comercială a energiei eoliene Structura de cost a investiţiilor aferente unui parc eolian o capacitate instalată de 1 MW, bazat pe analiza datelor din piaţă pentru parcurile eoliene operaţionale. Costurile de pregătire a investiţiei Orice analiză a cheltuielilor de investiţii trebuie să prevadă costurile de pregătire şi de proiectare efectuate în faza iniţială a unui proiect (primii 1-4 ani). În prezent, aceasta cheltuială variază între 55 mii euro şi 70 mii euro pe MW de capacitate a parcului eolian proiectat (ceea ce constituie circa 3%-4% din valoarea investiţiei). Aceste costuri includ : • Dezvoltarea proiectului tehnic; • Elaborarea studiului de fezabilitate; • Montarea anemometrelor şi efectuarea măsurătorilor pentru densitatea vântului; • Efectuarea studiului privind impactul parcului eolian asupra mediului natural şi comunităţii locale; • Cercetarea geologică; • Procedee administrative.
Costul centralelor eoliene a scăzut cu aproximativ o treime în ultimii
cinci-șase ani, iar cel pentru instalațiile fotovoltaice cu 80%”. Etapele instalării unei centrale eoliene ETAPA I – 1.5 ani CERCETAREA AMPLASAMENTULUI ACORDUL CONSILIULUI LOCAL ACORDUL PROPRIETARILOR TERENULUI STUDIUL DE FEZABILITATE STUDIUL DE IMPACT DE MEDIU: FLORA, FAUNA, PEISAJUL STUDII ACUSTICE DOCUMENTAŢIA PENTRU AUTORIZAŢIA DE CONSTRUCŢIE RAPORTUL COMISIEI DE ORGANIZARE A TERITORIULUI INSTALARE SISTEM MĂSURARE VÂNT AUTORIZAŢIA DE CONSTRUCŢIE ETAPA II – 1 an CONSTRUIREA CENTRALEI EOLIENE PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE Costurile turbinelor şi a construcţiei Achiziţia turbinei reprezintă partea cea mai importantă din structura costului de investiţie, ajungând până la 85% din cheltuielile de investiţii. Preţurile turbinelor depind de o serie de factori: capacitatea instalată, producătorul, profilul turbinei (şi decizia cu privire la dacă să se cumpere turbine noi sau la mâna a doua). Costurile totale ale unui parc eolian variaza intre 1,3 si 1,5 milioane euro/MW instalat. Costul pe MW instalat poate oscila in functie de caracteristicile proiectului si de solutiile tehnice alese. ‘De obicei se opteaza pentru turbine mai mari, in acest caz existand mai multe avantaje În afară de achiziţionarea de echipamente, investitorul trebuie să suporte, de asemenea, costurile legate de dezvoltarea infrastructurii interne (drumuri, fundaţii, racordarea la rețeaua de energie), care constituie în medie 7% din valoarea proiectului şi, în funcţie de complexitatea parcului, pot varia între 5% şi 10% (în funcţie de condițiile terenului şi ale apei, distribuţia internă a turbinelor în incinta parcului, lungimea sistemului electric şi de telecomunicaţii, etc). Exemplu de calcul pentru o centrală eolienă cu Putere 3KW ( P.nom.3KW - P.max. 5 KW ) - suficienta pentru o locuinta, casa, vila, cabana, pensiune, ferma, spatiu industrial cu mica afacere, etc, cu o putere instalata de pana la 20 Kw in conditiile in care aveti vant cu viteza 6 m/s, timp 16-18 ore /zi si 260-280 zile/an. 1. Generator electric + ansamblu turbina eoliana 3KW, (max.5KW) - 4.000 Euro; 2. Stalp - se oferteaza separat functie de particularitati amplasare locatie.-200 Euro 3. Sistem fixare / ancorare - se oferteaza separat functie de particularitati locatie.-200 Euro 4. Controler 5 KW - 1.800 Euro; 5. Baterii cicluri profunde - 1.220 Euro; 6. Stand baterii - 160 Euro; 7. Invertor 5KW - 1.600 Euro; 8. Rezistente sarcina la mers in gol - 140 Euro; 6. Tablou masura + protectii + intrerupator automat + distributie - 480 Euro; 7. Cabluri + accesorii - se oferteaza separat functie de particularitati locatie 9.900 Euro Costurile de racordare la reţeaua electrica Costul de racordare la reţeaua electrică se bazează pe dispoziţiile Legii Energiei şi depinde în primul rând de: cheltuielile de investiţie alocate pentru dezvoltarea reţelei, precum şi de capacitatea de racordare solicitată. Valoarea exactă a tarifului devine cunoscută atunci când