Masterand Dincă (Nistorescu) Elena Alexandra

Management și comunicare educațională, anul II

LUCRARE - CURS COMUNICARE

1. Descrieti o situatie de comunicare in care limbajul non-verbal al unei persoane intra

in contradictie cu limbajul sau verbal. Aratati cum ar putea fi solutionat acest conflict si cum
s-ar putea restabili armonia dintre cele doua limbaje.
Exemplele la care mă pot gândi momentan țin de sfera politicului, și anume discursurile
de campanie. De asemenea îmi amintesc discursul președintelui B. Clinton după descoperirea
aventurii extraconjugale cu secretara, în care limbajul verbal afirma cu totul altceva decât cel
nonverbal, inclusiv microgesturile, fiind demonstrate ulterior că mințea. Însă în mod particular,
am putea exemplifica prin modul în care se comportă o persoană la un interviu de angajare.
Limbajul verbal poate fi unul profesional și foarte bine documentat, însă din punct de vedere
non-verbal poate falsifica zâmbetul, poate să evite să privească angajatorul în ochi, picioarele
pot tremura, mâinile pot transpira, gesturi completate de expresiile feței și poziția în care stă.
În acest caz, pentru restabilirea echilibrului dintre cele două limbaje, persoana în cauză poate
adopta înainte de interviu o atitudine de învingător, pentru a și imprima în creier tiparul
comportamental și a fi stăpân pe sine în timpul interviului. De asemenea, adoptarea unor gesturi
largi și ample va determina creierul să inducă senzația de putere. Schimbarea de rol sau punerea
în pielea celuilalt, în acest caz un lider, șef sau manager, va asigura prin transpunerea mentală
o atitudine dominantă, o stimă și încredere de sine crescute și totodată o poziție de învingător.
2. Enumerati trei limite legale ale libertatii de exprimare si comentati-le pe rand.
Conform Constituției României ”libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a
credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete
sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” Cu toate acestea există limite
ale acesteia în numele interesului public sau particular. Limitările legale ale libertăţii de
exprimare privesc: obligaţia mijloacelor de comunicare în masă de a preciza în mod public
sursa sau sursele finanţării; apărarea demnităţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei şi a
dreptului acesteia la propria imagine; interzicerea defăimării ţării şi a naţiunii, a îndemnului la
război, la ură, intoleranţă, discriminare, la separatism teritorial, la acte de violenţă publică şi de
obscenitate; răspunderea pentru informaţia sau creaţia difuzate în mediul public.
Exercitarea abuzivă a libertăţii de exprimare, aşa cum prevăd Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului şi Constituţia României, poate aduce atingere interesului public –
securităţii naţionale, siguranţei publice, integrităţii teritoriale, păcii, convieţuirii paşnice şi
armoniei sociale, bunelor moravuri etc. – şi interesului personal: drepturilor, reputaţiei,
moralei, demnităţii, onoarei, vieţii particulare, imaginii etc. ale altor persoane. În context
actual, când spațiul virtual a devenit o unealtă în ceea ce privește mobilizarea maselor, abuzând
de acest drept oamenii pot fi instigați foarte ușor la acte de violentă publică, ce poate afecta
atât imaginea țării cât și imaginea personală. De exemplu situația manifestărilor publice din
România în 2018 care au degenerat în lupte de stradă.
Tot folosind spațiul virtual, facând exces de acest drept, viața particulară a oamenilor
poate avea de suferit în urma calomniilor, defăimărilor sau atacurilor la persoană, care în acest
caz sunt dificil de gestionat. De asemenea și răspunderea pentru informațiile sau creațiile
difuzate în mediul public este problemă în mediul virtual, unde este facilitată distribuirea la
secundă a informațiilor de interes public care pot fi eronate. Așa numitele fake news.
Exercitarea unui drept în numele interesului personal nu justifică încălcarea ori afectarea
dreptului altei persoane. Exercitarea libertăţii de exprimare, ca şi a altor drepturi fundamentale,
de altfel, trebuie făcută cu bună-credinţă şi în raport de interesul public şi de drepturile
celorlalţi.
3. Imaginati o situatie de consiliere al carei beneficiar este o persoana cu varsta de
……… (Propuneti d-voastra varsta! Poate fi copil, adolescent, matur, varstnic ). Aceasta
persoana este initial ostila comunicarii. Descrieti cinci metode de comunicare empatica pe care
le folositi pentru a-i invinge ostilitatea si pentru a realiza o comunicare eficienta.
Având în vedere că sunt profesor pentru învățământ preșcolar o să relatez o situație în
care persoana consiliată a fost un copil de 6 ani. Acesta a fost inițial ostil comunicării care
implica justificarea comportamentului uneori agresiv față de colegii săi. De asemenea,
comportamentul se datora și unui răsfăț abuziv, ulterior regretat de către părinți. În acest caz,
pentru a realiza o comunicare eficientă și în același timp empatică, am adoptat în primul rând
adaptarea vocii, a tonului în așa fel încât să nu fie un ton de reproș sau critică, ci mai degrabă
să-l facă să-și expună propria variantă. Am mizat pe ascultare și pe imitare prin joc – de
exemplu jocul fețelor, în care se puteau mima de la fețe fericite până la cele furioase. Atunci
când vorbeam, am ales să nu vorbesc niciodată de sus ci să mă cobor la nivelul lui, și am adoptat
de fiecare data în dialog întrebările deschise și punțile în comunicare. Am încercat să-l apreciez,
să-l încurajez și să-l pun și pe el să înțeleagă cum ar fi prin schimbare de rol, din postura copiilor
pe care-i supără, fără a-l judeca sau a-i pune o etichetă. Strategia de comunicare a implicat și
răspunsurile și cerințele cu două părți – o parte logică și o parte legată de sentimente. De
exemplu: ”Astăzi tu mi-ai fi de mare ajutor la organizarea activității de la clasă și m-ai face
fericită dacă ți-ai ajuta colegii să strângă jucăriile.” La început a fost nevoie de mai multă
răbdare în învingerea ostilității, însă ulterior strategia de comunicare empatică a dat roade.