Energia geotermală

• ENERGIA GEOTERMALA reprezintă căldura stocată în partea

accesibilă a scoarței terestre. Energia geotermala stocata pana la
400 de metri adancime poate fi folosita ca sursa de energie
• Se apreciază că Terra dispune de un potenţial geotermal teoretic,
regenerabil, sub formă de căldură înmagazinată în scoarţa ei, de
cca
3,4 x 1025 calorii , ceea ce reprezinta de 500 000 ori consumul
mondial de energie anuală.

• UTILIZARE:
Poate fi folosită pentru:
• încălzirea locuințelor , a serelor pentru plante
• producerea curentului electric
• la uscarea recoltelor
• la încălzirea apei în crescătorii de pești
• în procese industriale (precum pasteurizarea laptelului).
• balneologie.
• În cazul utilizărilor directe ale energiei geotermale se estimează o
creştere de 6 % pe an astfel încât să se ajungă în anul 2020 la 140
Twh pe plan mondial.
Energia geotermală poate produce până la 8,3% din
totalul mondial de energie electrică, furnizând astfel
energie pentru 17% din populația lumii.
Un fapt ce ajută imens natura este acela că 39 de
țări, situate în Africa, Europa Centrală, America de
Sud și Pacific s-ar putea alimenta total, până la 100%
din necesarul de energie electrică prin utilizarea
resurselor geotermale
 Islanda este cea mai cea mai importantă țară din
lume care folosește energia geotermală.
• 20 de ha de sere din Islanda sunt încălzite prin
energie geotermală
• Peste 90% din locuințe sunt încălzite datorită
apei geotermale
• Încălzirea locuințelor costă în jur 0.75 euro/
mp de 200 mp în Islanda costă 50-55
euro/lună
 Potențial geotermal al României
• România are un potenţial remarcabil la capitolul energie
geotermală,(157 MWt) fiind considerată a treia ţară din
Europa, după Grecia şi Italia.
 1. PARTICULARITĂŢI ALE
ENERGIEI GEOTERMALE
1.1.Consideraţii privind energia geotermală
Energia geotermală reprezintă diverse categorii
particulare de energie termică, pe care le conţine
scoarţa terestră.
Cu cât se coboară mai adânc în interiorul scoarţei
terestre, temperatura creşte şi teoretic energia
geotermală poate să fie utilizată tot mai eficient,
singura problemă fiind reprezentată de adâncimea la
care este disponibilă această energie.
Cele patru zone principale sunt în ordine, dinspre suprafaţa Pământului spre
centrul acestuia, cu dimensiunile aproximative:
- Scoarţa 0… 100 km;
- Mantaua 100… 3000 km;
- Nucleul extern 3000… 5000 km;
- Nucleul intern 5000… 6378 km
99% din interiorul Pământului se
găseşte la o temperatură de peste
1000°C
99% din restul de 1%, se găseşte
la o temperatură de peste 100°C.
Aceste elemente sugerează că
interiorul Pământului reprezintă o
sursă regenerabilă de energie care
trebuie exploatată într-o măsură
cât mai mare
 Pompa căldură
Pret -4000 euro

