Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pricesne PDF
Pricesne PDF
PRICESNE
2013
SFÂNTA TREIME
2
Imnul ortodoxiei
3
Proorocia mincinoasă s-a înmulţit
Şi satana multe sate-a dobândit
Formând secte-amăgitoare
De suflete pierzătoare,pe pământ
Hulind preoţia şi lucrul cel sfânt.
Să nu te laşi amăgit iubitul meu
De satana cel smintit , duşmanul tău ,
Vino-n Biserica Sfântă
Cu icoane-mpodobită
Şi răsplata o primeşti la Dumnezeu .
Biserica cea sfinţită să n-o uiţi
Că-i izvor de viaţă de la Sfinţi Părinţi
În ea vei găsi lumină
Mântuirea ta deplină, orişicând
Adevărul este unul pe pământ
Pământul cu ale sale-i trecător
Iar tu omule pe lume eşti un călător
Azi eşti tânăr şi-n putere
Frumuseţe , bani , avere , vrei să dobândeşti
Mâine-o mână de ţărână , tu mai eşti.
Toate se vor schimba ca şi cum nu au fost
Se va schimba pe vecie al vieţii rost
Fiecare-şi va lua plata după cum ne va fi fapta , dragul meu
Peste toate , împărăţi-va Dumnezeu.
4
Cântarea Sfintei Treimi
5
Lumină lină mărită
6
Sfinte Dumnezeule
7
Sfânta Liturghie
(Aşa vorbeşte Domnul slavei)
8
Chemarea Bisericii Ortodoxe
Refren :
Veniţi la mine , veniţi
Veniţi la mine, veniţi
Veniţi că mamă vă sunt eu
Şi Tatăl vostru-i Dumnezeu
9
Iisus ne cheamă jalnic
Iisus ne cheamă jalnic
Cu glasul său smerit
Poporul meu drag spune
De ce m-aţi părăsit?
De ce m-aţi lăsat singur
Veniţi la mine iar ,
Cu dulce să petrecem
La Sfântul meu Altar.
Vă rog să-mi spuneţi Mie
De ce m-aţi părăsit?
Ce nu v-am dat în lume
De nu v-aţi mulţumit.
O! Nu vreţi să-L cunoaşteţi
Pe-al vostru Dumnezeu
Care vă ţine-n lume
Şi vă dă darul său.
Vă rog, veniţi la Mine
Şi nu întârziaţi
Şi vă rugaţi din suflet
Cât pe pământ mai staţi.
Căci va ajunge vremea
Când mă veţi căuta
Dar Eu fără de milă
Nu vă voi asculta.
Primiţi vor fi aceia
În Sfânt Locaşul Meu
Care trăiesc în lume
Uniţi cu Dumnezeu.
Şi noi te rugăm , Doamne
Cât trăim pe pământ
Să fim uniţi cu tine
În darul Tău cel sfânt.
Atunci când vremea aceea
Se va apropia
Primeşte-ne Iisuse
Cu milă-n turma ta.
10
Nădejdea mea
11
Ridica-voi ochii mei
12
Veniţi creştini la rugăciune
Veniţi creştini , la rugăciune
În casa Tatălui cel Sfânt
Veniţi creştini , plecaţi genunchii
Bis
Şi fruntea voastră la pământ
Când clopotele-ncep să sune
În zori cu glasul lor duios
Răsună-n undele lor tainic
Bis
Chemarea Domnului Hristos
Veniţi cei osteniţi la Mine
Cei osteniţi şi-mpovăraţi
Odihna , pacea mea cea sfântă
Bis
Şi alinare să luaţi
Răsună munţi, răsună dealuri
Pământu-ntreg de glasul sfânt,
S-apleacă-n faţa lui natura
Bis
Văzduhul tot cu nori şi vânt
Iar omul singura făptură
Împodobit cu chip ceresc
Azi nu mai vrea să ia aminte
Bis
La glasul cel Dumnezeiesc
Creştini noştri din vechime
Pe sub pământ zideau Altare
Şi pe furiş în miez de noapte
Bis
Veneau cu toţii la-nchinare
Azi lăcaşurile sfinte
Pe înălţimi strălucitoare
Dar câţi creştini le calcă pragul
Bis
În zilele de sărbătoare
Vai masa Domnului stă-ntinsă
Dar cei poftiţi nu vin la ea
Ei n-aud glasul Lui ce strigă
Bis
Veniţi creştini la masa mea
Veniţi, veniţi cu umilinţă!