condiţiile tehnice de racordare la reţea sunt emise. Costul de conectare reprezintă o componentă majoră a cheltuielilor de investiţii şi se poate ridica până la 1,36 milioane de euro în cazul unui parc eolian cu o capacitate planificată de circa 40 MW (între 30,1 mii euro şi 34 mii euro per MW). Avizul tehnic de racordare la reţea este valabil pentru minim 25 de ani. Achiziţionarea terenului Achiziționarea terenului adecvat pentru un viitor parc eolian reprezintă, de asemenea, o componentă substanţială a cheltuielilor de investiţii. S-a estimat că , pentru un regim optim, într-un parc eolian este nevoie de 2000-2500 m2 per turbină, în timp ce staţia de alimentare necesită o suprafaţă de aproximativ 3.000 m2. De obicei, încă din faza de pregătire a investiţiei dezvoltatorii vor suporta costurile legate de compensații şi taxe aferente proprietarilor de terenuri cu privire la pierderile recoltei din apropiere. Costurile legate de achiziționarea terenului pot constitui o componentă substanţială de calcul şi pot ajunge la 1-1,5% din valoarea proiectului. Pe lângă viitoarele terenuri destinate construcției turbinelor, trebuiesc achiziționate terenul destinat transportului la linia electrică şi cel destinat elicei care se poate prelungi dincolo de limitele parcelei de teren ocupate direct de investiţie. În afară de aceste costuri de dobândire a unor drepturi reale asupra terenului, investitorul va fi obligat să suporte costurile anuale de închiriere pe întreaga durată a proiectului. Perioada de utilizare caracteristică preconizată a unui parc eolian este de 20- 25 de ani. Costurile de exploatare ale parcurilor eoliene După ce o fermă eoliană devine operaţională, investitorul va trebui să suporte o nouă categorie de costuri, şi anume, cele de exploatare. Cea mai mare parte a costurilor de operare provine din costuri administrative de întreținere și exploatare. Acestea depind de domeniul de aplicare al lucrărilor efectuate şi de mărimea parcului eolian în sine, şi sunt adesea împărţite în tranşe fixe şi variabile determinate de rentabilitatea proiectelor propriu-zise. Tabelul următor conţine elementele cheie privind costurile generate în cursul fiecărui an de funcţionare pentru un parc eolian de 40 MW. Costurile de exploatare ale parcurilor eoliene Costurile cu echilibrarea depind direct de starea vremii. Prin urmare, acest element de cost este dificil de determinat cu exactitate. În general, costul cu echilibrarea constituie o parte substanţială din costurile totale şi se poate ridica şi până la 2% - 5% din venitul anual al vânzărilor de energie. Asigurarea reprezintă o altă componentă de cost, care este în strânsă corelaţie cu dimensiunea şi valoarea parcului eolian, precum şi cu vechimea acestuia. În ea sunt incluse: pierderile de profit cauzate de defecţiuniea instalațiilor și utilajelor, asigurarea de răspundere civilă, etc). Se estimează că, în funcţie de alegerea tipului de asigurare, acest cost anual va fi cuprins între 1.300 şi 4.000 de euro per 1 MW de capacitate instalată. Un alt element de cost substanţial îl reprezintă cheltuielile financiare sub formă de dobânzi la împrumuturile obţinute pentru construirea parcului eolian. Ele depind de: structura de finanţare, ratele dobânzilor şi a ponderii surselor de capital. Presupunând că finanţarea este de 75% din valoarea proiectului pentru un parc de 40 MW, cu o valoare de 65 milioane de euro şi o rată a dobânzii de 8%, costul dobânzii anuale în primii ani de investiţii se va ridica la o valoare medie de 325 mii de euro pe lună. Apare si costul suplimentar datorat fluctuaţiei cursului de schimb valutar Costuri operaţionale Rentabilitatea parcurilor eoliene depinde atât de alegerea optimă a turbinelor, înălțimea stâlpilor cât şi de alegerea corectă a locaţiei caracterizată prin: densitatea adecvată a energiei eoliene, sau accesul la infrastructură. În România, perioada medie de rentabilitate a capitalului investit (RCI) este