MOTTO:

Sănatatea este o comoara pe care puțini stiu să o

prețuiască, deși aproape toți se nasc cu ea”.

Hipocrate

1
 ARGUMENT

Aparatul locomotor servește mișcarea, iar mișcarea este o formă

primordială de manifestare a vieții. În lucrarea de față am reunite cunoștințele
teoretice, deprinderile practice noțiuni de farmacologie, anatomie și fiziologia
omului, medicină internă și de chirurgie pe care le-am înglobat în tehnici de îngrijire
,,nursing ,, după modelul propus de Virginia Henderson.
După conceptual Virginiei Henderson ,,individul este o entitate bio-
psiho-socială formând un tot indivizibil ,,. El are necesități fundamentale (comune
tuturor ) cu manifestări specifice pe care și le satisfice dacă se simte bine.
La baza mișcărilor stau factori morfo- funcționali rezultați din mișcarea
însăși și care sunt organele aparatului locomotor: oase, articulații, mușchi și
organele sistemului nervos: receptori,nervi senzitivi, măduva spinării, encefal, nervi
motorii,plăci motorii,sisteme gama.Avînd în vedere că fiul meu ar fi predispus să
facă reumatism articular acut, când am auzit de această boală, în stagiul practic, mi-
a fost stârnit interesul de-a afla cât mai multe date despre diagnosticul, investigații și
tratamentul acestei boli, astfel luând,,ființă,,acest proiect.
Sănătatea este o stare în care necesitățile satisfăcute în mod autonom nu se
limitează la absența bolii, iar boala reprezintă ruperea echilibrului, armoniei, un
semn de alarmă tradus prin suferință fizică, psihică, o dificultate sau o adaptare la o
situație nouă provizorie sau definitivă .
Profesia de asistentă medicală este o profesie nobilă, calitatea principală a
unei asistente medicale fiind dragostea față de semenii săi. Alegerea acestei teme a
fost datorită numărului mare de pacienți cu reumatism articular acut , am fost
marcată de durerea si transformările articulare cu care se confruntă de la vârste
fragede .

2
 CUPRINSUL PROIECTULUI
ARGUMENT...................................................................................2
CAP.I. DATE GENERALE DESPRE BOALĂ..............................5
1.PREZENTAREA NOTIUNILOR DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A
APARATULUI AFECTAT ........................................................................5
2.PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII........................................10
2.1.Definiție........................................................................................10
2.2.Etiologie.......................................................................................12
2.3.Patologie......................................................................................13
2.4.Diagnostic clinic .........................................................................14
2.5.Diagnostic paraclinic...................................................................18
2.6.Diagnostic diferențial...................................................................19
2.7.Evoluție si prognostic..................................................................22
2.8.Tratament : a) igienă dietetic .....................................................22
b)medical................................................................23
c)chirurgical...........................................................26
CAP.II. ÎNGRIJIRI GENERALE..................................................27
3.SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNĂRII
PÂNĂ LA EXTERNARE ȘI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE
AFECTIUNE..............................................................................................27
3.1.Internarea pacientului în spital....................................................27
3.2.Asigurarea condițiilor de spitalizare............................................30
3.3.Asigurarea condițiilor igienice pacientilor internați.....................31
3.4.Supravegherea funcțiilor vitale si vegetative...............................42
3.5.Alimentația bolnavului................................................................47
3.6.Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului.........51
3.7.Recoltarea produselor biologice si patologice.............................54

3
3.8.Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune...58
3.9.Pregătirea preoperatorie și ingrijirile postoperatorii .......................62
3.10.Educație pentru sănătate.Profilaxia bolii......................................65
3.11.Externarea pacientului.................................................................67

CAP.III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE.....................................................69

*PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ....................................69
Cazul 1-Plan de îngrijire.......................................................................69
Cazul 2-Plan de îngrijire.......................................................................84
Cazul 3-Plan de îngrijire ......................................................................98

CAP.IV. CONCLUZII.......................................................................112
4.1.ANALIZA ÎN PARALEL A CAZURILOR..................................112
4.2.CONCLUZII GENERALE DESPRE LUCRARE..........................115
4.3.BIBLIOGRAFIE............................................................................117
4.4.GLOSAR.......................................................................................118

4
 CAPITOLUL I

DATE GENERALE DESPRE BOALĂ

1.PREZENTAREA NOȚIUNILOR DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A
ARTICULATIILOR AFECTATE DE RAA

Articulația înseamna modul de unire a două sau mai multor oase între ele.
O ”articulatie tip „ este alcatuită din urmatoarele elemente:
-extremități osoase,cu fețe articulate netede,plane sau bombate(excavate)și
sferice cu care vin în contact și unele anexe(exemplu:meniscul)
-cartilaje articulare (suprafețe de alunecare)
-capsula articulara și ligamentele
-sinovială care secretă lichidul sinovial;mentionez bursele serosae-adevărate
pungi conjunctive situate sub tendoane sau mușchii articulari în scopul de a le
favoriza alunecarea (inflamațiile determină bursitele)
Cartilajul articular trăieste în cea mai mare parte datorită îmbibației cu lichid
sinovial.
Rolul de lubrifiant pe care îl joaca lichidul sinovial se datorează vâscozității
sale.De aceea,atunci când articulația este in repaus sau se mișcă încet ,sinovia se
întinde peste stratul superficial al cartilajului sub forma unui strat fin,aproape mono-
molecular,aderând uniform,fără soluții de continuitate ,iar atunci cand mișcarea se
accelereaza ,vâscozitatea diminuează ceea ce reduce din opunerea sa la funcția
mărita a articulației. Sinovia articulației se transformă într-un lubrifiant
hidrodinamic.
De asemenea,sinovia curăță continuu produsele de descuamare superficiale
rezultate din aplicarea forțelor de frecare și de apasare asupra cartilajelor.Eliminarea

5
acestor produse ca și a lichidului pe care le transportă ,este asigurată de proprietăți
osmotice ale sinovialei si ale capsulei articulare.
Segmentele osoase care alcătuiesc scheletul uman sunt legate către
extremitățile lor prin anumite părți moi numite articulații.
Articulațiile se clasifică astfel :
-articulații fixe numite sinartroze,ele nu permit niciun fel de mișcare si se
întalnesc la oasele capului
-articulații semimobile care au amplitudine redusă și se întâlnesc la nivelul
coloanei vertebrale.
-articulații mobile numite diartroze care au anumite grade de libertate și
formează cea mai mareparte a articulației scheletului uman.

Elemente componente ale diartrozelor (articulații mobile)

*Extremitațile osoase articulare
*Cartilajul articular care este acoperit cu țesut hialin

Acest țesut mai gros,la persoanele tinere și mai subțire la persoanele în vârstă
se subțiază odată cu trecerea anilor.
Acest cartilaj articular are trei proprietăți:
-compresibil joacă rol de amortizare asupra suprafețelor osoase.Unele
articulații pot suporta presiuni de peste 350kg forță (articulația coxofemurală)ca
urmare a compresiunii,
discurile intervertebrale,după o zi de lucru,in picioare,înalțimea unei persoane
poate scădea cu 1-2cm.
-elastic-este mai elastic în zona centrală și mai puțin elastic la periferie.
-poros-proprietatea de a se îmbiba în lichid sinovial.

Cele mai importante articulații tip diartroza ale corpului sunt:

6
 1.Articulația occipito-altandoidă realizată între osul occipital și prima
vertebră(atlas)
Biomecanica articulației:
-flexia si extensia capului
-înclinarea capului lateral stânga-dreapta
-circumducția capului
2.Articulația scapulo-humerală(umărului) realizată între scapulă și capătul
superior al humerusului.
Biomecanica articulației:
-flexia si extensia brațului
-ducerea brațului sus
-rotirea internă si externă a brațului
3.Articulația acromio-claviculară,realizată între acromionul omoplatului si
claviculă.Este o o articulație internă care ajuta articulația scapulo-humerială pentru a
putea realiza toate miscările menționate.
4.Articulația humero-cubico-radială(cotului) realizată între suprafețele osoase
,articulația ale oaselor humerus,radius și cubicus.
Biomecanica:
-flexia si extensia antebrațului
-pronație(răsucirea antebrațului cu degetul mare în jos)
-supinație(răsucirea antebrațului cu palma in sus)
-rotația internă si externă
5.Articulația radio-carpiană (articulația mâinii si pumnului ) realizată între
suprafețele articulare ale oaselor radius,cubitus si carpiene.
Biomecanica:
-flexia și extensia mâinii pe antebraț
-rotirea internă si externă a mâinii
-înclinarea radială si cubitală a mâinii
6.Articulația toracelui:

7
 -articulațiile sterno-costale realizate între suprafețe articulare ale osului stern
si oase
-articulațiile costo-vertebrale realizată între coaste și vertebrele dorsale
Biomecanica articulației:
-aceste articulații ale toracelui participă la respirație(inspirație si expirație)
7.Articulațiile bazinului realizată între suprafețele articulare ale celor două
oase coxale,osul sacru si coccis.
Biomecanica articulației:
-flexia și extensia trunchiului
-răsucire stânga-dreapta
-îndoire laterală stânga-dreapta
- mișcare de rotație(circumducție)
8.Articulația coxo-femurală este cea mai puternică si voluminoasă
articulație,ea poate suporta presiuni de pana la 500kg forță.Este realizată între
suprafețele articulare ale osului coxal și capul femurului.
Biomecanica articulației:
-flexia și extenisa coapsei pe bazin
-rotirea internă și externă a coapsei
-abducția și aducția coapsei
9.Articulația genunchiului este cel mai complex sistem articular al corpului
omenesc. La nivelul genuchiului se formeaza 3 articulații:
-articulația femuro-tibială
-articulația femuro-rotuliană
-articulația tibio-peronieră superioară
Datorită faptului ca suprafețele articulare ale oaselor tibie și femur nu se
suprapun perfect ,apar niște formațiuni fibrocartilaginoase numite meniscuri. Ele
sunt de 2 tipuri șii nume în forma literei C și în forma literei O.
Biomecanica articulației :
-flexia și extensia gambei pe coapsă

8
 -rotația interna și externă
-mișcări de lateralitate spre interior și exterior
10.Articulația tibio-tarsiană(gleznei și piciorului) realizată între suprafețele
articulare ale capului inferior al tibiei și osul tars.
Biomecanica articulației:
-flexia plantară și dorsală a piciorului
-rotația internă și externă a piciorului
FIZIOLOGIA OASELOR ȘI ARTICULAȚIILOR
Prin duritatea și rezistența lor ,oasele contribuie la determinarea formei
corpului și reprezintă suportul părților moi. Ele formează cavitațile de protecție în
care sunt adăpostite organele ,de exemplu: cutia craniană,canalul vertebral,cutia
toracică și bazinul osos.
Articulațiile realizeaza legături fie între oase,fie între cartilaj și os ,fie între
dinți și oase ,această legătura permițând un mai mare sau mai mic grad de mișcare.
Astfel ,există:
-articulații care permit o singură mișcare relativă-permit numai mișcarea de
translație;
-articulații care permit două mișcări relative-permit două mișcări relative de
oscilație
datorită suprafețelor;
-articulații care permit trei mișcări sferoidale(enartroze).
Mișcările voluntare ,fiziologice,care pot fi realizate la nivelul unei
articulații,sunt in general mișcări oscilatorii sau pendulare,care se realizează în jurul
unor axe mecanice,mișcări care formează așa numitul ”joc articular„ și care se
produce sau nu în timpul mișcărilor oscilatorii.

9
 2.PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII
2.1.DEFINIȚIE
Reumatismul articular acut este o ”boală secundară unei infecții cu
streptococi din grupa A,din care se observă una sau mai multe din următoarele
manifestări majore: poliartrită acută mobilă ,cardită,coree,noduli subcutanați,eritem
marginat. Bolnavul este expus recaderilor și aceste recăderi pot agrava leziunea
cardiacă”. (Comitetul de experți O.M.S.-1966)
Reumatismul articular acut (febră reumatică,reumatism infecțios,reumatism
Bouillaud) este o boală a țesutului conjuctiv,interesând întregul organism ,afectând
cu predilecție inima și articulațiile;are caracter infecțios,debut acut și evoluție
cronică ,întreruptă de perioade acute. În timp ce manifestările articulare ale
reumatismului articular acut sunt trecătoare ,vindecandu-se fără urme, cele cardiace
sunt imporante si grave, putând conduce la invaliditate(indocardită,miocardită) sau
moarte .Importanța carditei reumatismale rezultă din faptul ca peste 40 % din totalul

10
bolilor cronice de inimă sunt de origine reumatică,iar înainte de 30 de ani ,proporția
crește la 90%.
Reumatismul articular acut a fost descris pentru prima dată în 1840 de către
J.B.Bouillaud-reprezintă una dintre cele mai grave forme de reumatism inflamator
putind fiind considerată ca o afecțiune a întregului organism.
Reumatismul(de la cuvântul grec rheuma=curgere) este o afecțiune care
interesează predominant articulațiile. Termenul vrea să sugereze caracterul
curgător,fluxionar sau chiar migrator al manifestărilor articulare. Manifestările
reumatice sunt foarte variate si sunt determinate de cauze diferite: cunoscute
(microbiene sau nemicrobiene) și necunoscute încă. Deși termenul de reumatism a
devenit aproape sinonim cu ”suferința articulară” trebuie sa spunem totuși ca există
forme de reumatism și nearticulare ,acolo unde este țesut conjunctiv (ex:mușchii).
De aici și cea mai acceptabilă clasificare care împarte reumatismul ca boală în 2
mari categorii si anume: articular și nearticular sau abarticular .
Definiția populară a reumatismului articular acut (R.A.A.)- „linge”
articulațiile și ”mușcă” inima .

11
 2.2.ETIOLOGIE
În prezent este unanim recunoscut rolul cauzal al infecției cu streptococi
beta-hemolitici din grupul A. Această afirmație a fost susținută cu următoarele
argumente importante:
-fiecare puseu de reumatism articular acut este precedat de o infecție
streptococica manifestată clinic (angina ,abces dentar ,scarlatină,erizipel) ; 5% din
infecțiile primonitorii evoluează subclinic ,neputând fi evidențiate anamnestic
-indicatorii biologici semnează contractul cu streptococul
*evidențierea sa în cultura din exudatul faringian ,prezența anticorpilor ,viața
scurtă,A.S.L.O.(antistreptolizina O), A.H.U. (antihiarulonidaza), A.D.P.P. Na
(antidifosfopiridin nucleot ideactivate streptococi) A.D.R.N
antidexoxiribonucleoză), dar mai ales creșterea titrului acestora în dinamică
prezența anticorpilor cu viața lungă-anti-M
-eficacitatea tratamentului antistreptococic(penicilină,eritromicină) în
vindecarea puseului dar mai ales în profilaxia primară si secundară a bolii.
Infecția steptococică ocupă un loc important în geneza unor boli cuprinse în
conceptul post -streptococice (reumatismul articular acut , glomerulonefrita acută
difuză ,eritemul nodos post–streptococic și purpura reumatoidă ).
La pacienții cu reumatism articular acut există o stare de hiperactivitate
celulară ( tardivă ) la antigeni streptococci de structură .
Concentrându-se în țesutul „țintă ”,anticorpii își coroborează acțiunile cu
efectele infiltratului limfocitar și determină : modificări de substanță fundamentală (
turgescența fibrinoidă ), edem , infiltrație celulară și leziuni toxice prin distrucție
lizozomală ,activare de mediatori chimici de tip bradikininie , de componente ale
complementului .
În acest fel boala ( inflamația acută) apare ca o consecință a acțiunii tisulare
locală a anticorpilor antistructuri sinoviale , endocardice ,miocardice ,explicându–
se astfel lipsa de consum a complementului global . Un rol patogenic important îl au
reinfecția streptococicâ sau stimulul antigenic continuu din infecția de focar .

12
 2.3.PATOLOGIE

Boala este urmarea unei infecții cu steptococ β hemolitic din grupa A care
determină o angină streptococică ,infecții rinofaringiene sau o scarlatină ce precede
boala .
Patogenia alergică se explică prin sensibilizarea organismului de către
streptococii β hemolitici de grupa A .Apariția bolii este condiționată de existența
acestei infecțiila care se adaugă factorii de mediu și factorii genetici . Boala nu apare
prin acțiunea directă a streptococului asupra țesutului conjunctiv , ci printr –un
mecanism indirect .
Un alt factor important este severitatea infecției faringiene . Fac reumatism
articular acut bolnavii care dezvoltă titruri înalte de ASLO ,sugerându – se astfel
existența unei reacții hiperimune . Există diferențe de reactivitate imunologică între
bolnavii care care vor face RAA după infecția streptococică ( titruri mari de ASLO)
și cei ai căror faringită nu va fi urmată de RAA ( titruri ASLO medii ).
Reumatismul articular acut este caracterizat histopatologic prin reacție
inflamatorire de tip exudativ și proliferativ la nivelul inimii , articulațiilor și
tegumentelor . Leziunile histologice lipsesc în unele manifestări majore ale bolii
,cum sunt coreea și eritemul marginat .
Leziunea histologică tipică poate fi întâlnită la nivelul miocardului și este
cunoscută sub numele de nodului Aschoff ,în jurul unui material eozinofil ,se
grupează limfocite și celule mai mari cu citoplasma bazofilă ,unele multinucleate .
Nodului Aschoff este și substratul histopatologic al nodulilor Meynet .

13
 2.4.DIAGNOSTIC CLINIC

Clinica atacului acut de reumatism articular acut variaza cu severitatea bolii

și vărsta bolnavului .
Debutul bolii poate fi insidios ,cu febră ,eventual sindrom febril prelungit
,anorexie ,indispoziție ,irabilitate ,slăbire ,paloare ,transpirații excesive .Debutul
poate fi brusc cu artrită sau poliartrită febrilă . Febra este atât de caracteristică în
RAA,încât autorii anglosaxoni și cei germani denumesc boala”rheumatic fever” .
Perioada de stare se caracterizează printr- o pleiadă de criterii unele
recunoscute ca ”majore ” și altele ca ”minore ” costituind probabilitatea de
reumatism articular acut cu :
- istoric recent de angină streptococică
- evidențierea streptococului β – hemolitic în exudatul faringian
- titrul ASLO >800 UI
Criterii majore :miocardită ,cardită,poliartrită,coree Sydenham,eritem
marginat, noduli subcutanati Aschoff
Manfiestări cardiovasculare:
Miocardita - se evidențiează clinic prin accentuarea febrei, tahicardie,
precordialgii, modificarea și estomparea zgomotelor inimii, intensitate scăzută a
șocului apexian. Apar modificări EKG. Astfel intervalul P-R este alungit,complexul
QRS,intervalul S-T si unda T sunt deformate, apare imagine de bloc atrio-
ventricular parțială sau totală care dispare în câteva zile sau săptămâni. Lărgirea
intervalului Q-T constituie o modificare caracteristică carditei reumatismale, fiind
întâlnită și în absența altor elemente clinice și de laborator.
Cardita reumatismală- reprezintă leziunea fundamentală in reumatismul
articular acut. Se manifestă clinic într-un procent maxim la copii și adolescenți.
Majoritatea statisticilor constată mortalitatea populației între 5-19 ani ca fiind
determinată de localizarea cardiacă a reumatismului articular acut. Primele semne

14
clinice se constată la 1-2 săptămâni față de debutul poliartitrei. Cardita include
participarea tuturor straturilor inimii.
Endocartita și valvulita- Endocartita se traduce prin: asurzirea zgomotelor
inimii ,deplasarea șocului apexian, sufluri, leziuni ale valvulei mitrale, rar la copii
valvulita aortică. Uneori apare cardio-megalie și tulburări de ritm. O semnificație
aparte se acordă prezenței suflului sistolic intens ”jet de vapori” cu propragare
axilară, speific carditei mitrale.
Pericardita reumatismală- O particularitate a acesteia este asocierea ei cu
pleurezia și pneumonia. Aspectul clinic al pericarditei reumatismale din
reumatismul articular acut se prezintă sub două forme distincte: pericardita
fibrinoasă acută si pericardita exudativă. Pericardita fibrinoasa acută (uscată) se
caracterizează prin: debut brusc, dureri precordiale intense, alteori retrosternale,
abdominale, febră, stare generală alterată, iar ca simptom obiectiv major, frecătura
pericardita exodativă are ca simptome:durerea,dispnee cu tahipnee și ortopnee,
afonie datorită compresiunii esofagului, frecătură pericardica cu caracter fugace,
tuse datorată iritației nervului, matitate cardiacă mărită. Examenul radiologic
evidentiază modificări ale undei cardiace. Când cantitatea de lichid nu este mai mare
de 30ml apare aspectul clasic de imagine în carafă.

