UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator ştiințific,
Șef lucrări dr. Camelia LUCHIAN

Absolvent,
Ioana-Larisa ȘORIC

2019
1
 UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE DE MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI
FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA INGINERIA MEDIULUI

STUDII PRIVIND INDICATORII DE

CALITATE AI APEI DINTR-O STAȚIE
DE TRATARE

Coordonator științific,
Șef lucrări dr. Camelia LUCHIAN

Absolvent,
Ioana-Larisa ȘORIC

Iasi
2019

2
 DECLARAȚIE

Subsemnata Șoric Ioana-Larisa, studentă la Universitatea de Ştiințe Agricole şi Medicină

Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, Facultatea de Horticultură, specializarea Ingineria
Mediului, declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile art. 292 Cod Penal, privind falsul
în declarații, că lucrarea cu titlul “Studii privind indicatorii de calitate ai apei dintr-o stație de
tratare” nu este un plagiat, fiind creația mea personală. Lucrarea este elaborată de mine şi nu a
mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau
străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt
indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
− toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele şi dețin referința precisă a sursei;â
− reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referință precisă;
− rezumarea ideilor altor autori deține referință precisă la textul original.
Am luat la cunoştință de faptul că, în cazul în care se va dovedi că lucrarea a fost
plagiată, voi fi exmatriculată sau, dacă plagiatul va fi dovedit după absolvirea studiilor, îmi va fi
anulată diploma obținută.

Iași, data
……………………..

Absolvent, Ioana-Larisa Șoric

Semnătura……………………

3
 Cuprins

Introducere, ............................................................................................................................................................................................ 8
Lista tabelelor........................................................................................................................................................................................ 6
Lista figurilor ........................................................................................................................................................................................ 7
Partea I - CONSIDERAȚII GENERALE .............................................................................................................................. 10
CAPITOLUL 1.APA – IMPORTANȚA RESURSELOR DE APĂ .......................................................................... 11
1.1 Situația actuală a resurselor de apă pe plan mondial, European și în România. .............................. 12
1.2 Nevoile de apă ale societății umane .............................................................................................. 14
1.3 Sursele și situația asigurării necesarului de apă. ....................................................................... 15
1.3.1 Surse de apă de suprafață. ....................................................................................................................................... 15
1.3.2 Surse de apă subterane.............................................................................................................................................. 16
CAPITOLUL 2 CALITATEA APELOR ............................................................................................................................... 18
2.1 Calitatea apelor potabile ............................................................................................................... 18
2.2 Indicatorii de calitate ai apelor potabile ........................................................................................ 19
CAPITOLUL 3 LEGISLAȚIA ÎN DOMENIUL APELOR........................................................................................... 23
3.1 Legislația privind apele în Europa ....................................................................................... 24
3.1.1 Protecția folosințelor de apă .......................................................................................................................... 24
3.1.2 Reducerea poluării la sursă ............................................................................................................................ 25
3.2 Legislația privind apele în România. ................................................................................... 27
PATREA A II -A – CONTRIBUȚII PROPRII ................................................................................................................... 31
CAPITOLUL 4 DESCRIEREA CADRULUI NATURAL AL STAȚIEI DE TRATARE A APEI
TIMIȘEȘTI ......................................................................................................................................................................................... 32
4.1 Analize care se realizează la stația de tratare ................................................................................. 35
4.1.1 Determinarea conținutului de amoniu.Metodă prin spectofotometrie. ................................................. 38
4.1.2 Determinarea conținutului de nitriți.Metodă prin spectofotometrie de absorbție moleculară. ... 39
4.1.3 Determinarea indicelui de permanganabilitate/oxidabilitate. ................................................................... 39
4.1.4 Determinarea conținutului de cloruri. Metoda Mohr................................................................................... 40
4.1.5 Determinarea conținutului de azotați.Metoda spectofotometrică cu acod sulfosalicilic. ............. 40
4.1.6 Determinarea conținutului de aluminiu.Metoda spectofotometrică cu violet de pirocatechol. .. 41
4.2 Rolul stațiilor de tratare ale apei .............................................................................................. 42
CAPITOLUL 5 SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI METODELE DE LUCRU FOLOSITE................................... 44
5.1 Scopul și obiectivele lucrării......................................................................................................... 44
5.2 Materiale și metode de cercetare ................................................................................................... 45
5.2.1 Analiza ph-ului ............................................................................................................................................................ 45
5.2.2 Analiza turbidității ..................................................................................... Error! Bookmark not defined.
5.2.3 Determinarea conținutului de amoniu ................................................ Error! Bookmark not defined.
5.2.4 Determinarea oxidabilității ..................................................................... Error! Bookmark not defined.

4
 5.2.5 Determinarea alcalinității ........................................................................ Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL 6 REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA ANALIZELOR. INTERPRETAREA
REZULTATELOR. ......................................................................................................................................................................... 50
6.1 Rezultate obținute în urma analizării pH-ului ................................................................................ 50
6.2 Rezultate obținute în urma analizării turbidității. ........................................................................... 51
6.3 Rezultate obținute în urma analizării oxidabilității ........................................................................ 53
6.4 Rezultate obținute în urma analizării alcalinității .......................................................................... 56
Concluzii .............................................................................................................................................................................................. 57
Bibliografie ......................................................................................................................................................................................... 59

5
Lista tabelelor

Tabel 1.1 Resursele de apă ale Pământului.

Tabel 1.2 Avantajele și dezavantajele utilizării principalelor surse de apă.
Tabel 1.3 Condiții de calitate pentru apa de suprafață.
Tabel 6.1 Variația turbidității în funcție de doza de coagulant.
Tabel 6.2 Variția oxidabilității apei la intrarea și la ieșirea din stație.

6
Lista figurilor

Fig. 1.1 Principalele utilizări ale apei pe plan mondial, exprimate în procente.
Fig 1.2 Resursele de apă ale României.
Fig. 4.1 Începerea construcțiilor pentru aducțiunea apei din sursa Timișești.
Fig. 4.2 Drenul vechi de la stația Timișești.
Fig. 4.3 Drenul nou construit în anul 1973.
Fig. 4.4 Laboratorul de analize de la stația Timișești.
Fig. 4.5 Filtrele de la stația Timișesti.
Fig. 4.6 Decantorul de la stația Timișești.
Fig. 4.7 Spectofotometru de laborator.
Fig. 4.8 Schema generală a unei stații de tratare (AB-apă brută, At-apă tratată).
Fig. 5.1 pH-metru WTW 340i (original).
Fig. 5.2 Turbidimetru 2100 P (original).
Fig.5.3-Spectofotometru de absorbție moleculară.
Fig. 6.1 Valorile pH-ului întregistrate înainte de viitură.
Fig. 6.2 Valorile pH după ce stația își reia activitatea.
Fig. 6.3 Variația turbidității înainte de viitură.
Fig.6.4 Variația turbidității după ce stația își reia activitatea.
Fig. 6.5 Variația oxidabilității înainte de perioada viiturilor.
Fig. 6.6 Variația oxidabilității după perioada viiturilor.
Fig. 6.7 Variația alcalinității apei înainte de viitură.
Fig. 6.8 Variația alcalinității apei analizate după viitură.

7
 Introducere

Populația globului se află sub o amenințare imensă datorită schimbărilor nedorite ale
caracteristicilor fizice, chimice și biologice ale aerului, apei și solului. Din cauza creșterii
populației, industrializării, utilizării îngrășămintelor și ale altor activități antropice, apa este, în
general, poluată cu diferiți contaminanți nocivi. Apele naturale pot fi, de asemenea, contaminate
datorită unor fenomene climatice extreme, dizolvării rocilor, scurgerii apelor pe solurile poluate,
etc.
Este necesar ca modificările de calitate pentru apa potabilă să fie verificate la intervale
regulate de timp, deoarece, din cauza utilizării unei ape contaminate, populația umană poate avea
de suferit. Distribuirea apei de bună calitate către populație reprezintă o condiție absolut
indispensabilă în scopul prevenirii bolilor și îmbunătățirii calității vieții.
Apa potabilă trebuie să fie sigură pentru sănătatea consumatorilor și să conțină toate
elementele care o fac bună pentru băut, de exemplu pH-ul corect , concentrația corectă a
mineralelor și absența oricărui tip de microorganisme. Calitatea acesteia va fi asigurată de către
autoritățile stației de tratare, deoarece apa potabilă reprezintă un indicator al sănătății și
bunăstării unei societăți locale.
Apa din orice sursă (lacuri, râuri, apă subterană și mare) trebuie să fie prelucrată cu atenție
înainte de consum. Eliminarea turbidității din apele râului reprezintă o problemă cu care se
confruntă instalațiile de tratare pentru producerea apei potabile. Proprietățile apei brute depind de
cantitățile de substanțe anorganice, organice dizolvate și gaze dizolvate, precum și de prezența
oricărui conținut microbian. Proprietățile cele mai notabile ale apei brute și tratate sunt: materia
anorganică și organică, pH, temperatură, turbiditate, culoare, conductivitate, duritate și prezența
microorganismelor patogene și nepatogene.
Selectarea metodei adecvate de tratare a apei brute depinde, în principal, de natura și
originea apei și de cerințele stabilite de utilizatorul final. De obicei, apa subterană este suficient
de curată și necesită doar o ușoară dezinfecție pentru protecția împotriva bacteriilor patogene.

8
Tratarea apei cuprinde procese de osmoză inversă sau nanofiltrare pentru a reduce concentrațiile
mari de salinitate.
Apele de suprafață (lacurile sau râurile) reprezintă cele mai frecvente surse pentru
producerea apei potabile, iar tratarea eficientă a acestora implică, de regulă, o schemă combinată
de procese fizico-chimice, cum ar fi coagularea, flocularea, filtrarea prin gravitație sau filtre de
presiune și dezinfecția.
În scopul realizării prezentei lucrări, s-au colectat probe de apă potabilă din sursa de
suprafață Timișești și au fost analizate din punct de vedere fizico-chimic (temperatură, miros,
pH, turbiditate, TDS, CBO, CCO, oxigen dizolvat, duritate, etc.) utilizând protocolul standard al
laboratorului APAVITAL.
În vederea realizării lucrării, aceasta a fost împărțită în două părți principale, urmărind șase
capitole:
Partea I, Stadiul actual al cercetărilor pe plan mondial și la nivelul țării noastre – această
parte a fost dedicată studiului literaturii de specialitate, în urma cărora s-au realizat cele trei
capitole:
 C1: Apa – importanța resurselor de apă.
 C2: Calitatea apelor.
 C3: Legislația în domeniul apelor.
Partea a II-a reprezintă contribuțiile proprii si cuprinde :
 C4: Descrierea cadrului natural al stației de tratare a apei Timișești.
 C5: Scopul, obiectivele și metodele de lucru folosite.
 C6: Rezultate obținute în urma analizelor. Interpretarea rezultatelor.

În urma analizelor efectuate s-a constatat faptul că, în ceea ce privește probele de apă
analizate, acestea se află în concordanță cu standardele din legislația în vigoare.

9
 PARTEA I - CONSIDERAȚII GENERALE
STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ÎN DOMENIUL APEI

10
 CAPITOLUL 1 APA – IMPORTANȚA RESURSELOR DE APĂ

Apa reprezintă una dintre cele mai importante resurse de pe Terra, fiind esențială pentru
existența tuturor formelor de viață. Aceasta constituie o “ minune” a planetei, având o serie de
funcții, printre care putem enumera :
-mediu de viață pentru numeroase viețuitoare acvatice, acestea se găsesc într-un număr mult
mai mare în comparație cu viețuitoarele terestre;
-aliment indispensabil - consumul mediu pentru o persoană este de 2-3 litri de apă pe zi;
-mediu pentru desfăşurarea unor procese vitale - apa constituie cea mai mare parte din corpul
plantelor şi animalelor, prin intermediul acesteia se realizează un număr însemnat de reacţii
metabolice;
-o mică parte din energia furnizată de fluvii, râuri, valuri și maree este convertită în energie
electrică, aceasta energie fiind necesară în desfășurarea activităților umane;
-modelator al reliefului – datorită fenomenelor de eroziune, sedimentare, ploaie și secetă,
îngheț și dezgheț, apa a reușit să modifice suprafața pământulu într-o serie de unități de relief;
-factor recreativ – zone de agrement, baraje naturale, lacuri, iazuri, acestea reprezintă pentru
oameni o sursă majoră de recreere;
-sursă de materie primă sau auxiliară, atât pentru agricultură cât și pentru industrie. (Giurma I.
Și colab.)
Importanța apei este evidentă in ceea ce privește procesele geochimice și pe cele geofizice,
dar apa este deosebit de importantă și pe plan economic. La nivel mondial, consumul de apă pe
cap de locuitor ilustrează gradul de civilizație al unei țări. (Teodosiu C. și colab., 2011)
La nivel global, specialiștii evaluează că 70% din consumul total de apă este destinat
agriculturii, 20% din consumul de apa revine industriei, iar 10% este destinat consumului din
gospodării. (Negucioiu & Petrescu, 2006)
11
 80%

70%

60%

50%

40%

30%

20%

10%

0%
Agricultură Industrie Consum casnic

Fig. 1.1 Principalele utilizări ale apei pe plan mondial, exprimate în procente.