• Durata de viata de peste 25 ani pentru pompa si de

peste 50 ani pentru sonda geotermala respectiv
coeficientul de performanta ridicat, la aceste
pompe, costurile cu echipamentul si instalarea se
pot amortiza in 10-12 ani.
• Pret instalatie pentru o casa -15 000 euro.
Scurt istoric
Energia geotermala si izvoarele cu apa calda au fost folosite in
secolele trecute pentru spalat si incalzit locuinte, in 1904 fiind
inregistrata prima utilizare in vederea producerii electricitatii (un
generator care alimenta 4 becuri).
Din 1911 pana in 1958 a existat o singura centrale geotermala,
moment in care Noua Zeelanda s-a alaturat producatorilor de
electricitate din energie geotermala
În Romania
La Sâncraiu de Mureş a fost inaugurat primul bloc de locuinte,
cu 20 de apartamente, construit dupa o tehnologie nouă pe
structură metalică, iar pentru încălzire sunt folosite instalaţii de
pompe geotermale
Din punct de vedere al potenţialului termic, energia
geotermală poate fi clasificată în două categorii:
- Energie geotermală de potenţial termic ridicat;
- Energie geotermală de potenţial termic scăzut.
 Energia geotermală de potenţial termic ridicat
• Acest tip de energie geotermală este caracterizată prin nivelul
ridicat al temperaturilor la care este disponibilă şi poate fi
transformată direct în energie electrică sau termică.
Energia electrică se obţine în prezent din energie geotermală, în centrale având puteri
electrice de 20…50MW, care sunt instalate în ţări ca: Filipine, Kenia, Costa Rica,
Islanda, SUA, Rusia, etc.
Din categoria surselor de energie geotermale de potenţial termic ridicat, fac parte şi
gheizerele cu apă fierbinte sau abur, de tipul celor prezentate în figura 6

Căldura conţinută de asemenea gheizere,

ca şi de apele geotermale, poate fi captată
şi utilizată cu ajutorul unor schimbătoare
de căldură.
 Energia geotermală de potenţial termic scăzut
Acest tip de energie geotermală este caracterizată prin nivelul
relativ scăzut al temperaturilor la care este disponibilă şi poate fi
utilizată numai pentru încălzire, fiind imposibilă conversia
acesteia în energie electrică.
Energia geotermală de acest tip, este disponibilă chiar la
suprafaţa scoarţei terestre, fiind mult mai uşor de exploatat decât
energia geotermală de potenţial termic ridicat, ceea ce reprezintă
un avantaj.
. În figura 7 se observă că
începând de la adâncimi foarte
reduse, temperatura solului poate
fi considerată relativ constantă pe
durata întregului an:
- La 1m temperatura solului
variază între 5…15°C;
- La 1,5…3m temperatura
solului variază între 7…13°C;
- La 4,5m temperatura solului
variază între 8…12°C;
- La 6…10m temperatura solului
variază între 9…11°C;
- La 10…18m temperatura
solului variază cu mai puţin de
1°C în jurul valorii de 10°C;
- La peste 18m temperatura
solului este constantă, având
valoarea de 10°C.
• Exploatarea energiei geotermale de potenţial termic scăzut
necesită echipamente special concepute pentru ridicarea
temperaturii până la un nivel care să permită încălzirea
şi/sau prepararea apei calde, ceea ce reprezintă un
dezavantaj faţă de energia geotermală de potenţial termic
ridicat.
• Echipamentele menţionate, poartă denumirea de pompe de
căldură şi au acelaşi principiu de funcţionare ca al maşinilor
frigorifice, funcţionând cu energie electrică.
• Parametrul de performanţă al acestor echipamente este
eficienţa pompei de căldură, definită prin raportul dintre
fluxul termic furnizat şi puterea electrică absorbită :
• Avantajele centralelor geotermale se numara faptul ca energia
rezultata este curata pentru mediul inconjurator si regenerabila.
• centralele geotermale nu sunt afectare de conditiile
meteorologice si ciclulnoapte/zi.
• Energia geotermala este si mai ieftina de obicei decat cea
rezultata din combustibilii fosili.
• Extragerea unei cantitati cat mai mare de energie din apa
geotermala va duce de asemenea la reducerea cheltuielilor de
exploatare a imobilului
• Un alt avantaj a adoptarii acestui scenariu este si functionarea
fara supraveghere permanenta a modulului termic geotermal
nefiind necesar un personal specializat pentru exploatarea
acestuia, automatizarea sistemului preluand toate sarcinile de
reglaj
• Pierderea de caldura a apei geotermale pe traseul de legatura
intre punctul geotermal existent in zona si modulul geotermal
amplasat in cadrul imobilului va fi de aproximativ 1 %.
• Randamentul intregii instalatii va fi de 96.5 -99 %.
• Dezavantajele centralelor geotermale
• cresterea instabilitatii solului din zona, putand
fi cauzate chiar si cutremure de intensitate
redusa
• zonele cu activitate geotermala se racesc
dupa cateva decenii de utilizare, deci nu se
poate vorbi de o sursa infinita de energie
• Tipuri de centrale geotermale
• Există trei tipuri de centrale geotermale care sunt folosite la această
dată pe glob pentru transformarea puterii apei geotermale în
electricitate: uscat, flash și binar, depinzând dupa starea fluidului:
vapori sau lichid, sau după temperatura acestuia.