15
 Manifestări pulmonare- În cadrul acestora se întâlnesc pleurezia
reumatismală si pneumonia reumatismală. Pleurezia reumatismală este frecvent
bilaterală și se manifestă prin junghi toracic puternic, tuse, dispnee. Evoluția este
spre vindecare frecvent fără sechele,alteori se însoțeste de pericardită reumatismală.
Pneumonia reumatismală prezintă două forme clinice:
-Prima se caracterizează prin focare de condesare multiple, migratoare, cu
simptomatologie ștearsă: tuse moderată, dipsnee discre, spută, stare febrilă;
-A doua evoluează cu dipsnee intensă , cianoză, expectorație abundentă. La
ascultare se declanșează raluri crepitante. Această formă se aseamană cu edemul
pulmonar acut.
Manifestări nervoase - Cele mai deosebite aspecte clinice in cadrul acestor
manifestări sunt: coreea, reumatismul cerebral și o serie de tulbulări funcționale.
Coreea minor (Sydenham) - Denumirea provine de la grecescul corela-dans,
afectează în special fetele la vârsta de 8-12 ani. Uneori se asociază cu cardita,
apariția coreei survenind când semnele carditei încep să se șteargă. Mișcările
dezordonate, involuntare apar mai insidios sau dupa o traumă psihica. Mișcările sunt
bilaterale dar este posibilă si unilateralitatea (hemicoreea).
La examenul fizic se constată: hipotonie musculară, hipersensibilitate
articulațiilor, diminuarea forței musculare segmentare, confundandu-se cu paralizia.
Tulburările de coordonare conduc la dificultatea in executarea probelor: mâna, nas,
călcâi, genunchi, limba poate fi ținută afară din gură. Puseul coreeic este autolimitat:
aproximativ trei luni. Se notează recăderi și atacuri coreice, mai ales in perioada
gravidității (coreea gravidarum).
Reumatismul cerebral- se exprimă clinic prin cefalee, stare de anxietate,
agitație, confuzie mintală, hipertermie. Evoluează spre forma mortală. Reumatismul
cerebral apare rar, în formele hiperpiretice ale reumatismului articular acut pe
fondul alcoolismului cronic sau pe un teren nevrotic. Apar astfel endarteritele
obliterante ale vaselor mici meningeene și corticale ce duc la infarctizarea țesutului

16
cerebral. În literatura de specialitate se descriu cazuri de meningite, meningo-
encefalite și polinevrite reumatice.
Manifestări cutanate- Acestea sunt reprezentate de nodozitățile Meynet și
eritemele cutanate reumatismale. Nodulii subcutanați Meynet nu aderă la planurile
profunde sub scalpul occipital,în locurile în care suprafețele osoase sunt superficiale
sau pe suprafețele de extensie ale articulatiilor mari. Numarul lor variază între 3 și
10 (uneori pot depăși cifra de 100) și au durată scurtă de 3-4 zile. Dimensiunile sunt
cuprinse între câțiva mm si 5cm. În toate cazurile sunt asociate carditei și constituie
un criteriu al evolutivității crescute.
Eritemele cutante reumatismale îmbracă mai multe forme: eritem inelar,
eritem nodos și eritem discoid.
Eritemul inelar- se prezintă sub formă de leziuni cutanate, proeminent pe
trunchi dar apare și pe față și pe coapse. Maculele sunt fugacee, se manifestă în
puseu succesiv maculo-eritematos de culoare roz, pălește în centru, odată cu
creșterea în diametru. Nu e pruriginos și nici dureros.
Celulita cutanata- are aspect de induratii dureroasă, se poate însoți de poli-
artopatii si uneori constituie singura manfiestare a reumatismului articular acut.
Eritemul nodos-constă în nodozități variabile ca mărime de colorație roșie-
violacee, dureroasă la palpare, cu localizare in special pe partea interioara a gambei.
Persistă la 10-15 zile.
Criterii minore: febră, atralgii, creșterea reactanților de fază acută- VSH,
PCR, alungirea intervalului PR pe EKG.

17
 PROBELEME DE DEPENDEȚĂ

Asistenta medicală poate sa definească problemele de dependență și să

pună un diagnostic de îngrijire pe baza informațiilor culese, făcând anamneza
pacientului. Diagnosticul nursing este o formă simplă si precisă ce descrie reacția
persoanei la o problemă de sănătate.
Problemele de dependeță ale pacientului cu reumatism articular acut sunt:
-hipertermie
-durere articulară cu caracter migrator
-intoleranță la activitatea fizică
-dificultatea de a comunica- coree
-alterarea circulației și respirației –dipsnee, insuficiență cardiacă
-alterarea perfuziei tisulare periferice-deshidratare
- alterarea stării de nutriție
- incapacitatea de a dormi si odihni – febră ,durere
- dificultatea de a acționa după propriile credințe și valori datorită internării
- alterarea eliminărilor- febră, deshidratare
- risc de complicații: cardită reumatismală,coree, deshidratare
- perturbarea imaginii de sine, prezența modulelor subcutanate
- lipsa cunoștințelor necesare înțelegerii bolii- capacitate minimă de înțelegere
a bolii
- perturbarea cronică a imaginii de sine, datorită prezenței nodulilor
subcutanați

2.5.DIAGNOSTICUL PARACLINIC

Depinde de starea miocardului, importanța leziunilor valvulare,numărul

recidivelor, apariția insuficienței cardiace și a altor complicații: grefă septică(
endocardită lentă), embolii, tulburări de ritm și de conducere. Diagnosticul este

18
relativ ușor în prezența semnelor caracteristice deRAA: poliartrită acută, febrilă,
mobilă, cu semnele biologice prezentate, în contextul cărora apare o atingere
cardiacă. Diagnosticul este dificil la copii și adolescenți. Se observă în prezent, în
special la adult, creșterea formelor clinice atipice, înșelătoare. La adult,
caracteristicile RAA sunt: absența coreei și a manifestărilor cutanate, frecvența
formelor monoarticulare, numărul redus al recăderilor, atingerea redusă a inimii.
Diagnosticul bolii se face pe baza criteriilor stabilite de Jones:prezența a două
semne majore(cardită, poliartrită, coree, eritem marginat, noduli subcutanați) sau a
unuia major și a două minor( antecedente de RAA, artralgii, febră, prelungirea
intervalului P-Q pe electrocardiogramă, semne umorale- VSH accelerată, proteinăC
reactivă :
- evidența unei infecții streptococice în antecedente- angină+creșterea titrului
ASLO
- sauprezența streptococului hemolitic în cultura din exudatul faringian.

2.6. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL

Diagnsoticul diferenţial în RAA trebuie privit sub dublu aspect: acela al

recunoaşterii corecte a fiecăreia dintre manifestările sale şi acela de interpretare a
ansamblului lor în comparaţie cu alte boli cu tablou clinic asemănător. În prima
ordine de idei ar fi de menţionat confuziile posibile între: cardită şi cadiopatie
(reumatice sau altă etiologie) constituite, poliartrită şi reumatismele abarticulare,
coreea Sydenham, şi coreea Huntington, nodulii Meynet şi micropoliadenopatie,
eritemul marginat şi cutis marmorata şi multe altele. Dacă, în general, acestea nu
reprezintă probleme pentru observatorul atent şi avizat, diferenţierea ansamblului de
manifestări ale RAA faţă de alte boli cu tablou clinic asemănător poate fi dificilă:
• Poliartrita reumatoidă poate debuta cu interesarea articulaţiilor mari,
include în tabloul său noduli subcutanaţi şi eventual cardiopatia (reumatoidă) şi
modifică în mod asemănător rezultatul testelor nespecifice de inflamaţie. Totuşi,

19
spre deosebire de RAA, debutul este mai lent, sunt afectate aproape întotdeauna şi
articulaţiile mici de o manieră simetrică şi este prezentă redoarea matinală ca
simptom foarte precoce. Probele biologice nu sunt discriminatoare deoarece reacţiile
pentru depistarea factorului reumatoid (Waler-Rose şi latex-F II) se pozitivizează
mai târziu în evoluţia poliartritei reumatoide, iar titrul ASLO poate fi crescut pe
seama falşilor inhibitori şi ai streptolizinei O, prezenţi în serul bolnavilor.
• Artrita idiopatică juvenilă (forma cu debut poliarticular, tipul Still)
evoluează cu febră, interesare poliarticulară, erupţie cutanată maculo-papuloasă,
poliserozită şi creşteri ale titrului ASLO (28-35% din cazuri). Artrita, mai degrabă
„fixă“ şi persistentă decât migratorie şi saltantă, asocierea adenosplenomegaliei,
iridociclitei şi sacroiliitei la tabloul clinic, caracterul diferit de eritemul marginat al
erupţiei cutanate, care poate fi provocată prin grataj (semnul lui Kobner) şi evoluţia
subacută pot fi elemente suficiente de diferenţiere faţă de RAA.
• Lupusul eritematos diseminat intră în discuţie în diagnosticul diferenţial
al RAA, mai ales la copii, pe baza următoarelor manifestări comune: poliartrită sau
poliartralgii, erupţia cutanată, manifestările coreiforme şi visceropatia. Orientarea
corectă este stabilită dacă se are în vedere că debutul lupusului eritematos urmează
expunerii la radiaţia solară sau tratamentului cu medicamente inductoare (nu după o
angină), că erupţia se manifestă şi la nivelul feţei, îmbrăcând aspectul caracteristici
de fluture şi că organul predominant afectat este rinichiul (nu inima), encefalopatia
lupică fiind o determinare tardivă. Diagnosticul beneficiază de aportul probelor de
laborator, care în lupus arată prezenţa diferiţilor anticorpi antinucleari şi
hipocomplementemie (spre deosebire de RAA, unde activitatea complementară a
serului este normală sau chiar crescută).
• Boala Kawasaki (sindromul muco-cutaneoganglionar) poate să prezinte
manifestări mucoase mai puţin evidente, febră mare cu durată de circa 7 zile şi
afectare cardiacă (coronarită).
• Boala serului este urmată de poliartralgii şi poliartrite în majoritatea
cazurilor. Relaţia cauzăefect cu seroterapia este evocatoare, dar există posibilitatea

20
ca administrarea penicilinei să fie urmată de reacţii alergice similare. Situaţia se
complică atunci când penicilina a fost utilizată pentru tratarea anginei streptococice.
Pledează pentru boala serului, şi nu pentru RAA, caracterul pruriginos al erupţiei şi
lipsa suflurilor cardiace (deşi pot exista unele semne electrocardiografice).
• Endocardita bacteriană subacută, prin febra şi poliartralgiile sale,
prezente la un valvular, poate imita un puseu recurenţial de RAA. Sunt considerate
criterii de diagnostic corect peteşiile, nodulii Osler, splenomegalia, hematuria
microscopică, hemoculturile pozitive şi lipsa de răspuns a febrei la aspirină. De
menţionat că a fost descrisă o poliartrită prin complexe imune în endocardita
bacteriană subacută şi este foarte posibil ca endocarditele zise „reumo-septice“ să fie
în realitate bacteriene pure, identificate greşit pe baza acestui criteriu clinic.
• Poliartritele infecţioase, cum ar fi cele din rubeolă, infecţia cu virusul
Coxsackie B, gonococice, sindromul Reiter etc. se manifestă cu inflamaţie aseptică
a articulaţiilor mari. De obicei, răspândirea lor este mai restrânsă, nu răspund la
salicilaţi, nu se însoţesc de visceropatii (excepţie sindromul Reiter) şi debutează
după o infecţie premergătoare cunoscută, alta decât cea streptococică (rubeolă,
uretrită gonococică, uretrită negonococică, dizenterie). Artrita gonococică evoluează
cu afectare articulară aditivă, erupţie cutanată (uneori cu centrul necrotic) şi este
favorabil influenţată de penicilinoterapie.
• Artrita reactivă post-streptococică este o entitate particulară, diferită de
RAA, caracterizată prin inflamaţie articulară persistentă, care afectează mai ales
membrele inferioare şi pumnul, durează mai mult în timp, nu este însoţită de cardită
şi nu cedează la antiinflamatoare.
• Boala de Lyme evoluează frecvent cu artrită acută intermitentă, eritem
anular cu sedii multiple şi modificări electrocardiografice. Orientarea corectă a
diagnosticului se bazează, cel puţin în etapa acută-subacută, pe anamneza de
muşcătură de căpuşă şi testele serologice pentru Borrelia burgdorferi.
• Sarcoidoza la debut intră uneori în discuţie, datorită artritei
intermitente, care însă are uneori tendinţa la cronicizare, şi a eritemului nodos, care

21
poate fi eventual considerat a fi post-streptococic. Orientarea corectă se bazează pe
afectarea pulmonară, spleno-ganglionară şi a creşterii enzimei de conversie a
angiotensinei etc.
• Leucemia acută, un „mare imitator“, trebuie luată în considerare
deoarece poate să asocieze febra, artrita şi erupţiile cutanate evanescente.
• Erupţia post-medicamentoasă la penicilină, administrată eventual
pentru o angină, poate fi de tipul eritemului marginat, punând probleme de
diferenţiere faţă de RAA.

2.7.EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTICUL RAA

Majoritatea formelor de RAA se vindecă fără sechele.Recuperarea articulară

este completă și rapidă. Afectarea neurologică poate dura o perioadă mai
lungă,majoritatea revenind la forma anterioară îmbolnavirii în 6 luni,restul
prezentând simptome până la 2 ani.De asemenea în cazul coreei,există
situatii,stres,modificări hormonale(sarcina, contraceptive orale).
Afectarea cardiacă influențează semnificativ prognosticul pe termen lung.
Pot apare leziuni ireversibile ale valvelor cardiace ( mai ales cele de pe partea stângă
a inimii- valva mitrală si mai puțin cea aortică) cu stenoză (îngustare,cu limitarea
fluxului de sânge) sau regurgitare (închiderea proastăa valvei care lasă ca o parte din
sânge să se scurgă în direcția greșită).Consecințele în timp ale proastei funcținări a
valvei mitrale sunt dilatarea (mărirea) atriului stâng, cu apariția fibrilației atriale
(ritm neregulat,haotic al inimii) și în final insuficiență cardiacă.

2.8.TRATAMENT:
a) igieno- dietetic
b) medical(cu indicații și contraindicații pentru medicația specifică)
c) chirurgical

22
 a) Tratamentul igieno- dietetic

În puseul evolutiv de reumatism articular acut bolnavul are nevoie de repaus

absolut la pat, minim 7-10 zile, urmat apoi de repaus relativ pe toată durata crizei.
Revenirea la activitățile anterioare se face progresiv.
Alimentația va fi predominant hidrolactozaharată,desodată, normocalorică,
hiperlipidică moderat( 1-1,5 g/zi,îndeosebi ouă la copii), hiperpotasică( citrice, suc
de roșii). Se administrează, de asemenea vitamine A,B și C.
b) Tratamentul medical

Tratamentul are următoarele obiective importante:

- eradicarea infecției strptococice
- reducerea procesului inflamator articular sau cardiac
- prevenirea valvulopatiilor
a. Sterilizarea streptococică se realizează cu Penicilina G( se evită forma
sodică în insuficiența cardiacă, preferându-se cea potasică) în doze zilnice de
1.600.000 U.I.(400.000 U. I. la 6 ore), timp de 10 zile, urmată de administrarea
intrmitentă de Benzatin- Penicilină ( Moldamin)600.000- 1.200.000U.I.
În caz de alergie se administrează Eritromicină 20mg/kg corp/zi,fără a
depăsi 1g/zi timp de zece zile sau Tetraciclină,terapia cu sulfamide fiind mai puțin
eficientă. După cura de zece zile se instituie tratament profilactic, administrând
Penicilina per os.
Streptococul β hemolitic rămâne în continuare sensibil la
Penicilină,Rovamicină.
b.Tratamentul antiinflamator va fi dirijat după intensitatea clinică și
biologică a inflamației, mai ales în funcție de afectarea cardiacă.
Corticoterapia se folosește pentru efectele antiinflamatoare cât și pentru
prevenirea instalării leziunilor cardiace. Astfel, febra dispare în 2-3 zile,fenomenele
articulare dureroase se remit în aproximativ 3-4 săptămâni, viteza de sedimentare și

23
fibrinogenul se normalizează. Suflurile cardiace se modifică sau dispar. Leziunile
cutanate se remit. Totuși leziunile endocardice avansate, unele forme de miocardită
reumatismală,coreea manifestă ,rezistă la terapia cu steroizi. Instituirea precoce a
terapiei cortizonice face excepțională apariția carditei reumatismale.
Corticoterapia începe cu Predninson, ca doză de atac 1-2mg/kg corp
,repartizate în patru prize fără a depăși doza de 60-80 mg/zi,este indicat ca terapia
cortizonică să se efectueze în spital și sâ se țină regim desodat.
Pentru combaterea hipopotasemiei se administrază concomitent clorură de
potasiu în cașete de 0,50mg(2-4 cașete). Se recomandă de asemenea folosirea unui
pansament gastric.În momentul reducerii dozei de Predninson se administrează
Aspirină(2-4g/zi),care se menține concomitent cu Predinsonul și se continuă încă
două săptămâni după oprirea corticoterapiei. Eficiența tratamentului va fi urmărită
prin determinări săptămânale ale VSH-ului și Proteinei C reactive.
Aspirina se folosește în reumatismul articular acut ca antiinflamator în doză
de 6-8g/zi repartizate în 4-5 prize și poate fi crescută până la atingerea nivelului
optim al salicilemiei de 35 mg %. În doza de atac se administrează în cantitate de
110-140 mg /kg corp(la adult).
Antipirina se folosește în soluție de 5 %, doza fiind de două ori pe zi în
jurul vârstei de 6 ani și 1,25 g de două ori pe zi între 8 și 10 ani.Se utilizează în
special la complicațiile pulmonare ale RAA ca și la afecțiunile renale de aceeași
cauză.
Fenilbutazona se utilizează în situațiile în care este contraindicat
Cortizonul. La copilulde 8-12 ani doza de atac este de 10 mg /kg corp /zi timp de
cinci săptămâni.
În timpul administrării de fenilbutazonă durerile articulare dispar după după
3-6 ore ,temperatura scade până la normal în aproximativ 6-12 ore, iar tumefacțiile
articulare dispar în 1-2 zile.Efecte bune sunt și în cazul frecăturilor pericardice,
galopul,suflurile pot dispărea,iar leucocitoza,fibrinemia și electoforeza revin la
normal, iar VSH-ul după 3-4 săptămâni.

