UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ ION IONESCU DE LA BRAD “

Facultatea de Horticultură

Specializarea Ingineria Mediului

AMENAJAREA UNEI GRADINI INDIVIDUALE ÎN ORAȘUL TARGU

NEAMȚ CU SUPRAFAȚA DE 2000 m2

Profesor îndrumător, Student,

Șef lucrări Roberto Bernardis Ioana-Larisa Șoric

Iași

Anul 2019

1
Cuprins

Capitolul 1. CONDIȚII NATURALE

1.1 Așezarea terenului

1.2 Condiții geologice

1.3 Condiții geomorfologice

1.4 Condiții pedologice

1.5 Condiții hidrologice

1.6 Condiții climatice

1.7 Vegetația

Capitolul 2. CONDIȚII SOCIAL-ECONOMICE

2.1 Amplasarea în intravilan

2.2 Justificarea amenajării

2.3 Mărimea localității

2.4 Posibilități materiale de execuție

Capitolul 3. MEMORIU JUSTIFICATIV

3.1 Justificarea vegetației propuse

Capitolul 4. CALCULUL TEHNICO-ECONOMIC

4.1 Lista materialelor necesare

4.2 Deviz de înființare și întreținere

Capitolul 5. PIESE DESENATE

5.1 Schița de amenajare

2
 Capitolul 1. CONDIȚII NATURALE

1.1 Așezarea terenului

Tîrgu Neamț este un oraș din județul Neamț, regiunea Moldova, România. Orașul este
situat în nordul județului Neamț, în vestul regiunii istorice Moldova, și în nord-estul României.
Orașul este situat la o altitudine medie de 365 m, pe terasa râului Ozana, un afluent al Moldovei,
care se varsă în râul Siret.

Prin așezarea sa, orașul se află, de asemenea, la intrarea în Depresiunea Neamțului, la

poalele Culmii Pleșu, Vârful Vânători (624 m). Principale forme de relief sunt Depresiunea
Neamțului (Ozana - Topolița) și dealurile și culmile ce țin de Subcarpații Moldovei: Culmea
Pleșu (culme submontană) la nord, dealurile Movilelor, Humulești și Ocea la sud, și dealul
Boiștea care închide valea Ozanei la est. Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, situată la
nord, are înălțimea maximă de 913 m. Înspre orașul Tîrgu Neamț, se află vârful Vânători care are
altitudinea de 623 m, ce se ridică cu aproape 250 m deasupra albiei râului Ozana, printr-o pantă
stâncoasă.

Înspre sud dealurile au aspect de coline datorită înăltimilor lor nu foarte mari: Dealul
Movilelor (440 m), dealul Humulești (410 m), dealul Ocea (400 m). Dealul Boiștea este situat pe
latura estică a orașului Tîrgu Neamț, pe cealaltă parte a râului Ozana, la ieșirea din depresiunea
subcarpatică. Are altitudinea maximă de 582 m și străjuiește întreaga vale, mai ales că versantul
nordic este mai abrupt. La baza sa se găsește satul Blebea, o mică suburbie a orașului.

1.2 Condiții geologice

Deşi suprafaţa oraşului este relative mică, îmbracă aspecte variate ale reliefului, ca rezultat
al unei evoluţii de milioane de ani.

Relieful oraşului înglobează valea râului Neamţ (Ozana), orientată V-E, cu terasele şi
interfluviile (dealurile) de pe partea dreaptă, iar pe stânga fiind Culmea Pleşului.

3
 Aşadar, relieful apare sub forma unei văi largi, cu orientare V-E, la baza căreia este albia
majoră a râului Neamţ, având către nord o culme submontană – Culmea Pleşului, de pe panta
căreia, dacă privim spre sud, avem cele două trepte de terasă, destul de distincte şi de largi, pe
care este situat satul Humuleşti, trepte care culminează cu părţile cele mai înalte ale interfluviilor
– dealurile Movilelor, către vest, Humuleşti şi Ocea, care fac joncţiunea cu Dealul Boiştea, către
est.Culmea Pleşului apare ca un anticlinal, cu înălţimea maximă de 913 m şi care descreşte către
sud-est. În dreptul oraşului înălţimea cea mai mare a culmei este la Cerdac (Vf. Vânători, 623
m), care domină albia Ozanei cu aproape 250 m.