1.1 Situația actuală a resurselor de apă pe plan mondial, European și în România.

Apa reprezintă, cu certitudine, o resursă naturală, vitală în vederea existenței vieții pe

Terra. Din păcate, aceasta nu reprezintă o resursă regenerabilă, motiv pentru care omenirea are
datoria de a gestiona cât mai responsabil această resursă.( WHO, 2008)
Caracterizată prin două mărimi esențiale și anume : suprafață și volum, apa de pe Terra
este distribuită după cum urmează:
- În suprafață - întinderile de apă sunt mai mari decât cele ale uscatului, conform
informațiilor furnizate de către diverși autori de specialitate 361,30 mil. Km2 sunt
ocupați de ape, mai exact 70,8%, şi 149,00 mil. Km2 de uscatul continental şi insular,
respectiv 29,2% (apa acoperă aproximativ 2/3 din suprafața Terrei).
- Volumul de apă pe Glob, ce reiese din însumarea tuturor componentelor hidrosferei
(oceane, mări, lacuri, ape curgătoare și ape subterane, umezeala solului, ghețari și
zăpadă, etc.) totalizează aproximativ 1400 mil. Km3 de apă.
Putem preciza faptul că din cantitatea totală de apă de pe Terra cel mult 2,53% este
reprezentată de apa dulce, dintre care 69,56% se găseşte sub formă de ghețari, 30,06% este
cantonată în subteran şi numai 0,27% reprezintă apa necesară pentru existența și dezvoltarea
ecosistemelor. (Gheorghe A., Scrădeanu D., 2007)
Răspandirea resurselor de apă pe suprafața Terrei este neuniformă, unele țări posedă
cantități enorme de apă, iar altele au mari dificultăți în asigurarea necesarului de apă populației,
atât pentru consum cât și pentru industrie și agricultură.

12
 Principalele surse de apă accesibile utilizării de către oameni sunt reprezentate de lacuri,
râuri, apa ce se găsește în granulele solului și apele subterane, în straturi mai reduse. Acestea
însumează un volum de aproximativ 200 000 km3 , mai puțin de 0,01% din cantitatea de apă de
pe Glob. O parte însemnată din această cantitate este risipită în timpul utilizării de către oameni,
fapt ce agravează deficitul de apă în anumite regiuni ale lumii.
Europa posedă resurse de apă de aproximativ 1015 m3 provenite din apele subterane, 2580
x109 m3 provenite din apele de suprafață. Repartiția apei, la nivel european, este foarte inegală
deoarece țările din nordul Europei beneficiază de cantități de până la 6-7 ori mai mari decât
celelealte țări.
În comparatie, chiar și cu restul Europei, România este o țară cu resurse reduse în ceea ce
privește apa. Volumul total de apă al țării este relativ unul sărac, el însumează aproximativ 125
bilioane m3 de apă curgătoare, 40 bilioane m3 fiind reprezentate de cursurile râurilor interne și 85
bilioane m3 reprezentate de cursul fluviului Dunărea. Alte resurse însemnate de apă din țară sunt
considerate: apele freatice, lacurile artificiale și lacurile naturale.
Resursele de apă ale țării diferă din punct de vedere georgrafic. Astfel, apa se găsește în
cantități semnificative în zonele montane și în cantități mult mai reduse în Bărăgan și Dobrogea,
aici o parte din populație se folosește de apele meteorice pentru satisfacerea anumitor nevoi.

Dunărea

9% 6% Râuri
1%
Lacuri naturale
27% 57% Lacuri artificiale
Apă freatică

Fig 1.2 Resursele de apă ale României

13
1.2 Nevoile de apă ale societății umane

Omul consumă apă pentru diverse folosințe, printre acestea putem aminti apa potabilă
pentru consum, apa utilizată pentru igiena individuală, pentru pregatirea mesei, stropirea
plantelor, spalarea mașinilor și curățarea locuințelor.
Pe plan mondial, consumul mediu de apă pe zi pentru o persoană adultă este de 1 m3,
incluzând apa folosită în sectorul industrial, agricol, etc. Cantitatea resurselor de apă de pe
Pământ poate garanta necesarul a 20 miliarde de locuitori, până în anul 2100, dar acest fapt este
posibil numai cu condiția diminuării majore a tuturor proceselor de poluare. O altă condiție
foarte importantă o reprezintă, gospodărirea în mod corespunzător și rațional a resurselor de apă.
(Surpățeanu M., 2004)
Pentru stabilirea necesarului de apă pentru o societate, se vor avea în vedere o serie de
factori :
1. Nevoile de apă ale centrelor populate, aici putem întâlni:
- Nevoile gospodărești ale populației, în această categorie se încadrează apa de băut,
apa pentru prepararea hranei, pentru spălarea corpului, a vaselor, a rufelor, stropitul
grădinii, apa pentru consumul animalelor din gospodărie;
- Nevoile publice, acestea cuprind apa distribuită în clădirile publice (școli, cămine,
spitale, hoteluri, restaurante, băi, spălătorii), apa utilizată pentru spălatul și stropitul
străzilor, a spațiilor verzi, pentru fântâni publice și ornamentale, precum și pentru
întreținerea și exploatarea sistemului de canalizare;
- Nevoi în combaterea incendiilor;
- Nevoi ale unităților locale de industrie, aici este inclusă apa necesară în inteprinderile
de interes local, utilizată în panificație, procese de fabricare a produselor din carne,
lapte, fructe, întreținerea vehiculelor și a utilajelor;
- Nevoi tehnologice de apă ale sistemelor de alimentare cu apă, cuprind apa utilizată în
prepararea soluțiilor cu reactivi, spălări ale instalațiilor de la stațiile de tratare ale
apei, curățarea periodică a rezervoarelor și a conductelor.
2. Nevoile de apă ale industriilor, acestea se pot grupa în:

14
 - Nevoi de producție cu caracter tehnologic, apa folosită pentru răcirea agregatelor,
spălarea materiei prime și a produselor;
- Nevoi igienico-sanitare ale muncitorilor;
- Nevoi social gospodărești ale înteprinderii: stropitul și spălatul spațiilor din incinta
industrială, spălarea rețelei de canalizare, etc.
3. Nevoi de apă ale unităților agrozootehnice- cuprind aceleași categorii de utilizări ca și în
cazul nevoilor industriei, doar că aici sunt incluse și nevoile de apă pentru creșterea și
spălarea animalelor, pentru spalarea grajdiurilor, pentru întreținerea și spălarea utilajelor
agricole, apa utilizată pentru stropitul viilor și al livezilor, etc. (Ovidiu Ianculescu și
Gheorghe Ionescu. 2002)

1.3 Sursele și situația asigurării necesarului de apă.

Principalele surse care au capacitatea de a asigura necesarul de apă al societații sunt

reprezentate de apele de suprafață (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere), apele subterane și
apele meteorice.

1.3.1 Surse de apă de suprafață.

Sursele de apă de suprafață sunt, în general, mult mai semnificative în comparație cu

sursele de apă subterană. De obicei, apa de suprafață însumează apele curgătoare (pârâuri, râuri
și fluvii ), precum și lacurile naturale și pe cele artificiale.
În țara noastră, sursele de apă de suprafață sunt constituite din râurile interioare, la care se
mai adaugă fluviul Dunărea. Utilizarea apei din Dunăre este puțin mai anevoioasă datorită
poziției marginale față de consumatori, fiind situată la o cotă joasă, folosirea acestei ape se
realizează prin pompare.
Gospodărirea rațională a resurselor de apă din rețeaua hidrografică interioară prezintă o
dezvoltare favorabilă pe o perioadă destul de mare cu respectarea a două condiții de bază: apa să
fie valoroasă din punct de vedere cantitativ (să fie executate lacuri de acumulare în vederea
regularizării debitelor) și calitativ (luarea de măsuri necesare în vederea protecției calității apei).
Protecția calității apelor reprezintă o problemă ce trebuie rezolvată, în acest scop sunt
necesare implementarea de măsuri educaționale și de măsuri tehnice legate de extinderea
numărului de stații de epurare, modernizarea și exploatarea adecvată a celor peste 4000 de stații
de epurare existente până în prezent.
15
 Conform precizărilor STAS 4706-88, apele curgătoare din țara noastră sunt împărțite in
trei categorii:
- râuri categoria I (ape de foarte bună calitate), acestea servesc drept sursă de
alimentare cu apă centralizată pentru centrele populate, pentru anumite unități ale
industriei ce necesită apă de o calitate înaltă (industrie alimentară, farmaceutică, etc.),
alimentarea centralizată pentru unitățile care se ocupă cu creșterea animalelor,
alimentarea unor amenajări piscicole;
- râuri categoria a II-a (ape de calitate bună), care pot servi ca sursă de apă pentru unele
procese industiriale, în scopuri urbanistice și de agrement, irigații;
- râuri categoria a III-a (ape de calitate slabă), acestă categorie servește pentru
alimentarea cu apă a sistemelor de irigații, transport pe apă.
Potrivit unor date relativ recente ( Mediul înconjurător, 1991 ), din totalul lungimilor
cursurilor de apă, aproximativ 39% sunt reprezentate de râurile de categoria I, în categoria a II-a
se încadrează un procent de 30%, aproximativ 12% în cea de-a III-a categorie, iar restul de 19%
este reprezentată de cea de-a IV-a categorie care desemnează apa total degradată, aceasta este
improprie folosirii.

1.3.2 Surse de apă subterane

Apa subterană reprezintă o sursă importantă de apă potabilă, cea mai mare parte a
populației folosește apa subterană în scopuri alimentare și agricole.
Apele subterane sunt alimentate de către apele provenite din precipitații, din apele ce se
scurg la suprafață și din apele infiltrate în mod artificial. După modul de cantonare și scurgere în
subteran, acestea pot fi :
- strate acvifere freatice, alimentate de precipitații și apele de suprafață, strate acvifere
freatice cantonate în roci fisurate;
- strate acvifere de mare adâncime (60-500 m), cantonate în roci granulare sau roci
fisurate. Apa acestor strate se găsește sub presiune cu caracter ascensional sau
artezian;
- strate acvifere alimentate prin infiltrații artificiale cantonate în roci granulare;
- izvoarele, provenite din aflorismentele de strate acvifere și care se manifestă ca
preaplinuri ale acestor pânze.

16
 Gestionarea şi valorificarea acestor resurse de apă, la nivelul țării noastre, îi revine
Comisiei Naționale Apele Române şi INMH Bucureşti.

Tabel 1.2 Avantajele și dezavantajele utilizării principalelor surse de apă

Acumulări subterane Acumulări de suprafață
Avantaje Dezavantaje
1.Numeroase amplasamene dispuse de dimensiuni 1.Un număr mai redus de amplasamente
mari. disponibile de mari dimensiuni.
2.Pierderi reduse prin evaporare sau 2.Pierderi mai semnificative prin evaporare,
nesemnificative. chiar și în cadrul unui climat umed.
3.Ocupă suprafețe foarte reduse de teren. 3.Ocupă suprafețe mari de teren.
4.Temperatură uniformă a ape. 4.Temperatura apei este fluctuantă.
Dezavantaje Avantaje
1.Apa va fi transportată prin intermediul pompelor. 2.De regulă, apa este transportată
gravitațional.
2.Posibilitatea apariției riscului de mineralizare al 2.Risc redus de apariție al mineralizării apei.
apei.
3.Utizabilitate hidroenergetică relativ absentă. 4.Este utilizată activ în industria
hidroenergetică

17
 CAPITOLUL 2 CALITATEA APELOR

Apa prezintă numeroase folosinţe, motiv pentru care, monitorizarea ei este foarte
importantă în vederea evitării apariției unor probleme de sănătate ale populaţiei, precum și
pentru a evita anumite pierderi economice în diverse sectoare de activitate, în afectarea calității
altor compuși ai mediului (sol, biodiversitate ).