24
 Heparina este acceptată de unii, contraindicată de alții este folosită pentru
manifestări trombotice de tip vascular sau tratament competitiv datorită acțiuni de
inactivare exercitată de Heparină asupra unei toxine streptococice- hialuronidază.
Doza utilizată este de 50-100mg zilnic.
c.Tratamentul formelor particulare ale RAA
Reumatismul articular acut- forma gravă- se instituie cât mai urgent doze
mari de corticosteroizi,tonicardiace în momentul apariției insuficienței cardiace la
care se adaugă clorura de potasiu si diureticele majore.
Coreea acută-boala retrocedează spontan în câteva săptămâni sau luni. Se
folosesc Fenobarbital 2-3mg de trei ori/zi.Rezultate bune s-au obținut cu
Haloperidol în doze de start de 0,5-1 mg de 2-3 ori/zi însoțit de Romparkin(nu se
administrează sub vârsta de 12 ani). Profilaxia antistreptococică se face și în coreea
purâ.
Insuficiența cardiacă - în afara regimului desodat se impune terapia cu
saluretice (medicamente ce favorizează excreția renală de sodiu) și clorură de
amoniu, medicație xantinică și chiar diuretice, se administrază tonicardiace
digitalice, corticosteroizi sau fenibutazonă și oxigenoterapie. Ca terapie adjuvantă se
pot asocia vitaminele B1, C și A.
d. Tratamentul după faza acută – această fază corespunde cu normalizarea
parametrilor biologici. Tratamentul se va continua cu Aspirină și Aminopirină
astfel: primele două săptămâni va fi în proporție de 2/3 față de doza de atac, apoi
1/2,1/3,1/4. Bolnavul va fi supus profilaxiei antistafilococice cu Penicilină,
indicându- se și întărirea organismului printr- o alimentație corespunzătoare( ouă,
unt și alimente ce conțin vitamina C).
Covalescența reumatismului articular acut este de lungă durată, perioada
propice în fapt profilaxiei reumatismului articular acut.Dispensarizarea la domiciliu
se poate face în funcție de gravitatea atacului și de participarea cardiacă,bolnavul
fiind sub controlul serviciului de reumatologie, al cabinetului de policlinică în

25
colaborare cu medicul generalist, medicul de familie și, la nevoie chiar cu
specialistul cardiolog.

c).Chirurgical
Amigdalectomia sau rezecția apicală a granulomului dentar se practică sub
penicilinoterapie( 1.600.000 U.I./zi; prima doză cu patru ore înaintea intervenției,
cura durând 5-6 zile) și tratament antiinflamator cu aspirină efervescentă 2-4g/zi.
La bolnavii valvulari se adaugă și Streptomicină 1g/zi,5-6 zile. Uneori,în
formele trenante,subacute ale adultului este necesar să fie extirpat focarul
amigdalian sau dentar,atunci când inflamația reumatismală nu este” stinsă”. În
aceste situații protecția cu Penicilină și un antiinflamator nesteroidic este imperios
necesară.

26
 CAPITOLUL II
ÎNGRIJRI GENERALE
3. SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL
INTERNĂRII PÂNĂ LA EXTERNARE ȘI EFECTUAREA TEHNICILOR
IMPUSE DE AFECȚIUNE

3.1. INTERNAREA PACIENTULUI ÎN SPITAL

Intrenarea in spital se face pe bază de planificare, pe baza biletelor de

internare, bilet de trimitere emise de către medicul specialist sau medicul de familie
sau internare de urgență. Bolnavii internați vor fi înscriși la biroul serviciului de
primire în registrul de internări, tot aici completându-se și foaia de observatie cu
datele de identificare.
În îngrijirea bolnavului asistenta are obligația să- l supravegheze pentru a
culege datele privind starea generală și evoluția bolii acestuia și să- i comunice
medicului observațiile făcute.
Procesul de nursing se desfășoară în mai multe etape:
- culegerea de date; analiza și interpretarea datelor(probleme, diagnostic de
îngrijire)
- planificarea îngrijirilor( obiective)
- evaluarea

Culegerea de date

Această etapă se începe la internarea bolnavului, reprezentând primul contact

cu pacientul care este foarte important pentru obținerea acceptului colaborării
acestuia.

27
 Asistenta medicală trebuie să-i creeze pacientului, imaginea unei persoane
competente ce contribuie la îngrijire sa. În cazul RAA, anamneza cuprinde:
- dacă se cunoaște cu antecedente de angină eritematoasă, laringită,scarlatină
- momentul apariției manifestărilor de dependență
- câte pusee de acest gen au avut mai avut loc în trecut
- dacă a urmat vreun tratament până în prezent
- dacă este alergic la medicamente
- dacă suferă de vreo boală pentru care i- a tratament
- unde locuiește, ce studii are, ce profesie are, condițiile de viață.
Analiza și interpretarea datelor constă în: identificarea nevoii care nu a
fost satisfăcută și care este obstacolul în satisfacerea nevoii, să explice originea sau
cauza problemei de dependență a pacientului.
Planul îngrijirilor ține cont de prescripțiile medicale și cuprinde:
- obiectivele de îngrijire;
- intervențiile.

Obiectivele de îngrijire
Pacientul să:
- prezinte o stare de bine prin dispariția durerilor articulare
- fie echilibrat psihic
- doarmă 7-8 ore pe noapte un somn liniștit și odihnitor
- prezinte temperatura corpului în limite normale
- mențină în limite fiziologice funcțiile vitale și starea generală
- prezinte tegumente și mucoase integre
- prevină complicațiile
- se poată integra în societate
- fie echilibrat nutrițional.
Intervenția autonomă reprezintă acțiunea asistentei de a suplini sau de a
completa ceea ce pacientul nu poate face singur, cu scopul atingerii unui grad optim

28
de independență a pacientului. Intervențiile vor fi planificate pe zi, oră, continuitate
și pe durata pe care se desfășoară.
Implementarea îngrijirilor are ca scop de a ajuta pacientul să- și mențină sau
sa-și recapete independența sau un oarecare grad de independență.
Evaluarea-rezultatele obtinute în urma intervențiilor îngrijirilor efectuate.
Evaluarea permite reajustarea obiectivelor si chiar modificarea intervențiilor
după caz.
Primirea pacientului în urgență. Obiectivele procedurii.
Primirea și internarea pacientului în cel mai scurt timp de la sosirea în CPU.
Stabilirea unei relații pozitive cu pacientul sau/și aparținătorii.
Obținerea de informații despre starea de sănătate trecută și prezentă, despre
sistemele funcționale.
Asigurarea unei îngrijiri de calitate conform cu nevoile și așteptările
pacientului/ familiei.
Pregătirea materialelor
Registru de intrări al CPU
Planul de îngrijire/ Foaia de observație clinică
Materiale și instrumente pentru măsurarea funcțiilor vitale și vegetative și
pentru examenul fizic.
Pregătirea pacientului
Psihică
Asistenta medicală se prezintă și stabilește o relațire terapeutică nursă- pacient,
oferă pacientului și familiei informații clare, despre necesitatea internării.
Obține consințământul informat de la pacient/ familie.
Fizică
Asistenta medicală așează pacientul în poziție confortabilă adaptată stării de
sănătate, asigură intimitatea pacientului.
Observă și notează starea fizică, emoțională și intelectuală a pacientului.
Observă dizabilitățile sau limitările fizice și/ sau psihice.

29
 Evaluează gradul de confort sau disconfort al pacientului.
Măsoară greutatea și înălțimea pacientului. Apreciază semnele vitale.
Face inventarul bunurilor de valoare ale pacientului conform cu politica
spitalului.
Efectuează anamneză și o apreciere nursing cât mai completă a pacientului.
Identifică problemele,nevoile și așteptările pacientului legate de internare.
Explică pacientului/ familiei,regulamentul și rutinele spitalului; orarul meselor
și al vizitelor.
Completează planul de îngrijire a pacientului cu informațiile obținute: data/ora,
nume și prenume, vârstă, starea la internare, valorile funcțiilor vitale, orientarea în
timp și spațiu, măsurile aplicate la CPU, prelevările de produse biopatologice,
numele mediculuicare a făcut internare.
Rezultatel așteptate/ dorite:
- Pacientul să se simtă binevenit, relaxat și să aibă încredere în echipa
medicală.
- Culegerea de date este completată în primele 24ore sau chiar mai puțin de la
internare.
- Familia se simte confortabil întrucât pacientul este în siguranță.

3.2. ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizării bolnavului fiind vindecarea , se vor urmării crearea

unor condiții prielnice necesare vindecăriii și rididcării forței de apărare a
organismului și scoaterea lui de sub eventuale influențe nocive ale mediului
inconjurător.

Dupa repartizarea în salon îi fac cunoscut regulamentul de ordine interioară

al spitalului, apoi îi prezint sala de mese, toaleta sistemul de semnalizare din dreptul
patului. Anturajul pacientului trebuie sa fie cât mai protector și liniștitor, trebuie sa

30
semene cat mai mult cu anturajul lor, paturile sa fie distanțate pentru ca bolnavii să nu
se deranjeze reciproc. Ferestrele salonului să fie prevazute cu perdele colorate,
zugraveala să fie curată, mobilierul sa fie estetic, redus și ușor lavabil, temperatura
camerei optima între 18-200C.

Liniștea este primordială și asigura confortul pacientului,în acest scop, se vor

inlătura toți excitanții auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu efecte negative
asupra sistemului nervos. Se evită căderea obiectelor metalice, scârțâitul ușilor,
personalul medical va purta papuci cu talpă moale, silențioși.

Vor fi inlăturate dezinfectantele cu miros pătrunzator, sticlele cu medicamente

volatile se țin închise, ploștile vor fi indepărtate din salon. Salonul trebuie aerisit ori
de câte ori este nevoie.

3.3. ASIGURAREA CONDIȚIILOR IGIENICE ALE PACIENȚILOR

PREGĂTIREA PATULUI ȘI ACCESORIILE SALE

Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă

atât cerințele de confort ale pacientului, cât și ale personalului de îngrijire. Trebuie să-
i permită pacientului să se poată mișca în voie , să nu-I limiteze mișcările, să poată la
nevoie să coboare din pat, să poată sta în poziție șezând, sprijinindu-și picioarele
comod de podea. Patul trebuie să permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de
îngrijire, investigație și tratament cât mai comod. Patul trebuie să fie ușor de
manipulat și curățat, prevăzut cu rotițe, dispozitiv de ridicare și la nevoie apărătoare.
Patul va fi acoperit cu cearceaf, mușama și aleză. Pacientului i se oferă două
perne și o pătură din lână moale, ușor de întreținut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac
cu cât mai puține cusături. Cearceaful trebuie să fie destul de mare pentru a intra sub
saltea.

31
 SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT

Schimbarea lenjeriei de pat are ca scop asigurarea condițiilor igienice și

de confort ale pacientului. Schimbarea lenjeriei de pat se face de obicei dimineța,
înainte de curățirea salonului, dar dupa măsurarea funcțiilor vitale si efectuarea
toaletei. Dacă însa in cursul zilei se murdarește, schimbarea ei trebuie făcută imediat,
indiferent de orar și la nevoie de mai multe ori pe zi.

Materiale necesare: cearșaf de pat, cearșaf plic, fețe de pernă, pătură,

aleză, mușama, sac de rufe murdare.

Înainte de toate explic boolnavului necesitatea si simplitatea tehnicii și

fiind un pacient activ îl ajut să se ridice pe marginea patului și să ia loc pe un scaun
sau fotoliu, în cazul în care este frig îi ofer o patură cu care îl învelesc.

Tehnica:

- se așează 2 scaune pe care se pune lenjeria

- se așează perna pe scaun
- se desface marginea lenjeriei și a păturii scoțându-le de sub saltea, se intoarce
și marginea cearșafului ce a protejat pătura
- se ridică pătura îndoind treimea dinspre picioarele patului, apoi pe cea dinspre
capul patului și pliată astfelîin trei părți, se ridică din partea de mijloc pentru a se
îndoi și se așează pe scaun
- se ridică în același mod cearșaful si pătura, iar mușamaua și aleza se ridică
îndoite în două
- se întinde cearșaful de pat care a fost împaturit în armonică, așezându-l în
treimea mijlocie. Cu o mișcare se întinde capătul dispre picioarele patului, se fixează
la capete, introducându-l sub saltea
- se așează în treimea mijlocie mușamaua și aleza care se fixează întinse perfect

32
 - se așează cearșaful, se așează pătura și se fixează împreună cu cearșaful sau
separat sub saltea
- se așează perna înfașată
- se apropie noptiera de pat

ASIGURAREA IGIENEI PERSONALE, CORPORALE ȘI

VESTIMENTARE A PACIENTULUI

Prin igiena bolnavului se înțelege ansamblul de tehnici și proceduri

utilizate în scopul întreținerii curățeniei mucoaselor, tegumentelor și fanerelor ceea ce
reprezintă în fond o modalitate de apărare a organismului împotriva bolilor.

Igiena corporală a bolnavului începe încă de la internare, când este

îmbăiat și la nevoie deparazitat, iar în timpul spitalizării bolnavul va face baie sau duș
cel puțin de două ori pe saptămână. Cu această ocazie i se va schimba și lenjeria de
corp.

Baia generală va fi efectuată în mod obligatoriu și înaintea intervențiilor

chirurgicale ca și înaintea externării bolnavului. Aceasta nu va depăși 15 minute. Se
vor indeplinii următoarele condiții:

- ferestrele și ușile încaperii vor fi inchise

- temperatura încaperii de cca 18-200C
- materialele necesare să fie așezate în ordine la îndemână
- lenjeria curată se așează pe un radiator pentru a fi caldă
- se recomandă ca toaleta să se facă inainte de masă și nu după ce bolnavul a
mâncat.
Bolnavul este sprjinit pentru a pătrunde în cadă, se săpunește, fiind în continuare
spălat cu ajutorul dușului mobil; bolnavul este ajutat să iasă din cadă și ajutat să calce
pe pardoseală, să nu alunece; se șterge cu prosoape încălzite, se îmbracă cu lenjeria
pregatită si este condus la pat.

33
 Asistenta medicală răspunde de starea igienică a bolnavului indiferent dacă
acesta și-o asigură singur, acesteia revenindu-i sarcina de a-i pune la dispoziție
materialul necesar și de a supraveghea modul în care acesta își efectuează toaleta.

EFECTUAREA TOALETEI GENERALE ȘI PE REGIUNI A

PACIENTULUI IMOBILIZAT

Face parte din îngrijirile de bază cu scopul de a asigura confortul și igiena

bolnavului.

Toaleta bolnavului poate fi: zilnică pe regiuni, săptămânală sau baia generală.

Principii

- Se apreciază starea generală a bolnavului pentru a evita o toaletă prea lungă,

prea obositoare .

- Se verifică temperatura ambiantă pentru a evita răcirea bolnavului.

- Se izolează bolnavul ptintr-un paravan.

- Se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei.

- Bolnavul va fi desbrăcat complet și se acoperă cu un cearșaf și pătură și se

descoperă progresiv numai partea care se va spăla.

Etapele toaletei

Se va respecta următoarea succesiune:

- Se începe cu fața, gâtul și urechile, apoi brațele și mâinile, partea anterioară a

toracelui, abdomen, fața anterioară a coapselor.

- Îl întoarcem din nou în decubit dorsal și se spală gambele și picioarele și

organele genitale externe.

- Îngrijirea părului și toaleta cavității bucale.

- Îngrijirea ochilor .

Îndepărtarea secrețiilor oculare

Materiale: apă, prosop,tampoane de tip tifon, comprese sterile, manusi.

34
 Pregătire pacient- se informează

Tehnică

- Se îndepărtează secrețiile oculare de la comisura externă spre cea internă cu

ajutorul compreselor sterile.

- Se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuși și se șterg cu prosopul curat.

Îngrijirea urechilor

Materiale:

- Tampoane sterile montate pe bețișoare, tăviță renală, apă, săpun, mănușă de

baie și prosop.

Pregătirea pacientului

Îl așezăm șezând și se întoarce cu capul în partea opusă.

Tehnică

- Se curăță conductul auditiv extern cu tamponul uscat

- Se spală pavilionul urechii cu mâna acoperită cu mănușa de baie cu săpun

- Se limpezește și se usucă cu prosopul și pavilionul și conductul auditiv extern.

- Fiecare ureche se șterge cu tampoane separate.

Îngrijirea cavității bucale

Scop:

- Profilaxia cariilor dentare

- Profilaxia infecțiilor bucale

- Obținerea stării de bine a pacientului

Materiale

Pentru pacientul conștient avem nevoie de: periuță, pastă de dinți, prosop, taviță
renală, și un pahar cu apă

35
 Pentru pacientul inconștient: comprese, tampoane sterile din tifon, deschizător
de gură, spatulă linguală, glicerină boraxată, tăviță renală, mănuși sterile.

Pregătirea pacientului conștient: se așează pacientul șezând sau decubit lateral

cu prosopul în jurul gâtului.

Pregătirea pacientului inconștient: îl așezăm în decubit dorsal cu capul într-o

parte, cu prosopul sub bărbie

Tehnică-pacient conștient

Îi servim pe rând materiale și se spală singur sau îl ajutăm

Tehnică-pacient inconștient

Se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare.

Se șterg: limba, bolta palatină, suprafața internă și externă a arcadelor dentare

cu tampoane îmbibate in glicerină boraxată cu mișcări din-nauntru în afară.

Cu un alt tampon se șterg dinții. La sfârșit se ung buzele

Îngrijire ulterioară-îl punem în pat într-o poziție confortabilă și strânge

materialele.

Îngrijirea părului

Scop:

- Pentru obținerea stării de bine a pacientului

- Din punct de vedere igienic

- Înaintea unei operații la față sau la nas

Contraindicații:

- Dacă prezintă intervenție chirurigicală

- Dacă are febră

- Dacă prezintă traumatisme

- Dacă prezintă fracturi ale craniului

- Dacă apar boli ale pielii capului

36
 Pregătire:

- Verificarea mediului ambiant 22-24 °C

- Se inchid ferestrele pentru evitarea curentului de aer

Pregatire materială: prosop, șampon, apă caldă, șorț, aleză, mușama, pieptene
și lighean

Pregătirea pacientului-fizic:

- Decubit dorsal cu capul în extensie și (sub cap prosoape rulate), ligheanul sub
cap

- Șezând pe scaun cu capul aplecat în față ( ligheanul pe masă în față)

- Șezând în pat cu ligheanul pe genunchi

- Decubit dorsal oblic în pat

Materiale-tehnică

- Protejăm patul cu mușama și aleză

- Se umezește părul

- Se șamponează

- Se masează ușor pielea capului cu pulpa degetelor

- Se limpezește și se usucă cu prosopul

- Se piaptană

Îngrijirea ulterioară

- Îl așezăm în poziție confortabilă

- Strânge materialele

- Îi punem un prosop pe cap ca să-l ferim de curent

Toaleta intimă

Scop:

37
 - Stare de bine

- Igienic

- Înaintea intervenției chirurgicale,in regiunea anală, pe căile urinare sau la

nivelul organelor genitale

Dacă pacientul este independent i se pregătesc materiale pentru a se îngrijii

singur.

Pregătire materiale: Bazinet, apă caldă, săpun lichid, mănuși, prosop, mănușă
de baie, mușama și paravan .

Pregătirea pacientului:

- Temperatura mediului ambiant

- Pudră de talc

- Îl dezbrăcăm

- Montăm paravanul

- Îi punem mușama și-l așezăm in poziție ginecologică

- Introducem bazinetul sub regiunea sacrală

Tehnică

Se îmbracă mănușa de cauciuc, apoi cea de baie, se spală regiunea dinspre

simfiza pubiană, turnând apă și săpun. Se limpezește abundent, se scoate bazinetul si
se usuca regiunea genitală, anală și pliurile. Se pudrează cu talc pliurile.

Îngrijire ulterioară:

- Se indepărtează materialele

- Se așează patul, si pacientul este așezat comod.

De evitat: contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală

prin mișcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană.

De știut: la bărbat se degajă glandul de prepuț și se spală cu prudență ( se

previne pătrunderea săpunului in uretră)

38
 OBSERVAREA POZIȚIEI PACIENTULUI ÎN PAT

Comportamentul bolnavului este important pentru că de acesta depinde

intreaga sa atitudine față de boală, tratament, îngrijire și în final față de personalul
medical. Aceasta depinde de o serie de factori ca : grad de cultură,vârsta, inteligență
cracter, mediu social, etc.

Comportamentul bolnavului este diferit, de la totala acceptare a situației

de bolnav și aprecierea pozitivă a spitalului si a personalului medical, până la
anxietate, dezaprobare față de oriceact terapeutic. În supravegherea comportamentului
bolnavului unul din lucrurile cele mai importante care trebuie urmărite este poziția
bolnavului care trădează nu numai o anumita starea patologica ci și gradul de
severitate al îmbolnavirii. Expresia feței poate traduce unele stări ca: anxiete, durere,
deprimare, optimism, indiferenață sau interes față de boală sau mediu. Ea se modifică
în funcție de starea generală a bolnavului; iar durerea este unul din factorii primordiali
care influențează poziția bolnavului.

Durerea are drept efect suferință, iar bolnavul prin adoptarea unor
anumite poziții incearcă sa o minimalizeze. De aceea el i-a poziții antialgice, cu
susținerea părții dureroase, iar faciesul său adreseaza grimase, geme, are maxilarele
crispate. Bolnavul este agitat, caută o poziție care sa-i calmeze durerea,
are transpirații, extremitățile se pot răci.