Apele de şiroire, în decursul timpului, au săpat văi adânci, cu pante prăpăstioase, pe care
oamenii le-au numit “râpi” sau “gropi”. Între acestea se găsesc “dealuri”: Dealul Gol, Dealul
Cetăţii, Dealul lui Stan.Terasele reprezintă un relief de tip sculptural, destul de extinse, prezente
numai pe partea dreaptă a râului Neamţ.Terasa de 2-6 m este mai extinsă, având o lăţime de circa
750 m. Terasa de 10-15 m este ceva mai îngustă, cu o lăţime de doar 500 m. Terasele au
constituit suportul pe care s-a dezvoltat oraşul Târgu Neamţ cu suburbiile sale, întrunind condiţii
favorabile pentru construcţii, agricultură, transporturi, s.a.

1.3 Condiții geomorfologice

Relieful de pe teritoriul oraşului Târgu Neamţ este modelat de un întreg complex de

procese de versant dintre care amintim: procese de eroziune superficială şi liniară şi deplasările
gravitaţionale, care au dat naştere unor microforme de relief caracteristice.Remarcăm, însă, că,
deşi există numeroase condiţii favorabile manifestării lor, alte condiţii le-au împiedicat evoluţia
şi răspândirea pe scară largă în cea mai mare parte a teritoriului, cu excepţia unor sectoare ale
versanţilor văilor principale.
ervenţia omului, precum şi de caracterul învelişului de sol.

Având în vedere complexul de condiţii fizico - geografice existente, se poate aprecia că, pe
teritoriul oraşului Târgu Neamţ, intensitatea eroziunii superficiale este medie şi inegal
răspândită, atât în timp cât şi în spaţiu.Se poate aprecia că, dacă litologia şi condiţiile climatice
au fost mai mult sau mai puţin uniforme, din trecutul îndepărtat până în prezent, a existat o
perioadă când, în această zonă întinderea pădurilor era mult mai mare. Odată cu defrişarea

4
pădurilor a început o nouă fază, aceea a eroziunii accelerate, care a urmat unei faze în care
predomina eroziunea chimică. Astfel, în prezent, predomină eroziunea mecanică, însă, înTârgu
Neamţ, intensitatea ei este destul de redusă, având în vedere că, încă se mai păstrează un covor
forestier care ocupă peste 10% din teritoriu, iar o altă parte însemnată este acoperită cu pajişti
naturale consistente, care asigură o bună protecţie împotriva eroziunii superficiale.

Deplasările gravitaţionale - sunt procese geomorfologice care au găsit condiţii favorabile

de extindere şi pe teritoriul acestui oraş, dar, pe suprafeţe mai restrânse. O serie de factori, cum
sunt: alcătuirea geologică şi condiţiile climatice de înclinare mare a versanţilor, au favorizat
dezvoltarea acestor procese şi, mai ales, a alunecărilor. Pe de altă parte, alţi factori, şi, mai ales,
procentul ridicat de acoperire cu vegetaţie arborescentă şi cu pajişti naturale, au limitat
extinderea acestor procese, care, în prezent, afectează cel mult 15 - 20% din suprafaţa oraşului.

1.4 Condiții pedologice

Învelișul pedologic este deosebit de variat datorită condițiilor geomorfologice, climatice și

substratului geologic.

În zona carpatică sunt prezente următoarele tipuri de soluri : andosoluri, soluri brune
acide și andosoluri ( pe rocile vulcanice ), soluri brune acide ( în zona flișului ), spodosoluri ( în
zona cristalino-mezozoică ), soluri brune ( în depresiuni și munți scunzi )

În zona subcarpatică, solurile predominante sunt soluri argiloiluviale, solurile cenușii și

cernoziomice ( frecvente în depresiunile Neamț și Cracău-Bistrița ).

În Podișul Moldovei defrișarea și procesele erozionale pe pante au determinat degradarea

în stadii diferite a solurilor și scăderea corespunzătoare a posibilităților lor de folosire.