de aproximativ 13-16 ani. Perioadele de recuperare a investiţiei pot diferi în mod semnificativ, în funcţie de amploarea proiectului, tehnologia aplicată, localizarea proiectului şi de alţi factori. Înainte de a deveni operaţional, parcul eolian are nevoie de o licenţă de exploatare a capacităţii energetice- emisă de către autoritatea de reglementare în domeniul energiei, precum şi autorizaţia de mediu. Licenţa de exploatare Funcționarea unui parc eolian depinde de licenţa pentru exploatarea comercială a unei capacităţi de producere a energiei electrice, cu o valabilitate de maxim 25 de ani, care trebuie obţinută după punerea în funcţiune şi anterior începerii operaţiunilor comerciale. Licenţa de exploatare este emisă de către ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei) în 30 de zile calendaristice de la depunerea documentaţiei complete şi plata taxei corespunzătoare. ANRE are misiunea de a crea şi aplica sistemul de reglementări necesar funcționării sectorului energiei şi a piețelor de energie electrică, energie termică şi gaze naturale în condiții de eficiență, concurență, transparență şi protecție a consumatorilor. De asemenea, acordă granturi, amendează, suspendă sau revocă permise şi licențe pentru operatorii din sectorul energiei electrice. Elaborează şi aprobă prețuri adecvate şi tarife pentru a se asigura că fiecare operator se supune. Titularii de licenţe trebuie să constituie şi să menţină o garanţie financiară care să reprezinte 1‰ din valoarea capitalului social al titularului de licenţă, dar nu mai puţin de 1,5% din valoarea cifrei de afaceri anuale. Titularii de licenţă plătesc către ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei) o contribuţie anuală reprezentând 0,06% din cifra de afaceri rezultată din activităţile comerciale desfăşurate în domeniul energiei electrice. Autorizaţia de mediu O autorizaţie de mediu trebuie obţinută de la agenţia locală de protecţie a mediului la punerea în funcţiune a centralei eoliene. Autorizaţia de mediu determină condiţiile şi parametrii de funcţionare ai obiectivului. Turbinele nu trebuie să afecteze în mod negativ fauna locală. Obiectivul general de protecție a mediului, îl reprezintă reducerea impactului negativ al instalaţiilor electrice asupra mediului înconjurător, corespunzător reglementărilor naţionale şi convenţiilor internaţionale. Potrivit Legii 265/2006, protecţia mediului constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice, statul recunoscând tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos. Abordarea comercială a energiei eoliene În 2008, Guvernul român ia decizia de a înființa cele două companii naționale mari, Electra şi Hidroenergetica, prin comasarea producătorilor de energie electrică şi a companiilor miniere de cărbune. Anul 2010 marchează începutul unui contract bilateral, datorită liniilor de interconexiune dintre Ungaria şi Bulgaria. În 2011 a fost introdusă platforma de tranzacţionare a energiei. Creşterea cotei de piață concurențială este treptat realizată prin asigurarea accesului pe piață pentru cât mai mulți producători, furnizori şi utilizatori finali. Participanții la piața de energie electrică şi structurile operaționale asociate sunt: producătorul, operatorul de transport şi operatorul de sistem al pieței de energie electrică, operatorul de distribuție, furnizorul şi clientul. Pe piața concurențială, tranzacțiile de energie electrică au loc într-un mod transparent, public, centralizat şi într-o manieră non-discriminatorie. Tranzacțiile comerciale cu energie sunt en-gros sau cu amănuntul şi prețurile se formează pe baza cererii şi a ofertei, ca rezultat al mecanismelor concurențiale. În perioada 2005-2011, înainte de începerea liberalizării prețurilor, prețurile energiei electrice a crescut cu o medie de 4-6% pentru consumatorii casnici, şi cu 5-8% pentru consumatorii industriali. Consumatorii casnici au plătit în jur de 0,5390 RON/KWh (15 mai 