Bolnavul ocupă în pat o poziție activă, pasivă sau forțată și în funcție de

indicații și necesități.

Poziția activă este caracteristică bolnavilor în stare mai bună, poziția lor
în pat fiind identică cu cea a unui om sănatos. Ei se mișcă singuri, neavând nevoie de
ajutor.

39
 Poziția pasivă este caracteristică bolnavilor in stare gravă, adinamici, care
si-au pierdut forța fizică. Acești bolnavi necesită ajutor pentru orice fel de mișcare.

Pozitia fortata este caracteristica prin atitudini neobisnuite, determinate de

afectiunea de baza a bolnavilor sau impuse de tratament.

La bolnavii operați cea mai frecventă poziție este decubit dorsal cu capul
într-o parte până își recapată cunoștința pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali
câteodată patul va fi ușor înclinat, apoi decubit lateral dreapta sau stânga urmat de
semișezând în special la bolnavii peste 50 ani.

Schimbarea poziției bolnavului și mobilizarea bolnavului

Pacientul va fi încurajat să se miște în pat, să se întoarcă singur de pe o

parte pe alta, să-și miște picioarele, mâinile, să se ridice în poziție semișezând pentru
a pregătii sculatul din pat precoce.

În afara complicațiilor, toți operații se vor ridica din pat în seara zilei sau
a doua zi dimineața. Această manevră simplă este benefică și datorită faptului că
favorizează amplitudinea respiratorie, ventilatia pulmonara, tusea si expectoratia,
accelereaza reluarea tranzitului intestinal și influențează în mod pasiv psihicul
bolnavului.

Ridicarea se face treptat, întâi la marginea patului, își balansează

gambele, face un pic de gimnastică respiratorie și spijinit , fară sa exagereze de prima
dată, face cațiva pași. Se va ține cont și de ceea ce spune pacientul dacă vrea să mai
meargă sau să se oprească. Starea generală nu este o piedică, nici starea de slibiciune,
nici deshidratarea, nici obezitatea, ci dimpotriva la persoanele cu antecedente de
flebita, plimbarea va avea loc cât mai repede posibil. Natura sau complexitate
operației nu împiediă ridicarea din pat precoce, care nu va fi amânată din cauza
drenurilor, sondelor sau perfuziilor.

40
 Captarea eliminărilor

Scop : observarea caracterelor fiziologice și patologice ale dejecțiilor precum si

descoperirea modificărilor lor patologice în vederea stabilirii diagnosticului.

Captarea materiei fecale

Se separă patul de restul salonului cu paravan, se îndepartează pătura și

cearceaful care acoperă pacientul. Patul se protejează cu mușamaua și aleza.
Pacientul se dezbracă și se introduce bazinetul cald sub zona sacrală apoi se acoperă
cu învelitoarea. Se efectuează toaleta regiunii perianale și se îndepartează bazinetul
cu atenție. După ce se acoperă cu capacul se îndepartează din salon. Se imbracă
pacientul, se reface patul. Salonul se aerisește și se spală mâinile pacientului.
Captarea urinei
Servirea urinarelor se face în mod asemănator cu a bazinetelor. După utilizare se
golesc imediat, se spală la jet de apă caldă și se dezinfectează

Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei, poate indica unele

diagnostice. Scaunul acoperit se păstrează pentru vizita medicală în locuri special
amenajate.

Captarea sputei

Se face în recipiente spălate, sterilizate, uscate și în care se pune soluție lizol

3% sau fenol 2,5%, amestecată cu sodă caustică. Atunci când se recoltează în
vederea unor analize de laborator nu se folosește dezinfectant. Se instruiește
pacientul să nu înghită spută, să nu o împrăștie, să folosească recipientul dat.I se
asigură scuipători de rulaj pentru a se putea schimba la nevoie. După golire, se spală
cu apă rece, apoi cu apă caldă, cu perii special ținute în soluție dezinfectantă. Se
sterilizează zilnic prin fierbere sau autoclavare.

41
 Captarea vărsăturilor

Pacientul se așează în funcție de starea generală în pozițe șezând, decubit

dorsal cu capul întors într-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranță). Lenjeria de
pat se protejează cu mușama și aleză, iar pacientul cu un prosop în jurul gâtului.
Proteza dentară mobilă se îndeparteaza unde este cazul și se oferă pacientului o
taviță renală.

Se incurajează pacientul, i se oferă un pahar cu apă sa-și clătească gura. I se

oferă cuburi de gheată, lichide reci in cantități mici.

Vărsătura se păstrează pentru vizita medicală. Caracterul vărsăturii și frecvența

se notează în foaia de temperatură. Se spală și se dezinfectează recipientele, se
pregatesc pentru sterilizare prin fierbere sau autoclav.

3.4.SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETATIVE

Funcțiile vitale includ respirația,puls, tensiunea arterială și temperatură și se

măsoară când:
-intervine o schimbare în starea de sănătate
-la internare, pe toată durata spitalizării și la externare
-înainte și după proceduri invazive de diagnostic
- înainte și după administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului
respirator și cardiovascular
- înainte și după efectuarea intervențiilor de îngrijire care pot influența funcțiile
vitale.
Observarea și măsurarea respirației

Definiție : reprezintă procesul prin care se realizează schimburile gazoase.

Scop: evaluarea funcției respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluției
42
bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaia de
temperatură.
Tehnica și intervențiile asistentei: asistenta medicală asează pacientul în
decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată.Plasarea mâinii cu
fața palmară pe suprafața toracelui, numără inspirațiile timp de un minut,
consemnează valoarea obținută printr-un punct pe foaia de temperatură(fiecare linie
orizontală a foii reprezintă două respirații). Valoarea normală a respirației: R=16-
18/min.
Măsurarea pulsului
Definiție: reprezintă senzația de șoc arterial percepută la palparea unei artere
superficiale pe un plan dur. Presiunea exercitată de coloana de sânge sincron cu
activitatea inimii percepută sub formă de șoc sau pulsație.
Scop:evaluarea funcției cardiovasculare.
Elemente de apreciat: ritmul(pauze egale), frecvența( numărul
pulsațiilor/minut), celeritatea(viteza de ridicare și coborâre a undei),(
amplitudinea(volumul de sânge existent în vase).
Locuri de măsurare- orice arteră accesibilă palpării ce poate fi comprimată pe
un plan osos: artera temporală, carotidă, apicală, radială, femurală, poplitee, tibială,
pedioasă.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion de culoare roșie, foaia de
temperatură.
Tehnica și intervențiile asistentei:
- pregătirea psihică a pacientului
- asigurarea repausului fizic și psihic 10-15 minute
spălarea pe mâini a asistentei
- reperarea arterei
- fixarea degetelor palptoare pe traiectul arterei
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor

43
 - numărarea pulsațiilor timp de un minut
- consemnarea valorii obținute printr-un punct pe foaia de temperatură, ținând
cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsații.
Valorea normală a pulsului:P=60-80b/min.
Măsurarea tensiuni arteriale
Definiție: reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra perților
arteriali.
Scop: evaluarea funcției cardiovasculare, evoluției bolii, a stării generale.
Locul măsurării: artera humerală.
Materiale necesare: tensiometru cu mercur(Riva-Rocci),sfigmomanometru,
tensiometru electronic, oscilometru Pachon,stetoscop biauricular. Tampon de vată
cu alcool( pentru dezinfecția membranei stetoscopului și a olivelor).
- Foaie de temperatură , creion de culoare roșie.
Metode: palpatorie, ascultatorie, electronică.
Pregătirea bolnavului: Psihic: se anunță bolnavulși i se explică tehnica( în
termeni succinați și pe înțelesullui;se explică etapele tehnicii).
Fizic: repaus fizic și psihic 15minute. Bolnavul se așează în poziție comodă,cu
brațul relaxat. Măsurarea se va face înaintea servirii mesei, sau la 3 ore de la
servirea mesei.
Tehnica: Asistenta se spală pe mâini.
Se aplică manșeta pneumatică la nivelul brațuluipacientului.
Se fixează pe artera humerală membrana stetoscopului.
Se introduc olivele în urechi.
Se închide supapa și se pompează aer în manșetă până dispar pulsațiile.
Se decomprimă progresiv aeruldin manșetă până când se percepe primul
zgomot = valoarea TA maximă(sistolică). Se continuă decomprimarea până când
zgomotele dispar =valoarea TA minimă( diastolică).

44
 Metoda palpatorie
Se determină prin palparea arterei radiale. Nu se folosește stetoscopul
biauricular. Etapele sunt identice metodei ascultatorii. Se obțin valori mai mici decât
prin metoda ascultatorie.
Metoda oscilometrică:
Evidențiază amplitudinea oscilațiilor arteriale ce se observă pe cadranul gradat
al oscilometrului Pachon.
- Se descoperă membranele superioare și inferioare- îmbracămintea nu trebuie
să fie strâmtă.
- Manșeta se fixează la nivelurile dorite pe membrele bolnavulu, de unde
pulsațiile se transmit la manometru.
- Se pompează aer în manșetă până la dispariția pulsului periferic- când
presiunea depășește tensiunea arterială maximă.
Se citește nr. oscilațiilor pe cadranul manometrului.
- Se scade presiunea din manșetă cu 10mmHg și se citește din nou valoarea
oscilațiilor arteriale.
-Se fac scăderi și citiri succesive până se găsește valoarea maximă a
amplitudini, ceea ce se umește indice oscilometric.
- Se apreciază valorile normale în limite foarte largi – variabile de la individ la
individ.
Valori normale: 75-115 mmHg
90-140 mmHg.
Măsurarea temperaturii
Definiție: reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism,generatoare
de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglarea:este un echilibru între termogeneză și termoliză.
Termogeneza:producere de căldură( rezultat al proceselor oxidative).
Termoliză: consum de caldură(prin evaporare, radiație, conducție, convecție).

45
 Homeotermie: păstrarea valorilor constante de temperatură( 36,7-37 dimineța
și 37-37,3 seara).
Febră= pirexie
Scop:- Depistarea variațiilor de temperatură patologice.
- Observarea evoluției bolii.
- Observarea efectelor tratamentelor.
- Depistarea apariției complicațiilor.
Locul masurării:
- Cavități închise: rect, vagin.
- Cavități semi-închise: axilă,plică inghinală, cavitate bucală.
- Conduct auditiv extern.
- Tegumentar( cu febertest, sau termometru cutanat electric).
Materiale: Termometru maximal( termometru electric, febertest etc.). Tampon
cu alcool, taviță renală, prosop, lubrefiant-vaselină( pentru măsurarea temperaturii
rectale),apă(pentru măsurarea temperaturii vaginale sau orale), foaie de temperatur,
creion de culoare albastră.
Metode: Cu termometru maximal.Cu termometru electric.
Pregătirea pacientului:
Psihic: - se anunță bolnavul și se explică tehnica( în termeni succinați și pe
înțelesul lui; se explică etapele tehnicii).
Fizic: Axilă- se tamponează cu prosop individual axila și se așează bolnavul
comod.
Rectal- pentru adult poziția decubit lateral stâng, pentru copil decubit
dorsal cu picioarele flectate pe abdomen sau decubit ventral pe genuchii mamei.
Indicații tehnice: -Termometrul maximal se scutură până când coloana de
mercur coboară în rezervor.
- În timpul scuturării termometrul se ține ca pe un creion.
Tehnica : Se spală mâinile.

46
 Măsurarea în axilă – Se tamponează axila( ștergerea modifică valoarea de
temperatură).
- Se aplică pe mijlocul axilei bulbul termometrului.
- Se apropie brațul de torace și se aplică mâna pe torace.
- Se așteaptă 10 minute, se scoate termometru.
- Se șterge termometrul cu tampon cu alcool și se citește valoarea.
Notare – Cifric în caiet.
- Grafic în foaia de temperatură( valorile pare pe linie, valorile impare într
linii).
- Prin unirea punctelor- CURBA TERMICĂ.
Interpretare:
Normal:
- Bolnav afebril- temperatură fiziologică= 36-37 °C
Patologic:
- Valori scăzute- hipotermie( sub 36°C )
- Valori crescute- bolnav afebril = hipertermie ( peste 37°C )
- Subfebrilitate-37-38 °C
- Febră moderată- 38-39 °C
- Febră ridicată – 39-40 °C
- Hiperpirexie- peste 40 °C

3.5.Alimentația bolnavului

Alimentația are un rol important în tratamentul reumatismului articular acut.

Dueta trebuie individualizată, ținând seama de greutatea corporală, vârstă, sex,
climă, activitatea individului și de starea patologică.
Alimentația pacienților cu RAA trebuie variată, bazată pe produse de origine
vegetală, bogată în fibre și săracă în grăsimi, ce oferă toate substanțele nutritive

47
necesare, stimulează starea de sănătate, și ceea ce este foarte important, contribuie la
controlul obezității.
Asistenta medicală asigură alimentația bolnavului:
- dieta de cruțare în perioada febrilă( regim hidrozaharat, apoi lacto- făinos,
care se va îmbogății treptat).
- dieta va asigura necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea.
- dieta desodată pe toată perioada tratamentului cu cortizon.
- supraveghează zilnic semnele vitale: puls, tensiune arterială,
temperatură,respirație
notarea greutății corporale.
În reumatism, în afara unor regimuri alimentare speciale, care trebuie prescrise
celor cu semne deosebite de suferință digestivă sau hepatică, febră tifoidă, febră
paratifoidă, hepatită epidemică, alimentația trebuie să țină seama de starea de febră,
pofta de mâncare, cantitatea de lichide eliminate prin urină sau prin transpirație. Se
recomandă ca:
- bolnavul să nu flămânzească, în ideea că acest lucru ar favoriza vindecarea(
sau dacă bolnavul nu are poftă de mâncare);
- mesele vor fi în cantități mici și des repetate, căci acestea convin cel mai bine
bolnavului și nu obosesc tubul digestiv;
- alimentația în exces este contraindicată;
- bolnavilor fără poftă de mâncare li se dau alimentele preferate, într-o formă
cât mai ușor de consumat: carne fără oase, eventualtocată, piureuri de legume,
sucuri de legume și fructe etc;
- zahărul, mierea de albine, sucurile de fructe etc. convin bolnavilor febrili, cu
constipație. La cei cu tendință de diaree se limitează cantitatea de zahăr și de lapte.
În general, se recomandă o dietă echilibrată, care să conțină toate principiile
alimentare: proteine, glucide, vitamine, minerale, grăsimi.
Proteinele sunt furnizate în principal de carne, ouă, brânză, lapte. Carnea se
va consuma bine fiartă, bine friptăsau fiartă și apoi tocată. Supa de carne, laptele,

48
brânza se vor servi ca atare. Supelor li se vor adăuga ouă. În general este necesar un
minimum de 50g proteine/kg corp/zi.
Sunt necesare 100-300g glucide, sub formăde sucuri îndulcite, ceaiuri nu
prea concentrate, piureuri, biscuiți.
Grăsimile se vor da numai în cantitate redusă, sub formă de unt proaspăt, la
masă.
Vitaminele sunt necesare în cantitate mare și pot fi furnizate organismului
prin sucuri de fructe și legume, circa 1 litru/zi. Odată cu acestea se ingerează și
mineralele necesare organismului. Dacă în cursul bolii bolnavul primește
antibiotice, nu vor lipsi din alimentație iaurtul și chefirul.
Se pot exemplifica regimurile alimentare și în alte forme de reumatism.
Considerăm că bolnavul nu va avea decât de câștigat dacă medicul, pe lângă
tratamentul medicamentos, balnear și fizioterapie, îi va prescrie și dietă alimentară.
Dat fiind interesul crescând pe care mulți bolnavi reumatici îl manifestă față de
regimul alimentar necesar menținerii unei greutăți corporale cât mai apropiate de
normal, redau câteva exemplificării( corespunzătoare la 1200de calorii):
Varianta I
1.Micul dejun:
- jumătate grapefruit sau suc de grapefruit
- un ou fiert sau ochiuri românești
- o felie de pâine prăjită
- un pahar cu lapte
-cafea fără zahăr sau cu zaharină
2. Prânzul:
- carne slabă de vită, friptură pe grătar sau fiartă, cu salată de țelină sau ridichi;
sau două-trei felii de șuncă sau pește alb; sau supă de carne fără făinoase și pește
slab.

49
 3. Seara:
- carne slabă friptă pe grătar sau fiartă; sau pește slab, cu unu-doi cartofi mici,
fierți, morcovi fierți, salată de crudități sau de roșii
- suc de fructe neîndulcit
- ceai neîndulcit.

Varianta a II-a
1. Micul dejun:
- ceai sau cafea neîndulcite(o ceașcă)
- brânză de vacă( 50g ¬), cu ridichi, ardei sau roșii
- o felie de pâine neagră, prăjită
2. Prânzul:
- salată de crudități( varză, salată verde, ardei, roșii, castraveți), cu oțet sau
lămâie și puțin ulei
- 200g carne slabă; sau pește slab, fiert ; sau 200g brânză de vacă cu sote de
dovlecei, conopidă, fasole verde, preparate cu o linguriță de unt
- fructe
3. Seara:
- șuncă slabă, un ou fiert
- un iaurt mic
- salată
- un ceai fără zahăr sau fructe.
Numărul de mese recomandat va fi de trei. Nu trebuie omis micul dejun.
Persoanele care doresc să consume ceva între mese își vor rezerva ceva de la cele
trei mese principale( de exemplu: unu-două mere la ora 10-11, un iaurt mic la ora
17).
Considerăm că este necesar să redăm și o listă a alimentelor permise și
nepermise:

50
 Alimente nepermise sau permise numai rareori, și în cantități foarte mici:
alcool, bere, vin, zahăr, făinoase, biscuiți, prăjituri, înghețată cu frișcă , frișcă,
smântână, jeleuri, maioneză, alune, nuci, sosuri, băuturi răcoritoare( preparate cu
zahăr); ulei, pâine, cartofi,și mămăligă, numai în cantități mici.
Alimente permise fără restricție: cafea, ceaifără zahăr(cu zaharină), supă de
carne fără tăiței sau paste făinoase, afine, țelină, gelatină neîndulcită, usturoi,
lămâie, muștar, pătrunjel, oțet, piper, murături(fără zahăr sau miere).
La bolnavii cu artroze asociate diabetului zaharat, regimul alimentar este cel
pentru diabet, prescris cu exactitate de medicul care tratează bolnavulpentru diabet,
iar la bolnavii care, pe lângă reumatism, au și hiperuricemie( creșterea acidului uric
în sânge), fie că au sau nu toate semnele de gută, regimul prescris va cel din gută.

3.6.Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Una dintre cele mai importante atribuții ale asistentei medicale este
administrarea tratamentului, implicând în cazul scarlatinei în special tratamentul
medicamentos. Medicamentele sunt substanțe folosite în scopul de a preveni, a
ameliora sau de a vindeca bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale,
animale sau din substanțe minerale.
Acțiunea lor asupra organismului depinde de structura lor chimică, de doza
administrată și de calea de administrare. Aceeași substanță poate funcționa ca
alimen, medicament sau toxic, după cantitățile introduse în organism, asistenta
medicală având rolul de a cunoaște foarte bine prezentarea medicamentelor,
cantitatea de substanță conținută, dozarea și timpul de acțiune al acestora.
Diferențierea acțiunii medicamentelor asupra organismului este în funcție de
dozele de administrare.
În vederea urmăririi efectului medicamentelor, asistenta medicală trebuie să
cunoască: efectul ce se așteaptă de la medicamentul respectiv, pentru care a fost de
fapt administrat, timpul necesar după care poate fi așteptat efectul, efectele

51
secundare ale medicamentelor, fenomenele de obișnuință și de acumulare,
fenomenele de hipersensibilitate.
Administrarea medicamentelor se face ținând cont de anumite reguli, dintre
care amintim: respectarea întocmai a medicamentului prescris, identificarea
medicamentelor prin citirea etichetei și a datei valabilității, verificarea calității
acestora, respectarea căilor de administrare, a dozajului prescris și a orarului de
administrare, respectarea somnului pacientului, evitarea incompatibilității între
medicamente, administrarea imediată a medicamentelor deschise,respectarea ordinii
succesivede administrare a medicamentelor( soluții, picături, injecții, ovule
vaginale, supozitoare), administrarea medicamentelor în prezența asistentei, servirea
bolnavului cu doze unice de medicament, respectarea asepsiei și antiasepsiei la
administrarea parenterală, pentru evitarea infecțiilor nozocomiale.
Asistenta medicală trebuie să lămurească bolnavul asupra efectelor
medicamentelor prescrise și să raporteze imediat medicului o greșeală care a
intervenit în timpul administrării medicamentelor sau la apariția unor efecte
secundare severe.
Calea orală sau bucală este calea naturală de administrare a medicamentelor,
acestea putând fi introduse sub diverse forme: lichide(soluții, infuzii, decocturi,
tincturi, uleiuri, extracte) sau solide(prafuri, tablete, granule, substanțe
mucilaginoase).