• centralele uscate au fost primele tipuri de centrale construite, ele utilizează

abur din izvorul geotermal.
• centralele flash sunt cele mai răspândite centrale de azi. Ele folosesc apa la
temperaturi de 182 °C (364 °F) , injectând-o la presiuni înalte în
echipamentul de la suprafață.
• centralele cu ciclu binar diferă față de primele două, prin faptul că apa sau
aburul din izvorul geotermal nu vine în contact cu turbina, respectiv
generatorul electric. Apa folosită atinge temperaturi de până la 200 °C
(400 °F).
Pompele de căldură şi sursele de energie geotermală
• Pompele de căldură, pot să absoarbă căldura din sol, de la
diferite adâncimi, din apa freatică, din apele de suprafaţă (dar
numai cu condiţia să nu existe pericolul ca apa să îngheţe), sau
chiar din aer (dar numai în perioadele în care temperatura
aerului este suficient de mare, pentru a permite funcţionarea
pompelor de căldură, cu o eficienţă ridicată).
• Indiferent de sursa de căldură, pompele de căldură utilizează
indirect, energia solară acumulată în sol, apă sau aer.
• Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sursa de
căldură, pentru a putea fi utilizată de către pompele de căldură
sunt următoarele:
• - Disponibilitate în cantitate suficientă;
• - Capacitate cât mai mare de a acumula căldură;
• - Nivel cât mai ridicat de temperatură;
• - Capacitate de regenerare suficient de mare;
• - Posibilitate de captare în condiţii cât mai economice.
• Solul reprezintă o sursă de căldură eficientă, deoarece acumulează căldură
atât direct sub formă de radiaţie solară cât şi indirect de la ploi, respectiv de
la aer.
• Căldura poate fi preluată cu ajutorul unor circuite intermediare plasate în sol,
care absorb căldură şi o transmit vaporizatorului pompei de căldură.
• Este posibilă şi amplasarea direct în sol a vaporizatorului pompei de
căldură.
• Circuitele intermediare de preluare a căldurii din sol, sunt compuse din
schimbătoare de căldură, denumite colectori, pompe de circulare a agentului
intermediar din aceste circuite, vas de expansiune, sistem de distribuţie a
agentului intermediar în colectori, dispozitive de aerisire, etc.
• Agentul intermediar din circuitele intermediare este reprezentat de soluţii
apoase de tip antigel, iar majoritatea producătorilor recomandă diverse
amestecuri ecologice de acest tip.
• Uneori pot fi utilizate şi soluţii de apă sărată, dar nu se poate utiliza apa
simplă, deoarece pe timp de iarnă există pericolul ca apa să îngheţe, cel
puţin în porţiunile de conducte aflate la suprafaţa solului, sau chiar în aer
liber (chiar dacă sunt izolate). Dacă agentul intermediar ar îngheţa
funcţionarea pompei de căldură ar deveni imposibilă. Temperatura de îngheţ
recomandată de majoritatea producătorilor pentru soluţiile de tip antigel
utilizate în circuitul intermediar, este de –15°C.
• Există două tipuri de colectori care pot fi utilizaţi în circuitele
intermediare de preluare a căldurii din sol.
• În figura 8 sunt prezentaţi colectori orizontali, care se montează la
adâncimi de cca. 1,2…1,5m, iar în figura 9 sunt prezentaţi colectori
verticali, denumiţi şi sonde, care se montează în orificii practicate
prin forare, la adîncimi de până la cca. 100m, peste aceste adâncimi
fiind dificil de obţinut autorizaţii pentru realizarea forajelor.
• Atât colectorii orizontali, cât şi cei verticali, sunt realizaţi din
tuburi de polietilenă, care asigură o durată foarte lungă de
exploatare, absolut necesară acestor echipamente.
• Utilizarea unor colectori metalici în sol, care să reducă suprafaţa
de schimb de căldură, nu este posibilă, datorită corozivităţii
ridicate a solului, care ar distruge relativ rapid colectorii, iar
înlocuirea acestora ar reprezenta o operaţie extrem de complexă
şi costisitoare.
• Colectorii orizontali, prezintă avantajul costurilor relativ reduse de
realizare a excavaţiilor necesare în vederea amplasării, mai ales
în cazul unor construcţii noi, dar prezintă dezavantajul necesităţii
unor suprafeţe mari de amplasare a colectorilor, ceea ce reduce
posibilitatea de utilizare a acestor tipuri de colectori, cel puţin în
zonele urbane unde preţul terenurilor de construcţie este foarte
ridicat şi unde din acest motiv, suprafeţele disponibile sunt
limitate.
• Colectorii verticali, prezintă avantajul necesităţii unor suprafete
reduse de amplasare, dar prezintă dezavantajul costurilor
ridicate de realizare a forajelor, cca. 80…100 Euro/m
 Căldura poate fi preluată cu ajutorul unor circuite intermediare plasate în sol, care
absorb căldură şi o transmit vaporizatorului pompei de căldură
• Amplasarea direct în sol a vaporizatorului pompei de căldură
este posibilă în construcţii de tipul celei prezentate în figura 10.