În faţa Sfântului Altar ,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,
Bis
Şi să ne înnoim în har.
13
Pentru Tine
14
Păstorul cel bun
A venit de mult de sus
Păstorul cel Bun Iisus,
Şi prin lume a umblat
Oi pierdute-a căutat. Bis
Să le ducă la izvoară,
Ca de sete să nu moară,
Uşa le-a deschis să iasă
La păşunea cea aleasă Bis
Dar oile n-ascultau
Cu capul se repezeau
Cu coarnele l-au împuns
Şi în coastă l-au străpuns Bis
De-a curs apă şi mult sânge
Cerul a-nceput a plânge
Soarele s-antunecat
Luna-n sânge s-a schimbat Bis
Acum El e dus din lume
Să caute la oi păşune
Şi poruncă a lăsat
Oilor ce-a păşunat Bis
Ca oile cele bune
Laolaltă să se-adune
Lupii să nu le mănânce
Tâlharii să nu le strice Bis
Păstorul cel blând şi bun
În ceruri e dus acum
Dar peste puţină vreme
Vine iară să le cheme Bis
Să le ducă-n-tr-o grădină
Unde-i apă şi lumină
Acolo-n pace vor fi
Mai mult nu vor flămânzi Bis
Nici nu vor însetoşa
Laolaltă vor umbla
Doar o turmă şi-un păstor
Şi va fi în viitor. Bis
15
Blândul păstor
Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe păstorul blând
Mergea cu dânsa la izvor
Blândul păstor,blândul păstor.
Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos
Ş-a dus-o în braţe iubitor
Blândul păstor,blândul păstor.
Pe alta care la pământ
Zăcea cu picioruşul frânt,
Blândul păstor,blândul păstor
El o lega mângâietor.
El le-a iubit cu dor nespus
Şi viaţa pentru oi şi-a pus
Şi pentru mântuirea lor
Blândul păstor,blândul păstor.
Iar mai târziu L-am întâlnit
Cu spini era împodobit
Într-o mulţime de popor
Blândul păstor ,blândul păstor.
Când L-am văzut L-am întrebat,
Cine sunt cei ce Te-au scuipat
Atunci a suspinat uşor
Blândul păstor,blândul păstor.
Şi mi-a răspuns duios şi lin
Ce-i ce Mi-au pus cununi de spini
Sunt oile ce le-am fost lor
Un blând păstor,un blând păstor.
Iar cei ce mă batjocoresc
Şi cei ce cruce-mi pregătesc
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost păstor,le-am fost păstor.
Iar cei ce mă lovesc turbaţi
Sunt oile care pe braţ
Le-am dus la câmp şi la izvor
Ca un păstor,ca un păstor.
16
Tăcu şi ochii Lui senini
De lacrimii limpezi erau plini
Plângea de mila oilor
Blândul păstor, blândul păstor.
Ş-atuncea oile-au venit
Pe cruce sus L-au răstignit
Iar El plângea de mila lor
Blândul păstor,blândul păstor.
17
Iisuse,Iisuse primeşte-mă
Refren:
La tine ,la tine Iisuse eu voi veni
Pe braţul tău mă voi odihni
18
Tu mi-ai fost
Tu mi-ai fost şi-mi eşti scăparea
Pururi Tu Iisuse al meu
Nimeni altul nu cunoaşte
Dorul şi necazul meu.