Învelișul de soluri cuprinde:

 Zona solurilor argilo-iluviale – se desfășoară la înălțimi de 300-600 m și are în

alcătuire podzoluri ( la contactul podișului cu subcarpații, în podișul din interior, sub
pădurile de fag ), soluri brune ( în Podișul Sucevei, Podișul Central Moldovenesc,
formate sub păduri de stejar și gorun ), protoziomurile ( areale din Podișul Fălticeni );

5
  Zona molisolurilor – în sudul podișului și în Câmpia Moldovei );
 Soluri cenușii – (la altitudini de 200-300 m ) dezvoltate în fâșiile de racord între
domeniul forestier și cel de silvostepă;
 Rendzinele – ( pe calcare, în Podișul Central Moldovenesc ) și pseudorendzinele ( pe
marne );
 Soluri intrazonale – soluri aluviale ( în lunci ), lacoviști ( în sud-estul podișului ),
soluri gleice ( în Podișul Sucevei ), soluri halomorfe ( în Câmpia Moldovei, Culuarul
Prutului );
 Erodisoluri.

1.5 Condiții hidrologice

Aspectul actual al reţelei hidrografice este rezultatul unei îndelungate evoluţii, a unor
necontenite prefaceri legate, în primul rând, de mişcările tectonice, de variaţiile climatice suferite
în decursul timpului şi de activitatea de modelare a genţilor externi.

Râul Neamţ (Ozana), afluent de dreapta al Moldovei izvorăşte din zona montană a flişului
carpatic, de sub vârful Hălăuca (1530 m), curge în zona depresiunii intramontane Pipirig, apoi
prin depresiunea subcarpatică Neamţ (Ozana-Topoliţa), traversând oraşul de la vest la est şi se
varsă în Moldova, în aval de localitatea Timişeşti.

În zona înaltă primeşte ca afluenţi de dreapta pe: Dolheşti, Domesnic, Secu, iar în
depresiune, puţin în amonte de Târgu Neamţ, primeşte, pe stânga, pârâul Nemţişor.

Râul Neamţ are, în bună măsură, o alimetare pluvionivală şi un bazin cuprinzător, care se
întinde, în general, în sectorul montan şi înregistrează creşteri în perioada de primăvară, odată cu
topirea zăpezilor din zona înaltă şi la începutul verii, când se înregistrează maximul de
precipitaţii. În cursul mijlociu şi cel inferior prezintă o albie largă, cu cursul apei despletit în mai
multe braţe, cu mari depuneri de pietriş şi cu un debit de apă relativ constant. În cursul inferior
debitul scade considerabil datorită infiltrării în orizontul freatic şi sub acesta, din care sunt
alimetate captările din zona Timişeşti pentru conducta de apă care alimentează oraşul Iaşi.

6
 Zona oraşului Târgu Neamţ se bucură de o pânză freatică destul de bogată, atât în
depozitele de luncă, cât şi în cele de terasă, adăugând că sunt nepoluate şi îndeplinesc toate
condiţiile unei ape potabile de foarte bună calitate. În zona de luncă stratul acvifer se găseşte la o
adâncime de 0,5 – 2 m. Grosimea medie a stratului de apă oscilează între 2 şi 3 m. Debitul apei
freatice oscilează între 10 – 20 litri/s. Din această pânză, în amonte de Târgu Neamţ s-au făcut
captări pentru aducţiunea şi alimentarea oraşului cu apă.

1.6 Condiții climatice

Prin poziția sa, în Depresiunea Neamțului, închisă spre vest de Munții Carpați, iar spre
nord și est de culmi și dealuri subcarpatice, cu rol de obstacol în calea maselor de aer subpolar
sau continental, orașul Tîrgu Neamț are parte de factori climatogeni ce prezintă particularități
specifice, datorită caracterului de adăpost, altitudinii și orientării reliefului. Localizarea pe
paralela de 47°12', latitudine nordică, determină o insolație moderată tot timpul anului, favorizată
și de expunerea reliefului predominant spre sud-est. În ceea ce privește circulația generală a
atmosferei aceasta este dominată de masele de aer maritim din vest și nord-vest, continentalizate
după escaladarea Carpaților și modificate prin caracteristicile de umezeală. O frecvență mare au
și masele de aer continental din est și nord-est, reci iarna și calde și uscate în timpul verii. Sunt
numeroase invaziile de aer rece de origine subpolară de la nord, cât și pătrunderea de aer din
părțile posterioare ale ciclonilor care se deplasează din vestul Europei. Așezarea orașului Tîrgu
Neamț într-o zonă de adăpost climatic atenuează influențele extreme ale caracteristicilor maselor
de aer.