Pompa de caldura
 Pompa de caldura
• Pompa de caldura dateaza de la inceputul sec XX,
odata cu inventarea frigiderului. La baza
functionarii pompei de caldura, concureaza o
serie de fenomene si legi ale fizicii: Principiul al II
lea al termodinamicii: “Caldura nu poate trece
niciodata de la sine de la un corp cu temperatura
mai joasa la unul cu temperatura mai inalta ”
(enuntul lui Clausius) precum si descoperirea
fizicianului Watt: un gaz comprimat degaja
caldura si invers, unul destins – absoarbe caldura.
• Cum functioneaza o pompa de caldura in general?
• Pompa de caldura extrage iarna caldura din pamant, apa sau
aer, iar apoi, cu ajutorul unui compresor montat In interior,
agentul frigorific=lichidul refrigerant (-2) se incalzeste la o
temperatutra si mai ridicata. Ulterior, acesta raspandeste
caldura In interiorul locuintei prin intermediul unor instalatii
cu radiatoare, ventiloconvectoare sau incalzire prin
pardoseala. Vara, ciclul se inverseaza iar locuinta este racita.
Inima pompei de caldura este deci compresorul.
• Sursa electrica va alimenta compresorul care comprima
agentul de racire, pentru a atinge temperatura folosita la
incalzirea si prepararea apei calde menajere. Cand vaporii
agentului de racire vor ajunge in condensatorul din pompa
de caldura, acesta va fi inconjurat de agent termic.
Temperatura agentului termic este mai scazuta decat
temperatura agentului de racire, in stare de vapori, asa ca
vaporii se vor raci si vor condensa. In momentul acesta,
caldura este preluata de vaporizator inclusiv caldura
generata in timpul procesului de comprimare, cantitate
considerabila care se elibereaza in condensator si se
transfera agentului termic sub forma de energie utila
pentru incalzire. Agentul de transfer este intors mai apoi in
vaporizator utilizand de cele mai multe ori un ventil de
expansiune. Agentul de racire trece astfel de la presiunea
crescuta a condensatorului la presiunea redusa a
vaporizatorului. Odata cu intrarea in vaporizator, aici se
ating iar valori regasite la inceputul procesului iar circuitul
se inchide.
• Eficienta pompei este masurata de indicele COP,
care trebuie sa fie cat mai mare. Coefficient of
Performance (COP) = Coeficientul de
Performanta.
• Reprezinta raportul dintre puterea electrica
absorbita si puterea termica de incalzire
generata. Spre exemplu, o pompa de caldura
moderna va genera 3 kW de energie termica
pentru 1 kW de energie electrica consumata. In
acest caz COP va fi 3.
• Frigiderele la fel ca si aparatele de climatizare sunt
exemple clasice de pompe de caldura deja existente in
gospodarii si care functioneaza numai in modul de racire.
Un frigider este in realitate doar o cutie bine izolata din
punct de vedere termic si cu un sistem de pompa de
caldura conectata la aceasta. Bobina vaporizatorului este
amplasata in interior si de obicei se gaseste in
compartimentul folosit pentru congelare. Caldura este
absorbita din congelator si trimisa in exterior, de obicei
în spatele sau sub unitatea unde este localizata bobina
condensatorului. In mod aproape similar functioneaza si
un aparat de aer conditionat care transfera caldura din
interiorul unei case spre exterior. Avem asadar de ceva
timp sistemul de la pompa de caldura in casele noastre
doar ca nu a fost folosit in ambele sensuri.
• Pentru o casă de 200 mp suprafaţă utilă, unde este suficientă
o pompă de căldură sol – aer de 8 – 10 Kw, costul total este
de circa 60.000 lei si difera in functie de marca aleasa.
• Conform normelor europene, calculul sarcinii termice necesare se
raporteza la metrul patrat de suprafata, [W/mp], luandu-se in calcul
inaltimea maxima a incaperii H=3m (inaltime tipica majoritatii
incaperilorDe exemplu daca o cladire are un necesar termic de
50W/mp si o suprafata locuibila necesara a fi incalzita de 350mp
(H=3m) puterea termica a centralei termice (indiferent de tipul ei)
va fi de 250mpx50W/mp = 12500W=12.5kW.

