ANALIZA STRUCTURALĂ

Carte – NON LINEAR STRUCTURES

CAPITOLUL 1

1.1 Comportamentul structurii idealizate

Curba tensiune – deformație pentru oțelul moale (mild steel)

- până când se atinge punctul a avem raza de comportare elastică a materialului (upper
yield).

- când se atinge această tensiune de curgere superioară tensiunea va scădea dintr-o dată
(urmează o relaxare) rezultând tensiunea de curgere inferioară (lower yield).

- din acest moment tensiunea rămâne constantă dar deformația crește până se atinge
punctul b (acest comportament numindu –se o comportare pur plastică (materialul
curge).

- după ce se atinge punctul b pentru ca elementul să se deformeze mai mult trebuie să

avem o creștere a tensiunii – zona (raza) de strain hardening.

- în final se atinge tensiunea maximă în punctul c – moment în care tensiunea începe să

scadă dar deformațiile continuă să crească până când se produce ruperea reprezentată
pe grafic prin punctul d.

Panta (Rata de schimbare = rate of change) la graficul Oa reprezintă modulul de

elasticitate (modulul lui Young) pentru materialul analizat.

Raportul tensiunii de curgere superioare la cea inferioară pentru oțele este ... (1.25
valoarea dată în carte dar e cu ???).

Deși tensiunea de curgere superioară este una reală, aceasta dispare în timpul fabricării
elementelor (cold working) și de multe ori această tensiune nu se atinge pentru
secțiunile din oțel.

1
ANALIZA STRUCTURALĂ

Idealizări(simplificări) folosite analiza structurală a construcțiilor:

A) Idealizări generale

- prima simplificare în analiza structurilor este de a ignora tensiunea de curgere

superioară dezvoltată de material (pentru că atingerea ei în realitate este una
incertă).
- efectul strain hardening asupra capacității portante este unul considerabil, în
special în cazul structurilor mici – pentru structuri înalte efectul instabilității
împiedică dezvoltarea fenomenului de strain hardening (flambând elementul
chiar și poate înainte de a intra în curgere) = astfel o a doua simplificare este de
a neglija acest efect de strain hardening.

B) Idealizări funcție de teorii analitice folosite în analiza structurală:

Teoriile analitice folosite cel mai des de ingineri pentru analiza structurală sunt:

1. Considerarea unei comportări pur elastice a structurii = Analiza Elastică

Curba idealizată de comportare tensiune deformație în cazul analizei elastice:

Această teorie presupune (simplifică) faptul că factorii de siguranță

folosiți în proiectare împiedică structura de a intra în curgere deci
tensiunile și deformațiile din structură pe durata de viață proiectată
rămân în limita de comportare elastică a materialului folosit (cel puțin în
teorie)

2. Considerarea unei comportări rigid plastice = Analiza Rigid-Plastică

Curba idealizată de comportare tensiune deformație în cazul analizei Rigid-Plastică:

Această teorie presupune că structura nu este afectată deloc până când se

atinge tensiunea de curgere a meterialului după care zonele intrate în
curgere vor curge plastic sub tensiunea de curgere atinsă (care rămâne
constantă). Simplificarea este că structura nu se deformează până nu
atinge tensiunea de curgere după care curge sub tensiunea ce rămâne
constantă. Se neglijează deformațiile elastice.

3. Considerarea unei comportări elasto – plastice = Analiza Elasto – Plastică:

Curba idealizată de comportare tensiune deformație în cazul analizei Elasto – Plastică:

Este o îmbunătățire a teoriei RIgid – Plastice deoarece nu se neglijează

deformațiile elastice (Apar deformații în structură și înainte de a se
atinge tensiunea de curgere). Aceste deformații elastice dau energia de
deforamre elastică care este reprezentată de aria triunghiului Oac.

2
ANALIZA STRUCTURALĂ

1.2 Variațiile deformațiilor generalizate ale structurii o dată cu parametrul de încărcare

(Variation of generalised deformation of structures with load parameter)

Valorile calculate ale deformațiilor laterale ale elementelor ce fac parte dintr-o structură
rigidă (de exemplu în cazul stâlpilor) se măsoară ortogonal (perpendicular) pe poziția
originală a elementului și depind de presupunerile făcute asupra relației tensiune –
deformație ce reprezintă modul de comportare a materialului din care este alcătuit
elementul.

De asemenea aceste deformații depind și de maniera în care se aplică încărcările

exterioare ărecum și de eforturile care se consideră a fi dominante (semnificative) care
se dezvoltă în elementul analizat.

De exemplu dacă considerăm o comportare perfect elastică iar încărcarea este aplicată
perfect axial, atunci nu rezultă nici o deplasare laterală în elementele structurii până
când factorul încărcare atinge o valoarea critică – după care rezultă deformații mari sub
încărcarea atinsă.

Exemplificare – comportarea unui element perfect elastic dublu articulat (stâlpl lui
Euler).