2.1 Calitatea apelor potabile

Una dintre condițiile de bază pentru sănătatea umanității o reprezintă consumul unei apei
potabile, curate și sanogene. Apa ne oferă elemente esențiale pentru supraviețuire, dar atunci
când aceasta este poluată devine foarte ușor o sursă de substanțe nedorite, periculoase pentru
sănătatea umană. (Boncilă D., Poncea C., 2012)
O importanță deosebită pentru cetățenii Uniunii Europene o reprezintă evaluarea calității
apei potabile în vederea asigurării faptului că aceasta este adecvată consumului uman. Deși
Europa, în comparație cu alte părți ale lumii, nu se confruntă cu probleme grave în ceea ce
privește calitatea apei potabile, există incă probleme legate, în principal, de eficiența proceselor
de potabilizare, precum și de defecțiunile ce pot apărea în rețelele de distribuție ale apei potabile,
acestea putând expune consumatorii la riscul unor efecte adverse asupra sănătății.
Etapele care au loc în urma activității de cunoaștere a calității apelor sunt :
- prelevarea probelor de apă din diferite puncte reprezentative ale surselor de apă;
- determinarea prin analize sau prin alte metode a indicilor de calitate ai apei;
- prelucrarea datelor în scopul stabilirii calității apelor;
- înregistrarea și stocarea datelor;
- valorificarea datelor cu privire la calitatea apei.

18
2.2 Indicatorii de calitate ai apelor potabile.

În scopul caracterizării calității și gradului de poluare al apelor, sunt utilizați o serie de

indicatori de calitate . Dintre aceștia cei mai importanți sunt:
a) indicatori organoleptici:
- gust;
- miros;
b) indicatori fizici:
- culoare;
- turbiditate;
- temperatură;
- pH;
- conductivitate electrică;
c) indicatori chimici:
- aluminiu;
- amoniu;
- azotiți;
- clor rezidual;
- cloruri;
- crom;
- duritate totală;
- fosfați;
- oxigen dizolvat;
- pesticide;
- rezidiuu fix;
- nitriții;
- substanțe organice oxidabile;
- sulfați;
- sulfuri și hidrogen sulfurat;

În tabelul 1.3 sunt prezentați o parte dintre indicatorii de calitate ai apelor de suprafață
conform STAS 4706-88:

19
 Tabel 1.3 Condiții de calitate pentru apa de suprafață
Caracteristici Unitate de Categoria
Indicatori măsură I II III
Organoleptice - fără fără fără
Miros
Culoare - incoloră incoloră incoloră
Chimice (CBO5) mgO2/dm3 5 7 12
Substanțe organice (CCO)-C mgO2/dm3 10 20 30
Oxigen dizolvat mg/dm3 6 5 4
Rezidiuu fix (1050C) mg/dm3 750 1000 1200
Sodiu mg/dm3 100 200 200
Sulfați mg/dm3 200 400 400
CO2 liber mg/dm3 50 50 50
Cloruri mg/dm3 250 300 300
Clor liber mg/dm3 0,005 0,005 0,005
pH - 6,5-8,5 6,5-8,5 6,5-8,5
Azotiți mg/dm3 1 3 -
Azotați mg/dm3 10 30 -
Pesticide mg/L 0,001 0,001 0,001
Hidrocarburi aromatice mg/L 0,0002 0,0002 0,0002
Detergenți aminoactivi mg/dm3 0,5 0,5 0,5
Crom mg/dm3 0,5-0,005 0,005-0,0005 0,5-0,05

Gustul apei este determinat de conținutul în elemente minerale și gaze dizolvate. În lipsa
acestora apa ar avea un gust neplăcut, fad, făcând dificil rolul apei de a satisfice senzația de sete.
Gustul de prospețime al apei îl conferă oxigenul dizolvat și dioxidul de carbon (gust acidulat ).
Mirosul apei este condiționat de prezența unor elemente naturale sau a unor poluanți
(naturali sau antropici ) în exces. Mirosul neplacut al apei se poate datora prezenței hidrogenului
sulfurat rezultat din descompunerea bacteriană a substanțelor organice, înmulțirii excesive a

20
algelor - fenomen întâlnit în cadrul eutrofizării apelor de suprafață, prezenței în apă a unor
pesticide, detergenți sau poate fi indus prin intermediul unor subproduși ai dezinfecției cu clor.
Temperatura apei reprezintă proprietatea fizică care influențează percepția gustului și
mirosului apei, prin intermediul acesteia putând fi schimbată senzația de placere la consum.
Pentru temperatura apei potabile, normele sanitare prevăd ca valorile acesteia sa fie cuprinse
între 7 – 150C.
pH –ul natural al surselor de apă variază între valorile de 6 și 9 unități pH, acest fapt îi
permite apei să își desfășoare la parametri optimi rolul de catalizator al proceselor biochimice.
Variațiile pH-ului apei se datorează unor factori naturali precum prezenței dioxidului de carbon,
a bicarbonaților și a carbonaților sau poluării cu ape reziduale ( acide sau alcaline ).
Turbiditatea reprezintă proprietatea apelor naturale (care conțin particule fine în suspensie)
de a nu avea transparență. Acest fenomen se produce datorită propagării libere a razelor
luminoase, fapt datorat fenomenelor de absorbție și refracție la contactul cu particulele coloidale.
(Maria Cohl și colab., 2014)
Determinarea gradului de turbiditate al apelor se realizează prin intermediul metodelor
standardizate, cu ajutorul turbidimetrelor sau prin compararea cu soluții etalon în scara silicei
(SiO2) : 1 mg silice fin divizată la 1 litru de apă distilată reprezintă un grad de turbiditate (GT).
Conductivitatea reprezintă unul dintre indicatorii cei mai des utilizați în scopul aprecierii
gradului de mineralizare al apelor. Masurătorile de conductivitate ale apei au rolul de a face
posibilă măsurarea conțintului total de săruri dizolvate în apă.
Oxigenul dizolvat (OD) reprezintă cel mai important parametru de calitate al apei,
conținutul de oxigen manifestă o importanță covârșitoare pentru ecosistemele acvatice.
Consumul biochimc de oxigen (CBO) reprezintă cantitate de oxigen exprimată în mg/L,
necesară în vederea oxidării substanțelor organice din ape, cu intervenția bacteriilor .
Carbonul organic total (COT) constituie cantitatea de carbon legat în materii organice,
acesta corespunde cantității de CO2 obținut prin oxidarea totală a materiei organice.
Amonicul rezultă din descompunerea substanțelor organice din apă sau sol. Acest proces de
descompunere are loc într-o perioadă relativ scurtă de timp, fapt ce denotă o poluare recentă a
sursei respective.
Nitriții, provin dintr-un stadiu mai avansat al descompunerii substanțelor organice
azotoase, formarea nitriților se produce lent, iar acest lucru denotă o poluare mai îndepărtată a
apei.
Reziduu fix, acesta însumează substanțele organice și pe cele anorganice care sunt
dizolvate în apă și care nu prezintă proprietatea de a fi volatile la temperaturi de peste 1050C.
21
 Conținutul de metale din apă – în componența apei pure se poate detecta prezența unor
anumite metale, precum: fier, crom, bariu, nichel, zinc și altele. Concentrația și conținutul chimic
al metalelor sunt influențate de vârsta geologică a corpului de apă, de volumul de apă analizat și
de compoziția chimică a acestuia.(Mohhamad A. Al-Ghouti.,Maryam A. Al-Kaabi, 2019)
Duritatea apei - este determinată de prezenţa tuturor cationilor din apă, cu excepţia
cationilor metalelor alcaline. Deoarece ionii de calciu şi magneziu au ponderea cea mai mare,
determinarea durităţii va consta în determinarea concentraţiei acestora. Apele dure sunt
neeconomice, nu se recomandă utilizarea lor în unele ramuri industriale deoarece la fierberea
apei sărurile în exces se depun pe vase, instalaţii de încălzire, etc. În cazul apei potabile valoarea
durităţii stabilită prin Legea nr. 458/2002 este de minim 5°G (grade germane).

22
 CAPITOLUL 3 LEGISLAȚIA ÎN DOMENIUL APELOR

Printre problemele cu care se confruntă omenirea, una de o importanță primordială o

reprezintă lipsa apei și degradarea calității acesteia.
În scopul realizării unui management integrat al resurselor de apă, comunitatea națională
reunită în cadrul Conferinței privind Apa și Mediul ce a avut loc la Dublin în ianuarie 1992 și a
Conferinței Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea ce a avut loc la Rio de Janeiro în
iulie 1992, a recomandat guvernelor aplicarea următoarelor principii:
a. principiul bazinal : resursele de apă se formează și se gospodăresc în cadrul bazinelor
hidrografice;
b. principiul gospodăririi unitare cantitate – calitate : aceste două aspecte ale gospodăririi
apelor sunt într-o stransă legatură, în acest scop se evidențiază necesitatea unei abordări
unitare care să conducă la găsirea unor soluții tehnico-economice optime pentru ambele
aspecte;
c. principiul solidarității : planificarea și dezvoltarea resurselor de apă presupune
colaborarea unor “factori” implicați în sectorul apelor: statul, comunitățile locale,
ONG-urile;
d. principiul “poluatorul plătește” : toate cheltuielile legate de poluarea mediului și a
diverșilor utilizatori de apă vor fi suportate de către cel care poluează;
e. principiul economic - beneficiarul plătește : apa are o valoare economică în toate
formele ei de utilizare și, de aceea, trebuie să fie recunoscută ca un bun economic.
f. principiul accesului la apă : în acest sens este vital să recunoaștem faptul că dreptul
fundamental al ființei umane este acela de a avea apă de o calitate satisfăcătoare și în
cantitate suficientă, la un preț corespunzător.

Aceste principii reușesc să abordeze noțiunea de managemant integrat al resurselor de apă

care îmbină problemele de utilizare cu cele de protecție a apelor naturale prin integrarea la nivel
de bazin a resurselor de apă.

23
 3.1 Legislația privind apele în Europa

Râurile importante și mările din Uniunea Europeană sunt transfrontaliere. Aceste resurse
de apă au fost influențate atât cantitativ cât și calitativ în decursul timpului în țările din Uniunea
Europeană. Începând cu anii 1970 înainte ca “mediul” să facă parte din Tratat, Uniunea
Europeană a elaborat primele norme și standarde în vederea protejării mediului și prevenirii
poluării apelor. Din acel moment, politica europeană din domeniul apelor a parcurs trei etape
importante:
1. Etapa I (1970-1980), aceasta a avut ca obiectiv principal protecția folosințelor de apă;
2. Etapa a II-a (1981-2000). a cărui obiectiv principal a fost reducerea poluării la sursă;
3. Etapa a III-a , după anul 2000, aceasta s-a axat pe gospodărirea durabilă a apelor.
(Șerban P., Gălie A., 2006)

3.1.1 Protecția folosințelor de apă

În cadrul primei etape (1970- 1980), politica europeană dezvoltată în această perioadă a
avut ca obiectiv principal protecția folosințelor de apă prin intermediul unor standarde de calitate
a mediului (EQS – Environmental Quality Standards), acestea stabilesc limitele specifice în ceea
ce privește resursele de apă utilizate în diferite folosințe. Din categoria acestor directive fac
parte:
Directiva 75/440/EEC – privind calitatea apelor de suprafață în scopul potabilizării.
Aceasta are scopul de a proteja resursele de apă de suprafață, respectiv râurile și lacurile utilizate
în vederea producerii de apă potabilă și de a monitoriza corespunzător aceste ape. Directiva
definește trei categorii de ape de suprafață (A1, A2, A3) pentru prelevare, în vederea potabilizării
în funcție de calitățile acestora fizice, chimice și microbiologice. De asemenea, în această
directivă este prevăzut și modul de tratare pentru fiecare categorie de apă ( categoria A1 va avea
nevoie doar de o tratare fizică simplă însoțită de o dezinfecție, categoria A2 tratare normală
fizică, chimică și dezinfecție, iar A3 tratare fizică, chimică avansată, preclorinare și dezinfecție).
Directiva 90/923/EEC, amendată de Directiva 98/83/EC privind calitatea apei destinată
consumului uman. Aceasta reglementează calitatea apei potabile și are ca obiectiv protecția
sănătății populației împotriva efectelor oricărui tip de contaminare a apei potabile, prin
asigurarea calității ei de apă curată și sanogenă.