• 45-60 W/mp constructii noi (reglementare din 2002)

• 50-60 W/mp constructii noi (reglementare din 1995)
• 70-90 W/mp constructii realizate inainte de 1995
• 120 W/mp constructii vechi realizate fara nici un fel de reglementari
• Avantajul amplasării direct în sol a vaporizatorului pompei de
căldură este reprezentat de eliminarea circuitului de agent
intermediar, ceea ce permite reducerea diferenţei dintre
temperatura de vaporizare şi temperatura solului, având ca
efect îmbunătăţirea eficienţei pompei de căldură. În plus, este
economisită energia necesară circulaţiei agentului
intermediar.
• Dezavantajele acestui sistem, sunt reprezentate de
necesitatea unor cantităţi mai mari de agent frigorific, decât în
cazul utilizării circuitului intermediar de preluare a căldurii din
sol şi de prezenţa unor pierderi de presiune mai mari pe
circuitul agentului frigorific.
• Vaporizatorul amplasat direct în sol, este realizat din ţevi de
cupru cauciucat, pentru a se asigura protecţia anticorozivă
faţă de sol.
• Diametrul acestor ţevi este mult mai redus decât al tuburilor
din polietină, utilizaţi la construcţia colectorilor din circuitele
intermediare prezentate anterior.
• Pentru dimensionarea colectorilor orizontali, la calculul suprafeţei necesare
pentru amplasarea colectorilor, trebuie să se ţină seama de tipul solulului ş
de cantitatea de apă din sol.
• Caldura specifica a solului. Reprezinta cantitatea de caldura necesara
pentru a ridica temperatura cu 1°C a unui cm3 de sol in asezare
naturala (caldura specifica volumetrica, cal/cm3), sau a unui gram
de sol (caldura specifica gravimetrica, cal/g).
• Caldura specifica a solului depinde de caldura specifica a
componentelor sale (tab.urmator) Cu cat solul va fi alcatuit din
compusi cu caldura specifica redusa, cu atat se va incalzi mai repede si
mai mult. Apa are cea mai mare caldura specifica (1,00) iar aerul cea
mai mica (0,00036 cal/cm3); din aceasta cauza solurile argiloase, care
contin multa apa si putin aer, se incalzesc mai greu, in timp ce solurile
nisipoase, care contin putina apa si mult aer, se incalzesc mult mai
usor. Solurile care contin un exces de apa se incalzesc intotdeauna mai
greu si mai putin, din aceasta cauza sunt considerate “soluri reci”.
• Conductivitatea termica a solului. Reprezinta insusirea solului de a
transmite caldura si se apreciaza prin coeficientul de
conductivitatea (K), care este dat de cantitatea de caldura ce
strabate in timp de o secunda l cm3 de sol, cand intre fetele acestuia
exista o diferenta de temperatura de 1°C.
• Conductivitatea termica a solului depinde de conductivitatea
fiecarui component al acestuia (tabelul 3.) si se exprima in
cal/cmVs.
• Aerul are conductivitatea termica cea mai scazuta (0,000056
cal/cm3/s), in timp ce apa are o conductivitate termica mult mai
mare (0,0013 cal/cm3/s). Din aceasta cauza solurile nisipoase, care
contin mult aer, se incalzesc foarte usor, insa, numai la suprafata, in
timp ce la cativa centimetri adancime sunt racoroase, avand o
conductivitate termica redusa. Solurile argiloase ( care contin mai
multa apa) se incalzesc mai greu, insa pe o adancime mai mare
datorita faptului ca apa, pe langa caldura specifica, are si o
conductivitate termica mult mai buna decat aerul. In acelasi timp
solurile argiloase, in comparatie cu solurile nisipoase, se racesc mai