Se renunță la această cale de administrare când:

- medicamentul se descompune sub influența sucurilor gastrice sau este
inactivat de acestea
- bolnavul refuză luarea medicamentelor pe această cale
- medicamentul are propietăți iritante asupra mucoasi digestive
- bolnavul este inconștient(coma, are trismus)
- medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă
- medicul dorește să ocolească sistemul venei porte.

52
 Medicamentele astfel introduse au efect:- local sau general, acestea se resorb
la nivelul mucoasei digestive, pătrund în sânge desfășurându-și efectul asupra
întregului organism sau doar asupra unor anumite organe. Medicamentele lichide se
pot administra ca atare sau diluate cu apa, ceai, lapte, iar pentru mascarea gustului
dezgreabil pot fi indulcite cu miere, siropuri.
Când medicamentele solide nu pot fi înghițite ca atare, se mojarează (se
pisează) apoi pot fi diluate cu apă sau ceai.
Administrarea medicamentelor pe cale parentală oferă anumite avantaje ce nu
pot fi neglijate:
-absorția este ușoară, iar efectul se instalează rapid
-dozajul este precis, absorția nefiind în funcție de condițiile speciale ale tubului
digestiv
-medicamentele sensibile la acțiunea sucurilor digestive, nu sunt alterate sau
modificate în stomac sau intestin
-se pot introduce medicametne și în caz de intoleranță digestivă sau când calea
enterală este contraindicată.
Prin calea parenterală se înțelege ocolirea tubului digestiv și administrarea
medicamentelor prin injectare. Injecția reprezintă introducerea substanțelor în stare
lichidă în organism prin intermediul unui ac ce traversează țesuturile.
Asistenta medicală are un rol deosebit de important în administrarea
medicamentelor pe cale parenterală, de aceea ea trebuie să cunoască fiecare tehnică
foarte bine, locurile de elecție, tipul soluțiilor care pot fi injectate pe cale s.c.,i.m.
sau i.v., regulile de asepsie precum și modalitatea de a interveni în cazul unor
accidente sau incident, dintre care amintim: durere vie prin lezarea nervului sciatic(
situație în care impune retragerea acului), hematom prin înțeparea unui vas(se evită
această situație printr-o aspirare după introducerea acului – dacă apare sânge se
retrage sau se introduce acul mai profund, până trece de vasul de sânge respectiv),
supurație aseptică datorită unor substanțe ce nu sunt resorbite, ruperea acului ce
impune extracția chirurgicală( toate acestea pentru injecția intramusculară);

53
injectarea soluției în țesutul perivens, manifestată prin tumefierea țesuturilor și
durere, flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluției sau a unor substanțe
iritante, hematom prin prin străpungerea venei, amețeli, lipotimie sau colaps( toate
acestea în cazul injecției i.v.).
Având de administrat penicilină se va face mai întâi testarea la medicament
apoi se va administra tratamentul i.m. sau i.v. la indicația medicului.
Perfuzia intravenoasă urmărește introducerea în circuitul sangvin, picătură
cu picătură a unor soluții izotone, hipertone sau hipotone cu scopul de a susține
aportul necesar de lichide și electroliți sau pentru reechilibrare hidroelectrolitică,
hidroionică și volemică și introducerea unor medicamente prin care se urmărește
efectul prelungit.

3.7 RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE

Explorpările paraclinice care susțin acest sindrom post streptococic urmaresc

următoarele aspecte:
-izolarea streptococului de grup A se poate realiza la debutul reumatismului
articulat acut,daca nu s-au administrat antibiotice in perioada anginei eritematoase.
Urmărind copii și tinerii cu angine streptococice confirmate bacteriologic s-a
observat că numai 3,5% fac ulterior reumatism articular acut. Cu toate acestea
recoltarea exudatului faringian la debutul reumatismului articular acut este un
examen de rutină
-anticorpii antistreptococici atestă infecția cu streptococ în antecedente,
inidferent dacă aceasta a fost cu manfiestări clinice sau asimptomică. Nivele
anticorpilor sunt crescute în timpul fazelor precoce ale atacului reumatismal,
urmărirea în dinamică fiind necesară pentru controlul asanării focarului de infecție.
-antistreptolizinele(ASLO) constituie testul uzual fiind cel mai bine
standardizat. Nivelul ASLO de la care se iau în considerare sunt 250 unități Todd la
adult si 333 unități la copii. Testul cu antistreptozim este o reacție de hemaglutinare

54
cu antigene streptococice, extracelulare concentrate, absorbite pe hematii fiindui un
indicator foarte sensibil al infecției recente, dacă depășește 200 u/ml.
Alți markeri streptococici cum sunt, streptochinazele, antistreptodornazele,
antihialuronidazele și anti DNAza B nu aduc informații suplimentare.
-reactanții fazei acute sunt nespecifici confirmând existența unui proces
inflamator.
Probele uzuale sunt:
-creșterea importantă a VSH-ului
-apariția proteinei C reactive
-leucocitoză moderată
-creșterea complementului seric
-creșterea alfa 2 și gamaglobulinelor
-hiperfibrinemie
Pentru dovedirea infecției cu streptococ se realizează:
-izolarea bacteriei din secrețiile faringiene și apoi examinarea acestuia la
microscop
Analiza cea mai concludentă pentru acest lucru este oxudatul faringian.
Depistarea unui titru( număr) crescut de anticorpi antistreptococ (sunt molecule
care se fixează de bacterie si o neutralizează). Acest test poartă numele de test
ASLO și reprezintă un test de rutină la un pacient suspectat de reumatism articular
acut
Investigațiile paraclinice utilizate în diagnosticarea RAA sunt:
1.HLG-hemoleucograma(analiza sângelui) din care rezultă: creșterea VSH-
ului, a fibironogenului(proteina din plasma sintetizată de ficat și care are rol în
coagularea sângelui), a proteinei C reactive mici, a imunoglobulinelor(anticorpi),
cresc transaminazele TGO și TGP precum și fosfataza alcalină(sunt enzime produse
de ficat și a căror concentrație din sânge crește când ficatul este afectat)
VSH(viteza de sedimentare a sângelui) constat crescută ajunge uneori la 100-
130 mm/h, insuficiență cardiacă din atacul acut, prezintă inconvenientul de a fi in

55
limite normale. Se recoltează 2ml de sânge fără stază venoasă în vacutainer cu capac
de culare neagră cu citrat de Na 3,8%.
Valori normale:
-bărbați: 1-10 ml/1 oră femei: -2-13mm/1oră
7-15mm/2 ore -12-17mm/2ore
Proteina C reactivă – e considerată ca un indiciu în urmărirea evoluței bolii a
severității. Testul este pozitiv, în formele de insuficiență cardicacă a atacului acut
unde VSH-ul și fibrinogenul rămân nemodificate. Când proteina cereactivă este
absentă, se poate exclude posibilitatea infecției reumatice. Se recoltează a jeun 5ml
de sânge în vacutainer cu capac de culoare roșie.
Fibrinogen – traduce cu fidelitate perioadele de evoluție ale reumatismului
articular acut. Creșterile lui depășesc 2-4%(valoarea normală) ajungând până la 7-8
g%
Se recoltează a jeun 5ml sânge în vacutainer cu capac de culoare albastră cu
citrat de Na 3,8%
2.Culturi bacteriene – însămânțarea pe medii de cultură, în laborator a
secrețiilor de la nivelul faringelui și analiza lor la microscop pentru dovedirea
infecției cu steptococ.
Suma de urină- apare hematurie(sânge în urină) și proteinurie( proteine în
urină)

56
 3.Electrocardiograma-EKG – este un grafic reprezentând curenții produși de
contracțiile inimii. Modificările electro-cardiografice sunt inconstante, dar într-un
context evocator, au o valoare considerabilă pentru diagnostic.
În ordinea desccrescândă a frecvenței pot apărea:
-tahicardia discordantă cu febră
-alungirea intervalului PR pe electrocardiogramă
-blocuri cardiace atrio-ventriculare de gradul 2
-tulburări de ritm, ritmuri joncționale, aritmie extrasistolică
4.Ecocardiografia –este tehnica de explorare a inimii cu ajutorul
ultrasunetelor evidențiează prezența pericarditei dilatațiilor cavitătilor atriale și
ventriculare, regurgitărilor mitrale sau aortice, modificărilor funcției miocardice,
este necesară în cazurile unde se constată apariția suflurilor cardiace
vasculare,pentru analiza dinamicii valvulare și a consecințelor locale ale procesului
reumatismal. De asemenea, prin ecografia cardiacă se pot aprecia dimensiunile
cavităților cardiace și eventuale colecții lichidiene pericardice.
5.Examenul radiologic – asociează modificarea siluetei cardiace în cazul unor
valvulopatii anterior constituite, de asemenea prezența cardiomegaliei și a reducerii
amplitudinii mișcărilor cardiace (semne amiocarditei și pericarditei). Examenul
plamânilor permite evidențierea semnelor de insuficiență cardiacă (stază pulmonară)
precum și a infiltrațiilor parenchimatoase și a pleureziei reumatismale.
RAA daca nu este depistat la timp, poate crea pacienților numeroase probleme
de sănătate și de perturbare a imaginilor de sine mai târziu.
Durerea din această boală este deranjantă, te poate trezi noaptea și mai mult
decât atât ne pune în imposibilitatea de a ne exercita serviciul și chiar activitățile
zilnice.

57
 3.8. PREGĂTIREA PACIENTULUI ȘI EFECTUAREA TEHNICILOR
IMPUSE DE AFECȚIUNE
Pregătirea pacientului pentru exudatul faringian.
Asistenta medicală va educa pacientulca în ziua respectivă să nu se spele pe
dinți și să nu fi luat antibiotice înaintea probei. Explică pacientului în ce constă
proba, îl cheamă în sala de tratamente, îl așează pe scaun cu capul lăsat pe spate, îl
acoperă cu o aleză( uneori recoltarea poate cauza vărsături), pregăteștematerialele
necesare:
- mănuși sterile
- eprubetă cu ansă sterilă și mediu de cultură.
Se spală pe mâini, îmbracă mănușile și- l roagă pe pacient să deschidă larg gura
cu capul pe spate, la nevoie cheamă o a doua asistentă sa-l sprijine pe pacient, scoate
ansa din eprubeta, șterge partea internă a obrazului și vălul palatin precum și ușor
lueta pacientului, apoi introduce ansa in epubretă. Pune capacul si o etichetează,
apoi duce eprubeta la labortator. Depistarea unui titru (număr) crescut de anticorpi
antistreptococ (sunt molecule care se fixează de bacterie și o neutralizează). Acest
test poartă numele de test ASLO și reprezintă un test de rutină la un pacient
suspectat de R.A.A.

58
 Pregătirea pacientului pentru puncția venoasă.
Punția venoasă reprezintă crearea unui căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncție.
Scop: -explorator=recoltarea sângelui pentru examene de laborator
(biochimice, hematologice, serologice, bacteriologice)
-terapeutic: administrarea unor medicamente sub forma injecției si
perfuzii intravenoase
-recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
-executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
-sângerarea 300-500ml în edemul pulmonar acut, HTA
Locul puncției: -Venele de la plica cotului (bazilica și cefalica) unde se
formează M-ul venos, prin anastomozarea lor; venele antebrațului, venele de pe fața
dorsală a mâinii, venele subclaviculare, venele femurale, venele maleolare interne,
venele jugulare și epicraniene mai ales la sugari si copii mici.
Materiale necesare: mănuși chirurgicale sterile, pernă elastică pentru sprijinirea
brațului, mușama, aleza, substnță dezinfectantă, alcool, tinctură de iod, ace de 25-
30mm, cu diametru 6/10, 7/10, 10/10mm în funcție de scop, pense, tampoane,
garou, eprubete uscate si etichetate, fiole cu soluții medicamentoase, soluții
perfuzabile și tăviță renală.
Pregătirea instrumentelor și materialor necesare:
- se aleg materialele necesare și se așează pe tavă.
-se transportă tava cu materiale în apropierea bolnavului
Pregătirea fizică si psihică a bolnavului:
-se anunță bolnavul și i se explică necesitatea tehnicii
-se așează bolanvul în poziția necesară ( în funcție de sediul în care se execută)
-în laborator, dispensar, bolnavul stă în poziție șezând pe un scaun cu membrul
superior în abducție, extensie și supinație
-în salon, bolnavul stă culcat în pat în decubit dorsal cu membrul superior
sprijinit în extensie abducție și supinație

59
 -se dezbracă brațul ales, astfel ca hainele să nu impiedice circulația de
reîntoarcere
-se așează subrațul bolanvului, perna elastică și apoi mușamaua
-se solicită bolnavului să mențină brațul în poziție necesară
-se stabilește brațul la care se face puncția
-se examinează calitatea și starea venelor de la plica cotului
-se stabilește locul de executare a puncției
Efectuarea puncției
-se aplică garoul elastic, la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a
brațului
-cu indexul mâinii stângi se palpează locul pentru puncție
-se dezinfectează locul puncției cu un tampon cu alcool sau tinctură de iod
-se cere bolnavului să închidă și să deschidă pumnul de câteva ori și să rămână
cu el închis
-se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5cm sub locul puncției
exercitând o ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine, se
fixează acul la holder, holderul în mâna dreaptă între police și restul degetelor se
prinde cu acul traversând în ordine tegumentul în direcția oblică (unghi de 30 grade)
apoi peretele venos învingând o rezistență elastică, până când acul înaintează în gol
-se schimbă direcția acului (1-2cm) în lumenul venei
-se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase
-se îndepărtează acul dupa recoltare făcându-se stază venoasă dupa executarea
tehnicii prin desfacerea garouli si desfacerea pumnului
- se aplică tamponul îmbibat în alcool la locul de pătrundere a acului și se
retrage brusc acul
- se comprimă locul puncției 1-3 min, brațul în poziție verticală.
Îngrijirea bolnavului după tehnică
- se face toaleta locală a tegumentului
- se schimbă lenjeria dacă este murdară

60
 - se asigură o poziție comodă în pat
- se supraveghează pacientul.
Pregătirea pacientului pentru electrocardiogramă
EKG- este un grafic reprezentând curenții produși de contracțiile inimii.
Modificările electrocardiografice sunt inconstante, dar într-un context evocator
au o valoare considerabilă pentru diagnostic.
În ordinea descrescândă a frecvenței pot apare:
- tahicardia discordantă cu febră
- alungirea intervalului PR pe electrocardiogramă
- blocuri cardiace atrioventriculare de gradul 2
- tulburări de ritm, ritmuri joncționale, aritmie extrasistolică.
Asistenta are rolul să:
- pregătesc pacientul din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorii
emoționali
- transport bolnavul în sala de înregistrsre
- așez bolnavul culcat pe patul de consultații și îl rog să-și relaxeze musculatura
- dezbrac pacientul în zonele în care se aplică electrozii
- după efectuarea probei ajut bolnavul să se îmbrace și-l transport înapoi în
salon
Modul de așezare a electrozilor
- montarea electrozilor pe membre:
roșu= mâna dreaptă
galben=mâna stângă
verde=picior stâng
negru=picior drept
- montarea electrozilor precordiali:
V1=spațiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
V2=spațiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului
V3=între V2 și V4

61
 V4=spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară(apex)
V5=la intersecția de la orizontala dusă din V4 și linia axilară anterioară
stângă
V6=la intersecția dintre orizontala dusă din V4 și linia axilară mijlocie
stângă

3.9.PREGĂTIREA PREOPERATORIE ȘI ÎNGRIJIRILE

POSTOPERATORII
1. Pregătirea generală preoperatorie: constă în examenul clinic și paraclinic,
pregătirea psihică, îngrijiri igienice, urmărirea funcțională, vitală și vegetativă,
precum și observarea schimbării în starea bolnavuluiși regimul dietetic preoperator.
Examenul clinic: Acesta este efectuat de către medicul chirurg, ajutat de
asistenta medicală și pune în evidență starea fiziologică a bolnavului dând totodată
posibilitatea depistării unor deficiențe ale organismului și ale unor deficiențe ale
organismului și ale unor boli însoțitoare. El este completat de examinări paraclinice.

62
 Pregătirea psihică: Bolnavul este informat despre necesitatea intervenției
chirurgicale, riscul, eventualele mutilări și i se cere consimțământul. Se fixsează
data intervenției.
Bolnavul este înconjurat cu solicitudine și atenție. Se suprimă tot ceea ce ar
putea produce bolnavului stsrea de neliniște.
Bolnavului i se creează o stare de confort psihic, oferindu-i-se un mediu
ambiant plăcut. I se asigură legătura cu aparținătorii.
Îngrijiri igienice: Dacă starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi
îndrumat, ajutat să facă baie sau duș, urmat de igiena cavității bucale, îngrijirea
părului, tăierea unghiilor.
Asanarea focarului de infecție. Se efectuează controlul stomatologic la
indicația medicului .
Urmărirea funcțiilor vitale: măsurarea și notarea TA ; măsurarea și notarea
pulsului; măsurarea și notarea temperaturii; observarea și notarea respirației ;
observarea diurezei; observarea scaunului.
2. Pregătirea din preziua operației:
- Pregătirea generală : asigurarea repausului fizic, psihic și intelectual; la
prescripția medicului, seara se administrează un calmant; asigurarea alimentației
necesare normale, alimente ușor digerabile; evacuarea intestinului, clismă( dacă nu
sunt contraindicații); asigurarea igienei corporale; se va efectua baie sau duș.
- Pregătirea locală: se curață pielea pe regiuni; pilozitatea se rade cu grijă,
evitându-se să se producă mici tăieturi( poartă de intrare pentru infecții , dureroasă
la efectuarea dezinfecției); se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter
(cu grijă să nu se scurgă pe regiunea perianală); se dezinfectează pielea cu un
antiseptic(alcool, tinctură de iod); se acoperă câmpul operator la indicația medicului.
Pregătirea din dimineața intervenției:
- se întrerupe alimentația ; bolnavul nu mănâncă cel puțin 12 ore înaintea
intervenției chirurgicale;

63
 - îmbrăcarea se face cu cămașa de noapte(pentru femei) sau pijama( pentru
bărbați) și șosete în picioare;
- protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon și puse
în noptiera bolnavului;
- bijuteriile vor fi predste familiei sau administrației spitalului ;
- îndepărtarea lacului de pe unghii ca și a rujului de pe buze( prezența lor face
dificilă depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoză la nivelul
extremităților);
- golirea vezicii urinare ; bolnavul va avea o micțiune voluntară sau se
efectuează sondaj vezical;
- se va administra hipnotic opiaceu(morfină, mialgin) sau un barbituric(
fenobarbital). Se administrează un vagolitic( atropina). Dozele și ora injectării sunt
indicate de medicul anestezist.
3. Pregătirea specială a bolnavilor cu risc operator
Îngrijirile acordate acestora, urmăresc să corecteze deficiențele organismului și
să restabilească echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator și pentru a evita
complicațiile ce se pot produce, atât în timpul intervenției cât și după aceasta.
Îngrijirile postoperatorii
Încep imediat după intervenția chirurgicală și durează până la vindecarea
completă a bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se acordă pentru stabilirea funcțiilor
organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii și prevenirea complicațiilor.
Bolnavul operat sub anestezie generală, trebuie supravegheat cu toată atenția până la
apariția reflexelor( de deglutiție, tuse, faringian și cornean), până la revenirea
completă a stării de conștiență cât și în orele care urmează, de altfel transportul din
sala de operație se execută după revenirea acestor reflexe.