Refren :
Unde să mă duc ?
Unde să mă duc ?
Eu nu mă duc Iisuse bun
Dar te aştept plângând în drum
Eu nu mă duc Iisuse drag
Dar te aştept plângând în prag
Eu nu mă duc Iisuse al meu
Dar te aştept plângând mereu.
19
Împărtăşania
20
Imn euharistic
Refren:
O, Hristoase-n Sfânta Taină
Ce doreşti să ne iubim,
Dă-ne nouă a Ta pace
Dorul Tău să-l împlinim.
21
Mişcă inimile noastre
Ca plângându-şi vina lor
Strânse-n juru-ţi să rămână
În toţi vecii vecilor. R
Doamne, Tu ne-ai dat poruncă,
De cei mari să ascultăm,
Să-i iubim să le dăm cinstea
Pentru ei să ne rugăm.
De aceea eu acuma
Vin smerit în faţa Ta ,
Să primeşti cu bunătate
Pentru ei , azi ruga mea. R
Tu pe Patriarhul nostru
Să-l ajuţi , să-l întăreşti
Pe Episcopi şi pe preoţi
Neîncetat să-i ocroteşti.
Tu pe al nostru cârmuitor
Milostiv să-l luminezi
Şi pe toţi ce stau la cârmă
Tu să-i binecuvântezi. R
22
Un singur dor
23
Când eram copil
24
De la naşteri la mormânt
O, Doamne , Doamne , Doamne
Să te laud şi să-ţi cânt
Cât voi trăi pe-acest pământ
O bun eşti Doamne Bis
Când din lume voi pleca
O, Doamne , Doamne , Doamne
Num-atâta te-aş ruga
Să mă iei ca slugă a ta
O bun eşti Doamne Bis
La a ta venire mare
O, Doamne , Doamne , Doamne
Să nu mă abaţi din cale
Ia-mă cu oile tale
O bun eşti Doamne
Bis
Cu-acei ce ţi-au slujit Ţie
O, Doamne , Doamne , Doamne
Aliluia-n veci să fie
Slavă şi mărire Ţie
O bun eşti Doamne. Bis
25
Iisus prietenul meu
26
Iisuse veşnic călător
Iisuse veşnic călător
Prin lumea de păcate
Tu baţi străin şi iubitor
La uşile-ncuiate
Nimic tu nu ceri nimănui
Când baţi şi-aştepţi să vină
Şi vrei să laşi în casa lui
Din pacea ta divină
Ai vrea din viaţa Ta să-i dai
Căci viaţa lui e moartă
Dar el nu vrea , Tu plângi şi stai
Afară lângă poartă
Tu , Domnul dragostei ai sta
Pe veci de veci cu Dânsul
Şi baţi şi-aştepţi , dar el nu vrea
Şi stând Te scapă plânsul .
Eram copil când Te-am văzut
La poarta Mea străine
Şi să-ţi deschid ai tot bătut
Să intri şi la mine
Dar lumea-mi spune să nu vin
Că viaţa Ta-i amară
Am vreme colo mai târziu
Şi te-am lăsat afară
De-atunci trecură ani şirag
Din viaţa-mi amărâtă
Tu tot ai plâns străine drag
La poarta zăvorâtă
Târziu Te-am auzit din nou
Chemarea Ta duioasă
Înceată , stinsă , un ecou:
O , lasă-mă în casă .
O, lasă-n suflet să-ţi străbat
Cu pacea mea cerească
Cât ceru-n lung şi marea-n lat
Nu pot să-ţi dăruiască
27
Dar lumea-mi spune să te las
Afară şi-astădată
Tu tot la uşă ai rămasă
Şi uşa încuiată
Te-am auzit azi mulţi la rând
Chemându-mă pe nume
Dar n-am deschis
Iar tu plângând
Te-ai dus străin în lume
Iar astăzi singur mă-nfior
De-a mele fapte rele
Iisuse şi te chem cu dor
În noaptea vieţii mele
O , vino iar Iisuse
Mai bate iar odată
Te-aştept cu sufletul plângând
Şi uşa descuiată .