Temperatura medie anuală a aerului este de 8,2 °C. Luna cu temperatura medie cea mai
coborâtă este ianuarie (-3,8 °C), iar luna cu temperatura cea mai ridicată este iulie (19,5 °C),
rezultând o amplitudine termică medie anuală de 23,3 °C, care ne arată că la Tîrgu Neamț
climatul este temperat-continental moderat. Cea mai coborâtă valoare termică înregistrată în aer
la Tîrgu Neamț a fost de -29,1 °C (02.01.1909) iar cea mai ridicată a fost de 37,0 °C
(17.08.1952).

7
1.7 Vegetația

Din punct de vedere al vegetaţiei, teritoriul oraşului Târgu Neamţ face parte din
sectorul destinat culturilor agricole.
Fenomenele de eroziune au apărut datorită practicilor, total greşite, de tăieri
intensive şi neraţionale a pădurilor, la care s-au adăugat şi distrugerile datorate
vânturilor.Apariţia legii privind apărarea fondului forestier a condus la măsuri de apărare
împotriva tăierilor neraţionale, la plantarea de specii repede crescătoare (plop, molid, duglas) şi
la lucrări privind evitarea eroziunii. Aceste măsuri au dus la regenerarea fondului silvic, în care
bradul (Abies alba) ocupă suprafaţa cea mai mare.
În pădurile cu suprafeţe importante de molid (Picea excelsa), alături de acesta găsim şi
alte specii, cum ar fi: laricele (Larix decidua), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus),
mesteacănul (Betula verrucosa). În cadrul arbuştilor, îşi fac cunoscută prezenţa: alunul (Alnus
viridis), afinul (Vaccinium myrtillus).
Dintre florile de munte, prezente aici, amintim: măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella),
degetarele (Soldanella montana), părăluţele de munte (Pirola uniflora), clopoţeii (Campanula
abietina) şi numeroase ferigi.
În cadrul pădurilor de fag, alături de acesta, se mai găsesc: gorunul (Quercus petraea),
carpenul (Carpenus betullus), jugastru (Acer campestris).
Există şi un etaj de trecere, de la fag la gorun, în care, alături de aceste două specii,
întâlnim şi: teiul, frasinul, cerul, iar dintre arbuşti: păducelul, sângerul, măceşul, socul, alunul.
Tot aici, găsim şi un bogat strat erbaceu, reprezentat prin: obsiga, săbiuţa, lumânărica, floarea
paştelui, papucul doamnei, barba caprei.
Dintre plantele cu valoare economică, întâlnim: zmeurul, murul, mătrăguna.
De asemenea, ciupercile de pădure reprezintă o altă resursă economică importantă
(ghebe, hribi, râşcovi, nicoreţi).

Flora oraşului aparţine subetajului pădurilor amestecate de fag, molid şi brad, dar
apar şi suprafeţe acoperite cu păduri pure, care nu se dispun, întotdeauna, într-o etajare
normală

8
Capitolul 2. CONDIȚII SOCIAL-ECONOMICE

2.1 Amplasarea în intravilan

Grădina individuală pentru care s-a realizat proiectul are o suprafață de 2000 m2.Terenul
este amplasat în intravilan în orașul Târgu Neamț din județul Neamț.

2.2 Justificarea amenajării

Amenajarea are scop recreativ și de odihnă pentru toate vârstele, de la copii până la adulți
și persoane vârstnice.Se urmărește crearea unui spațiu în care liniștea și natura sunt la ele acasă.
Cadrul ambiental s-a realizat cu ajutorul unei vegetații diversificate, de la arbori la arbuști
și specii floricole care înfrumusețează prin coloritul divers și parfumul florilor.

2.3 Mărimea localității

Orașul Târgu Neamț are o suprafață de 47,31 km² cu o populație de 18.695 de locuitori (
20101).

2.4 Posibilități materiale de execuție

La executarea proiectului s-au folosit materiale drndrologice și de construcție doar din

unități specializate de comercializare a acestor tipuri de materiale.S-au folosit specii vegetale
adaptate condițiilor climatice și pedologice caracteristice zonei.Materialele de construcție
folosite au fost alese în așa fel încât să reziste iernilor geroase și a verilor calde din această
zonă.Lucrările de amenajare și de construcție s-au realizat cu personal calificat.Îngrijirea
vegetației se va face periodic de către proprietarii terenului.