2016)-aproximativ 0.11 euro pe kWh şi utilizatorii industriali 0,13 euro pe kWh. Chiar dacă prețul a crescut pentru ambele tipuri de clienți în ultimii ani, este încă la un nivel mai scăzut decât media Uniunii Europene de 0.20 EUR / kWh, respectiv 0,16 EUR / kWh, potrivit Eurostat. Vânzarea de energie regenerabilă Pentru a beneficia de sistemul de promovare a producerii energiei din surse regenerabile şi de anumite avantaje comerciale, producătorii de energie electrică regenerabilă trebuie calificaţi de ANRE. Calificarea poate fi făcută gradual pentru fiecare grup electric pus în funcţiune. Din momentul în care producătorii sunt calificaţi, următorul pas este de a se înregistra la operatorul de transport şi de sistem – CN TRANSELECTRICA SA(“OTS”). În urma calificării, energia din resurse regenerabile (E- SRE) poate fi vândută în baza unor contracte bilaterale încheiate cu consumatori eligibili sau cu societăţi de distribuţie/furnizare de electricitate care au încheiat contracte de concesiune exclusive şi care sunt obligate legal să cumpere E-SRE de la producătorii racordaţi la reţelele de distribuţie din zona delimitată de licenţă, la preţuri reglementate de către ANRE Devoltarea sectorului energiei regenerabile în România este susţinută de consumatorii de energie electrica. Miza investitorilor este subvenţia de la stat pentru producţia de energie verde care se face prin sistemul certificatelor verzi. Pentru energia produsa in centrale hidroelectrice cu puteri instalate de cel mult 10 MW se oferă: 3 certificate pentru fiecare MWh produs si livrat daca centralele sunt noi si 2 certificate pentru fiecare MWh daca centralele sunt retehnologizate Doua certificate pana in 2017 si un certificat din 2018 pentru fiecare MWh produs si livrat de producatorii de energie eoliana Trei certificate pentru fiecare MWh produs si livrat din energie din biomasa, biogaz si sursa geotermala Sase certificate pentru fiecare MWH produs si livrat din energie solara Tranzacţionarea de CV În prezent există două metode de tranzacţionare a CV: piaţa contractelor bilaterale(unde participanţii negociază şi încheie tranzacţii în baza unui model de contract de vânzare cumpărare emis de ANRE) și piaţa centralizată(este coordonată de OPCOM- Operatorul Pieței de Energie Electrică și de Gaze Naturale din România.). Preţurile pot fi negociate şi stabilite la valoarea medie a cursului de schimb al Băncii Naţionale a României pentru luna decembrie a anului precedentCV pot fi tranzacţionate doar pe piaţa din România. Tranzacţionarea pe plan internaţional nu este posibilă din cauza lipsei unei platforme internaţionale ce ar permite tranzacţionarea de CV în alte ţări din UE. Directiva 2009/28 prevede că statele membre pot hotărî, pe o bază voluntară, să pună în comun sau să îşi coordoneze parţial schemele naţionale de sprijin. Preţul de tranzacţionare depinde de raportul dintre oferta de CV a producătorilor şi cererea de CV a furnizorilor de energie). Oferta este determinată de cantitatea de energie regenerabilă livrată în sistem (şi de capacitatea de energie regenerabilă instalată în România). Cererea este determinată de cantitatea de electricitate furnizată şi de cota obligatorie de CV pe care trebuie să o îndeplinească fiecare furnizor. Veniturile unui parc eolian Un parc eolian generează două tipuri de venituri: • Vânzări de energie electrică, şi • Vânzări de certificate verzi. Investitorii încearcă să încheie contracte pe termen la un nivel de preţ specific, care se ajustează în funcţie de inflaţie. Preţul certificatelor depinde în principal de valoarea taxei de substituţie şi a condiţiilor economice. Conform Legii nr. 220/2008, modificată ulterior,pentru perioada 2008-2016, valoarea de tranzacţionare a certificatelor verzi în Romania se încadrează în intervalul 27 – 55 euro/certificat. Lichidităţile din piaţa certificatelor rezultă din obligaţia companiilor, care vând energie electrică clienţilor