28
Noaptea
(Priceasna Vecerniei)
29
Când pe norul luminos
30
O Iisuse să ne spui
O Iisuse să ne spui
De sfârşitul veacului
Când va fi a Ta venire
Ce semne ne-or da de ştire
Fraţilor, vor fi războaie
Om pe om o să se taie
Neam pe neam o să se bată
Nu va fi aceasta-ndată
Vor ucide fraţi pe fraţi
Fii vor omorî pe taţi
Vor veni atunci pe lume
Suferinţe fără nume
Soarele s-ontuneca
Luna , stele vor cădea
Va sufla puternic vântul
De-a cutremura pământul
Vor urla-nfiorător
Valurile mărilor
Va fi foamete grămadă
De-a cuprinde lumea-ntreagă
Vor veni atunci pe lume
Suferinţe fără nume
Pământul va bea mult sânge
Toată lumea amar va plânge
Toţi vor merge la morminte
Şi vor striga în cuvinte
Ieşiţi morţilor afară
Că trăim o viaţă amară
Ieşiţi ca noi să intrăm
De vii să ne îngropăm
Că nu mai putem răbda
Pedeapsa mare şi grea
31
Care va veni de sus
Că n-am crezut în Iisus
Omule cu suflet rău
Nu uita de Dumnezeu
Că ziua cea-nfricoşată
Va veni neaşteptată
Nu trăi tu pe pământ
Fără Dumnezeu cel Sfânt
Că El te va judeca
După cum vei merita
Judecata lui cea dreaptă
Va pedepsi orice faptă.
32
Doamne , Doamne să ne spui
33
În fundul pământului
De mânia Domnului
Şi-au rămas făr-adăpost
Domnul mângâie pe toţi
Şi vedem şi pe la noi
Norii încărcaţi cu ploi
Cât de cât să ne-necăm,
Pune-ţi mila să scăpăm
Te rugăm şi strigăm tare
Să ai milă şi-ndurare
De copii de animale
Că-s lucrul mâinilor Tale
Dar dac-am avea credinţă
Am scăpa de suferinţă
De-aceea creştini şi fraţi
Pe gânduri să nu mai staţi.
În genunchi să vă rugaţi
Ca să nu fim înecați
Întoarce-te omule
Sfârşitul se-apropie
Domnul multe ne-a promis,
Dar mai multe ne-a trimis,
Că dacă n-am ascultat
Ape , fulgere ne-au certat
Căci în zilele din urmă
Va fi foamete şi ciumă
Oameni răi , pizmă şi ură
Şi n-auzi o vorbă bună
Crime , omoruri şi-ntâmplări
Boale fără vindecări
Şi zilele se scurtează,
Nimeni nu lăcrimează
Şi trăiesc fără de rost
Fiindcă nu-l au pe Hristos
S-aşteptaţi a lui venire
Să ne scape de pieire
34
Dar mult foarte nu va fi
Până Domnul va veni
Şi pe cei ce au făcut bine
Îi va lua Domnul cu Sine
Iar la cei răi le va spune
Să se-adune toţi din lume
În valea lui Iosafat
Unde vor fi judecaţi.
Dar voi iubiţilor fraţi
Nu sunteţi întunecaţi
Să vă prindă fără ştire
Acea ziuă de venire
Dar mai mare va fi
Când toate se vor prăbuşi
Luna , stele vor cădea
Soarele s-ontuneca
Şi toate vor fi-ntristate
Pentru c-am făcut păcate
Dar atunci va fi târziu,
Doamne la Tine-am să viu
Hai, creştini să ne-nchinăm
Pe Fecioara s-o rugăm
În genunchi cu lacrimi multe
Ca pe noi să nu ne uite
Să se roage pentru noi
Că suntem în mari nevoi
Să ne dea un cer senin
Totdeauna în veci , Amin.