64
 3.10. EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE – PROFILAXIA BOLII
Cunoscând că boala este rezultatul unui complex de factiori etiologici și
numai prin înlăturarea lor se realizează profilaxia.
Obiectivul profilaxiei este deci, atacarea și suprimarea tuturor factorilor
eiologici și patogenetici, pentru că organismul să-și poată continua adaptarea fără să
ajungă la conflictul acut intolerabil de dezechilibru cu mediul. Pentru realizarea
acestui deziderat, se impune asanarea mediului extern, prin ridicarea potențialului de
rezistență îndreptat conta factorii nocivi reumatogeni.
Principiile profilaxiei sunt, generale: dietetice, cultura fizică, evitarea
surmenajului, organizarea rațională a mncii și odihnei, evitarea toxicelor și a tuturor
cauzelor care ar slabii actțiunea favorabila a SNC, amerliorarea condițiilor
reumatogene externe, lupta contra infecțiilor acute ale căilor repsiratorii superioare,
a epidemiologiei streptococului hemolitic.
Asemenea acțiuni complexe vizează sectoare întregi ce se adresează întregii
populații.
Pentru a putea expune mai sistematic măsurile profilactice recomandate,
sunt:
Profilaxia primară
Profilaxia infecțiilor streptococice se face prin depistarea precoce a cazurilor
de boală, izolarea și tratarea acestora și prin supravegherea convalescenților pentru
prevenirea instalării complicațiilor grave nesupurative.
Diagnosticul precoce și inițierea promptă a terapiei anitbiotice sunt
preferabile.Penicilina este medicamentul de elecție în tratamentul infecțiilor
streptococice, dar alte infecției și de susceptibilitatea și rezistența individuală la
anitbiotice .
Infecțiile cutanate streptococice necesita uneori doar tratament local, cu
unguente cu antibiotice, însă, în unele cazuri poate fi necesar și un tratament pe cale
orală.

65
 Profilaxia secundară
După instituirea tratamentului, a repausului și a tuturor celorlalte măsuri, se
trece la protecșia cazului și la organizarea corectă a timpului de repaus și de lucru,
se recomandă factorilor de risc, utilizarea profilactictă a vitaminoterapiei.
Odată dispensarizat, bolnavul, trebuie supus controlului lunar clinic și de la
laborator, sesizând semnele de evolutivitate, cei vindecați trebuie sa facă control la
șase luni, în scop informativ, asupra stării lor de sănătate, cu aceleași investigații
clinice și de laborator ca si cei activi.
Bolnavii înregistrați rămân în evidență cinci ani. Dacă tot timpul
dispensarizării acestei perioade nu mai prezintă semne clinice sau de laborator, de
activitate, sunt scoși din evidentă rămânând sub control sanitare șase luni.
Aplicând cu rigurozitate bolnavului declarat toate principiile de profilaxie
preconizate, se poate ridica la maximum eficiența dispensarizării acestor bolnavi.
Numai o aplicare sistematică a profilaxiei poate duce la scăderea mordbidății
și infirmităților reumatismale.
Profilaxia terțiară
Perosanele care prezintă infirmitate sau sechele de reumatism articular acut
sunt sfătuite să-și aleaga profesii cu risc profesional scăzut, să nu lucreze în mediu
umed, în frig sau condiții ce impun forță fizică.
Sa evite profesiile care predisupun la sedentarism și obezitate.
Supraveghere medicală activă prin dispensarizare.
Rolul asistentei medicale în educarea pacientului
Asistenta medicală îi va explica pacientului cum se evită eforturile, lucru
obligatoriu în reumatismul articular acut. Gimnastica abuzivă și forțarea mersului nu
ajută, ci sporește uzura. De aceea asistenta medicală va realiza împreună cu
pacientul un program de gimnastică.
Îî va explica bolnavului că gimnastica pentru aparatul locomotor dezvoltă
mișcările articulațiilor contractate sau anchilozante, atenuează durerile spontane sau

66
provocate de mișcare, își recapătă starea de excitabilitate normală precum și
elasticitatea pierdută.
Asistenta va avea grijă ca pacientul să execute mișcări și amplitudine mică
în jurul axelor fiziologice ale articulațiilor.
Mișcările trebuiesc respectate în cursul zilei și asocitate cu termoterapie,
masaj.

Combaterea eventualului handicap psihosocial

Pe cât posibil persoanele cu risc crescut de a face reumatism articular acut,
vor fi sfătuite să nu-și aleagă profesii cu risc profesional așa mare, să nu lucreze în
umiditate mare, frig, sau condiții care impun forță fizică.
Vor evita de asemenea, profesiile care predispun la sedentarism și obezitate.
Supravegherea medicală activă prin sistemul de dispensarizare a tuturor
celor supuși profilaxiei este și ea o acțiune ce trebuie desfășurată cu seriozitate și
competență.
Profilaxia urmăreșste educarea în vederea unui comportament adecvat de
viață, chiar orientarea profesională a descedenților, deci a persoanelor susceptibile
de a face boala.
Foarte important este și profilaxia complicațiilor realizabilă prin asigurarea
cooperării bune și prin recomandări ferme și judicioase.

3.11. EXTERNAREA PACIENTULUI

Momentul plecării pacientului este stabilit de medicul șef de secție. În
legătură cu aceasta, asistenta medicală are o serie de sarcini. Astfel ea va aduna
toată documentația relativă la bolnav pe care va pune la dispoziția medicului de
salon, în vederea formulării epicrizei .
Asistenta va fixa împreună cu aparținătorii(în cazul copiilor) ora plecării
pentru a-i putea asigura alimentația până la ultimul moment. Va verifica mai departe
dacă hainele cu care a venit sunt corespunzătoare anotimpului.

67
 Asistenta va anunța cu 2-3 zile înainte familiei data ieșiri din spital.
Asistenta aprofundează cu bolnavul indicațiile primite de la medic și cuprinse
în biletul de externare. Va lămuri în special pprescripțiile relative la regimul dietetic,
insistând asupra variabilității posibile de alimentație în cadrul regimului, precum și
asupra modului de preparare a alimentelor prescrise.
Va fi anunțat cabinetul de teritoriu de externarea pacientului pentru ca acesta
să fie dispensarizat și supravegheat 3-6 luni.
De asemenea se va institui tratament profilactic cu Moldamin timp de 6 luni
urmând ca pacientul să fie din nou testat.
Tegumentele și mucoasele vor fi verificate pentru ca acestea să nu prezinte
leziuni de grataj infectate sau semne de grataj nevindecate.
Regimul alimentar va fi unul de covalescență și apoi de refacere cu multe
vitamine și proteine, având în vedere și hidratarea corespunzătoare vârstei.
Recomandări la externare:
- să urmeze tratamentul conform Rp
- să efectueze Moldamin timp de 3 luni
- să revină la control după 7 zile
- să urmeze regim desodat
- să efectueze mișcări ușoare, să evite loviturile articulare, să-și protejeze
organismul de frig sau apă rece
- să-și schimbe locul de muncă dacă se impune.

68
 CAPITOLUL III. ÎNGRIJIRI SPECIFICE
Prezentarea cazurilor de boală
STUDIU DE CAZ I
SURSE DE INFORMARE:-pacientul
-documentele medicale
-foaia de observaţie
-echipa medicală
TEHNICI DE OBŢINERE A DATELOR:
-observarea pacientului
-interviul pacientului
-luare de notiţe
DATE RELATIV STABILE:
-Nume: M Prenume: E Vârsta:58
Sex: F Religia: Ortodoxă Naţionalitatea:Română
DATE VARIABILE:
Domiciliul:Telega
Spaţiul de locuit:Salubru
DATE ANTROPOMETRICE:
Greutatea:73kg
Înălţimea:1,62
Grup sanguin.AII
Date ale funcţiilor vitale la internare:
TA-170/90mmHg
P-90b/min
R-19r/min
T-37,6

LIMITE SENZORIALE:
Alergii:Neagă

69
 Acuitate vizuală:Nu prezintă dereglări
Mobilitate:Bună
Eliminări:Frecvente
Somn:Insomnie
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:
-MAMA-RAA , operație de colecist
-TATA-IMA

ANTECEDENTE PERSONALE:
Colecistoctemie , hepatita B, gastrită cu reflux, pancreatită.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Aparatul respirator:Torace normal conformat , tahipnee

Aparat cardiovascular:TA:170/90mmHg, HTA, ușoară tahicardie,zonă
precordială cu aspect normal
Aparat digestiv: Tranzit intestinal prezent, abdomen sensibil pe linia mediană
Aparat uro-genital: Loje renale nedureroase , poliurie
Sistem muscular:Masele musculare normal repartizate cu tonicitate normală
Sistem osteo articular: Durerea membrului inferior drept
Sistem ganglionar: Ganglioni limfatici nedurerosi
Ţesut adipos: Normal repartizat pe membre,abdomen , pliu abdominal de 6
cm
Sistem nervos: Agitație, anxietate, ROT prezente
Tegumente şi mucoase:Calde ,prezintă edeme
Stare generală: Alertată

70
DATE LEGATE DE BOALĂ:

Motivele internării
Pacienta se prezintă la camera de gardă cu stare alertată, impotență funcțională
a membrului inferior drept la nivelul articulației genuchiului drept cu edem local,
dureri lombo-sacrate, anxietate, fatigabilitate, subfebrilitate.

Istoricul bolii:

Pacienta în vârstă de 58 ani se prezintă la camera de gardă cu stare alertată,

impotență funcțională a membrului inferior drept la nivelul articulației genuchiului
drept cu edem local, dureri lombo-sacrate , anxietate, fatigabilitate, subfebrilitate
asociate cu micțiuni frecvente. A avut recent pusee de faringită, laringită, angină
eritematoasă. Afirmă ca în urmă cu 2 ani a facut colecistoctemie.

Diagnosticul de internare: Reumatism articular acut în observație.

Data internarii: 20.02.2019

71
 II.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

NEVOIA DIAGNOSTICUL DE
FUNDAMENTALĂ ÎNGRIJIRE PUNCTAJ
NESATISFĂCUTĂ PROBLEMA ETIOLOGIA MANIFESTĂRI ACORDAT
SURSA DE DE DEPENDENŢĂ
DIFICULTATE
1.Nevoia de-a
respira si a -alterarea circulației - obstrucția căilor - stare generală 2
avea o buna -alterararea mobilității circulatorii alertată
circulatie -alterarea conforului fizic și genuchi
- dureri - tahicardie, tahipnee
psihic drept - edeme femurale
- stare generală și gambiere
alertată

2.Nevoia de-a bea si- - alterarea - creșterea - stare generală alertată

a manca alimentației prin temperaturii - inapetență 3
deficit corporale - fatigabilitate
- alterarea - stare generală - anxietate
tegumentelor și alertată
mucoaselor - alimentație
- risc de deshidratare inadecvată vârstei

3.Nevoia de-a - alterarea - lipsa ingestiei de - deshidratare

elimina eliminărilor prin deficit lichide - anxietate 1
- alterarea stării generale - lipsa mobilizării - dureri femurale și
- stare generală gambiere
alertată
4.Nevoia de-a se - alterarea - dureri femurale și - dezechilibru,
misca si a coordonării în mișcare gambiere deshidratare 4
avea o buna - postură inadecvată - anxietate, - anxietate,
postura -alterarea afectarea psihicului fatigabilitate
mobilității,musculaturii - afectarea circulației - insomnie,
circulației periferice - subfebrilitate dureri, edeme

- alterarea
5.Nevoia de-a dormi si-a se somnului și - afectarea - insomnie, dureri,
odihni odihnei psihicului, anxietate edeme 4
- alterarea confortului fizic
- afectare
și organică - anxietate,
psihic fatigabilitate
- alterarea stării generale

6.Nevoia de-a se
imbraca si
dezbraca

72
7.Nevoia de-a - subfebrilitate - proces infecțios, - prin frisoane
mentine inflamator 1
temperatura
corpului
in limite normale

8.Nevoia de-a fi
curat, ingrijit,
de-a proteja
tegumentel si
mucoasele

9.Nevoia de-a evita

pericolele

10.Nevoia de-a
comunica

11.Nevoia de-a
actiona
conform propriilor
convingeri si valori,
de-a practica religia

12.Nevoia de-a fi
preocupat in vederea
realizarii

13.Nevoia de-a se
recrea

14.Nevoia de-a
invata cum sa-ti
pastrezi sanatatea

73
 III.PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

Obiective pe termen Obiective pe termen Obiective pe termen

scurt mediu lung
Pacienta să: Pacienta să:
- nu mai prezinte dureri Pacienta să: - prezinte o stare de bine
- nu mai fie deshidratată - nu-și altereze tegumentele fizic și psihic
- nu mai prezinte stare și mucoasele - nu prezinte edeme
generală alertată - fie echilibrată - prezinte culoare
- să-și prezinte starea de hidroelectrolitic tegumentară normală
bine - se poată odihni - să urmeze tratamentul prescris
- prezinte FV în limite - se poată alimenta corespunzător
de medic
fiziologice - prezinte eliminări urinare - să-și recapete
- nu mai prezinte durere la nivelul
fiziologice normale independența în cea mai
genuchiului scurtă
drept perioadă de timp

74
 APLICAREA ÎNGRIJIRILOR

Data Probleme de dependenţă Obiective Intervenţii autonome Intervenţii delegate Evaluare

20.02 - Alterarea circulației -Pacienta să - am preluat pacienta de la - am recoltat analize la - în aceeași zi
2019 și a confortului fizic și prezinte camera de gardă recomandarea medicului aceeași stare
psihic circulație - am pregătit salonul pentru - am efectuat testare la
- Alterarea tegumentelor șiadecvată, să internare și am familiarizat medicamente înainte de
mucoaselor nu mai pacienta cu activitățile din administrare
- Diminuarea mobilității prezinte spital( ora de tratament, vizita - am administrat tratament - A doua zi nu
edeme, medicului) antalgic, analgezice, sedativ mai prezintă
tegumentele - am măsurat funcțiile vitale și antiinflamator conform tahipnee
și mucoasele - am așezat comod pacienta în FO - stare amelio-
să nu se pat și am educat-o în ceea ce - am ajutat medicul la rată
altereze privește repausul la pat și efectuarea anumitor - pacienta pre-
poziția investigații zintă un somn
- am administrat liniștitor din
21.02 fraxiparină punct de vedere
2019 - Alterarea eliminărilor Să nu mai -Am asigurat hidratarea pentru profilaxia calitativ și
- Deficit de autoîngrijire prezinte - am calmat pacienta încercând trombozei cantitativ
- Alterarea imaginii de durere la să o fac să aibă încredere în - am efectuat testele de
sine nivelul mine coagulare.
genuchiului - am însoțit pacienta la
drept sau investigații
stare generală - am urmărit caracterul durerii
75
 alertat - am efectuat bilanțul hidric și
am stabilit regimul alimentar
și hidric

- Alterarea stării de
nutriție
- Alterarea tisulară și Să se poate - M-am ocupat de igiena patu-
celulară odihni, să lui și igiena corporală a pacien- - A treia zi starea
22.02. - Alterarea comunicării se poată tei Sa generală s-a
2019 alimenta și - am temometrizat pacienta ameliorat
hidrata - am asigurat microclimat
corespunzător, pentru odihnă
să prezinte - am urmărit efectul medicației
culoare efectuate
tegumentară - am analizat starea genuchiului
normală. pacientei: nu mai prezintă
durere profundă
- s-a mai familiarizat cu spita-
lizarea
- am educat pacienta și am
prezentat starea generală
medicului de gardă
- am mers cu pacienta la
radiologie
- am supravegheat eliminările
- am urmărit somnul pacientei
și starea de relaxare
76
- am supravegheat pacienta
după fizioterapie
- am verificat starea edemelor
și a eritemelor
- am pregătit psihic și fizic
pentru consult
- am încurajat pacienta să se
mobilizeze măcar la masă, la
igiena dinților, a feței
- am vorbit cu pacienta despre
regimul alimentar desodat,
care o nemulțumește
- am supravegheat tegumentele
și mucoasele
- nu prezintă leziuni, eritemul
s-a mai redus
- am discutat despre problema
insomniei și am înlătutat cauzele
- am educat pacienta în ceea ce
privește poziția ei în pat(cu
piciorul mai sus decât corpul)
- am efectuat bilanțul hidric și
m-am asigurat câ pacienta nu
prezintă edeme
- a avut scaun spontan,micți-
unile sunt fiziologice normale
- am efectuat educație pentru
sănătate pacientei
77
- m-am asigurat că are cu cine să p
plece acasă
- am educat pacienta cu privire
la poziția ei în pat la domiciliu
- am educat pacienta să-și
administreze etratamentul
- am educat pacienta ce anume
să mănânce
- am vorbit cu pacienta despre
modul în care se poate mobiliza
activ la domiciliu
- am programat pacienta la
control

78
 TRATAMENTUL EFECTUAT

Nr. Denumirea Forma de Acţiune Mod de Doza zilnică

crt. medicamentului prezentare administrare
1. Refen Fiole Antiinflamator i.m. 2f/zi

2. Milgama N Tablete sau fiole

Neurovitamine Oral sau i.v. 1 f/zi

3. Indometacin Supozitoare Analgezic, Intra-rectal 1 supozitor/12h

antiinflamator
4. Glucoză 5% Flacon 250mlRestabilire Perfuzabile Pev1/zi-4 zile
hidroelectrolitică
5. Vitamina B1 Fiole Regenerare i.m . 1 f/zi
Vitamina B12 tisulară
6. Almiral Fiole Antiinflamator i.m. 1-2 f/zi

7. Diazepam Tablete sau Sedativ La nevoie La nevoie 1

fiole seara sau seara
oral
8. Fraxiparină Seringă cu Anticoagulant s.c. 1 f/ 8h
substanță
2 ml
9. Penicilină G Flacon Antibiotic i.m 2.000.000 la 8h

10. Dexametazonă Fiole Antiinflamator i.m. 1 f/ zi

11. Ser
SerRRinger Flacon Regenerare minerală
PEV 500ml/zi

12. Tramadol Fiole sau Antalgic i.m sau oral 1f/zi

tablete

79
 EXAMENE DE LABORATOR

Nr. Denumirea analizei Modul de recoltare Valori Valori

Crt. normale obţinute
1. Sistemul de coagulare:
Timp de sângerare Puncţie pe faţa 2’-4’ 2
Timp de coagulare anterioară a lobului 6’-12’ 10”
urechii
Timp Quick Puncţie venoasă 3 ml 12’’-16’’ 10”
(de protrombină) sânge simplu

Puncţie venoasă 4,5 ml

Timp Howell sânge pe 0,5 ml oxalat 60’’-120’’
Na
Vacutainer albastru

- Fibrinogen - 200- 355mg

400mg% %
2. Elemente figurate ale
sângelui: 4.000-
Leucocite Puncţie venoasă 2 ml 10.000/mm 10000/
Hematii sânge în sticluţă EDTA 3 mm3
Trombocite Vacutainer mov 4-5 13%
mil./mm3 210.500
Hematocrit 250.000- /mm3
400.000/m 42%
m
36-46%
3. VSH Puncţie venoasă fără 3-5 mm la
stază 1,6 ml sânge pe 1 oră
0,4 ml citrat de Na 5-10 mm la 4/12mm
Vacutainer negru 2 ore /h

4. Aparat renal: Puncţie venoasă 4,5 ml

Uree sânge pe 0,5 ml fluorură 20-40 mg%
Creatinină de Na 0,6-1,3
Acid uric Vacutainer
80 roşu mg%
 Glicemie 3-7 mg% 110mg/
Sumar urină 50-100 ml urina de 60-90mg/dl dl
dimineaţă Urină
normal
colorată,gal
ben
Citrin,fără
oxalaţi de
Ca
5. Funcţie hepatică: Puncţie venoasă 5 ml
TGO sânge simplu 4-13 U.I.
TGP vacutainer roşu 5-17 U.I.
Timol 1,5
U.MacLaga
n

6. Bilirubină Puncţie venoasă 5 ml 0,3-1mg/dl

7. Amilaze sânge simplu 30-160 UI/l
8. Glicemie vacutainer roşu 60-90mg/dl
9. Calcemie 9-
10,5mg/dl

10. ASLO Vacutainer cu 200 UI/ml 600

capac roșu prin UI/ml
puncție venoasă

5-10ml sânge

11. Exudat faringian Eprubetă cu tampon Streptococu Streptoc

faringian l ocul
Betahemoli Betahe
tic molitic
Absent Prezent

81
 IV.EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 04.03.2019

Starea la externare:
Pacienta prezintă stare generală ameliorată, fără impotență funcțională, fără
dureri ale membrelor, hidratare corespunzătoare, s-au reluat eliminările, starea de
nutriție s-a ameliorat, nu mai prezintă pericol de paralizie.
Se externează în stare ameliorată.
Starea psihică este bună.
Bilanţul autonomiei:
Pacienta la internare prezintă grad de dependență 3 având următorul
diagnostic de nursing:
- alterarea circulației membrelor inferioare
- alterarea confortului fizic și psihic
- alterarea echilibrului
- alterarea alimentației și hidratării
După două zile pacienta prezintă semi-autonomie ,deoarece începe să se
îngrijească , nu mai prezintă dureri, funcțiile vitale sunt bune, starea generală se
ameliorează .
În ziua externării este independentă.
Recomandări la externare:
Să evite frigul și factorii alergeni
Să urmeze tratamentul conform Rp
Să fie dispensarizată
Să se hidrateze corespunzător
Să revină la control peste 7 zile
Să evite ortostatismul

82
Să mențină membrul drept mai sus decât corpul cel puțin de 3-4 ori/zi
Să se alimenteze corect , astfel încât să nu se constipe
Să se odihnească cel puțin 8-10 ore pe noapte
Să ia suplimente de calciu și vitamine
Să facă profilaxie cu Moldamin 3 săptămâni .

