1

Problematizarea – efort cognitiv-reflexiv

în receptarea textului literar

Bibliotecar Mariana Hârlea,

Colegiul Național „Costache Negri” Tg. Ocna

1. Problematizarea: delimitări conceptuale

Problema în discuție se referă la una din cerințele didacticii moderne, ce constă în extinderea câmpului
de acțiune a metodelor de cunoaștere, astfel încât acestea să se centreze pe activitatea intensă și
independentă a celui ce cunoaște. În acest sens metodologiei didactice îi revine misiunea de a pune bazele
unei învățări conștiente, raționale, inteligente, realizate la nivel superior de activitate intelectuală. M.
Bocoş definește problematizarea, ca fiind un ansamblu de procedee și realități operaționale care
impulsionează cunoașterea, iar V. Bunescu definește o consideră „o cale de rezolvare a contradicțiilor
în procesul cunoașterii”.
Problematizarea plasează elevul în situația de a reflecta, a întreba și a se întreba, a căuta soluții și ale
verifica experimental și logic, Esența problematizării o constituie ,,problema'', conceperea, constituirea
și rezolvarea acesteia.
Termenul ,,problemă'' provine din limba greacă ,,problema”, care semnifică ceva ce există în fața
sinelui și împiedică avansarea sau ceva care este pus în discuție și care devine astfel obiect de dezbatere.
Definirea problemei are la bază existență unui conflict cognitiv generat de raportul dintre cunoscut și
necunoscut, acest conflict generează contradicții, dificultăți, incertitudini care vor fi înlăturate datorită
efortului de gândire și acțiune pe care elevul îl va depune pe parcursul rezolvării problemei. La
baza problematizării stă situația conflictuală care apare între necesitatea rezolvării unei probleme și
experiența elevului, nesatisfăcătoare sub acest aspect și care nu-i permite, de aceea, să găsească soluția.
Se cunosc următoarele tipuri de problematizare:
a) întrebări problemă;
b) problema;
c) situaţii-problemă.
Distinctia dintre cele trei tipuri, fiecare mai complexă decât cealaltă, poate fi operată în maniera
următoare:
 întrebarea-problemă solicită, de regulă, formularea unui răspuns în domeniul tematic al cauzalității,
“De ce... ?” ex. De ce este necesară lectura?
 problema solicită, de regulă, găsirea unei soluții de rezolvare a unei situații noi, pornind de la elemente
de cunoaștere și abilități deja stăpânite, “Cum... ?” ex. “Cum poate fi convins un elev să citească?”
 situația-problemă solicită inclusiv identificarea mijloacelor pentru găsirea soluțiilor, care pot fi
multiple, fiecare având asociate avantaje și dezavantaje, “Care sunt solutiile pentru a salva lectura în
fața tehnologiei?

2. Etapele problematizării sunt:

a. Definirea punctului de plecare şi a scopului urmărit.
b. Punerea problemei prin cunoaşterea profundă a situaţiei de plecare şi selectarea informaţiei.
c. Organizarea informaţiei.
d. Transformarea informaţiei pe calea raţionamentului, inducţiei şi deducţiei, a intuiţiei şi a analogiei
în vederea identificării soluţiilor posibile.
e. Luarea deciziei, opţiunea pentru soluţia cea mai bună.
f. Verificarea soluţiei alese şi a rezultatelor.

3. Avantajele utilizarii metodei problematizării

• Activizează intens mecanismele cognitiv-reflexive ale elevilor, în special prin mecanismele disonanței
cognitive.
• Devin accesibile rezultate de învățare complexe, cum ar fi analiza, sinteza, evaluarea, gândirea divergentă,
creativitatea.
 2

• Dezvoltă atitudini favorabile față de procesul de învățământ și față de cadrele didactice.

• Dezvoltă abilități de cooperare în situații de grup, ca și abilități de asumare a conducerii în situații de grup.