incet noaptea, deoarece, datorita conductivitatii termice bune,
transmit caldura in mod treptat din straturile inferioare spre cele
superioare.
• Pentru dimensionarea colectorilor verticali, la calculul adâncimii necesare
pentru foraj, respectiv a lungimii sondelor, trebuie să se ţină seama de tipul
solulului şi de cantitatea de apă din sol.
• Pentru dimensionarea vaporizatoarelor amplasate în sol, pentru
amplasarea colectorilor la o distanţă medie de 0,5…0,7m se poate
considera o sarcină termică specifică liniară, raportată la lungimea ţevii
vaporizatorului, de cca. 35…40W/m.
• Apa freatică reprezintă o sursă de căldură şi mai eficientă decât solul,
deoarece temperatura acesteia este relativ constantă în tot timpul anului,
având valori de 7…12°C, deci mai ridicate decât solul.
• În plus, apa freatică poate fi circulată direct prin vaporizatorul pompelor de
căldură, ceea ce elimină necesitatea unui circuit intermed
• Apa freatică trebuie să se găsească la adâncimi relativ reduse, care să
permită obţinerea autorizaţiei de foraj, adică maxim 50…70m.
• Se recomandă totuşi ca adâncimea de la care este preluată apa freatică,
în cazul locuinţelor familiale, să nu depăşească 15m, pentru că la
adâncimi mai mari cresc mult costurile pentru realizarea celor două
foraje, precum şi costurile de exploatare datorate înălţimii ridicate de
pompare a apei freatice.
• Distanţa dintre cele două puţuri trebuie să fie de minim 5m, iar
amplasarea astfel încât sensul de curgere a apei să fie dinspre puţul prin
care este absorbită apa, spre cel în care este evacuată apa.
• Nu este posibilă utilizarea ca sursă de căldură, a apei din lacuri freatice,
deoarece în acest caz există pericolul îngheţării apei în jurul sondelor,
ceea ce împiedică funcţionarea pompei de căldură.
• Dezavantajele utilizării apei freatice ca sursă de căldură, sunt
reprezentate de faptul că este necesar să existe un debit suficient de
mare al apei freatice, iar compoziţia chimică trebuie să se încadreze între
limite bine precizate din punctul de vedere al unor componenţi cum sunt:
carbonaţi acizi, sulfaţi, cloruri, amoniac, sulfit de sodiu, bioxid de carbon
liber (extrem de agresiv), nitraţi, hidrogen sulfuraţi, etc
• Apa din lacuri şi râuri poate fi utilizată de asemenea ca sursă de căldură,
dar este necesară utilizarea unui circuit intermediar şi trebuie evitată
formarea de gheaţă pe colectorii amplasaţi în apă, deoarece gheaţa ar
reduce mult intensitatea transferului termic dintre apă şi agentul
intermediar din colectori.
• Apa de mare este şi mai uşor de utilizat, deoarece la o adâncime de
câţiva metri, nu se mai pune problema îngheţării acesteia, dar şi în cazul
apei de mare, trebuie utilizat un circuit intermediar pentru preluarea
căldurii.
• Aerul reprezintă o sursă de căldură gratuită, disponibilă în cantităţi
nelimitate. În pompele de căldură, se poate utiliza ca sursă de căldură
doar aerul exterior, care este circulat prin tubulaturi cu ajutorul unui
ventilator. În figura 12 este prezentată o pompă de căldură care absoarbe
căldură de la aer şi încălzeşte apă, utilizabilă pentru încălzire, sau ca apă
caldă menajeră. Aceste echipamente sunt denumite pompe de căldură
aer-apă.
Pompele de căldură aer-aer sunt cele mai răspândite şi sunt reprezentate de toate
aparatele de condiţionarea aerului, care pot să realizeze atât răcire cât şi încălzire.
În regim de încălzire, aceste echipamente funcţionează ca pompe de căldură aer-