83
 STUDIU DE CAZ II

SURSE DE INFORMARE: -pacientul

-documentele medicale
-foaia de observaţie
-echipa medicală
TEHNICI DE OBŢINERE A DATELOR:
-observarea pacientului
-interviul pacientului
-luare de notiţe
DATE RELATIV STABILE:
-Nume:T Prenume:V Vârsta:63ani
Sex: F Religia: Ortodoxă Naţionalitatea:Română
DATE VARIABILE:
Domiciliul: Cornu
Spaţiul de locuit: Salubru

DATE ANTROPOMETRICE:
Greutatea:70kg
Înălţimea:1,58cm
Grup sanguin.A II
Date ale funcţiilor vitale la internare:
TA-180/100mmHg
P-100p/min
R-20r/min
T-37,5

LIMITE SENZORIALE:
Alergii:Neagă

84
 Acuitate vizuală:Diminuată
Mobilitate:Diminuată
Eliminări:Frecvente
Somn:Insomnii
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:
-MAMA-Fără probleme de sănătate
-TATA-Fără probleme de sănătate
ANTECEDENTE PERSONALE:
Insuficiență cardiacă, discopatie lombară

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Aparatul respirator:Torace normal conformat.

Aparat cardiovascular:TA:180/100mmHg, tahicardie .

Aparat digestiv: Abdomen nedureros la palpare, tranzit intestinal prezent.
Aparat uro-genital: Loje nedureroase ,micțiuni spontane.

Sistem muscular: Masele musculare normal repartizate cu tonicitate normală.

Sistem osteo articular: Modificări anatomice la glezna dreaptă, eritem la nivelul
articulațiilor.
Sistem ganglionar:Ganglioni limfatici dureroși , palpabili.

Ţesut adipos: Normal repartizat pe membre, abdomen, pliu abdominal 6cm.

Sistem nervos:Agitație, anxietate, ROT prezente.
Tegumente şi mucoase:Cade și palide, edeme.

Stare generală: Alertată

85
DATE LEGATE DE BOALĂ:

Motivele internării:
Pacienta se prezintă la camera de gardă cu dureri mari la nivelul membrelor
inferioare , anxietate, agitație, insomnie.
Istoricul bolii:
Pacientă în vârstă de 63ani se prezintă la UPU cu dureri mari la nivelul
membrelor inferioare, febră, impotență funcțională, eritem la nivelul articulațiilor,
modificări anatomice la glezna dreaptă , anxietate marcată . La consult medicul
decide internarea pacientei.

Diagnosticul de internare:
Reumatism articular acut.

Data internării:
27.02. 2019

86
 II.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

NEVOIA PUNCTAJ
FUNDAMENTALĂ DIAGNOSTICUL DE ACORDAT
NESATISFĂCUTĂ ÎNGRIJIRE
PROBLEMA ETIOLOGIA MANIFESTĂRI
SURSA DE DE DEPENDENŢĂ
DIFICULTATE
1.Nevoia de-a r - alt. respirației și - obstrucția căilor - stare generală alertată
espira si a avea circulației circulatorii venoase - tahicardie, tahipnee 3
o buna circulatie - alt. confortului fizic și
sau capilare - dureri a gambei
psihic - stare generală drepte
- alt. mobilității alertată - edeme gambiere și
- dureri glezna glezniere
dreaptă
2.Nevoia de-a bea - alt. alimentației - creșterea temperaturii - stare generală alertată
si-a manca prin exces de corporale-subfebrilitate - inapetență 4
alimente grase și - stare generală alertată - anxietate
condimente - alimentație neadecvată - fatigabilitate
- alt. tegumentelor vârstei
și mucoasa vaselor - exces de sare și condi-
- risc de deshidratare mente

3.Nevoia de-a - alt. eliminărilor - lipsa ingestiei de - anxietate

elimina prin deficit lichide - deshidratare 2
- alt. stării generale - stare generală alertată - dureri gambiere
- lipsa mobilizării

4.Nevoia de-a se - alt. coordonărilor - dureri gambiere - dezechilibru

misca si a avea în mișcare - stare de subfebrilitate - deshidratare 4
o buna postura - postură inadecvată - anxietate - anxietate
- alt. mobilității - lipsa cunoașterii de sine - fatigabilitate
- alt. musculaturii - afectarea circulației
- alt. circulației
periferice

5.Nevoia de-a dormi - alt. somnului și - afectarea psihicului - insomnie

si-a se odihni odihnei - anxietate - dureri 3
- alt. confortului fizic
- afecțiune
și organică - anxietate
psihic - edeme
- alt. stării generale - fatigabilitate

6.Nevoia de-a se - alt. coordonării în - durere la glezna dreaptă - dificultatea de a

imbraca si dezbraca mișcare - anxietate, afectarea Rămâne în poziție 2
psihicului funcțională
- anxietate, durere

87
7.Nevoia de-a
Mentine temperatura
corpului in limite
normale

8.Nevoia de-a fi
curat, ingrijit,de-a
proteja tegumentele
si mucoasele

9.Nevoia de-a evita

pericolele

10.Nevoia de-a
comunica

11.Nevoia de-a
actiona conform
propriilor convingeri
si valori, de-a
practica religia

12.Nevoia de-a fi
preocupat in vederea
realizarii

13.Nevoia de-a se
recrea

14.Nevoia de-a
invata cum sa-ti
pastrezi sanatatea

88
 III.PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

Obiective pe termen Obiective pe termen Obiective pe termen

scurt mediu lung
Pacienta să: Pacienta să : Pacienta să:
- nu mai prezinte dureri - fie echilibrată - prezinte o stare de bine
- nu mai fie deshidratată hidroelectrolitic psihic și fizic
- nu mai prezinte - beneficieze de tegumente - prezinte culoare
parestezii și mucoase integre curate egumentară normală
- nu mai prezinte stare - nu mai prezinte edeme - nu mai prezintă stare
alertată - se poată alimenta corect alertată
- prezinte FV in limite - beneficieze de somn - urmeze tratamentul
fiziologice cantitativ și calitativ prescris de medic
- și recapete independența
în cea mai scurtă perioadă de
timp.

89
 APLICAREA ÎNGRIJIRILOR

Data Probleme de dependenţă Obiective Intervenţii autonome Intervenţii delegate Evaluare

Alterarea circulației și a Pacienta să prezinte Am preluat pacienta de la Am recoltat analize la În aceeași zi
confortului fizic și circulație adecvată camera de gardă recomandarea medicului aceeași stare
27.02 psihic Să nu mai prezinte Am pregătit salonul pentru Am efectuat testare la medi-
2019 Alterarea tegumentelor edeme internare și am familiarizat camente înainte de admini-
și mucoa Tegumentele și pacienta cu activitățile din strare
selor mucoasele să nu spital(ora de tratament, vizita Am administrat tratament
Diminuarea mobilității se altereze medicului). antalgic, analgezice, sedativ
antiinflamator conform FO
A doua zi nu
Am așezat comod pacienta în Am ajutat medicul la efectu- mai prezintă
pat cu piciorul ridicat pe o area anumitor investigații febră, stare ame-
Alterarea somnului și a pernă și am educat-o în ceea Am administrat tratament liorată
28.02 odihnei Să nu mai prezinte ce privește repausul la pat sedativ la indicația medicului Pacienta pre-
2019 Alterarea eliminărilor durere la nivelul Am măsurat funcțiile vitale Am administrat fraxiparină zintă un somn
Deficit de autoîngrijire genuchiului dr. Am asigurat hidratarea pentru profilaxia trombozei liniștitor din
Alterarea imaginii de sau stare Am însoțit pacienta la investi - Am efectuat testele de punct de vedere
sine generală alertată gații coagulare calitativ și can-
Să se poată odihni Am urmărit caracterul durerii titativ
Am efectuat bilanțul hidric

90
 A treia zi stare
29.02 Am termometrizat pacienta generală s-a
2019 Am urmărit efectul medicației ameliorat
Alterarea stării de nutriție Să se poată Am analizat starea piciorului Pacienta prezintă
Alterarea tisulară și celulară
alimenta și hidrata pacientei:nu mai prezintă potență funcți-
Alterarea comunicării corespunzător durere puternică, eritemul este onală și nu mai
Să prezinte culoare încă existent prezintă durere .
tegumentară Am încurajat pacienta să-și
normală facă singură toaleta zilnică a
dinților , a gurii și a corpului
Am verificat tegumentele de
escare
Am efectuat educație pentru
sănătate pacienților din salon
Am supravegheat alimentația
pacientei și am instituit regim
desodat
Am verificat zonele expuse la
escare
Am efectuat toaleta tegumen-
telor
Am schimbat poziția pacientei
din 2 în 2 ore
Am pregătit pacienta pentru
consult
Am supravegheat pacienta în
timpul somnului
Am efectuat masaj ușor al
91
coapsei și membrului inferior
drept
Am programat pacienta la
fizioterapie
Am efectuat bilanțul hidric și
m-am asigurat că pacienta nu
mai are edeme
Am măsurat gamba pacientei
să mă asigur că nu mai este
mărită de volum
Am educat pacienta cu privire
la poziția piciorului în pat
Am educat pacienta cum să- și
administreze tratamentul
Am educat pacienta să facă cât
mai multă mișcare

92
 TRATAMENTUL EFECTUAT

Nr. Denumirea Forma de Mod de

Doza zilnică
crt. medicamentului prezentare Acţiune administrare
Refen
1. Fiole Antiinflamator i.m. 2f/zi

2. MilgamaN Tablete sau fiole Neurovitamine i.v. 1f/zi

Indometacin Analgezic,
3. Supozitoare Intra-rectal 1 supozitor/12h
antiinflamator
Glucoză 5% Restabilire Pev1/zi
4. Flacon 250ml Perfuzabile
hidroelectrolitică 2zile
Regenerare
5. Vitamina B1 Fiole i.m. 1f/zi
tisulară
6. Almiral Fiole Antiinflamator i.m. 1-2f/zi
Regenerare
7. Vitamina C Tablete sau fiole În PEV 2f/zi
tisulară
Vitamina B6 Vitamină
8. Tablete sau fiole În PEV 1f/zi
hidrosolubilă
Vitamina B12 Regenerare
9. Fiole În PEV 1f/zi
tisulară
La nevoie La nevoie
Diazepam
10. Tablete sau fiole Sedativ seara i.m. 1 seara
sau oral
11. Tramadol Fiole sau tablete Antalgic i.m 1f/zi

12. Dexametazonă Fiole Antiinflamator i.m.sau i.v. 1f/zi

13. Fraxiparină Seringă cu substanță

Anticoagulant s.c. 1f/zi
2000000
14. Penicilina G Flacoane Antibiotic i.m. sau i.v.
la 8h

93
 EXAMENE DE LABORATOR

Nr. Denumirea analizei Modul de Valori normale Valori

Crt. recoltare obţinute
1. Sistemul de coagulare:
Timp de sângerare Puncţie pe faţa 2’-4’ 2
Timp de coagulare anterioară a 6’-12’ 10
lobului urechii
Timp Quick Puncţie 12’’-16’’ 10
(de protrombină) venoasă 3 ml
sânge simplu

Timp Howell Puncţie 60’’-120’’ 355mg%

venoasă 4,5
ml sânge pe
0,5 ml oxalat
Na
Vacutainer
albastru

2. Elemente figurate ale

sângelui: 4.000-
Leucocite Puncţie 10.000/mm3 10.000/mm
Hematii venoasă 2 ml 4-5 mil./mm3 13%
Trombocite sânge în 250.000- 210.500/mm
sticluţă EDTA 400.000/mm 42%
Hematocrit Vacutainer 36-46%
mov
3. VSH Puncţie 3-5 mm la 1 oră
venoasă fără 5-10 mm la 2
stază 1,6 ml ore 4/12mm/h
sânge pe 0,4
ml citrat de
Na
Vacutainer
negru
4. Aparat renal: Puncţie
Uree venoasă 4,5 20-40 mg%
Creatinină ml sânge pe 0,6-1,3 mg%
Acid uric 0,5 ml 3-7 mg%
Glicemie fluorură de Na 60-90mg/dl
Sumar urină Vacutainer94 Urină normal
 roşu colorată,galben
Citrin,fără
50-100 ml oxalaţi de Ca
urina de
dimineaţă
5. Funcţie hepatică: Puncţie
TGO venoasă 5 ml 4-13 U.I.
TGP sânge simplu 5-17 U.I.
Timol vacutainer 1,5 U.MacLagan
roşu
6. Bilirubină Puncţie 0,3-1mg/dl
7. Amilaze venoasă 5 ml 30-160 UI/l
8. Glicemie sânge simplu 60-90mg/dl 110mg/dl
9. Calcemie vacutainer 9-10,5mg/dl
roşu
10. ASLO Vacutainer cu 200UI/ml 600UI/ml
capac roșu

11. Proteinemie Vacutainer cu 55-80g/l 80g/l

capac verde
12. Proteina C reactivă Vacutainer cu 12mg/L
capac roșu
13. Exudat faringian Eprubetă cu Streptococul Streptococul
tampon Beta-hemolitic Beta-
faringian Absent hemolitic
Prezent

95
 IV.EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării: 08.03.2019

Starea la externare:
Pacienta prezintă stare generală ameliorată, fără impotență funcțională, fără dureri,
hidratare corespunzătoare, s-au reluat eliminările, starea de nutriție s-a ameliorat, nu mai
prezintă pericol de paralizie a membrelor. Starea psihică este bună .

Bilanţul autonomiei:
Pacienta la internare prezintă grad de dependență 3 având următorul diagnostic de
Nursing:
*alterarea circulației membrelor inferioare
*alterarea confortului fizic și psihic
*alterarea echilibrului
*alterarea alimentației și hidratării
*alterarea somnului și al odihnei
*alterarea imaginii de sine
*deficit de deplasare
*deficit de autoîngrijire
După două zile pacienta prezintă a treia zi semi-autonomie deoarece începe să se
îngrijească,nu mai prezintă dureri , funcțiile vitale sunt bune, starea generală se ameliorează.
În ziua externării pacienta este independentă.

96
 Recomandări la externare:
Să evite frigul și factorii alergeni ;
Să scadă în greutate;
Să urmeze tratamentul conform Rp;
Să fie dispensarizată;
Să se hidrateze corespunzător;
Să revină la control peste 7 zile;
Să i se efectueze timpul Quik la 7 zile ;
Să urmărească orice sângerare și să se prezinte imediat la medic;
Să evite imobilizarea în aceeși poziție timp îndelungat ;
Să facă multă mișcare în pat;
Să facă masaje ușoare gambiere și pe gleznă;
Să-și controleze tegumentele și mucoasele;
Să se mobilizeze ușor să nu devină o persoană cu handicap fizic;
Să urmeze tratament cu moldamin încă 3 săptămâni.

97
 STUDIU DE CAZ III

SURSE DE INFORMARE:-pacientul
-documentele medicale
-foaia de observaţie
-echipa medicală
TEHNICI DE OBŢINERE A DATELOR:
-observarea pacientului
-interviul pacientului
-luare de notiţe
DATE RELATIV STABILE:
-Nume:T Prenume: A Vârsta:75ani
Sex: F Religia:Ortodoxă Naţionalitatea:Română
DATE VARIABILE:
Domiciliul:Brebu
Spaţiul de locuit:Salubru
DATE ANTROPOMETRICE:
Greutatea:60kg
Înălţimea:1,68
Grup sanguin.0 I
Date ale funcţiilor vitale la internare:
TA-160/90mmHg
P-90p/min
R-20r/min
T-38,5C

LIMITE SENZORIALE:
Alergii:Alimentare –neagă ; medicamentoase- penicilină
Acuitate vizuală:Bună
Mobilitate:Diminuată

98
 Eliminări:Frecvente
Somn:Insomnii

ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE:
-MAMA-Cardiacă
-TATA-Reumatism articular acut

ANTECEDENTE PERSONALE:

Operatie pe coloana vertebrală, pusee de amigdalită, bolile copilariei, menstra la

14ani,nașteri 2,avorturi 0

EXAMEN CLINIC GENERAL:

Aparatul respirator: Torace normal conformat ,ușoară dispnee.

Aparat cardiovascular: TA 160/90mmHg, tahicardie,zonă pericardică cu aspect
normal.
Aparat digestiv: Abdomen nedureros la palpare , tranzit intestinal prezent.
Aparat uro-genital: Loje nedureroase, micțiuni spontane .
Sistem muscular: Mase musculare normale repartizate cu tonicitate redusă.
Sistem osteo articular: Parestezii la nivelul degetelor de la picioare, edem, eritem și
modificare anatomică la nivelul gleznei drepte .
Sistem ganglionar:Ganglioni limfatici dureroși , palpabili.
Țesut adipos : Normal repartizat pe membre, abdomen.
Sistem nervos: Agitație, anxietate, ROT prezente .
Tegumente şi mucoase: Reci, palide, edeme.
Stare generală: Alertată.

99
 DATE LEGATE DE BOALĂ:

Motivele internării: Pacienta se prezintă la camera de gardă cu impotență funcțională

a membrului inferior drept , agitație , insomnie, edem și eritem, parestezii la nivelul
degetelor de la picioare.

Istoricul bolii:
Pacientă în vârstă de 75ani se prezintă la UPU cu impotență funcțională a membrului
inferior drept, durerile sunt persistente și iradiză în tot membrul inferior, parestezii la nivelul
degetelor de la picioare, edem, eritem și modificare anatomică la nivelul gleznei
drepte,febră.

Diagnosticul de internare:
Reumatism articular acut.