4. Tehnici caracteristice pentru metoda problematizării

 Tehnica solicitării inițiale - presupune ca stimulul utilizat pentru declanșarea învățării, fie această
întrebare-problemă, problemă sau situație-problemă să fie caracterizată de:
• autenticitate - aceasta înseamnă ca stimulul fie să fie asociat cu o nevoie reală resimțită de participanți,
fie să fie perceput ca o componentă reală sau posibilă a vieții psihologice individuale sau a realității
fizice, economice sau sociale;
• complexitate - aceasta înseamnă că stimulul va avea o structură suficient de complexă pentru a nu
avea o soluție evidentă sau deja prezentată ca atare în secvențe de instruire anterioare;
• conflictualitate - aceasta înseamnă că stimulul va fi caracterizat de contradicții fie între soluții și
cunoștințele și abilitățile elevilor (nu între acestea și caracteristicile dezvoltării cognitive ale acestora).
 Tehnica grupării - presupune expunerea la situația de învățare a unor grupuri de 5-8 elevi, care vor
fi puși în situația de a coopera pentru rezolvarea sarcinii.
 Tehnica alocării timpului - presupune gestionarea timpului disponibil, astfel încât să poată exista
atât posibilitatea fizică a explorării tuturor dimensiunilor situației stimul, a elementelor disponibile
pentru facilitarea rezolvării problemei, a alternativelor de soluționare, cât și posibilitatea prezentării
soluțiilor de către raportorii grupurilor și discutarea în cadru larg a acestora.
 Tehnica moderării - moderarea dezbaterilor generale va avea drept obiectiv constatarea de către
participanți a diversității soluțiilor la aceeași problemă, a diversității posibilităților de utilizare a
rezultatelor de învățare anterior achiziționate și a evaluării comparative a progreselor de cunoaștere
realizate.
Intervențiile de moderare ale cadrului didactic/bibliotecar se vor concretiza preferențial în întrebări
și reformulări.
Întrebarile pot fi:
• Întrebări de clarificare a mesajului - Ce înțelegeti prin ... ?, Când spuneți ... ce aveți în vedere?
• Întrebări de elaborare - Ați putea să spuneți mai multe ...?
• Întrebări care solicită argumente - Ce vă face sa afirmați că ...?, Care este dovada că...?
• Întrebări care solicită exemple - Puteți să-mi dați un exemplu ... ?
• Întrebări de demonstrare - Cum trebuie procedat în această situație?
• Întrebări de clarificare a semnificațiilor - Ce concluzie trageți de aici?

Reformulările pot fi:

• Rezumatul reflexiv - semnalizează atenția, înțelegerea aportului adus de membrii grupurilor, acceptarea
contribuției și recompensarea acesteia;
• Rezumatul de clarificare - Să vedem dacă am înțeles bine punctul vostru de vedere: ...
• Rezumatul tematic - Ați început prin a vorbi despre ... apoi ați trecut la ... si în sfârșit v-ați referit la ...
Care dintre aceste aspecte credeți că ar trebui aprofundat mai întâi?

5. Concluzie
Problematizarea îndeplineşte multiple valenţe sub aspect formativ-educativ, antrenând întreaga
personalitate a elevilor şi susţinând motivaţia învăţării. Privind prin prisma educaţiei permanente, metoda
formează la elevi un stil de muncă activ deschizându-le accesul către cunoaşterea prin efort propriu. Sub
aspect psihologic rezolvarea de probleme contribuie la dezvoltarea încrederii în sine. Ea contribuie la
transformarea elevului (studentului) în subiect al educaţiei, în participant la dobândirea noilor cunoştinţe,
creând posibilitatea de a mobiliza resursele personalităţii şi de a aduce satisfacţii pe toate planurile ei.

Bibliografie:
1. Bontaș, I., Pedagogie (1998), Editura All, București;
2. Cerghit, Ioan (2002), Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
3. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa (2005), Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi;
4. Gagne, Robert (1975), Condiţiile învăţării, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.