9
Capitolul 3. MEMORIU JUSTIFICATIV

3.1 Justificarea vegetației propuse

1.Rosa (Trandafir) – este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae,
originar din regiunile continentale și subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200 de
specii de arbuști erecți, deseori spinoși.

Plantă tipică are tulpina spinoasă și fructul ca măceșele trandafirului sălbatic, „Rosa
canina” care crește sub formă de tufișuri în regiunile aride, cu soluri calcaroase. Inflorirea la un
an. Specii incadrate in grupa macesilor decorativi si a trandafirilor de parc:Rosa canina(macesul
comun), Rosa rubrifolia(macesul rosu),Rosa alba(trandafirul alb),rosa demascena(trandafirul de
Demasc ), rosa lutea(macesul galben), Rosa rugosa(trandafirul cu frunze încrețite).

2.Thuja occidentalis (Tuia) – este un arbore sau arbist cu o înălime de la 1 la 8 m, ce

poate ajunge până la 20 de m, cu ramurile ușor aplatizate, dispuse pe același plan, formând
structuri de evantai dispuse vertical sau oblic.
Frunzele sunt mici, foarte dese, ca niște așchii, foarte asemănătoare cu cele de la
chiparos.Au culoarea verde închis, devenind ușor maronii în timpul iernii.Aceste conifere sunt
utilizate în drădini, fie ca exemplare solitare, fie pentru formarea unui gard viu impenetrabil, cu
rol important de protecție.Este unul dintre coniferele privilegiate, fiind extrem de decorativ,
indiferent unde este amplasat.

10
 3.Malus domestica (Măr) – este o specie de plante din familia Rosaceae. Această specie
cuprinde între 44 și 55 de soiuri, care se prezintă ca pomi sau arbuști. Varietățile de măr cresc în
zona temperată nordică din Europa, Asia și America de Nord, printre acestea existând un număr
mare de hibrizi.Cea mai răspândită formă a mărului este mărul de cultură.

4.Prunus avium (Cireș) – specie indigenă, larg răspândită în Europa, Asia Mică şi
Nordul Africii. Lanoi apare frecvent în toată ţara, în câmpie (silvostepă) şi la deal, pe alocuri
lamunte, câteodată în regiunile montane inferioare la aproximativ 900-1000 maltitudine prin
păduri rărite, parchete, zăvoaie.Este un arbust xerofit (mezoxerofit), suportă bine solurile cu
umiditateridicată (zăvoaie). Rezistă bine la ger şi este puţin pretenţios faţă de sol.Vegetează pe
soluri compacte, pe versanţi puternic înclinaţi, cu soluri scheletice,expuse insolaţiei. Drajonează
puternic prin urmare invadează luminişurile şiterenurile învecinate; apar desişuri spinoase greu
penetrabile care apără pădurilede animale; este considerată o specie pionieră

11
 5.Vitis vinifera (Vița de vie) – este o specie de plante din genul Vitis, familia Vitaceae,
originară din regiunea mediteraneană, Europa Centrală și sud-vestul Asiei, din Maroc și Spania
până în sudul Germaniei în nord și în est până în nordul Iranului.

Viță de vie este o liană care poate atinge o lungime de 35 m. Frunzele alternează, sunt
lobate palmat și au o lungime și lărgime de 5–20 cm. Fructul este o bacă, boabele respective
dezvoltându-se într-un ciorchine cunoscut sub numele de strugure.
Boabele, la specia sălbatică, au un diametru de circa 6 mm, iar când se coc dobândesc o
culoare purpurie închis spre negru; la speciile cultivate, de regulă, boabele sunt mult mai mari, de
până la 30 mm lungime și pot avea diverse culoari: albe, alb-gălbui, alb-verzui, roșii sau
purpurii. Specia sălbatică crește de obicei în păduri umede și pe malurile apelor curgătoare.

