Lucruri pe care le construim în minte

Odată un împărat s-a hotărât să construiască un palat. Avea mulți bani dar era
cam zgârcit. Așa că nu și-a angajat un arhitect. Toate planurile, el le-a făcut, de
la el din minte.

Construcția lui creștea impunătoare, de la o zi la alta. Acum se vedea de la mare

depărtare și oamenii se întrebau care va fi rostul ei. Avea ziduri groase și puține
ferestre...Era ca un pătrat în mijlocul căruia, ar fi trebuit să fie o piață largă
pentru comerț. A! și avea o singură poartă bine păzită! De vroiai să intri ca
vizitezi, să vinzi ceva sau să cumperi, plăteai o taxă. Dacă vroiai să ieși, plăteai
de două ori taxa de intrare!

Pentru că împăratul nu prea avea habar de arhitectură, chiar în mijlocul

palatului,acolo unde se dorea a fi piața, rămăsese o macara, un escavator și
ultimul bloc de piatră, care nu-și mai găsise loc în construcție.

Lucrurile acestea, nu mai puteau fi scoase pe singura poartă și erau prilej de

glumă pentru orice venea și le vedea stând fără rost în piață.

Atunci împăratul își dădu seama că dacă ar fi plătit prețul pentru un om

priceput, palatul lui ar fi arătat altfel. Mândria lui era rănită și nu știa cum să
dreagă lucrurile.

A dat deci sfoară în țară, ca cel care va reuși să-l scape de macara, de buldozer și
de blocul de piatră, fără să-i spargă zidurile, va primi de soție pe fata lui și
jumătate de împărăție.

Fără să strici zidurile alea groase era cam greu... așa că nimeni nu se încumeta.

... într-o zi apare un țigan. Tânăr, frumos și șmecher care zice că face el treaba. –
Da, dar dacă nu o să poți, am să te atârn în ștreang – îi spuse împăratul ,
înciudat că tocmai un astfel de pezevenghi vine cu pretenții de ginere...

Țiganul se apucă și face o groapă mare cu escavatorul. Vâră în ea pietroiul...

apoi cară cu spinarea tot pământul scos, și-l împrăștie în jurul cetății... ridică
escavatorul peste ziduri, cu macaraua... Îl face bucăți și-l vinde la fier vechi... La
sfârșit, din macaraua care străjuia falnic în mijlocul pieței, face o turlă de
biserică cu acoperiș tin tablă, cum știa,ca săfie loc de închinăciune la creștini.

Oamenii erau uimiți tare iar împăratul, văzând că le-a făcut pe toate cum dorea,
ia dat jumătatea de împărăție. Ar fi vrut să-i dea și fata... dar țiganul a zis că el
are o iubită și nu vrea o altă femeie.

Vremea a trecut, pe pământul bun din jurul palatului, se înșiră și acum o șatră
de țigani. Seara, în jurul focului, la un grătar și o berică, stau și povestesc uneori
cu înflorituri, cum odată, unul de-al lor, a făcut avere golind curtea împăratului
în câteva zile... iar apoi s-a îmbătat de bucurie și a pierdut toți banii într-o
noapte la joc.

Se mai spunem că piranda lui l-a iertat și l-a luat de bărbat iar țiganii l-au numit
Împăratul lor, și i-au purtat respect pentru felul cum, odată, le onorase nația.

Mangalia iun 2019

--

Pics: crane lifting an escavator from Youtube