Valoare lui 𝜆𝑐 se numește factor de încărcare elastică critic a structurii = care este
echivalent cu încărcarea euler al unui singur element. Comportarea în această situație
este dată de graficul OAC din fig. 1.3

Dacă luăm aceeași structură și pe lângă încărcările ce acționează axial mai avem și
încărcări ce produc încovoierea elementelor structurii rezultă eforturi de încovoiere +
eforturi axiale.

Dacă efectul eforturilor axiale asupra condițiilor de echilibru sunt neglijabile,

deplasările rezultate, datorită încovoierii, variază liniar cu parametrul de încăcare.
Starea de deformare este reprezentată de linia dreaptă AB = Analiză liniar elastică.

3
ANALIZA STRUCTURALĂ

Un punct cum este G de pe linia OB se poate obține de oricare din bine cunoscutele
abordări liniar elastice cum este metoda deplasărilor (slope – deflection method).

Pe de altă parte analiza simplă plastică presupune o comportare rigid plastică a

materialului. Și în acest caz neglijând efectul în cărcărilor axiale din elemente
caracteristicile încărcare deformație ale structurii urmează linia OD până cân elementul
cedează brusc iar deformațiile cresc la infinit după cum arată și linia DE.

Pe lângă faptul că se neglijează deformațiile elastice înainte de colapsul structurii teoria

rigid plastică este bazată și pe alte presupuneri (ipoteze) cum ar fi:

- O creștere a momentului încovoietor din secțiune cauzează întodeauna o

creștere a curburii (această creștere având același semn) și mărimea curburii
tinde să devină dintr-o dată mare (abruptly large) când momentul încovoietor
atinge momentul plastic maxim al secțiunii (momentul ce plastifică întreaga
secțiune).
- Teoria presupune de asemenea că de oricâte ori se atinge momentul plastic
maxim (fully plastic moment) în orice secțiune, - se formează o articulație
plastică în acea secțiune – articulație ce poate să aibă rotiri de orice mărime atât
timp cât momentul încovoietor (momentul palstic maxim) la care s-a format
articulația plastică rămâne constant adică are valoarea momentului palstic
maxim.
- Din momentul în care se introdue (se formează) o articulație palstică în secțiune
se presupune că aceasta se rotește în aceeași direcție (din acel moment încolo).

Conform teoremei UNIQUENESS a abordării plastice simple o structură cedează

(colapses) când se satisfac următoarele trei criterii (cerințe):

1. Formarea unui mecanism de ceare – trebuie să se formeze suficiente articulații

plastice pentru ca structura sau o parte din aceasta să se transforme in
mecanism.
2. Cerința de echilibru, de ex. momentele încovoietoare trebuie să fie în echilibru cu
încărcările aplicate.
3. Cerința de curgere = niciunde în structură momentul încovoietor nu trebuie să
fie mai mare decât momentul plastic maxim din secțiune.

În cazul cadrelor analizate prin teoria Elasto – Plastică mult mai realistă urmează o
curbă liniară pe bucăți (curba OGHIJE din figura 1.3).

Teoria elasto plastică liniară pe bucăți (piece-wise) presupune că curba încărcare

deplasare a structuri urmează linia elastică OG până în momentul apariției primei
articulații plastice în secțiunea cea mai solicitată a structurii.

4
ANALIZA STRUCTURALĂ

Din acest moment în această secțiune momentul rămâne constant, deplasările cresc mai
repede ca înainte (după cum arată și linia GH din fig.) până când se formează o a doua
articulație plastică în structură. Acst proces continuă până când factoru lde încărcare
atinge valoarea dată de teoria plastică moment în care structura se prăbușește.

Porțiunile OG, GH, HI etc., sunt considerate liniare, pe când neliniaritatea globală a
relației încărcare deplasare se datorează doar datorită dezvoltării articulațiilor plastice
(plastifierii) în secțiuni discrete (diferite secțiuni la diferite momente).

Această toarie implică exact aceleași ipoteze ca și teoria rigid plastică cu excepția
faptului că deplasarea de înaintea cedării structurii nu mai este neglijată în acest caz.

1.3 Diagrame încărcare deplasare pentru un cadru portal

1.4 Efectul încărcării axiale asupra comportării structurii idealizate
1.5 Comportamentul real al structurilor

În cele prezentate până acum neliniaritatea structuriii a fost atribuită doar efectelor
eforturilor axiale și a plasticității materialului.

1.6 Teoria rigid – plastică

1.7 Momentul de plastifiere completă (fully plastic hinge moment)
1.8 Factorul de formă
1.9 Factorul de încărcare
1.10 Încărcarea proporțională
1.11 Folosirea ecuațiilor lucrului mecanic virtual
1.12 Cedarea grinzilor continue
1.13 Selecția mecanismelor de cedare

5
ANALIZA STRUCTURALĂ

1.14 Proiectarea prin folosirea teoriei rigid plastice

1.15 Efectul încărcării axiale asupra momentului plastic 𝑀𝑝