Data internării:
17.04.2019

100
 II.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

NEVOIA
FUNDAMENTALĂ DIAGNOSTICUL DE
NESATISFĂCUTĂ ÎNGRIJIRE PUNCTAJ
PROBLEMA ETIOLOGIA MANIFESTĂRI ACORDAT
SURSA DE DE DEPENDENŢĂ
DIFICULTATE
1.Nevoia de-a - alterarea circulației - obstrucția cailor -stare generală alertată
respira si a avea -alterarea confortului circulatorii venoase - tahicardie, tahipnee 4
o buna circulatie fizic și și capilare - dureri ale gleznei dr.
psihic - stare generală - tegumente
- alterarea mobilității alertată eritematoase calde
- dureri ale gambei - edeme gambiere
drepte

2.Nevoia de-a bea - alterarea alimentației - creșterea temperaturii - stare generală alertată
si-a manca prin exces de alimente corporale - subfebrilitate
grase și condimente - stare generală - inapetență 2
- alterarea alertată - fatigabilitate
tegumentelor și - alimentație - dureri ale gleznei dr.
mucoaselor neadecvată - anxietate
- risc de deshidratare - exces de sare și
condimente

3.Nevoia de-a - alterarea eliminărilor prin

- lipsa ingestiei de - anxietate
elimina deficit lichide - deshidratare dureri 3
- alterarea stării - stare generală gambiere
generale alertată
- alterarea termoreglării - dureri lombare
- lipsa mobilității

4.Nevoia de-a se - alterarea - dureri gambiere - dezechilibru

misca si a avea coordonărilor în - stare de - deshidratare 4
o buna postura mișcare subfebrilitate - anxietate
- postură inadecvată - anxietate
- alterarea mobilității - lipsa cunoașteri de
- alterarea musculaturi sine
- alterarea circulației - afectarea circulației
periferice
5.Nevoia de-a dormi - alterarea somnului - afectarea psihicului - fatigabilitate
si-a se odihni și odihnei - anxietate - insomnie 4
- alterarea confortului - afecțiune organică - dureri
fizic și psihic
- alterarea stării
generale

101
6.Nevoia de-a se
imbraca si dezbraca

7.Nevoia de-a mentine

temperatura corpului
in limite normale

8.Nevoia de-a fi curat,

ingrijit,de-a proteja
tegumentel si mucoasele

9.Nevoia de-a evita

pericolele

10.Nevoia de-a comunica

11.Nevoia de-a actiona

conform propriilor
convingeri si valori,de-a
practica religia

12.Nevoia de-a fi
preocupat in vederea
realizarii

13.Nevoia de-a se recrea

14.Nevoia de-a invata

cum sa-ti pastrezi sanatatea

102
 III.PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

Obiective pe termen Obiective pe termen Obiective pe termen

scurt mediu lung
Pacienta să: Pacienta să: Pacienta să:
- nu mai prezinte - exprime stare de bine - nu mai prezinte edeme
parestezii - nu mai prezinte durere - prezinte culoare tegumentară
- nu mai fie deshidratat - nu-și altereze tegumentele normală
- nu mai prezinte stare și mucoasele - și recapete independența în cea
generală alertată - se poată odihni mai scurtă perioadă de timp
- prezinte F V în limite - fie echilibrată hidroelectro- - urmeze tratamentul prescris de
fiziologice litic medic

103

Data Probleme de dependenţă
17.04 Alterarea circulației și a
2019 confortului fizic și psihic
Alterarea tegumentelor și
mucoaselor
18.04 Diminuarea mobilității
2019 Alterarea eliminărilor
Deficit de autoîngrijire
APLICAREA ÎNGRIJIRILOR
Obiective Intervenţii autonome Intervenţii delegate Evaluare
Pacienta să aibă o Am preluat pacienta de la Am recolatat analize la -În prima zi
circulație și o respi camera de gardă recomandarea medicu- pacienta
rație adecvată Am pregătit salonul pentru lui prezintă
Să nu mai prezinte internare și am familiarizat Am efectuat testare la neliniște,
edeme pacienta cu activitățile din medicamente înainte de anxietate
Tegumentele și spital (oră, tratament, administrare
mucoasele să nu se vizita medicului) Am administrat tratament
altereze Am măsurat F V antalgic,analgezice,
Să nu mai prezinte Am așezat comod pacienta sedativ și antiinflamator A doua zi
durere la nivelul în pat și am educat-o în conform FO stare ameli-
gleznei drepte sau ceea ce privește repausul Am ajutat medicul la orată
stare stare alterată la pat și poziția efectuarea anumitor Pacienta
Să se poată odihni Am asigurat hidratarea investigații prezintă elimi-
Am calmat pacienta Am administat tratament nări fiziologice
încercând să o fac să aibă sedativ la indicația normale
încredere în mine medicului Pacienta
Am însoțit pacienta la Am administrat fraxi- prezintă
investigații parină pentru profilaxia un somn liniști-
Am urmărit caracterul trombozei tor din punct
durerii Am efectuat testele de de vedere calita-
coagulare tiv și cantitativ
104
19.04 Alterarea imaginii de sine
2019 Alterarea stării de nutriție
Alterarea tisulară și
celulară
Alterarea comunicării
Să se poată Am efectuat bilanțul hidric
alimenta și am stabilit regimul
și hidrata alimentar și hidric A treia zi starea
corespunzător M-am ocupat de igiena generală s-a
Să prezinte culoare patului și igiena corporală ameliorat
tegumentară normală a pacientei
Am urmărit efectul
medicației efectuate
Am analizat starea gleznei p
pacientei .nu mai prezintă
durere puternică
S-a mai familiarizat cu spitalizarea
Am mers cu pacienta la
radiologie
Am supravegheat elimină-
rile
Am urmarit somnul pac.
și starea de relaxare
Am supravegheat pac.
după fizioterapie
Am verificat starea ede -
melor și eritemelor
Am pregătit fizic și psihic p
pentru consult
Am vorbit cu pacienta
despre regimul alimentar
desodat , care o nemulțu –
105
mește
Am supravegheat tegumen
tele și mucoasele
Nu prezintă leziuni, erite-
mul s-a mai redus Am
discutat despre pro-
blema insomniei și am
înlăturat cauzele
Am educat pacienta în
ceea ce privește poziția ei
în pat(cu piciorul mai sus
decât corpul)
A avut scaun spontan ,
micțiunile sunt fiziologice
normale
Am efectuat educație pt.
sănătate
Am efectuat formele de
ieșire ale pacientei
Am educat pacienta cu
privire la poziția ei în pat
la domiciliu
Am educat pac. cum să-
și administreze tratamen-
tul
Am programat pacienta la
alt control

106
 TRATAMENTUL EFECTUAT

Nr. Denumirea Forma de Mod de Doza zilnică

crt. medicamentului prezentare Acţiune administrare
1. Refen Fiole Antiinflamator i.m. 2f/zi

2. Milgama N Tablete sau fiole Neurovitamine i.v. 1f/zi

3. Indometacin Supozitoare Analgezic, Intra-rectal 1supozitor/

antiinflamator 12h
4. Glucoză 5% Flacon 250ml Restabilire Perfuzabile Pev 1/zi
hidroelectrolitică
5. Vitamina B1 Fiole Regenerare tisulară i.m. 1f/zi

6. Almiral Fiole Antiinflamator i.m. 1-2f/zi

7. Vitamina C Tablete sau fiole În PEV 2f/zi

Vitamina B12 Fiole Regenerare tisulară
Regenerare tisulară
8. Vitamina B6 Tablete sau fiole Vitamina În PEV 1f/zi
hidrosolubilă
9. Diazepam Tablete sau fiole Sedativ Seara i.m La nevoie
/înghițire 1 seara
10. Tramadol Fiole sau tablete Antalgic i.m. 1f/zi

11. Dexametazonă Fiole Antiinflamator i.m. 1f/zi

12. Fraxiparină Seringă cu substan Anticoagulant s.c. 1/zi

-ță

107
 EXAMENE DE LABORATOR

Nr. Denumirea analizei Modul de recoltare Valori normale Valori

Crt. obţinute
1. Sistemul de coagulare:
Timp de sângerare Puncţie pe faţa 2’-4’ 2
Timp de coagulare anterioară a lobului 6’-12’ 10
urechii
Timp Quick Puncţie venoasă 3 12’’-16’’ 10
(de protrombină) ml sânge simplu

Puncţie venoasă
Timp Howell 4,5 ml sânge pe 0,5 60’’-120’’
ml oxalat Na
Vacutainer albastru

2. Elemente figurate ale

sângelui: 4.000- 10.000/
Leucocite Puncţie venoasă 2 10.000/mm3 mm
Hematii ml sânge în sticluţă 4-5 mil./mm3
Trombocite EDTA 250.000- 13%
Vacutainer mov 400.000/mm
Hematocrit 36-46% 210.500/
mm
42%
3. VSH Puncţie venoasă 3-5 mm la 1
fără stază 1,6 ml oră
sânge pe 0,4 ml 5-10 mm la 2 4/12mm/
citrat de Na ore h
Vacutainer negru
4. Aparat renal: Puncţie venoasă 4,5
Uree ml sânge pe 0,5 ml 20-40 mg%
Creatinină fluorură de Na 0,6-1,3 mg%
Acid uric Vacutainer roşu 3-7 mg%
Glicemie 60-90mg/dl 110mg/d
Sumar urină 50-100 ml urina de Urină normal l
dimineaţă colorată,galben
Citrin,fără
oxalaţi de Ca
5. Funcţie hepatică: Puncţie venoasă 5
TGO ml sânge simplu 4-13 U.I.
TGP vacutainer
108 roşu 5-17 U.I.
Timol 1,5
 U.MacLagan

6. Bilirubină Puncţie venoasă 5 0,3-1mg/dl

7. Amilaze ml sânge simplu 30-160 UI/l
8. Glicemie vacutainer roşu 60-90mg/dl
9. Calcemie 9-10,5mg/dl

10. ASLO Vactainer cu capac 200UI/ml 560UI/m

roșu l
11. Proteinemie Vacutainer cu 55-80g/l 90g/l
capac verde
12. Proteina C reactivă Vacutainer cu 12mg/L
capac roșu
13. Exudat faringian Eprubrtă cu tampon Strptococul Streptoc
faringian Beta-hemolitic ocul
Absent Beta-
hemoliti
c
Prezent

109
 IV.EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externării:26.04.2019

Starea la externare:
Pacienta prezintă stare generală ameliorată,impotență funcțională, fără
dureri gambiere, hidratare corespunzătoare, s-au reluat eliminările, starea de
nutriție s-a ameliorat, nu mai prezintă pericol de paralizie. Va fi imobilizată în
aparat gipsat 3 săptămâni,după care va urma recuperarea . Starea psihică este
bună.

Bilanţul autonomiei:
Pacienta la internare prezintă grad de dependență 2 având următorul
diag. Nursing:
*alterarea circulației membrelor inferioare
*alterarea confortului fizic și psihic
*alterarea echilibrului
*alterarea alimentației și hidratării
*alterarea somnului și al odihnei
*alterarea imaginii de sine
*deficit de deplasare
*deficit de autoîngrijire
După două zile pacienta prezintă a treia zi semi-autonomie deoarece
începe să se îngrijească, nu mai prezintă dureri, funcțiile vitale sunt bune,
starea generală se ameliorează. În ziua externării este independentă.

110
 Recomandări la externare:
Să evite frigul și factorii alergeni
Să fie dispensarizată
Să se hidrateze corespunzător
Să revină la control peste 7 zile
Să evite decubitul pe aceeași parte timp îndelungat
Să facă multă mișcare pasivă (doar cu membrele superioare, gât)
Să vină la control la fiecare 7 zile
Să urmeze ședințe de fizioterapie .

111
 CAPITOLUL IV, CONCLUZII
4.1 Analiza în paralel a cazurilor

Date de identitate pac.1 Date de identitate pac.2 Date de identitate pac.3

Nume și prenume : M.E. Nume și prenume :T.V Nume și prenume:T.A.
Domiciliu:Telega Domiciliu: Cornu Domiciliu: Brebu
Vârsta: 58 ani Vârsta:63 ani Vârsta:75 ani
Greutate : 73 kg Greutate:70 Kg Greutate:60Kg
Înălțime: 1,62 cm Înălțime:1,58cm Înălțime: 1,68cm
Grupă AII Grupa:AII Grupa:01

Diagnostic medical comun

Reumatism articular acut

Diag. specific pac.1 Diag.specific pac.2 Diag .specific pac.3

Hepatită de tip B Insuficiență cardiacă Pusee de amigdalită
Pancreatită Discopatie lombară Hernie de disc
Gastrită cu reflux

112
 Manifestări de dependenţă
comune:
Stare generală alertată
Dureri articulare ,
insomnie,fatigabilitate, inapetență,
insomnie,tahicardie,tahipnee,anxiet
ateeeeee
Manifestări de dependenţă
specifice pac.1 Manifestări de
Dureri genuchi dr. și lombo- dependență specific pac.3
sacrate, subfebrilitate, Dureri ale gleznei dr.
deshidratare, mobilitate Manifestări de ,parestezii la nivelul degetelor,
scăzută, dezechilibru, dureri dependenţă specifice pac.2 sentiment de culpabilitate
ale coloanei Dureri ale gleznei dr. și ,edeme gambiere, eritem local
genuchiului, tegumente al gleznei
eritemetoase, calde, edeme
gambiere, eritem local al
gleznei și edemeperiferice inf.
bilateral

Pb. de dependență
Pb. de dependență pac.2
pac.1 Deficit de autoîngrijire,
Alterarea tisulară și sindrom potențial de
Probleme de
celulară , risc crescut de imobilitate , exces de volum
dependenţă comun
deces, adinamie, alterarea lichidian, deficit în
Alterarea mobilității,
eliminărilor, alterarea menținerea sănătății,
alterarea potrnțială a
comunicării, alterarea stării alterarea somnului prin
circulației, alterarea
de nutriție prin deficit deficit
imaginii de sine, alterarea
stării generale, alterarea
eliminărilor

Pb. de dependență
pac.3
Alterarea alimentației
prin exces de alimente grase și
condimente, risc de
deashidratare, alterarea
termoreglării, alterarea
coordonărilor în mișcare,
alterarea musculaturii

113
 Intervenţii autonome conume:
Am preluat pacienta de la camera de gardă.
Am așezat comod pacienta în pat și am educat-o în ceea ce privește repausul la pat și poziția
Am măsurat funcțiile vitale. Am efectuat bilanțul hidric și am stabilit regimul alimentar hidric
Am insoțit pacienta la investigații. Am supravegheat pacienta în timpul somnului. Am
termometrizat pacienta .
A
Intervenţii autonome pac.1
Am analizat starea genuchiului pacientei:nu mai prezintă durere puternică. Am verificat starea
edemelor și a eritemelor. Am educat pacienta în ceea ce privește poziția ei în pat (cu piciorul mai
sus decât corpul). Am efectuat educație pentru sănătate pacientei. Am administrat medicația la
indicația medicului. Am efectuat formele de ieșire ale pacientei .

Intervenţii autonome pac.2

Am efectuat teste la medicamente. Am urmărit caracterul durerii. Am asigurat microclimat
propice odihnei (liniște , semiobscuritate ). Am urmărit efectul medicației administrate. Am
verificat zonele expuse la escare . Am schimbat poziția pacientei din 2 în 2 ore. Am efectuat masaj
ușor al coapsei și membrului inferior dr. Am educat pacienta să facă cât mai multă mișcare .

Intervenţii autonome pac.3

Am analizat starea gleznei pacientei:nu mai prezintă durere puternică. Am supravegheat eliminările.
Am supravegheat pacienta după fizioterapie. Am verificat starea edemelor și a eritemelor .
Am efectuat formele de ieșire ale pacientei .Am educat pacienta să- și administreze tratamentul.
Am vorbit cu pacienta despre modul în care se poate mobiliza .Am programat pacienta la alte
controale.

114
 4.2. Concluzii generale despre lucrare

Reumatismul articular acut (RAA) , cunoscut și sub denumirea de febră

reumatică , este o boală inflamatorie , ce apare ca urmare a infecției faringiene cu
streptococ beta-hemolitic de grup A. Inflamația afectează , cordul, articulațiile,
sistemul nervos central, tegumentele, dar cele mai multe cazuri se pot rezolva în
totalitate. Cu toate acestea, există situații în care apar complicații grave la nivelul
inimii. RAA este o boală a copilăriei ce apare rar înainte de vârsta de 3ani.
Incidența bolii scade mult după împlinirea vârstei de 15ani.
Aproape 50% din cei care au făcut această boală riscă o recidivă la
următoarea infecție faringiană cu streptococ. E important de precizat că boala este
determinată de cantonarea streptococului la nivelul faringelui, nu și de infecția
cutanată.
Regăsind în practică pacienți afectați de această boală și dorind să aflu cât mai
multe despre ea, am recurs la realizarea acestui proiect care poate, după părerea
mea să aducă, persoanelor interesate, date despre boala „milenară” care poate
imobiliza chiar și un copil vioi într-un scaun cu rotile.
Veți regăsi în acest proiect, structurat pe IV capitole, date despre anatomia
sistemului osos și articular, date generale despre boală , iar în cel de-al doilea
capitol îngrijiri generale. Manifestările de dependență prezentate la pacienții cu
reumatism articular acut sunt”zgomotoase”aceștia având dureri articulare,
impotență funcțională care împiedică chiar și un copil să zâmbească.
Date despre modalitățile de investigație sunt prezentate în capitolul I precum
și datele despre modalitățile de tratament al bolii.
Capitolul III prezintă îngrijirile specifice asistentei medicale acordate
pacienților internați ”suferinzi”de reumatism articular acut . Acest capitol mai
prezintă 3 cazuri reprezentative ale unor pacienti cu reumatism articular acut și
îngrijirile acordate acestora.

115
 Capitolul IV prezintă concluziile . Anexele prezintă analiza cazurilor în
paralel, bibliografia folosită la realizarea proiectului, glosarul și câteva poze
reprezentative.
La citirea proiectului aș dori să recunoașteți ușor boala dar și să puteți să o
preveniți și să vă îngrijiți.

116
 4.3. Bibliografie

1. Anatomia și fiziologia omului-editura 2002

Teodorescu Exarcu; Silvia Ciuhat
Cap. 3-5. Anatomia descriptivă a oaselor și articulațiilor sistemului osos.
2. Analize medicale explicate –Dr. Ioana Soare – Editura -2007
3. Bazele teoretice și practice ale îngrijiri omului sănătos și bolnav
Editura 2004- Morariu Letiția; Ivan Măriucă; Puiu Victoria
Cap. 6. –Îngrijirea pacientului în secție.
4. ”Chirurgie și specialități înrudite” – editura 2005- Dr. Silvian Dașchievici
Dr. Mihai Mihăilescu Cap.15- Patologia sistemului osos
5. ”Cartea Asistentului Medical (Tehnica îngrijirii bolnavului)”-Mozeș D.
Editura Medicală, București , 1999
6. ”Clinica medicală (vol.I)” – NEGOIȚĂ I.C.-Ed. Didactica și Pedagogică
R.A., București
7. ”Ghid nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale ”TITIRICĂ L –Ed. Viața Medicală Românească.
8. ”Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenta medicală”-Ghid
nursing –editura -2006- Lucreția Titirică- Cap. 1. Îngrijirea pacienților cu afecțiuni
ale aparatului locomotor.
9. ”Medicina internă pentru cadre medii” – Corneliu Borundel – Editura -
2000
10. ”Tratamentul bolilor cardiovasculare” – BONDEA C.
Ed. Medicală, București 1958
11. ”Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenta medicală”
Ghid de nursing –editura -2006- Lucreția Titirică; Maria Zamfir; Elena
Dorobanțu – Cap. 10. –Pregătirea pacienților pentru investigații.
12.” Dicționar de termeni medicali ”- editura Viața Medicală Românească –
2008- Lucreția Titirică.

117
 4.4. Glosar( termeni medicali)

Cardită = Inflamație care afectează cordul parțial sau toate cele 3 straturi ale
inimii: endocard, miocard, pericard.
Coree = Denumire dată unor boli sau sindroame ale sistemului nervos central, al
căror simptom dominant constă în mișcări involuntare, aritmice, dezordonate.
Atralgie= durerea localizată la nivelul unei articulații
Tahipnee= accelerarea ritmului de respirație datorată unor boli ale aparatului
respirator ,cardiac , în nevroze.
Subfebrilitate= stare a organismului care se caracterizează prin ridicarea
moderată a temperaturii normale(37-38)
Hiperpirexie= ascensiuni febrile mari depășind 39-40 C
Fatigabilitate= scăderea forței musculare, oboseală cronică .
Afonie= imposibilitatea de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor
acestuia .
Tahicardie = accelerarea ritmului cardiac.
Anxietate = stare de neliniște, de așteptare încordată, însoțită de palpitații , jenă
în respirație
Inapetență= lipsă de poftă de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive,
cronice
Edeme= acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale
organelor și țesuturilor .

118
119