24
 Prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului uman după cum urmează:
a) Orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, utilizată pentru băut și pentru prepararea
hranei sau pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea apei și indiferent dacă
aceasta este furnizată prin intermediul rețelei de distribuție, în rezervor sau dacă este
distribuită în sticle sau în alte recipiente.
b) Toate tipurile de ape folosite ca sursă în industria alimentară, în vederea fabricării,
procesării, conservării sau comercializării produselor sau substanțelor destinate
consumului uman.
c) Apa provenită din surse locale, precum fântâni, izvoare, etc., utilizată pentru băut, gătit
sau în alte scopuri casnice, în funcție de condițiile locale specifice, autoritatea locală
poate face unele excepții de la valorile parametrilor de calitate, fără a fi pusă în pericol
sănătatea consumatorilor.
3.1.2 Reducerea poluării la sursă.

În cadrul celei de-a doua etape de evoluție (1981-2000) au fost stabilite valorile limită
admisibile (ELV – Emission Limit Values) în vederea evacuării poluanților în mediul acvatic. În
cadrul acestei etape s-au evidențiat următoarele directive:
Directiva 76/464/EEC privind poluarea prin evacuarea unor substanțe periculoase în
mediul acvatic și următoarele 7 directive fiice:
- Directiva 82/176/EEC – aceasta face referire la mercurul din electroliza clor –
alcanilor;
- Directiva 84/156/EEC – referitoare la mercurul din alte sectoare decât electroliza clor
– alcanilor;
- Directiva 83/513/EEC – referitoare la cadmiu;
- Directiva 84/491/EEC – referitoare la hexaclorciclohexan;
- Directiva 86/280/EEC – face referire la tetraclorura de carbon, DDT, pentaclorfenol;
- Directiva 88/347/EEC – referitoare la hexaclorbutan, hexaclorbutadienă,
triclorbenzen;
- Directiva 90/415/EEC – se referă la 1,2 dicloretan, tricloretilenă, percloretilenă,
triclorbenzen.
Directiva 80/68/EEC privind protecția apelor subterane împotriva poluării produse de
unele substanțe periculoase. Această directivă împarte poluanții în două categorii, și anume
poluanți din “Lista neagră “ - pentru care se vor lua toate măsurile necesare în scopul opririi

25
evacuării acestora în apele subtenare, și “Lista gri” – pentru care se vor lua măsurile
corespunzătore pentru încadrarea acestora în limitele stabilite.
Directiva 91/676/EEC privind poluarea și protecția apelor împotriva poluării cu nitrați
provenită din surse agricole. De asemenea, această directivă prevede elaborarea “Codului de
bune practice agricole”, implementearea acestuia de către agricultori, precum și întocmirea unui
plan de acțiune în vederea reducerii poluării din surse agricole.
Directiva 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate orășenești. Directiva prevede
stabilirea aglomerărilor umane precum și stabilirea normelor privind epurarea și evacuarea
apelor uzate orășenești. De asemenea, este prevăzută definirea unor “zone sensibile” pentru care
condițiile de evacuare a apelor sunt mai severe. Stațiile de epurare situate în aceste zone trebuie
să fie prevăzute cu treaptă terțiară care să asigure încadrarea azotului și a fosforului în limitele
normate

3.1.3 Gospodărirea durabilă a apelor

Cea de-a III-a etapă a politicilor europene, dezvoltată după anii 2000 are ca obiectiv
gospodărirea durabila a apelor și are la bază Directiva Cadru pentru Apă și Directiva privind
evaluarea și managemantul riscului la inundații.
Directiva Cadru 2000/60/EC a Parlamentului și Consiliului European este cea care
stabilește un cadru de acțiune pentru țările din Uniunea Europeană în domeniul politicii apei și
recunoaște bazinul hidrografic ca unitate naturală și fundamentală pentru normarea, utilizarea și
protecția apelor. Scopul principal al acestei directive l-a reprezentat atingerea în anul 2015 a unei
“stări bune” a tuturor corpurilor de apă din statele membre, ceea ce a condus la apariția unor
condiții de viață asemănătoare din punct de vedere al mediului hidric pentru toți cetățenii din
Uniunea Europeană.
Fiecare stat membru are obligația de a asigura organizarea administrativă adecvată,
inclusiv identificarea autorităților competente adecvate în vederea aplicării prevederilor acestei
directive în cadrul ficărui District hidrografic internațional aflat pe teritoriul său.
Au fost delimitate 118 districte hidrografice, dintre care 87 fiind
transfrontaliere.(D’Eugenio J. 2006)
Directiva Cadru în domeniul apei prevede un sistem de clasificare a calității ecologice a
apelor de suprafață în 5 categorii de calitate, respectiv, foarte bună, bună, moderată,
satisfăcătoare și nesatisfăcătoare.

26
 3.2 Legislația privind apele în România.

Anul în care începe să se pună accentul pe cunoașterea apelor române, pe bazine

hidrotehnice a fost reprezentat de anul 1838, an în care a luat naștere Stația hidrometrică Orșova
de pe Dunăre.
Savantul și domnitorul Dimitrie Cantemir redactează în anul 1716 “Descriptio Moldavie”
care conține o hartă cu peste 800 de denumiri de râuri și sate, precum și capitolul “ Râurile
Moldovei”
La începutul secolului XIX au apărut noi hărți care fac referire la țările românești, dintre
care se remarcă, prin reprezentarea rețelei hidrografice, harta realizată între anii 1824 – 1834 cu
ajutorul Academiei Militare Ruse și care a fost tipărită în anul 1835.
Primele încercări legislative în ceea ce privește domeniul apelor datează din cea de-a doua
jumatate a secolului al XVIII-lea. Astfel, în “ Proviliniceasca condica” a lui Ipsilanti, în anul
1770 se menționează drepturile românilor de a pescui și de a construi mori. În ceea ce privește
cadrul legislativ, prima lege a apelor a fost elaborată în 1924 și cuprinde elemente de măsurare,
evidență și amenajare a apelor. După anul 1950, cadrul legislativ a fost diversificat prin
promulgarea în anul 1953 a Decretului 143 privind utilizarea rațională precum și protecția
calității apelor și a Legii apelor în anul 1974, aceasta reprezintă o lege specifică, care derivă din
Legea 9/1973 privind protecția mediului
În România, se evidențiază următoarele legi si normative:
Legea Protecției Mediului 265/2006 privind protecția apelor și a ecosistemelor acvatice,
secțiunea a IX a – în această lege sunt precizate obiectivele protecției resurselor de apă și anume,
menținerea și ameliorarea calității și productivității biologice a apelor în scopul evitării efectelor
negative asupra mediului.
Activitățile de gestionare și protecție a resurselor de apă și a ecosistemelor acvatice se
supun prevederilor în vigoare care presupun obligativitatea obținerii autorizației de gospodărire a
apei pentru orice activitate economică cu respectarea principalelor obligații asumate prin lege și
anume:
- Să se execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale;
- Să se asigurate migrarea faunei acvatice;
- Ameliorarea calității apei să fie prevazută în avizul sau autorizația de mediu și cea a
gospodăririi apelor;
- Să nu se evacueze ape uzate neepurate în apele naturale și să nu se arunce în acestea
nici un fel de deșeu;
27
 - Să nu se spele produsele, ambalajele, mașinile care pot produce impurificarea apei de
suprafață.
Legea apelor 310/2004 – aceasta face referire la regimul de folosire al albiilor și la
gospodărirea apelor,de asemenea, această lege prevede că dreptul de folosință al apelor de
suprafață sau al apelor subterane se stabilește prin Autorizația de gospodărire a apelor și se
exerccită potrivit prevederilor legale. Utilizatorii de apă sunt obligați să economisească apa prin
folosirea rațională, limitele de descărcare înscrise în avizul și autorizația de gospodărire a apelor
reprezintă limitele maxime admisibile, iar depășirea lor este interzisă.
Legea 311/2004 – reprezintă actul normativ de bază care completează vechea lege a
calității apei potabile 458/2002. Potrivit acestui act normativ, se au în vedere reglementări care
discută calitatea apei potabile din sistemele de distribuție sau din instalațiile de tratare a
resurselor naturale de apă în scopul potabilizării.
În general, apa potabilă trebuie să fie sanogenă și curată, îndeplinind următoarele funcții:
- Să fie lipsită de microorganisme, paraziți sau substanțe care prin numărul sau prin
concentrația lor pot constitui un pericol potențial pentru sănătatea umană;
- Să întrunească condițiile de calitate impuse de legislație în ceea ce privește poluanții
toxici, microorganismele patogene, condiții impuse prin valorile maxime admisibile
prezentate în anexa la această lege;
- Producătorii și distribuitorii de apă potabilă trebuie să asigure conformarea cu valorile
impuse de standardele de calitate și trebuie sa finanțeze monitorizarea și controlul
calității apei potabile.
HG 974/2004 – pentru aprobarea normelor de supraveghere, inspecție sanitară și
monitorizare a calității apei potabile și a procedurii de autorizare sanitară a producției și
distribuției apei potabile. Prin acest act normativ se aprobă normele de supraveghere, inspecție
sanitară și monitorizare a calității apei potabile cu menționarea, în clar, a cerințelor privind
prelevarea și analiza indicatorilor de calitate din apă.
OM 44/2004 pentru aprobarea reglementării privind realizarea monitoringului calității
apelor pentru substanțele prioritare și prioritar periculoase. Prin prezentul regulament sunt
stabilite rețelele de monitorizare, iar acestea cuprind 3 categorii:
1. Secțiuni de monitoring care descriu starea chimică a apelor dintr-un bazin sau subazin
hidrografic.
2. Secțiuni de monitoring care prezintă acțiunea antropică evidențiată prin substanțe
chimice din una sau mai multe surse punctiforme sau difuze de poluare dintr-un subazin
sau bazin hidorgrafic.
28
 3. Secțiuni de monitoring care prezintă poluarea chimică semnificativă și sunt considerate
de referință sau reprezentative pentru un bazin sau subazin monitorizat.
În acest ordin ministerial sunt prevăzute următoarele tipuri de monitorizare:
- monitorizare de supraveghere ce urmărește caracteristicile tuturor apelor în cadrul
bazinului hidrografic, furnizând date pentru validarea procedurii de evaluare a
impactului de mediu, respectiv eficiența programului de monitorizare;
- monitorizare operațională, stabilește starea ecosistemelor acvatice care prezintă riscul
de a nu îndeplini obiectivele de calitate pentru mediul acvatic;
- monitorizarea de investigare, stabilește cauzele depășirii limitelor prevăzute pentru
certificarea în cazul în care un corp de apă nu poate atinge obiectivele de calitate
precum și pentru stabilirea impacturilor poluărilor accidentale. Sunt stabilite astfel
criteriile și cerințele minime pentru secțiunile de monitoring definite prin punctele în
care debitul cursului de apă este semnificativ (>25 m3/s), respectiv secțiunile
semnificative pentru schimbul de informații al apelor care traversează frontiera unui
stat.
HG 964/2000 – privind planul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu
nitrați. Prin acest act normativ se înființează comisia pentru aplicarea sau implementarea planului
de acțiune în vederea protecției apelor împotriva poluării cu nitrați provenite din surse agricole și
are în vedere următoarele obiective:
1. Reducerea poluării apelor datorită nitraților proveniți din surse agricole;
2. Prevenirea poluării cu nitrați;
3. Optimizarea folosirii îngrășămintelor chimice și a celor organice care conțin compuși
cu azot .
Prin acest plan de acțiune s-au stabilit limitele și zonele vulnerabile la poluarea cu nitrați
din surse agricole, repsectiv planul de supraveghere a concentrației azotaților din apele dulci cel
puțin o data pe lună sau mai des în timpul perioadelor ploioase sau în timpul inundațiilor, în
scopul asigurării unui nivel general de protecție împotriva poluării cu nitrați. A fost elaborat un
cod al bunelor practice agricole și, respective, un program pentru instruirea și informarea
fermierilor privind acest cod.
Legea 458/2002 – privind calitatea apelor potabile. Această lege reglementează calitatea
apei potabile și are ca obiectiv protecția sănătății oamenilor împotriva efectelor oricărui timp de
contaminare al apelor potabile prin asigurarea calității acesteia de apă curată și sanogenă.
Această lege cuprinde următoarele capitole importante:

29
  Dispoziții generale, acestea cuprind definiția termenului de apă potabilă,
aplicabilitatea precum și excepțiile de la această lege;
 Condiții de calitate, stabilesc care sunt valorile parametrilor de calitate și secțiunile
în care aceștia trebuie asigurați;
 Monitorizarea, în cadrului acestui capitol este stabilit programul de monitorizare cât
și factorii responsabili pentru derularea acestuia;
 Măsuri de remediere și restricții de utilizare, acestea stabilesc care sunt organismele
implicate în declararea stării de neconformitate, precum și care sunt măsurile care
trebuiesc adoptate în vederea remedierii situației, în funcție de tipul neconformității
constatate;
 Derogări, se stabilesc organele care pot aproba derogări de la anumite prevederi ale
legii, precum și care sunt condițiile în care se pot acorda aceste derogări;
 Asigurarea calității tehnologiilor de tratare, a echipamentelor, a substanțelor și
materialelor care sunt puse în contact cu apa potabilă;
 Informarea și raportarea, stabilesc obligațiile organismelor implicate în producerea
și distribuția către populație a apei potabile, precum și accesul la informații în ceea
ce privește calitatea apei potabile;
 Dispoziții finale, se stabilesc responsabilitățile cu privire la implementarea legii și
termenele care trebuiesc respectate. (https://lege5.ro/legea-nr-458-2002-privind-
calitatea-apei-potabile).

Cadrul legislativ actual din domeniul apei potabile a suferit o serie de modificări
importante în urma abrogării obligației de a obține autorizația sanitară de funcționare în ceea ce
privește activitățile economice supuse înregistrării la Registrul Comerțului. Astfel, actele
normative menționate anterior stabilesc statutul inspectorilor sanitari, precum și atribuțiile și
obligațiile acestora, obligațiile operatorilor sau a persoanelor fizice, scopul și domeniile
inspecției sanitare de stat (ISS), organizarea acestor activități la nivel central și local.

30
PARTEA A II -A – CONTRIBUȚII PROPRII

31
 CAPITOLUL 4 DESCRIEREA CADRULUI NATURAL AL STAȚIEI DE
TRATARE A APEI TIMIȘEȘTI

La data de 3 mai 1897, primarul municipiului Iași, Nicolae Gane, a încheiat o convenție cu
inginerul de origine engleză William Heerlein Lindley în vederea realizării unui studiu cu privire
la posibilitățile de alimentare cu apă a orașului.
În urma convenției întocmite, inginerul a realizat serioase studii mărind arealul
investigațiilor „pe linia Iaşi – Paşcani – Neamţ –Pipirig – Larga – Borca – Broşteni - Şaru
Dornei, în văile Prutului până la Bolda, în ale Bahluiului şi Jijiei până la Epureni sau Başeu,
Bârlad - Siret, Nemţişoara (Neamţ), Bistrița, Neagra,Negrişoara şi a afluienţilor lor”.
Conform cercetărilor realizate, William Heerlein Lindley a concluzionat faptul că „văile şi
colinele din împrejurimile cele mai apropiate de Iaşi nu prezintă condiţii pentru a realiza o
aducţiune de apă de izvor în cantitate suficientă pentru alimentarea oraşului”. Cu toate că distanţa
conductei de la Timişeşti la Iaşi a fost evaluată la 90-98 km, Lindley a pledat pentru adoptarea
acestei soluţii, ţinând cont de „calitatea superioară a apei de izvor, simplicitatea şi siguranţa
aducţiunii în pantă naturală,precum și posibilitatea de a alimenta oraşele care se află în
apropierea conductei etc.
Teritoriul comunei Timișești este traversat de o rețea hidrografică bogată, reprezentată atât
prin sursa de apă subterană, aceasta fiind de o calitate foarte bună, cât și de sursele de apă de
suprafață reprezentate prin râurile Siret, Moldova și Ozana. (Chirica C. și colab., 2018)
Având în vedere că apa din sursa subterană Timișești face parte din categoria I de calitate,
tratarea apei constă doar într-o dezinfecție ușoară cu clor, aceasta realizându-se la stația de
clorinare Săbăoani. Doza de clor fiind stabilită în cadrul SC. APAVITAL SA Iași, în funcție de
încărcările bacteriologice ale apei.

32
 Sursa: http://bibliotecatimisesti.blogspot.com/p/monografia-comunei-timisesti.html

Fig.4.1 Începerea construcțiilor pentru aducțiunea apei din sursa Timișești

În comuna Timișești, pe Valea Moldovei, subsolul este plin de apă rece și curată, bună
pentru consum. Inginerul englez a captat apa din toată pânza freatică din zonă cu ajutorul unui
dren din beton aflat la o adâncime de 14 metri sub pământ, lung de 1730 metri. După captare,
apa este trimisă spre municipiul Iași printr-o conductă de fontă cu un diametru de 60 centimetri.
Puțul de captare are o adâncime de 14 metri și un diametru de 5 metri.

Sursa: view-source:http://www.cronicadeiasi.ro/stiri/locale/Un-veac-de-la-inaugurarea-aductiunii-
Timisesti-Iasi/2301
Fig. 4.2 Drenul vechi de la stația Timișești
33
 Datorită faptului că apa din pânza freatică nu se găsește în cantitate suficientă pentru a
satisface nevoile consumatorilor, s-a luat decizia de a se suplimenta această sursă de apă prin
intermediul apei de pe râul Moldova și prin intermediul celor 12 pompe situate pe râul Ozana.
Râul Moldova reprezintă sursa de apă brută pentru stația de tratare, apa fiind introdusă în
galeria de colectare subterană Timișești cu ajutorul unui alt dren pus în funcțiune în anul 1973
(Drenul nou), acesta este amplasat în amonte de drenul vechi.

Sursa: http://bibliotecatimisesti.blogspot.com/p/monografia-comunei-timisesti.html
Fig. 4.3 Drenul nou construit în anul 1973

La capătul din zona de aval a drenului nou este amplasat puțul colector cu Dn 9,00 m,
acesta facilitează evacuarea debitului captat, asigurând astfel și un preaplin pentru descărcarea la
râu a debitelor suplimentare în perioadele favorabile. Puțul colector al drenului este
compartimentat în două conducte, una cu diametrul de 1000 de mm prin care este transportată
apa spre stația de clorinare Săbăoani, iar surplusul de apă este evacuat cu ajutorul celei de-a doua
conducte cu diametrul de 1500 mm în râul Moldova.
Datorită faptului că râul Moldova este periodic alimentat de torente, operarea stației de
tratare este astfel temporar afectată pe perioada inundaţiilor de nivelurile ridicate ale turbidităţii
şi de blocarea evacuarării apei cu ajutorul pompelor. Nivelurile ridicate ale turbidităţii pe
perioada inundaţiilor limitează capacitatea de tratare a apei la stația Timişeşti ca urmare a
încărcării excesive cu suspensii solide.
În condițiile în care valorile turbidității pe râurile Moldova și Ozana sunt foarte ridicate,
stația de tratare Timișești furnizează consumatorilor doar apă din pânza freatică.

34
4.1 Analize care se realizează la stația de tratare

Scopul prezentei lucrări îl reprezintă monitorizarea indicatorilor fizico-chimici din cadrul

stației de tratare a apei Timișești, înainte de apariția unei viituri și după trecerea acesteia. În
prezenta lucrare se vor monitoriza parametri de calitate ai apelor în perioada 25.06.2018 și
24.11.2018.
Studiul experimental constă în investigarea principalilor indicatori de calitate ai surselor de
apă de suprafață care necesită următoarele măsurători : temperatură, pH, turbiditate și
oxidabilitate, alcalinitate, duritate totală, cantitatea de cloruri, amoniu, nitriți. Indicatorii de
calitate sunt determinați prin metode specifice de analiză, în conformitate cu standardele si
normativele în vigoare.

Fig. 4.4 Laboratorul de analize de la stația Timișești (original)

În cadrul stației de tratare au loc următoarele procese: coagulare- floculare, decantare,

filtrare, clorinarea realizându-se la stația de la Săbăoani.
Coagularea reprezintă interacțiunea chimică dintre coagulant, apă și suprafața particulelor
coloidale, iar procesul de floculare reprezintă procesul fizic de alipire a particulelor destabilizate

35
în micele macroscopice. Dintre cei mai utilizați coagulanți se menționează: sulfatul de aluminiu
(Al2(SO4)3), clorura ferică (FeCl3), argile, etc.
Dozarea coagulanţilor se poate face uscat sau umed. Amestecarea apei supusă epurării cu
reactivii de coagulare se poate realiza:
- gravitaţional (cu şicane);
- pneumatic (cu aer comprimat);
- mecanic (cu agitatoare mecanice). (F. K. Katrivesis și colab., 2019)
În prezent, la stație este utilizat ca și coagulant sulfatul de aluminiu, dar se dorește ca pe
viitor, acesta să fie înlocuit cu clorura ferică deoarece aceasta prezintă o afinitate mai mare
pentru substanţe humice decât sulfatul de aluminiu.
Îndepărtarea din apă a materiilor foarte fine, coloidale şi în suspensie, are loc prin
adăugarea de coagulanţi care le fac să sedimenteze. Coagulanţii sunt acele substanţe care,
adăugate în apă, conduc la aglomerarea particulelor sub forma unor flocoane din ce în ce mai
mari care, sub acţiunea gravitaţiei, se depun pe fundul bazinului, antrenând şi particulele
neaglomerate.( Desjardins, R., 1990)
Flocularea reprezintă procesul prin care particulele se aglomerează în flocoane și se
sedimentează cu uşurinţă. Particulele de coagulant coloidal atrag alţi coloizi, particule colorate,
materii organice, particule de pământ, resturi de alge sau crustacee şi bacterii.
Flocularea este favorizată de amestecarea lentă a apei comparativ cu mişcarea rapidă realizată în
vasele de amestecare.
Amestecarea apei în procesul de floculare este mai rapidă la început, apoi mai lentă, în
avalul bazinului, pentru a evita distrugerea flocoanelor formate. Pe de altă parte, mişcarea trebuie
să fie suficient de rapidă pentru a împiedica depunerea flocoanelor în vasul de reacţie. Vasele de
floculare, ca şi cele de amestecare, pot fi operate gravitaţional, pneumatic sau mecanic.
Floculatoarele gravitaţionale pot avea formă de canale cu şicane la 90° faţă de curent în
care mişcarea apei se face orizontal sau vertical. (Silvia M.,Violeta P.,2011)

36
 Fig. 4.5 Filtrele de la stația Timișesti

Din bazinele de reacţie, apele trec în decantoare. Datorită coagulării, volumul de nămol
este de trei ori mai mare decât în cazul sedimentării fără coagulanţi, deoarece, prin coagulare, se
antrenează şi materii solide coloidale, precum şi cele în suspensie foarte fină, iar pe de altă parte,
coagulantul constituie o parte din nămol.
În cadrul decantării (care poate fi de mai multe tipuri) se pot delimita mai multe zone:
- o zonă superioară de lichid limpezit;
- o zonă de sedimentare cu o concentraţie uniformă de suspensii;
- o zonă de tranziţie;
- o zonă de compresiune și tasare a nămolului depus.