finali, să achiziţioneze şi să răscumpere certificatele, în conformitate cu cotele de energie minime prevăzute din surse regenerabile, ca parte din vânzările totale de energie. Conform datelor obţinute din studiile de energie eoliană efectuate în România, productivitatea minimă a unui parc eolian, care permite o rentabilitate pozitivă este de 2.000-2.200 MWh pe an pentru fiecare 1 MW de capacitate instalată. În condiţiile actuale, profitul anual la 40 MW de capacitate instalată ar trebui să fie, prin urmare, nu mai puțin de 8 milioane euro. Taxe şi stimulente Cota anuala obligatorie de energie electrica din surse regenerabile ar urma sa creasca anul viitor la 12,15% din consumul final brut, de la 11,9% in 2015, dar impactul in factura pentru populatie si IMM-uri ar putea urca de la 35 lei/MWh la 43 lei/MWh, in urma exceptarii unor consumatori mari. În cele mai multe ţări europene, energia eoliană nu are, în prezent, şansa să supravieţuiască economic fără subvenţii de la guvern. Un motiv serios pentru a asigura stimulente este că energia eoliană, ca o sursă curată de energie, aproape nu are costuri externalizate. Uniunea Europeană consideră -costuri externalizate care apar atunci când activităţile sociale sau economice ale unui grup influenţează un alt grup şi când această influenţă nu este în întregime compensată sau luată în consideraţie Alternativ, sursele de energie curată pot fi încurajate prin stimulente, astfel că sunt evitate costurile sociale şi de mediu. Aceste subvenţii au fost permise, dacă nu încurajate de UE. Politici şi directive UE referitoare la energia eoliană Cadrul politic al UE pentru promovarea surselor de energie regenerabile Schimbările climatice şi energia regenerabilă ocupă un loc important pe ordinea de zi politică a UE. Politica UE în domeniul energiei regenerabile datează din 1997, de la adoptarea Cărţii albe a Comisiei intitulate: „Energie pentru viitor: surse de energie regenerabile” . Aceasta recomanda atingerea de 12% a procentului de energie regenerabilă în cadrul consumului brut de energie până în 2010. Recomandarea a condus în 2001 la adoptarea Directivei 2001/77/CE privind „promovarea electricităţii produse din surse de energie regenerabile” şi a Directivei 2003/30/CE „privind promovarea utilizării biocombustibililor şi a altor combustibili regenerabili pentru transport" Directiva 2003/87/CE a stabilit un sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră. În ianuarie 2008, Comisia a propus un pachet ambiţios şi cu bătaie lungă privind „schimbările climatice şi energia”, care a fost aprobat la nivel politic de către şefii de stat ai UE în decembrie 2008. . Pachetul prevedea obligația statelor membre ale UE de a realiza următoarele obiective: - reducerea cu cel puţin 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 faţă de nivelurile din 1990 (reducerea poate fi de 30% dacă alte ţări dezvoltate depun eforturi comparabile în cadrul unui nou acord global privind schimbările climatice) ; - creşterea utilizării surselor de energie regenerabile la 20% din consumul final brut de energie al Europei până în 2020, inclusiv un obiectiv specific de 10% pentru energiile regenerabile în sectorul transportului; - reducerea cu 20% a consumului de energie al nivelurilor proiectate pentru 2020 prin îmbunătăţirea eficienţei energetice Ca urmare a acestor măsuri, în aprilie 2009 a fost adoptată Directiva 2009/28/CE 8 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (Directiva „RES”), care stabileşte obiective naţionale obligatorii pentru statele membre cu scopul de a asigura realizarea obiectivului general al UE privind ponderea de 20% a energiei din surse regenerabile. Mediul are o problemă majoră privind emisiile de CO2 sau de stocare a deşeurilor (în special nucleare.) Numeroase ţări industrializate fac eforturi majore pentru a dezvolta surse de energie regenerabile, în special solară, biomasă, hidro şi energie eoliană. Cercetătorii preconizează ca o treime din energia mondială cerută în 2050 va proveni din surse regenerabile. Ținta U.E. pentru 2020 privind energia eoliană
