Yumeiho este Iubirea din Tine

“Oamenii au obiceiul sa declare ”asta este sau

asta nu este”, dar pentru cel care percepe conform
adevarului si intelepciunii cum se produc lucrurile, in
aceasta lume nu exista nu este. Iar pentru cel care
percepe intru adevar si intelepciune cum pier lucrurile
in aceasta lume, pentru acela nu exista asta nu este “–
Buddha, Samyutta Nikaya

Atingerea. Un act de apropiere cu nenumarate ipostaze interpretabile. Daca ar fi sa

ne imaginam geneza, acea denominatie ce desemneaza momentul (atemporal si lipsit de
spatiu) creatiei universului, ar insemna sa acceptam ca primul act al lui Dumnezeu este
atingerea. Nu doar ca acceptam acest fapt, dar chiar il practicam in mod intuitiv, natural si
dupa asemanarea cu ceea ce am putea numi, fara urma de indoiala, oglinda constientei
fiecaruia, cea care ne insoteste mereu.
Ramane, desigur, intrebarea pentru fiecare fiinta umana: Cine sunt eu?
Aceasta interogatie a spulberat multe mituri si le-a incurajat pe altele in moduri
justificate si/sau nejustificate.
Cine suntem noi, fiecare in parte si in intreg, de fapt? Un posibil raspuns, plauzibil si
solid argumentat este urmatorul: conexiunea dintre parte si intreg. Intreg si componentele
intregi ale Lui. Si revenim la atingere...
Probabil (posibil) ca prima clipa a creatiei sa fi fost o atingere...una apasata apoi trasa
in nemarginire. Un soi de imbratisare care nu se sfieste sa se faca atotcuprindere. Stiti, voi,
acea imbratisare ce pare mai timida la inceput, iar apoi devine din ce in ce mai firesc de
intensa? Apoi tot universul a devenit mainile noastre, picioarele noastre, genunchii nostri,
coatele noastre, fruntile noastre, integritatea noastra, rugaciunile noastre. A devenit
Iubirea. Nu stiu cum se face (sau se creeaza), dar de fiecare data ne intoarcem la ruga catre
sine. Probabil este o simptomatologie divina.
Care este diferenta intre a te ruga la cer, cerand ceva, si a te ruga la omul din tine? E
irezistibil de simplu. Omul face diferenta. Omul face Binele, opusul Lui si o sinteza a celor
doua ipostaze. Asta se poate descoperi prin truda, ascultare, atentie, repetare in nestire,
perseverenta si multa compasiune, de exemplu, prin terapia Yumeiho. E, pur si simplu, o
recreare de Sine.
Terapia Yumeiho nu este nici cea mai tare, nici cea mai mare, dar este ipostaza in
care daruirea unui om catre alt om se manifesta remarcabil. Terapia Yumeiho te invata
multe: sa iti transformi raportarea fata de tine insuti/insati la
celalalt/cealalta/ceilalti/celelalte. Sa iti pui in valoare toate resursele personale si sa iti
depasesti limitele. Iar limitele reprezinta acea bariera care blocheaza (temporar) reamintirea
Sinelui. Filosoful Heraclit din Efes a patentat afirmatia „Panta Rhei” (Totul curge). Cu alte
cuvinte „Nici un om nu poate să intre în apa aceluiași râu de două ori, deoarece nici râul și
nici omul nu mai sunt la fel”. Tot Heraclit a spus asta. In esenta (si In Sine), Heraclit s-a
referit la trecerea timpului. Acest parametru existential care ne condamna la Sine. Cat de
natural este sa fim buni, de treaba, cumva conectati cu toti semenii nostri, cu intreaga
natura, cu faptul ca am fost nascuti si este imperativ sa ne asumam acel moment: Nasterea.
Si totusi, eu cred in Yumeiho si in Om, in ceea ce reprezinta imuabilitatea constientei.
Cu alte cuvinte, detaliile se mai schimba, dar omul poate alege sa ramana, la fel ca Yumeiho,
acelasi. Yumeiho e fascinant pentru ca se „schimba” pentru fiecare om si „transforma”
omul. Yumeiho e o terapie care te asaza cu propria ta oglindire fara a avea nevoie sa te
privesti pe tine. Aceasta sansa a Lui Eu este o fapta exercitata cu ochii inchisi. Un fel de
orbire nevinovata.
Rugaciunea poate ajuta, dar mainile ajuta si mai mult. Si picioarele ajuta. Si vointa
ajuta. Tot ceea ce esti tu ajuta.
Experienta Yumeiho este una netagaduita. Inveti, te revolti, privesti, externezi cateva
sunete plangacioase catre univers (a se citi „spre cer”), te doare, obosesti, pui mana, intelegi
(ca o sinusoida a mai multului si a prea putinului), te epuizezi, citesti, recitesti, empatizezi ca
un foc continuu de daruire. Doar ca darul este al tau. Yumeiho este munca pe care ti-o
daruiesti cu toata fiinta ta, acel gen proxim si diferenta specifica care se refera la tine, la
energie (da, la energie si in forma de bani), la existenta ta, la tot ce inseamna „asezarea in
normalitatea vietii” si in curgerea ei. Si se refera, in orice instanta existentiala, la Sanatate.
Chestia asta, Sanatatea, este un factor de echilibru integral care ne lipseste tuturor. Si, de
multe ori, o regasim in atitudine, in felul in care ne infatisam in fata vietii. Invatand sa lucrezi
si sa muncesti terapia Yumeiho, intelegi ce importanta este sinceritatea cu tine insuti/insati
si deschiderea fata de (aproape) toti oamenii pe care ii intalnesti.
Cu 100 de procedee efectuate dupa 1000 de repetari, poti incepe a 1001 a oara actul
fiintarii, al muncii reajustarii de Sine, al iubirii de om, al firescului fapt de a continua bucuria
darului de a fi fost nascut. Iar marea Bucurie este aceea a Prezentei
Terapia Yumeiho este o continua invatare. De Tine, de Sine, de semenii tai. Inveti
lucruri inexplicabile fara sa intelegi, continui stiind ca vei ajunge, intr-un final nedefinit, la
tine. Iti inveti mainile, iti inveti picioarele, iti inveti inima si, in general, te inveti sa fii ceea ce
esti dintotdeauna: Om. Si, nu in ultimul rand, iti descoperi fata cand te intorci cu spatele la
terapeut. (cei care fac evaluare posturala, stiu de ce).

Lucian Danila – terapeut Yumeiho, gradul 3

Mihai Mirodone – instructor si terapeut Yumeiho, gradul 5