6.Sorbus aucuparia – specie indigenă cu areal foarte larg în Europa, întâlnit şi în Asia
Mică . La noi se găseşte mai ales la munte în molidişuri, urcă până în subzona alpinăinferioară,
dar coboară şi la altitudini mai mici, gorunete de deal, până în câmpie.A fost semnalat şi în
Dobrogea. De obicei se găseşte în proporţie redusă întăieturi, ochiuri sau la liziere, formează
arborete numai pe suprafeţe foarterestrânse.Este o specie puţin pretenţioasă faţă de climă şi sol,
preferă climat montan,rece şi umed, dar rezistă destul de bine şi la secetă. Preferă soluri brune -
acide, seinstalează şi pe soluri scheletice, pietroase, uneori chiar în turbării.Specie de semiumbră
– lumină

12
 7.Tilia cordata (Tei) – are arealul cel mai larg dintre teii indigeni. Se întâlneşte în
majoritateaţărilor europene din zone mediteraneene (fig. 39). La noi participă la
constituireaşleaurilor de deal, urcă până la 900 m altitudine, sporadic, coboară la câmpie.
Estefrecvent cultivat ca arbore de aliniament şi în parcuri. Mai puţin exigent faţă decăldură, mai
sensibil la seceta decât ceilalţi tei.Arbore de semiumbră-lumină.Se dezvoltă bine pe soluri fertile,
profunde, bogate, slab acide spre neutre,cu regim constant de umiditate.Evită solurile compacte,
sărace, cu umiditate în exces.

8.Salix babilonica (Salcie plângătoare) – specie exotică, originară din Iran şi China, se
întâlneşte la noi numai caarbore ornamental.Atinge până la 15 m înălţime, având ramurile şi mai
ales lujerii foartelungi, flexibili, gălbui, complet glabri şi lucitori, pendenţi, uneori ajungând până
la pământ. Frunzele sunt glabre, îngust-lanceolate, de 8-16 cm lungime, pe dos deun verde-
cenuşiu.Specie extrem de decorativă, fiind frecvent utilizată prin grădini, parcuri,mai ales în
locuri mai umede.

13
 9.Gledistia tricanthos (Glădiță) – specie originară din America de Nord, unde arealul
său coincide parţial cuarealul salcâmului, cu care se aseamănă în privinţa cerinţelor climatice.Se
dezvoltă bine în regiunile calde, cu sezon lung de vegetaţie, neexpuseîngheţurilor timpurii. Faţă
de sol se comportă diferit, rezistă bine pe terenuriinundabile şi pe soluri argiloase, compacte.
Suportă seceta puternică.Este o specie puţin folosită în culturile forestiere, din cauza dificultăţilor
de adaptare la condiţiile ecologice de la noi (cu toate acestea în unele zone adevenit subspontană)
şi productivitatea este mai mică decât la salcâm.Temperament de lumină.

10.Symphoricarpus orbiculatus (Hormuz) – originar din America de Nord, arbust de 1

– 2 m înălţime, lăstari păroşi,frunze lat-eliptice, pe dos pubescente, flori mici albe, roşii, în
fascicule axilare şispice terminale, fructe – bace globuloase, de 0,5 cm, roşii, se menţin peste
iarnă.Folosire: grupuri, masive, garduri vii.Înmulţire: prin butaşi lignificaţi

14
 11.Buxus sempervirens (Buxus) – specie exotică originară din Europa de Sud, Africa de
Nord, Asia Mica şiAsia de Vest. Provine din regiuni cu climă blândă, dar s-a dovedit rezistent la
ger (în regiunile mai reci poate degera, uneori lăstarii nematuraţi sunt afectaţi deîngheţurile
timpurii); rezistă bine la ger, faţă de sol este nepretenţios. Aretemperament pronunţat de umbră,
necesită protecţie în tinereţe împotrivainsolaţiei. Ulterior se poate dezvolta în plină lumină.Este
un arbust sau arbore (în ţinuturile originare) de până la 10m înălţime;la noi nu depăşeşte 5-6m.
Tulpina este ramificată, cu coroana deasă, uşor modelabilă prin tundere. Lujerii sunt verzi, în
patru muchii, glabri. Frunzele persistente, opuse, eliptice, sau ovate, mici (1-3 cm), cu vârful
obtuz sauemarginat, marginea întreagă, pieloase, verzi-închis lucitoare pe faţă, verzi-gălbui pe
dos.