180 000 MW instalații
Generarea în U.E. A 12.1% energie electrică din surse regenerabile 37% capacități noi instalate între 2011-2020 21% din totalul capacităților energetice instalate Asigurarea necesarului pentru 85 mil de familii europene, 195 milioane de persoane Investiții de 70 miliarde de euro Susținerea a mai mult de 45% din angajamentele asumate prin Protocolul de la Kyoto Reducerea cu 189 mil tone a emisiilor de CO2 Proiectele de producere a energiei din surse eoliene şi solare nu primesc finanțare europeană în exercițiul bugetar 2014 – 2020, întrucât România şi- a atins ținta privind aceste resurse. România şi-a stabilit drept obiectiv o pondere a energiei din surse regenerabile de 24%, pentru anul 2018. Astăzi, România a atins deja pragul de 27% Se continuă promovarea doar a acelor resurse care duc la echilibrarea şi la îmbunătățirea sistemului energetic național, iar acestea sunt biomasa, biogazul şi microhidrocentralele”. România şi-ar putea permite o țintă de 31% pentru energie regenerabilă, în 2030 În Romania se pot amplasa instalații eoliene cu o putere totală de până la 14.000 MW, ceea ce înseamnă un aport de energie electrică de cca 23.000 GWh/ an În zona litoralului potențialul energetic amenajabil este de cca 2000MW, cu o cantitate medie de energie electrică de 4500 GWh/an. 10,5 miliarde de euro este valoarea certificatelor verzi în următorii 10 ani, bani plătiţi de toţi consumatorii. CURIOZITĂȚI DIN LUMEA ENERGIEI EOLIENE Parcul eolian din Baia (judeţul Tulcea) Prima autorizaţie de construcţie pentru un parc eolian din România a fost eliberată pentru un proiect dezvoltat la Baia (judeţul Tulcea) de compania Blue Planet în 2008. Parcul de la Baia e echipat cu 14 turbine Nordex N90 de 2.5 MW si a fost finalizat la sfârsitul lui 2009, produce 35 MW. - Există aproximativ 60 de producători DE ENERGIE EOLIANĂ la nivel mondial, cei mai mulţi dintre ei fiind europeni. Mai mult de 10 dintre marile bănci europene şi mai mult de 20 de companii de utilităţi europene au investit în domeniul energiei eoliene, la fel ca şi persoane fizice sau juridice. Un studiu recent al Asociaţiei producătorilor danezi de turbine eoliene concluzionează că industria eoliană daneză numără 8500 de angajaţi danezi, şi a creat încă 4000 de locuri de muncă în afara ţării. Industria eoliană daneză este acum un angajator mai mare decât industria pescuitului danez. Ocuparea forţei de muncă totale în cadrul industriei eoliene din Europa, în ansamblul său, este estimată la peste 20 000 de locuri de muncă. TURBINE CU ELICE VERTICALE
Primele turbinele eoliene
Helix Wind cu elice verticală asemanătoare panzelor vapoarelor au fost produse în California (2007).Compania producatoare a instalat astfel de turbine în deşertul Nevada. Ele sunt mai putin eficiente decat cele verticale datorită designului compact . Studentii de la Indian Institute of Technology au creat o turbina portabila, alimentata de energia eoliana, care poate fi atasata telefonului mobil pentru incarcare. O companie din New York, prin proiectul Windstalk, propune o alternativa – generatoare eoliene fara elice. Acest lucru este posibil prin “plantarea” unor “stalpi” elastici din fibra de carbon (care au la baza discuri ceramice realizate din material piezoelectric), intariti cu rasina si cu o inaltime de 55 de metri, care produc electricitate atunci cand sunt miscati de vant. Întregul parcul eolian are dedesupt un sistem de stocare a energie bazat pe noile tehnologii de stocare hidroelectrice. Stâlp de iluminat, panou solar şi moară de vânt
Noaptea luminează, iar ziua îşi produce