37
 Fig. 4.6 Decantorul de la stația Timișești (original)

În laborator sunt utilizate următoarele metode de analiză ale apei potabile:

4.1.1 Determinarea conținutului de amoniu.Metodă prin spectofotometrie.

Această procedură descrie modul de organizare și desfășurare a activității de determinare a

conținutului de amoniu. În vederea asigurării și conformării capabilității tehnico-organizatorice a
laboratorului de a satisface cerințele impuse de standardele de metodă și de calitate în vigoare.
Metoda se aplică direct apelor potabile și a celor brute și uzate. Aplicarea acestei metode la
apele foarte colorate sau sărate necesită o distilare prealabilă.
Principiul acestei metode constă în măsurarea spectofotometrică, la lungimea de undă de
aproximativ 650 nm a compusului albastru format din reacția amoniacului cu ionii silicilat și
hipoclorit în prezența nitrozopentacianoferatului (III) de sodiu (nitroprusiat de sodiu). Reacția
cloraminei cu siliciatul de sodiu are loc la o valoare a pH-ului de 12,6, în prezența
nitroprusiatului de sodiu.

38
 Această procedură este aplicată de către personalul laboratorului în vederea prelevării și
analizării apelor potabile și a apelor brute, pentru concentrații în azot amoniacal de până la 1
mg/L, utilizând un volum de probă de maxim 40 ml.
Prin diluarea corespunzătoare a probelor, metoda se aplică și în cazul apelor cu concentrații
mai mari. (SR ISO 7150-1:2001)

Fig. 4.6 Spectofotometru de laborator

4.1.2 Determinarea conținutului de nitriți.Metodă prin spectofotometrie de absorbție moleculară.

Procedura stabilește modul de determinare al conținutului de nitriți din apa potabilă, apa
brută și apele uzate.
Principiul metodei constă în reacția ionilor nitriți din proba de analizat, la pH de 1,9, cu 4-
amino benzen sulfonamidă, în prezența acidului ortofosforic ce formează un complex de culoare
roșie cu N (1-naftil)-etilen-diamina diclorhidrat, a cărui absorbanță se măsoară la lungimea de
undă de 540 nm. (SR EN 26777 ISO 6777: 2006)

4.1.3 Determinarea indicelui de permanganabilitate/oxidabilitate.

Procedura descrie modul de organizare și desfășurare al activității de determinare a

indicelui de permanganate, în vederea asigurării și conformării capabilității tehnico-
organizatorice a laboratorului de a satisface cerințele impuse de standardele de metodă și de
calitate în vigoare. Metoda se aplică apelor potabile, apelor minerale naturale, apelor la sursă, cât
și apelor de piscină.
Principiul metodei constă în încălzirea probei de apă pe o baie de apă fierbinte, în prezența
unei cantități cunoscute de permanganat de potasiu și acid sulfuric, pe o perioadă de timp de 10
minute,aceasta conduce la reducerea unei părți din permanganat de către substanțele oxidabile

39
din probă și ajută la determinarea excesului de permanganat prin adăugarea unui exces de soluție
de oxalat, urmând un proces de titrare a oxalatului în exces cu permanganat.
Procedura se aplică de către personalul laboratorului pentru prelevarea și analiza apelor
brute și potabile cu o concentrație de ioni de clorură mai mică de 300 mg/L. Probele care au
indice de permanganat mai mare de 10 mg/L trebuie diluate înainte. Limita inferioară a
domeniului optim de determinare este de 0,5 mg/L. (SR EN ISO 8467 – 2001)

4.1.4 Determinarea conținutului de cloruri. Metoda Mohr.

Această procedură este destinată modului de determinare al conținutului de cloruri

dizolvate în apă.
Principiul metodei constă în reacția dintre ionii clorură cu ionii de argint pentru a forma
clorura de argint insolubilă, aceasta reprezentând un precipitat cantitativ. Adăugând un mic exces
de ioni de argint se formează cromatul de argint brun-roșcat cu ionii cromat folosiți ca indicator.
În timpul titrării, pH-ul este menținut între 5 și 9,5 pentru a permite precipitarea. La pH acid se
solubilizează cromatul de argint, iar la pH bazic sfârșitul titrării nu se poate stabili cu precizie
deoarece ionii Ag+ și ionii OH formează Ag2O.
Prcedura descrie metoda volumetrică de determinare a clorurilor din toate tipurile de ape:
potabile, naturale, majoritatea apelor uzate, cu excepția apelor puternic poluate, la un conținut
redus de cloruri. Această metodă se aplică la determinarea directă a clorurilor, cu concentrații
cuprinse între 5 mg/L și 150 mg/L și chiar la 400 mg/L dacă se utilizează o birueta de capacitate
mai mare sau se diluează proba. (SR ISO 9297: 2001)

4.1.5 Determinarea conținutului de azotați.Metoda spectofotometrică cu acid sulfosalicilic.

Procedura descrie modul de organizare și desfășurare a activității de determinare a

azotiților din apa potabilă și brută, în vederea asigurării și conformării capabilității tehnico-
organizatorice a laboratorului de a satisface standardele de metodă și de calitate în vigoare.
Principiul metodei constă în măsurarea spectofotometrică a absorbanței compusului galben
format prin reacția acidului sulfosalicilic (format din adiția la probă a salicilatului de sodiu și a
acidului sulfuric) cu azotul, urmată de tratare cu soluție alcalină. Sarea disodică a acidului
etiendiaminotetraaceti este adăugată la soluția alcalină în vederea prevenirii precipitării sărurilor
de calciu și magneziu. Azida de sodiu este adăugată pentru a înlătura interferența cu azotiții.

40
 Procedura se aplică de către personalul laboratorului pentru prelevarea și analiza apelor
brute și potabile cu o concentrație de azot din azotați, la o densitate mai mică de 0,2 mg/L,
folosind un volum de probă de analizat de maximum 25 ml, prin intermediul metodei
spectofotometrice de determinare a azotaților, conform SR ISO 7890-3:Metoda
spectofotometrică cu acid sulfosalicilic.
Domeniul se poate extinde și pentru concentrații mai mari, prin micșorarea volumului de
probă de analizat. Limita de detecție de azot din azotați, folosind cuve cu un drum optic de 40
mm, de află în domeniul 0,03 mg/L până la 0,013 mg/L.
Sensibilitatea metodei: o concentrație azot din azotiți de 0,2 mg/L determină o absorbanță
de aproximativ 0,68 unități, utilizând un volum de probă de analizat de 25 ml și cuve cu un drum
optic de 40 nm. (SR ISO 7890-3: 2000)

4.1.6 Determinarea conținutului de aluminiu.Metoda spectofotometrică cu violet de pirocatechol.

Această metodă se aplică în cadrul analizei apelor potabile, a apelor subterane și de

suprafață și a apelor marine puțin poluate.
Principiul metodei :
- Pentru aluminiul dizolvat, filtrarea probei se va realiza printr-o membrană filtrantă
(mărimea porilor de 0,45 µm) care va fi acidulată cu ajutorul acidului azotic pentru a
se ajunge la o valoare a pH-ului cuprinsă între 1,2 și 1,5.
- Pentru aluminiul solubil în acid, acidularea probei nefiltrată se va realiza cu ajutorul
acidului azotic pentru a atinge un pH de la 1,2 la 1,5. Pentru dizolvarea aluminiului se
lasă în repaus timp de o oră la temperatura ambiantă și se filtrează.
- Reacția aluminiului cu violet de pirocatechol la un pH de 5,9 ± 0,1, urmată de
măsurarea spectofotometrică a complexului colorat obținut la o lungime de undă de
580 nm (culoarea albastră nu este vizibilă decât pentru concentrații de aluminiu mai
mari).
Procedura se aplică de către personalul laboratorului pentru prelevarea și analiza apelor
potabile, apelor subterane și de suprafață, pentru concentrații mai mici, până la 100 µg/l Al,
utilizând cuve cu drum optic de 50 mm, cât și pentru concentrații mai mari, până la 500 µg/ Al,
utilizând cuve cu drum optic de 10 mm. Cantitatea efectivă depinde de sensibilitatea
spectofotometrului și se poate mări prin prelevarea unor probe de analizat mai mici .
Limita de detecție găsită utilizând cuve cu drum optic de 50 mm și un volum de probă de
25 ml este de 2µg/l.
41
 Sensibilitate: o concentrație în aluminiu de 100 µg/l furnizează o absorbanță de
aproximativ 0,25 unități de absorbanță optică, dacă se utilizează un volum de probă de 25 ml și
cuve cu drum optic de 10 mm. (SR ISO 10566: 2001)

4.2 Rolul stațiilor de tratare ale apei

Rolul unei stații de tratare a apei este acela de a corecta calitatea apei brute, în vederea
atingerii parametrilor de calitate ceruți de către legislația în vigoare și de către utilizatori. Se
poate evidenția un număr foarte mare de procedee de tratare ce se utilizează în practică, dar
schema generală a unei stații de tratare cuprinde următoarele:
- Trepte multiple de oxidare, în vederea oxidării compușilor chimici, dar și pentru a realiza
multiple bariere împotriva microorganismelor;
- Procese de limpezire ale apei (coagulare-floculare, decantare, filtrare pe strat de nisip);
- Afânarea apei, aceasta constă în oxidarea apei cu ajutorul ozonului, procesul fiind urmat de
adsorbția pe cărbune activ granular, în vederea îndepărtării diferiților compuși toxici.
- Dezinfecția apei, se face cu scopul îndepărtării totale a virușilor, bacteriilor și a alor
microoganisme din apă. Această treaptă este una obligatorie, iar la nivelul țării noastre este
susținută de Legea privind Calitatea Apei Potabile, nr. 458/2002.

Fig. 4.8 Schema generală a unei stații de tratare (AB-apă brută, At-apă tratată)

42
 În funcție de îndepărtarea anumitor parametri din apa brută, schemele de tratare sunt
particularizate corespunzător și cuprind anumite segmente specifice.
Orice stație de tratare a apei este deservită de anumite facilități în vederea întreținerii.
Printre acestea putem enumera:
- Stația de reactivi chimici, aceștia au rolul de a stoca, prepara și doza reactivii care
sunt necesari în procesul de tratare al apei (coagulanți, agenți deinfectanți, corecție
pH, etc.).
- Sisteme de spălare filtre, acestea sunt alcătuite din stații de pompare și de suflante.
- Laborator de analize, în cadrul acestuia se determină atât corectitudinea procesului de
tratare, cât și calitatea apei produse.
- Alte facilități, printre care putem enumera sistemele de recuperare ale apei de la
spălarea filtrelor și a nămolului din decantoare.

43
 CAPITOLUL 5 SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI METODELE DE LUCRU
FOLOSITE.

5.1 Scopul și obiectivele lucrării

Stația de tratare a apei Timișești este amplasată în localitatea Timișesi din județul Neamț.
Stația are responsabilitatea de a trata apa brută captată din râul Moldova în vederea potabilizării
acesteia, fiind ulterior distribuită atât localităților învecinate, cât și orașelor precum Pașcani,
Târgu Frumos, Podul Iloaiei și municipiului Iași.
Stația are în componența sa următoarele dotări: un bazin de amestec și distribuție, decantor
radial, stație de filtre rapide, stație de pompare apă spălare, gospodărie de reactivi, stație de
clorare, două rezervoare stocare apă tratata, patru platforme de uscare nămol și pavilion de
administrare. Capacitatea statiei fiind de 600 l/s.
Scopul acestei lucrări îl reprezintă monitorizarea parametrilor de calitate ai apei înainte de
o viitură și după aceasta, în vederea observării diferențelor valorice ale acestor parametri.
Regimul precipitațiilor evidențiază, pentru zona analizată, o creștere de la est la vest , de la
490 mm/an în zona Roman, la 742 mm/an la Toaca. De regulă, valorile maxime ale
precipitațiilor se înregistrează în luna iunie, iar valorile minime se înregistrează în lunile
ianuarie-februarie.
În concluzie, cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează vara, între 38-46 % din
totalul anual al precipitațiilor, iar cele mai mici valori se înregistrează iarna, între 9-18 % din
totalul anual.
Datorită climatului specific al acestei zone, teritoriul regiunii este constant afectat de viituri
și inundații. Acestea sunt, de cele mai multe ori, amplificate de activități umane precum
depozitarea de materiale și deșeuri pe suprafața malurilor, executarea unor construcții
neautorizate în regiunile inundabile ale cursurilor de apă, în special prin executarea unor
imprejmuiri sau a unor anexe gospodărești.