aer.
La scăderea temperaturii exterioare, eficienţa pompelor de căldură care utilizează
aerul ca sursă de căldură, se reduce sensibil, ceea ce limitează posibilitatea
utilizării acestor echipamente, la o perioadă de timp de maxim 70…80% din an,
fiind indicată utilizarea combinată a acestora, împreună cu alte sisteme de
încălzire.
În perioadele mai calde ale anului, primavara, vara şi toamna, când temperatura
aerului este mai ridicată, aceste echipamente pot fi extrem de eficiente pentru
prepararea apei calde menajere.
Pentru acest gen de aplicaţie, pompele de căldură aer-apă, sunt între cele mai
eficiente posibile, iar combinaţia cu un echipament de încălzire utilizând energie
solară este cu atât mai performantă şi permite exploatarea ieftină a piscinei cu apă
caldă, atât în perioadele însorite cât şi în cele fără radiaţie solară directă. Costurile
de exploatare ale unor instalaţii de încălzire a apei din piscine, utilizând pompe de
căldură aer-apă, sunt mai reduse decât cele ale unor sisteme funcţionând cu gaz,
diverşi combustibili lichizi, sau peleţi.
• Tratarea apelor geotermale
• Apele geotermale nu pot fi valorificate din punct de vedere termic
in starea in care sunt extrase din adancimi din urmatoarele cauze:
• a. gazele care insotesc jetul de lichid produc:
• • zone de strangulare in cuprinsul schimbatorului de caldura,
• • zone de extindere variabila, cu efecte defavorabile asupra
procesului de transfer termic;
• b. depunerile de cruste care se produc in zone in care presiunea
scade sunt maxime in interiorul schimbatorului de caldura;
• c. presiunea apei din sonda genereaza solicitari mecanice mari, cu
efecte defavorabile asupra dimensiunilor si costului suprafetelor
de transfer termic.
• Pentru a se inlatura aceste neajunsuri, apele geotermale se supun
unui proces de tratare, prin care se realizeaza separarea gazelor si
eventual valorificarea lor si reducerea capacitatii de formare a
crustelor de sare. In majoritatea tarilor, apele geotermale se
exploateaza in regiuni vulcanice sau cu fenomene seismice si din
aceasta cauza sunt bogate in H2S si SO2. Pentru eliminarea
acestora se folosesc schimbatoare de ioni, instalatii de distilare,
procedee de tratare cu var – soda etc.
• Apele geotermale din tara noastra sunt ape geotermale cantonate in
straturi sedimentare, caracterizate prin presiuni mici si incalziri modeste.
Ele contin in principal biocarbonati, sulfati, cloruri, hidrocarburi in stare
libera si dizolvata. Pentru apele din straturile sedimentare se folosesc
urmatoarele procedee de tratare:
• - modificarea indicelui pH pentru a se obtine ape neutre (prin adaugare
de HCl);
• - introducerea de substante inhibitoare pentru a reduce depunerile
(polifosfat de sodiu);
• - tratarea cu ultrasunete;
• - tratarea cu flux magnetic.
• In cazul trecerii apei printr-un flux magnetic (700 – 1000 A
(ångström)/m), 1ångström=picometru=10−10 m se constata modificarea
sistemului de cristalizare, impiedicandu-se formarea crustelor de piatra
• Efectul magnetizarii se mentine timp de 3 – 4 ore si din aceasta cauza
este necesara dimensionarea retelelor termice astfel incat apa vehiculata
sa reintalneasca dispozitivul de magnetizare dupa acest interval. In
prezent, in Romania s-au produs dispozitive de magnetizare a apei cu
magneti permanenti.
 Geothermal Powered Transit Bay Center

