurgi, dacă știți sau simțiți că nu puteați fi acolo fără șpagă și fără trafic de influență, sunteți
sistemul pe care îl deplângeți. Îl întrețineți și îl țineți în viață ca să vă întrețină și el pe voi.

Iar noi, restul victimelor, vom rămâne cu lacrimile, cu revolta sau cu empatia atent simulată.
Fiecare cu ce poate și cu ce are. Așa cum am rămas și după Colectiv sau după multe alte tragedii.
Vom rămâne nerăzbunați, îngropați prea devreme sau abandonați pur și simplu. Mulți cred că
sistemul e ceva acolo sus, la vârful puterii, ceva abstract, dar nu este. Uitați-vă aproape, lângă
voi. Cel mai probabil aveți sistemul în casă și în familie. L-ați chemat cel puțin odată la o bere.
V-a plătit salariul. V-a dat bani de împrumut. Ați făcut concediul alături de el, l-ați sărutat, i-ați
născut sau i-ați ținut în brațe copiii. Va fi mai greu să vă despărțiți de el decât vă puteți imagina.