Amplasarea

Măduva spinării, la cei nenăscuți ajunge până în sacrum, la sugari ajunge până în regiunea lombară,
iar la adulți măduva spinării se întinde de la cap numai până la a doua vertebră lombară. Acest
fenomen se explică prin următorul fapt: coloana vertebrală se dezvoltă (crește) mai repede decât
măduva spinării (ascensiunea măduvei = Ascensus medullae spinalis). Prin acest fenomen de
ascensiune a măduvei, nervii spinali se prelungesc pentru a ajunge mai departe la orificiul de ieșire
intravertebral, formându-se așa-numita „coadă de cal” (Cauda equina); acest fenomen este
important în medicină, între vertebra 3/4 lombară se poate preleva cu o seringă o probă din lichidul
rahidian sau injecta anumite medicamente, fără a leza cu acul măduva spinării. Nu la toate
vertebratele se întâlnește acest fenomen de ascensiune a măduvei spinării.

Altfel spus, măduva spinării este localizată în canalul vertebral și ține de la vertebra cervicală C1 până
la vertebra lombară L2. De acolo, are o formațiune terminală numită fillum terminale. Fillum
terminale împreună cu rădăcinile nervilor spinali sacrali și lombari formează „coada de cal”.

Funcțiile măduvei spinării

Măduva spinării are doua funcții principale. În primul rând, ea acționează ca un sistem de conducere
in ambele sensuri între creier și sistemul nervos periferic. Această funcție este îndeplinită prin
intermediul neuronilor senzitivi și motori;fibrele acestora din urmă formează fascicule lungi, care
pleacă din diferite parți ale creierului. Ele coboară pe distanțe variate prin măduva spinării și la
capătul lor la mare distantă de creier, vin în contact dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor
senzitivi sau motorii aparținând sistemului nervos periferic. Mesajele pot fi transmise prin
intermediul sinapselor, între neuronii periferici și cei spinali.

A doua funcție a măduvei spinării este de a controla activitățile reflexe simple. Aceasta se obține prin
neuroni, ale căror prelungiri se extind pe distanțe mici în sus și în jos prin măduva spinării și prin
interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii senzitivi și cei motori. Dacă puneți mâna pe
o sobă fierbinte, receptorii pentru durere din piele transmit mesaje la măduva spinării. Unele dintre
acestea sunt transmise imediat prin interneuroni la neuronii motorii ce controlează mișcările
mușchilor brațului și a mâinii și mâna este retrasă rapid și automat. Mesajele urcă prin măduva
spinării și sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care controlează mișcările gâtului.

Învelișuri

Menigele măduvei spinării (Meninges medullae spinalis) are în principiu același rol ca meningele
cerebral, și aici se poate distinge stratul exterior dura mater, stratul mijlociu arahnoida și stratul
alipit de măduvă pia mater.
In comparație cu meningele cerebral sunt anumite diferențe ca: dura mater nu este strâns lipit de
țesutul osos al vertebrelor ci între ele se află un spațiu (important pentru injecții epidurale) epidural
sau peridural căptușit cu un strat conjunctiv și adipos.

Altă diferență este existența ligamentelor din pia și dura mater Ligamentum denticulatum aceste
spații fiind umplute cu lichid cerebrospinal (Liquor cerebrospinalis).

Secțiune transversală prin măduva spinării

Transmisia impulsurilor nervoase și senzitive prin substanța albă

Forma măduvei spinării

Măduva spinării are forma unui cilindru turtit ușor antero-posterior. Din Intumescentia cervicalis și
Intumescentia lumbosacralis pornesc nervii spinali ce inervează membrele inferioare și superioare.

În partea inferioară (caudală) măduva se termină cu o porțiune ascuțită Conus medullaris. Ventral,
măduva prezintă un șanț, Fissura mediana anterioara (la om) și Fissura mediana ventralis (la
animale), iar pe partea opusă Sulcus medianus posterior. Aceste adâncituri (șanțuri) împart măduva
în cordoane: Funiculus anterior, Funiculus posterior și între ele Funiculus lateralis. Rădăcinile
(originea) nervilor spinali sunt între cordonul lateral și cel dorsal sau ventral.

Segmentele nervilor spinali

Măduva spinării este împărțită în cinci zone, după originea nervilor spinali. La om, numărul de
vertebre din fiecare zonă este:

zona cervicală (sau a gâtului) (7 vertebre)

zona toracică (12 vertebre)

zona lombară (5 vertebre)

zona sacrală (5 vertebre sudate: „osul sacrum”)

zona codală sau coccigiană (4-5 vertebre sudate: „osul coccigian”)

Primul orificiu intervertebral se află între vertebrele atlas și axis.

Structura măduvei

Măduva spinării este formata din substanță cenușie unde predomină celulele nervoase și substanță
albă aici predomină prelungirile nervoase (axonii) celulelor nervoase.

Intr-o secțiune transversală măduva apare ca un fluture, cu doua coarne anterioare si doua coarne
posterioare, unite prin comisura cenusie, strabatuta de canalul ependimar. Intre coarnele anterioare
si posterioare se afla coarnele laterale, mai pronuntate in regiunea toracica si lombara. In sectiune
longitudinala, substanta cenusie medulara apare sub forma de coloane. Inconjurand substanta
cenusie, la exterior se afla substanta alba, organizata, de fiecare parte, in trei cordoane: anterior,
lateral si posterior.

Rădăcini

Laminae și Nucleii substanței cenușii

Ramurile cu nucleii nervilor senzitivi periferici se află în arpile dorsale, aceste informații vor fi mai
departe transmise creierului.

Ramurile cu nucleii nervilor motori se află în aripile ventrale, acești nervi prin axoni transmit impulsul
nervos mușchilor determinând mișcarea.

In aripile laterale se află neuronii nervilor vegeatativi simpatic și parasimpatic.

Substanța nervoasă poate fi împărțită în 10 straturi (lat. laminae).

Pe lângă rolul de a transmite informațiilor creierului, sau preluarea comenzilor acestuia, măduva
spinării mai poate prelua în centrii din măduvă independent de creier controlul, luînd în acest caz
reflexele nervoase.

Impulsurile (senzitive) ascendente sunt dirijate prin Fasciculus cuneatus și Fasciculus gracilis, situate
în Medulla oblongata impulsurile vor fi conduse prin Tractus spinothalamicus în Thalamus (Centrul
seimțului de presiune, pipăire, temperatură, durere).

Tractus spinocerebellaris este traiectul lateral spre creierul mic (cerebel) care furnizează informații în
legătură cu poziția corpului.

Impulsurile (căile) descendente (sistemul piramidal) prin (Tractus corticospinalis) vin impusurile
motoare din centrul motor din cortex (scoarța cervicală). Ca căi motoare extrapiramidale sunt
numite căile motoare ce nu folosesc această cale ca de exemplu: Tractus rubrospinalis, Tractus
vestibulospinalis și Tractus reticulospinalis toate se termină în cornul anterior.

Irigarea cu sânge
Se relizează prin Arteria spinalis anterior, posterior Arteriae spinales posteriores, în regiunea
cervicală din Arteria vertebralis Arteriae cervicales, în cea toracică Arteriae intercostales dorsales iar
în zona lombară Arteriae lumbales.

Boli ale măduvei

Prin compresiuni (tumori) (inflamații: mielitis), secționare prin accident, multiplăscleroză, ischemie,
procese degenerative.