12.Fraxinus oexcelsior (Fraxin) – răspândit în aproape întreaga Europă, (fig, la noi

apare foarte rar încâmpie, frecvent la deal şi în regiunile montane (1400 m altitudine), de
obiceiapare diseminat în păduri de amestec, rar formează arborete pure.Faţă de climă manifestă o
adaptabilitate remarcabilă, faţă de sol este relativ pretenţios.Creşteri frumoase realizează în

15
staţiuni de luncă, pe soluri fertile, reavene – jilave până la umede, afânate, dar vegetează şi pe
soluri cu mai puţină umiditate, poate suporta inundaţii de durată.În regiunile de munte pe
versanţii calcaroşi, pe soluri superficiale,scheletice, se comportă ca specie relativ xerofită.Are
plasticitate faţă de lumină, în tinereţe – specie de umbră, la maturitatedevine sensibil la umbrire
(temperament de lumină).Polimorfismul frasinilor duce la o accentuată polivalenţă
ecologică.Arbore înalt de 40 m înălţime şi diametru peste 1 m.Înrădăcinarea se dezvoltă puternic
lateral, fiind foarte bogată în rădăcinisubţiri, care îi dau înfăţişarea unei perii.Tulpina este
dreaptă, cilindrică., uneori din cauza pierderii lujeruluiterminal, la un anumit nivel devine
înfurcită.Scoarţa are caractere variabile, în tinereţe este netedă, cenuşie-verzuie,gălbuie sau uşor
roşietică; la vârste destul de mici se formează un ritidom măruntcrăpat, cenuşiu-deschis până la
negricios

13.Magnolia denudata. (Magnolie) - este o specie mai decorativă, are florile

campanulate,mari, albe, plăcut mirositoare şi care apar înaintea înfrunzirii, încă din luna aprilie.
Speciile de Magnolia pretind soluri afânate, revene, locuri adăpostite, feritede curenţi reci.

16
Capitolul IV-Calculul tehnico-economic

4.1 Lista materialelor necesare

Nr. crt Specia Denumire Nr.exemplare Preț unitar Valoare

populară (lei) totală
(lei )
1. Rosa sp Tradafir 25 5,5 137,5
2. Thuja occidentalis Tuia 8 47 376
3. Malus domestica Măr 7 25 175
4. Prunus avium Cireș 7 30 210
5. Vitus vinifera Vița de vie 28 12 336
6. Sorbus aucuparia Sorb 3 15 45
7. Tilia cordata Tei 3 24,3 72,9
8. Salix babilonica Salcie 4 25 100
plângătoare
9. Gledistia Glediție 1 75 75
tricanthos
10. Symphoricarpus Hormuz 3 10 30
orbiculatus
11. Buxus Buxus 3 15 45
sempervirens
12. Fraxinus ornus Fraxin 2 15 30
13. Magnolia denudata Magnolie 2 800 1600
TOTAL 3.232,4 lei

1. Gazon Kg. 70 25 1750

TOTAL 1750 lei

17
4.2 Deviz de înființare și întreținere

Nr.crt Simbol Denumirea U.M. Cantitatea Prețul

preț lucrării Unitar Total
1 SvA1 Pichetări-tasări Ar. 20
A1 Alei drepte 20 20 400
2 SvA2 Curățarea terenului Ar. 2
A1 -de frunze, crengi, 20 20 400
gunoi cu grebla
B1 -de iarbă și 20 20 400
buruieni cu sapa
3. SvA5 Doborârea Buc.
arborilor cu
diametrul de 10-30
cm
A1 31-60 cm 35 5 175
B1 Peste 60 cm 20 6 120
4. SvA7 Săpături în spații Mp. 150
larhi pentru creat
peluze
A2 TN teren mijlociu 75 15 1125
5. SvA15 Udarea suprafețelor Mp. 200
gazonate sau cu
flori
A3 Cu furtunul 300 10 3000
6. SvA15 Plantarea florilor Buc 5 30 150
Total 5770 lei

18
Deviz de lucrări pentru înființarea peluzelor și plantațiilor de arbori și arbuști.

Simbol de Denumirea lucrării Unitate de Valoare Cantitatea Valoare

preț măsură manoperă/UM totală (lei)
(lei)
SvC1A1 Administrarea tone 301 4 1.204
îngrășămintelor chimice
în teren lucrat
SvC5 Plivirea și spălăgiuirea Ar. 1350 0,5 675
plantelor floricole
SvC10 Tunderea ornamentală a Buc. 82,5 43 3.547,5
arborilor și arbuștilor
SvC12A1 Combaterea dăunătorilor Buc. 85 184 15.640
și bolilor la speciile
floricole
TOTAL 21.066,5 lei

Cost total = 31.818,9 lei

Capitolul 5. PIESE DESENATE

5.1 Schița de amenajare

19