44
 Inundațiile reprezintă cel mai frevent întâlnit tip de dezastru natural. Frecvența de
producere a inundațiilor, precum și amploarea acestora s-a datorat, în principal, schimbărilor
climatice și reducerii capacității de transport a albiilor, lucru realizat prin intermediul dezvoltării,
în general, a localităților în apropierea albiei majore a cursului de apă.
În vederea atingerii acestui obiectivului propus, a fost necesară parcurgerea următoarelor
etape:
- Prelevarea probelor de apă;
- Analiza parametrilor de calitate ai apei;
- Compararea valorilor obținute cu limitele maxime admise;
- Interpretarea rezultatelor.

5.2 Materiale și metode de cercetare

În vederea stabilirii variației parametrilor de calitate ai apei, s-au prelevat probe de apă cu
o saptămână înainte de începerea inundațiilor și la o saptămână după ce stația își reia activitatea
de a monitoriza parametrii de calitate ai apei de suprafață. Acest lucru se datorează faptului că
atunci când se înregistrează valori ridicate ale turbidității apei de pe râul Moldova, stația nu mai
este capabilă sa potabilizeze apa la acel nivel încât să poată fi dată spre consum. Atunci când
stația își oprește activitatea, se furnizează apă doar din sursa subterană, iar în ceea ce privește
sursa de suprafață, se monitorizează doar valorile turbidității.
Probele de apă au fost analizate de două ori pe zi de către personalul laboratorului de la
stația de tratare a apei Timișești, rezultatele fiind scrise permanent în registre.

5.2.1 Analiza ph-ului.

pH-ul reprezintă logaritmul zecimal, cu semn schimbat din concentrația ionilor de hirogen.
Determinarea valorii pH-ului este una absolut necesară, deoarece acesta influențează numeroase
procese, inclusiv ionii metalelor grele din apă.
pH-ul apelor de suprafață poate fi influențat de numeroși factori, printre aceștia putem
enumera depunerea precipitațiilor sub formă de ploi acide, eliminări ale deșeurilor.

45
 Măsurarea valorilor pH-ului s-au realizat cu ajutorul pH-metrului WTW 340, în cadrul
laboratorului aferent stației. Acest pH-metru funcționează pe principiul măsurării diferenței de
potențial electric dintre un electrod de pH și un electrod de referință.

Fig. 5.1 pH-metru WTW 340i (original)

5.2.2 Analiza turbidității

Turbiditatea din apă este cauzată de materiile suspendate și coloidale, precum argilă, lut
fin, materia organică și anorganică divizată, planctonul și alte organisme microscopice.
Turbiditate reprezintă o expresie a proprietății optice care determină ca lumina să fie împrăștiată
și absorbită mai degrabă decât transmisă fără nici o schimbare în direcția sau nivelul fluxului
prin eșantion.
Determinați turbiditatății se realizează cât mai curând posibil după luarea eșantionului. Se
agită ușor toate cele 4 probe de apă, înainte de examinare, pentru a fi asigurată o măsurare

46
reprezentativă. Pentru rezultate optime, măsurarea turbiditatății se va realiza imediat, fără a
modifica condițiile originale ale probei, cum ar fi temperatura sau pH-ul.
Măsurarea acestui parametru s-a realizat cu ajutorul turbidimetrului 2100 P, domeniul de
utilizare al acestui aparat fiind cuprins între 0-1000 NTU acuratețe.

Fig. 5.2 Turbidimetru 2100 P (original)

5.2.3 Determinarea conținutului de amoniu.

Această procedură se aplică pentru analiza apelor potabile, pentru concentrații în azot
amoniacal de până la 1 mg/L, într-un volum de probă de maxim 40 ml. Prin diluarea probelor,
metoda se aplică și în cazul apelor cu concentrații mai mari.
Metoda constă în măsurarea spectofotometrică la lungimea de undă de aproximativ 650 nm
a compusului albastru format din reacția amoniacului cu ionii siliciat de hipoclorit, în prezența
nitroprusiatului de sodiu.

47
Sursa:https://lh3.googleusercontent.com/GaRqI7wHRECjO1FAmTgAVesnBmEkft6Iy07nJ4la3l9Ke1Iv
W4IcXrdgXFtsT7ICKOLg_g=s139
Fig.5.3-Spectofotometru de absorbție moleculară.

5.2.4 Determinarea oxidabilității

Procedura descrie modul de organizare și desfășurare a activității de determinare a

indicelui de permanganat, în scopul asigurării și conformării capabilității tehnico-organizatorice
a laboratorului de a satisface cerințele impuse de standardele de metodă și de calitate impuse.
În vederea analizei, probele de apă sunt prelevate în vase de sticlă, cantitatea minimă fiind
de 500 ml, cu menționarea faptului că sticlele pentru recoltare trebuie să fie spălate cu o soluție
de permanganat la cald.
Probele se analizează cât mai repede posibil, sau după maxim 48 de ore de la prelevare.
Dacă timpul de păstrare depășește 6 ore, se păstrează la întuneric, la o temperatură cuprinsă între
0-50C, pentru maxim 48 de ore. Probele pot fi conservate și prin congelare la – 200C timp de o
lună, în flacoane de plastic. Imediat după recepția probei în laborator, se adaugă 5 ml acid
sulfuric 7,5 mol/l la litrul de probă, dacă proba nu a fost conservată în momentul prelevării.

48
5.2.5 Determinarea alcalinității

Alcalinitatea se datorează prezenței în apa potabilă a bicarbonaților, carbonaților și

hidroxizilor, și mai rar prezenței silicaților, fosfaților, hidrosulfurilor, etc.
Alcalinitatea datorată bazelor libere și carbonaților, determinată prin titrare în prezența
felolftaleinei, la pH=8,4 constituie alcalinitatea permanentă a apei.

NaOH + HCl → NaCl + H2O

K2CO3+ HCl → KHCO3+ KCl

Alcalinitatea datoată bazelor libere, carbonaților, bicarbonaților, etc., determinată prin

titrare în prezența metiloranjului, la ph= 4,6 constituie alcalinitatea totală a apei.

NaOH + HCl → NaCl + H2O

K2CO3 + HCl → KHCO3 + KCl
Ca(HCO3) + 2HCl →CaCl3+ 2H2CO3

Principiul acestei metode îl reprezintă neutralizarea unei cantități de apă de analizat cu un

acid diluat în prezența unui indicator acido-bazic.

49
 CAPITOLUL 6 REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA ANALIZELOR.
INTERPRETAREA REZULTATELOR.

6.1 Analiza variațiilor de pH-ului pentru probele analizate

pH-ul a fost determinat în cadrul laboratorului aferent stației de tratare, cu ajutorul pH-
metrului WTW 340i.
Valorile în care trebuie să se încadreze pH-ul pentru a putea considera că apa este una
potabilă, se încadrează între 6,5 și 9,5. În urma analizelor efectuate în cele două intervale de
timp, am obținut următoarele rezultate:

8.18 8.17
8.16
8.14
8.12 8.12
8.12 8.11
8.1 8.09
8.08
8.08
8.06 8.05
8.04
8.02
8
7.98
19-Jun 20-Jun 21-Jun 22-Jun 23-Jun 24-Jun 25-Jun

Valorile pH

Fig. 6.1 Valorile pH-ului întregistrate înainte de viitură

50
 8.8 8.72
8.7

8.6
8.42
8.4 8.32
8.27
8.2 8.15
8.03
8

7.8

7.6
24-Nov 25-Nov 26-Nov 27-Nov 28-Nov 29-Nov 30-Nov

Valorile pH

Fig. 6.2 Valorile pH după ce stația își reia activitatea

Rezultatele obținute în urma analizei pH-ului sunt unele favorabile, valorile obținute sunt
înscrise între limitele maxime admisibile de 6,5 și 9,5. Pentru toate probele de apă rezultă faptul
ca apa din râul Moldova prezintă un caracter ușor alcalin.
În urma acestor analize este demonstrat faptul că pH-ul apei din sursa Moldova, nu variază
în limite foarte mari chiar dacă apare fenomenul unei viituri.

6.2 Rezultate obținute în urma analizării turbidității.

Turbiditatea apei din sursa subterană a fost măsurată în cadrul laboratorului de la stația de
tratare cu ajutorul turbidimetrului 2100 P.
Standardele în vigoare redau faptul că apa poate fi furnizată consumatorilor doar atunci
când valorile turbidității apei sunt mai mici de 5 NTU. În urma tratărilor care au loc prin
intermediul stației, aceasta frunizează apă cu o valoare a turbidității mai mica de 1 NTU.
Deoarece valorile tubidități în momentul în care apa iese din stație, nu variază în limite
foarte mari, vor fi analizate valorile turbidității apei în momentul în care aceasta intră în stația de
tratare Timișești.

51
 900
814
800

700
612
600
486
500

400

300
208 195
200 173
84.5
100

0
19-Jun 20-Jun 21-Jun 22-Jun 23-Jun 24-Jun 25-Jun

Valorile turbidității (NTU)

Fig. 6.3 Variația turbidității înregistrate înainte de viitură

1600
1448
1400

1200

1000

800

600

400

200 155
97.2 78.8
31.4 18.2 39.6
0
24-Nov 25-Nov 26-Nov 27-Nov 28-Nov 29-Nov 30-Nov

Valorile turbidității (NTU)

Fig.6.4 Variația turbidității după ce stația își reia activitatea

În urma analizelor efectuate, s-a constat faptul că valorile turbidiții au fost unele mari, fapt
care a condus la decizia ca pe data de 25 iunie, stația să își oprească activitatea de a extrage și a
monitoriza apa de pe râul Moldova. În următoarele 5 luni, stația de tratare Timișești a frunizat

52
municipiului Iași și localităților învecinate, apă doar din pânza freactică, urmând ca pe data de 25
noiembrie, când s-a înregistrat o valoare a turbidității de 31,4 NTU, stația să îșî reia activitatea.
Se poate observa, atât din grafice, cât și din tabelul 6.1 faptul că după perioada
inundațiilor, valorile turbidității nu au suferit modificări însemnate decât la data de 28 noiembrie
atunci când turbiditatea pe râul Moldova a avut o valoare de 1448 NTU, fapt ce a necesitat
utilizarea unei doze de coagulant de 126 mg/L Al2(SO4)3.

Tabel 6.1 Variația turbidității în funcție de doza de coagulant

ÎNAINTE
Data Temperatura pH Turbiditatea la intrarea în stație (UNT) Doza de Turbiditatea
(0C) Moldova Decantor Rezervor1 Rezervor2 coagulant în rețea
(mg/L (UNT)
Al2(SO4)3)

19.06 20,0 8,12 486 10,7 1,01 0,97 77 1,28

20.06 21,2 8,09 208 8,23 1,02 1,01 54 1,34
21.06 21,7 8,05 173 8,54 0,98 0,84 52 1,33
22.06 21,6 8,17 84,5 6,47 0,93 0,97 40 0,81
23.06 18,1 8,12 814 5,69 0,94 0,87 87 0,73
24.06 16,3 8,11 612 7,21 1,01 1,02 80 0,86
25.06 16,5 8,08 195 6,78 0,56 0,70 54 0,53
DUPĂ
24.11 4,5 8,27 31,4 9,22 0,63 0,59 29 1,19
25.11 4,2 8,03 18,2 9,92 8,69 0,73 22 0,66
26.11 7,8 8,70 97,2 6,97 0,84 1,44 38 0,79
27.11 6,7 8,15 155 8,03 0,80 1,25 49 0,59
28.11 4,4 8,42 1448 11,9 0,95 1,86 126 0,66
29.11 6,2 8,32 78,9 10,3 0,91 0,97 39 0,77
30.11 4,9 8,72 39,6 10,7 3,74 1,50 26 1.62

6.3 Variația oxidabilității la probele de apă analizate.

Substanțele organice care se află în apă nu prezintă un efect nociv pentru organismul uman
și nici nu prezintă un rol în limitarea utilizării sursei de apă. Importanța acestora o reprezintă
faptul că ele constituie indicatori ale gradului de poluare al apei
53
 În vederea aprecierii poluării apei, o semnificație deosebită o reprezintă creșterile spontane
ale valorilor materiei organice, lucru care indică apariția unei poluări.

9 8.32
8.13
8

6 5.59 5.43
5.21
5 4.38
4 3.42
3

0
19-Jun 20-Jun 21-Jun 22-Jun 23-Jun 24-Jun 25-Jun

Valorile oxidabilității (mgO2/L )

Fig. 6.5 Variația oxidabilității înainte de perioada inundațiilor

Valorile gradului de oxidabilitate înregistrate înainte de apariția viiturilor variază în limite

semnificative, dar cu toate acestea, indică un grad ușor de poluare al apei cu materii organice.