singur electricitatea necesară, atât într-o zi cu soare, cât şi într-una cu vânt puternic. Acest stâlp de trei metri este produs de compania Spania va avea primul sistem de iluminat stradal alimentat exclusiv cu energie eoliană si solară . Compania intenţionează să producă 700 astfel de stâlpi până la sfârșitul anului Statie de alimentare cu energie eoliana a vehiculelor electrice In Barcelona, Spania, a fost inaugurata recent o statie de alimentare a vehiculelor electrice care foloseste energie eoliana produsa pe loc. Cea mai dezvoltata zona eoliana in Germania este Westfalia - regiunea Sintfeld, unde sunt montate 65 de instalatii cu o capacitate de 180 milioane kWh pe an (adica suficient pentru 50.000 gospodarii). O intreaga industrie s-a dezvoltat pentru fabricarea componentelor, pentru servicii demontaj, intretinere, exploatare.Centralele eoliene actuale au puteri standardizate, incepand de la 100 kW la 5MW/unitate. Unde este posibil, unitatile sunt cuplate in baterii pentru a obtine puteri mai mari. Industria romaneasca are posibilitatea sa se implice intr-o piata de 60-70 mld.euro (estimata pe urmatorii 8 ani), putand produce o serie de componente cum ar fi: motoare si generatoare electrice,componente mecanice - arbori grei, stalpi de sustinere, carcase, reductoare, confectii metalice,pe baza de avantaje comparative si competitive Compania ceha CEZ, care a investit masiv in ultimii ani in sectorul energiilor regenerabile din tara noastra, inclusiv în parcul eolian aflat în zona localitatilor constantene Fantanele si Cogealac care a devenit complet operational la sfarsitul anului 2012 şi este cel mai mare parc eolian operational din Europa cu peste 240 de turbine eoliene produse de GE (General Electric).
Acest Parc eolian are o capacitate totala de 600 de MW si a costat peste 1
miliard de euro.
Acest proiect eolian este lider in productia de electricitate la nivel national,
furnizand aproape 2% din totalul de energie generat de sectorul eolian.
Premieră în Europa 2014: sursele curate de energie au depăşit-o pe cea nucleară.
Zmeul energetic Zmeul energetic proiectat de Makani –firmă preluată din 2014 de Google foloseşte aceleaşi principii aerodinamice ca o turbină eoliană convenţională, dar înlocuieşte tonele de oţel cu componente electronice uşoare, materiale avansate şi software-uri inteligente. Zmeul este lansat de la o staţie de sol, folosind rotoarele ca lamele de elicopter, până ajunge la 244 de metri deasupra pământului. Odată ajuns în aer, sistemul generează energie prin zborul în cercuri mari, la o înălţime unde vântul e mai puternic şi mai consistent. Rotoarele montate pe aripile zmeului mână generatoarele care produc electricitate. Un pripon conductor puternic acţionează ca o sfoară pentru zmeu, dar în acelaşi timp transportă şi energia la reţea. Traiectoria de zbor a zmeului e ghidată de un calculator de zbor, care funcţionează pe baza unui GPS şi a unor senzori, pentru a face mii de calcule şi ajustări în funcţie de vânturile puternice şi stabile. Avantaje faţă de turbinele eoliene conveţionale: Generează cu 50% mai multă energie, folosind cu 90% mai puţin material Abilitatea de a ajunge în vânt mai puternic şi mai consistent Poate fi folosit în zone care nu sunt potrivite pentru turbine convenţionale E mai sigur şi mai uşor de întreţinut la sol; nu necesită utilizarea macaralelor sau elicopterelor Învelișul protector Relius pentru eoliene Componentele unei turbine eoliene sunt supuse unui stres enorm de-a lungul unei durate de viaţă de 10-20 de ani. La 90 de metri desupra pământului, turbinele eoliene se mişcă cu 300 km/h şi sunt expuse la vânturi puternice, ploaie, zăpadă şi razele soarelui. De aceea, BASF a dezvoltat un strat de acoperire de înaltă tehnologie care este flexibil, rezistent la rupere şi care reflectă lumina soarelui. Aşa-numitul înveliş protector Relius rezistă la cele mai extreme condiţii climaterice şi nu se desprinde de pe palele rotorului, ceea ce prelungeşte durata de viaţă a acestora şi în acest fel producerea de energie verde devine mai economică. Materialul protector ajută la construirea de turbine eoliene mai rezistente şi mai mari,