Pelli Clarke Pelli Architects have designed an amazing new transit center for
downtown San Francisco which consists of vast naturally lit interior spaces and a
huge educational and recreational park space on top of the structure. Geothermal
systems will be used to heat and cool the building interior as well as the part space
above alongside other sustainable strategies including gray water reuse and wind
turbine power systems.
Read more at http://webecoist.momtastic.com/2008/11/02/biomass-thermal-
power-systems/1-san-francisco-transit-bay-center2/#xgmesvWv15xdY4rP.99
Geothermal Powered Luxury Home
 Geothermal Skyscraper Singapore

With over 150,000 square feet of mixed-use program this green tower complex in Singapore
will occupy an entire city block with stores, residences, hotels and a transit station. In
addition to sustainable strategies for catching and channeling wind and rain water
geothermal systems will be used to heat the building complex.
 Geothermal Pile of Boxes

The Chinese city of Tianjin is adding a strange and dynamic new structure to its
skyline – towers made up of rotated boxes piled one atop the next.
Geothermally powered, these unusual structures will be lit up at rotating
corners along the way up where interior recreational spaces cast extra light.
 Geothermal Resort Destination Structures
While some resorts use geothermal energy explicitly via hot springs used by guests the
application in this case is somewhat more subtle. Star Island in the Bahamas is a five-star
resort. Recycled steel and insulated concrete reduce the environmental impact of
construction and active geothermal HVAC systems tap into the power of the surrounding
ground to heat and cool the structures making for a delightful blend of style and
sustainability.
 San Fransisco Geothermal Concept Design

In this award-winning design concept sponsored by the History Channel proposes a

futuristic San Francisco in which “uses “Geothermal Mushroom” structures to extract
heat and water from deep in the earth, and whimsical “Fog Flowers” to render moisture
from the air and grow algae, which would then be turned into hydrogen for fuel.” While
these might never become an actuality they have a firm footing in reality where more
and more thermal energy projects are being proposed around the world
 Biomass Fuel Ecocity Concept Design

A strange vision from a future in which many people are displaced by climate change and rising
sea levels, these Lilypad cities are designed to support up to 50,000 inhabitants a piece. As a
critical part of their energy self-sufficiency (alongside wind and solar power of course) is
biomass reuse so that these giant habitations don’t have to dock to refuel on biological
supplies. Whether these will ever be a reality, however, remains to be seen.