4.88
5

4 3.63

3 2.53
2.37
2.05
2 1.63
1.34
1

0
24-Nov 25-Nov 26-Nov 27-Nov 28-Nov 29-Nov 30-Nov

Valorile oxidabilității (mg O2/L)

Fig. 6.6 Variația oxidabilității după perioada inundațiilor

54
 În ceea ce privește analiza apei de suprafață din punct de vedere al oxidabilității
substanțelor din apă, s-a constatat faptul că, după perioada viiturilor, valoarea indicelui de
oxidabilitate a scăzut considerabil, acesta aflându-se sub limita maximă admisiblă de 5 mgO2/L
chiar în starea pură în care a intrat apa în stația de tratare, cea mai mare valoare obținută în
perioada analizată a fost la data de 28 noiembrie.

Tabel 6.2 Variția oxidabilității apei la intrarea și la ieșirea din stație.

Data F CMA Moldova Decantor Rezervor1 Rezervor 2 Dren

nou
19.06 1,04 8,13 3,39 2,89 3,14 0,98
20.06 1,10 5,21 1,58 1,43 1,50 0,40
21.06 1,02 4,38 2,57 2,48 2,30 1,22
22.06 1,02 3,42 1,69 1,36 1,46 1,12
23.06 1,13 5,59 1,47 1,14 1,47 1,06
24.06 1,03 8,32 2,41 2,01 1,76 0,56
25.06 1,07 5,43 2,87 2,61 2,78 1,07
5
mgO2/L
24.11 1,02 1,63 1,30 0,98 0,98 0,98
25.11 1,01 1,34 0,94 0,87 0,79 0,71
26.11 1,00 2,05 1,10 0,79 0,79 0,63
27.11 1,00 3,63 0,94 0,79 0,86 0,63
28.11 1,03 4,88 1,28 1,06 1,15 0,82
29.11 1,00 2,37 1,26 0,86 0,86 0,79
30.11 1,04 2,53 1,79 1,54 1,54 0,80
*** F – factorul utilizat în vederea recalculării oxigenului și pentru a se putea ține seama de
volumul de probă utilizată, acest factor se măsoară în ml.
***CMA – concentrația maximă admisibilă.

55
6.4 Analiza rezultatelor obținute în urma determinării alcalinității .

În cadrul analizei asupra alcalinității apei s-a constatat faptul că aceasta nu a suferit variații
foarte mari nici înainte de apariția inundațiilor, nici după trecerea acestora .
Valoare medie a alcalinității cu o săptămână înainte de producerea inundațiilor a fost de
3,3 ml HCl, iar valoarea medie a alcalinității după ce stația și-a reluat activitatea a fost de 3,84
ml HCl.

4
3.6 3.5
3.4 3.4
3.5 3.2
3 3
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
19-Jun 20-Jun 21-Jun 22-Jun 23-Jun 24-Jun 25-Jun

Valorile alcalinității (ml HCl)

Fig. 6.7 Variația alcalinității apei analizate înainte de viitură

4.1
4 4 4
4
3.9 3.9
3.9
3.8
3.7
3.6
3.6
3.5
3.5
3.4
3.3
3.2
24-Nov 25-Nov 26-Nov 27-Nov 28-Nov 29-Nov 30-Nov

Valorile alcalinității (ml HCl)

Fig. 6.8 Variația alcalinității apei analizate după viitură

56
 Concluzii

Caracteristica principală a apei de suprafață o prezintă încărcarea variabilă a apei cu

materii în suspensie și substanțe organice, încărcare care se află într-o strânsă legătură cu
condițiile meteorologice și climatice. Aceste valori cresc în perioadele alimentate frecvent cu
ploi, ajungând la un maxim în perioada viiturilor de mari dimensiuni și la un minim în perioada
inghețului. (AWWA, 1999)
Apa reprezintă unul dintre elementele indispensabile vieții, motiv pentru care este absolut
necesară utilizarea, dar și gestionarea eficientă a modului în care este distribuită apa potabilă.
Calitatea și fiabilitatea apei reprezintă preocupări majore în proiectarea și funcționarea unei stații
de tratare.
În urma analizelor efectuate în cadrul laboratorului de la stația de tratare a apei Timișești
s-au constatat următoarele:
a) În ceea ce privește valorile pH-ului, acestea nu au suferit modificări considerabile,
valoarea pH-ului apei din sursa de suprafață Timișești s-a încadrat în valoarea
concentrației maxime admise chiar din momentul în care apa a intrat în stație, fara a
suferi o tratare în prealabil.
b) În urma analizei turbidității s-a constatat faptul că aceasta reperzintă unul dintre
parametri care influențează funcționarea stației de tratare. În perioada inundațiilor,
turbiditatea a fost singurul parametru care a fost monitorizat, deoarece de ea depinde
analiza celorlalți parametri de calitate ai apei. Normele și standardele în vigoare prevăd
că valoarea limită admisă a turbidității trebuie sa fie mai mică de 5 NTU, iar stația
reușește să ofere consumatorilor o apă de o calitate mult mai bună deoarece valoarea
acestui parametru în momentul ieșirii din statiția de tratare este mai mica de 1 NTU.
c) Din punct de vedere al oxidabilității s-a constatat faptul că acest parametru nu a suferit
variații foarte mari nici înainte de producerea inundațiilor și nici după trecerea acestora.
d) Alcalinitatea apei a avut o valoare mică, încadrându-se și aceasta în normele de calitate
ale apei potabile.

57
 În concluzie, calitatea probelelor de apă este în concordanță cu standardele din legislația în
vigoare. ApaVital Timișești furnizează o apă curată și sanogenă pentru locuitorii municipiului
Iași si a celor 101 localități aferente stației.

58
 Bibliografie

1. A. Balut, A. Urbaniak, Management of Water Pipeline Networks Supported by

Hydraulic Models and Information Systems, 12th International Carpathian Control
Conference (ICCC), 25-28 May, Velke Karlovice, Czech Republic. 2011, pp. 16-21.
2. Adnan M. Abu-Mahfouz, Yskandar Hamam, Philip R. Page, Karim Djouani, Anish
Kurien, 2016, Real-time dynamic hydraulic model for potable water loss reduction, pp.
99-106.
3. American Public Health Association, American Water Works Association, Water
Pollution Control Federation, and Water Environment Federation. Standard
methods for the examination of water and wastewater. 27th ed. American Public Health
Association, 2012.
4. AWWA – Water quality and treatment, Fifth Edition, McGraw Hill, New York, USA,
1999.
5. Boncilă D., Poncea C., 2012, Calitatea apei potabile, USAMV. București
6. Chirica C., Dan P., Orest T., Ștefania C., Petru V.,2018, Impact of climate change on
the Timișești-Neamț-Romania groundwater catchment system, designed by William
Heerlein Lindley , in operation since 1991, currently managed by the regional operator
S.C. Apavital S.A. Iași,
7. D’ Eugenio J., Haastrup P. Jensen, Wirthmann A and Quevauviller P., 2006,
General introduction into WISE , 7th Int. Conf. Hydroinformatics, Nice, September.
8. Desjardins, R. – Le traitement des eaux - Editions de l′Ecole Polytechnique de Montreal,
1990.
9. F. K. Katrivesis, A. D. Karela, V. G. Papadakis, C. A. Paraskeva, 2019, Revisiting of
coagulation-floculation processes in the production of potable water, pp. 193-204.
10. Gheorghe A., Scrădeanu D., 2007, Hidrologie generală, Editura Universității București,
p. 2-3, București.

59
11. Giurma I., Craciun I., Giurma-Handley R., Hidrologie, Ed. Politehnium Iași, p. 9-10.
12. Manaila, E., Martin. D., Craciun, G., Ighigeanu, D., Matei, C., Oproiu, C., Iacob, N.,
Iovu, H., Sandu, M., Vulpasu, E., Racoviteanu, G. Application of Polyelectrolytes
Obtained by Radiation Processing to Potable and Waste Water Treatment, IEEE
Transactions on Industry Applications, 2005, Volume 41, Number 3, ITIACR, ISSN
0093-9994.
13. Maria Cohl și colab., 2014, Study on the quality of water supply sources for Iasi city,
Romania.
14. Mohhamad A. Al-Ghouti.,Maryam A. Al-Kaabi, 2019, Produced water
characteristics, treatment and reuse: A review.
15. Negucioiu, A., Petrescu. D. C. 2006, Introducere în Eco-Economie, EFES.
16. .Ovidu Ianculescu, Gheroghe Ionescu, 2002, Alimentări cu apă, Ed.MATRIX ROM, ,
pp. 24-28, București;
17. P.R. Page, A.M. Abu-Mahfouz, S. Yoyo, Real-time adjustment of pressure to demand
in water distribution systems: Parameter-less Pcontroller algorithm, The 12th
International Conference on Hydroinformatics (HIC 2016), 21 -26 August, Incheon,
South Korea, 2016.
18. Racovițeanu G., Sandu M., Manual pentru inspecția sanitară și monitorizarea calității
apei în sistemele de alimentare cu apă, București 2016.
19. Șerban P., Gălie A., Managemantul apelor principii și reglementări europene,
București, 2006, Ed. Tipored, p. 61 – 151.
20. Silvia M.,Violeta P.,2011, Coagulation-flocculation process , pp.204.
21. SR EN 26777: 2006 – Calitatea apei. Determinarea conținutului de nitriți. Metoda prin
spectofotometrie de absorbție moleculară.
22. SR EN ISO 17025: 2005 – Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de
încercări și etalonări.
23. SR EN ISO 8467 – 2001: Calitatea apei. Determinarea indicelui de permanganat.
24. SR ISO 10566: 2001 – Calitatea apei. Determinarea con’inutului de aluminiu. Metoda
spectofotometrică cu violet de pirocatechol.
25. SR ISO 7150-1: 2001 – Calitatea apei. Determinarea conținutului de amoniu. Partea 1:
Metoda spectofotometrică manuală.
26. SR ISO 7890 – 3:2000: Calitatea apei. Determinarea conținutului de azotați. Partea 3 –
Metoda spectofotometrică cu acid sulfosalicilic.

60
27. SR ISO 9297: 2001 – Calitatea apei. Determinarea conținutului de cloruri. Titrarea cu
azotat de argint utilizând cromatul ca indicator (Metoda Mohr).
28. Surpățeanu M., 2004, Elemente de chimia mediului, Editura Matrix, București.
29. Teodosiu C., Lupu L., Ungureanu F., Ioan C., Robu B., Barjoveanu G., Ene S.,
Cojocariu C., (2011), Managementul integrat al resurselor de apă la nivel de bazin
hidrografic: instrumente informaționale și de comunicare, Editura Politehnium,Iași.
30. US Environmental Protection Agency (EPA) (2010) Guidance on Evaluating
Sediment Contaminant Results. Division of Surface Water, Standards and Technical
Support Section.
31. WHO (2008), Guidelines for drinking water quality. World Health Organization,
Geneva.
32. Youssef C., B.G. Roux, B. Dahhou,Multivariable Adaptive Predictive Control
of Nonlinear Systems: Application to a Multistage Wastewater Treatment
Process”.European Control Conference, Rome, Italy, 1995
33. **** http://bibliotecatimisesti.blogspot.com/p/monografia-comunei-timisesti.html.
34. **** https://lege5.ro/Gratuit/heztcojy/legea-nr-458-2002-privind-calitatea-apei-potabile
35. ****https://lh3.googleusercontent.com/GaRqI7wHRECjO1FAmTgAVesnBmEkft6Iy07n
J4la3l9Ke1IvW4IcXrdgXFtsT7ICKOLg_g=s139.
36. ****https://www.apavil.ro/materiale/calitate/monitorizare/2016/02/RapLabCalimanesti-
02-2016.pdf .
37. .****view-source:http://www.cronicadeiasi.ro/stiri/locale/Un-veac-de-la-inaugurarea-
aductiunii-Timisesti-Iasi/2301.
38. ****http://bibliotecatimisesti.blogspot.com/p/monografia-comunei-timisesti.html
39. ****view-source:http://www.cronicadeiasi.ro/stiri/locale/Un-veac-de-la-inaugurarea-
aductiunii-Timisesti-Iasi/2301.

61