35
Iar în zilele din urmă
Iar în zilele din urmă
Spune Duhul lămurit
Că mulţi vor fugi de turmă
Şi de păstorul iubit
Atunci vor fi vremuri grele
Oamenii vor trăi rău!
Înşelaţi de duhuri rele
Vor uita pe Dumnezeu
Aşa ne vorbeşte Duhul
Dar nimeni nu poate şti ,
Timpul când astfel de vremuri,
Peste oameni vor veni
Privind însă azi în lume
Vezi că-s atâtea nevoi
Şi mulți lupi intră în turmă
Îmbrăcaţi în piei de oi
Poftele cele deşarte
Surorile lui Satan
Se-nmulţesc văzând cu ochii
Mai în fiecare an
Lăcomia de avere
Pe mulţi creştini i-a cuprins
Şi orbiţi de-această mreajă
Se duc spre focul nestins
Ce citeşti prin multe locuri
Vai , Doamne te îngrozeşti
Numai crime , numai certuri
Toate lucrări diavoleşti
Şi aşa creştinii noştri
Merg din rău , încă-n mai rău
Se-nşală unii pe alţii
Şi-au uitat pe Dumnezeu
Nu cumva acele vremuri
Despre care ni s-a spus
Sunt tocmai cele de astăzi
Când am uitat pe Iisus?
36
“Privegheați” ne spune Domnul
Ne-ncetat să vă rugaţi,
Căci nu ştiţi ziua , nici ceasul
Când la cer veţi fi chemaţi.
La miezul nopţii
37
Omule
Omule ce-n astă lume
Zi şi noapte te trudeşti
Cât mai mult argint şi aur
Şi averi s-agoniseşti
Să-ţi câştigi măriri şi ranguri
Lăudat să fi mereu
Nu te mai gândeşti la moarte
Nu gândeşti la Dumnezeu!
Nu gândești că mâine poate
Dumnezeu te va chema
Şi-atunci câte-ai strâns pe lume
Ale cui vor rămânea
Cui va rămâne averea
Câte-n lume adunaşi,
Cui rămân a tale ranguri
Şi-al tău aur cui îl laşi?
Însă nu uita de suflet
Ca-i păcătuit mereu!
Şi-ale tale fapte rele
Cui le laşi , iubitul meu ?
Cine le-o spăla cu lacrimi
Ca să scapi neosândit?
Cine dacă tu-n viaţă
Nici măcar nu te-ai gândit !
Poate crezi că ai iertare
Şi că raiul dobândeşti
Dacă duci faci o slujbă , două
Şi-o pomană dăruieşti
Nu te înşela iubite
Tot de tine rău va fi!
C-o pomană şi c-o slujbă
Raiul nu vei dobândi
Trebuie să-ţi plângi păcatul
Şi să-ngenunchezi supus,
Lângă Crucea Împăcării
Lângă Crucea lui Iisus
38
Sângele vărsat pe Cruce
Te-o spăla te-o curăţii
Numai Dânsul frate dragă
Te mai poate mântui .
Refren:
Nimeni nu este sfânt cum e Domnul
Nu e alt Dumnezeu decât El
Nu e stâncă aşa cum e Domnul
Dumnezeu Sfântul lui Israil
Nu vorbiţi cu-atâta-ngânfare
Nu rostiţi al mândriei cuvânt
Căci El e Dumnezeu care ştie
Cântări-va tot ce faci pe pământ R
Arcul celor puternici El sfarmă
Cei slabi cu putere se-ncing
Cei săraci au acuma odihnă
Cei bogaţi azi de foame se plâng R
Iară cei ce mă vor pe mine
Au primit fericiţii copii
Iară cei care vor o mulţime
Lânceziți au rămas fără fii. R
39
Singurătatea
40
Amară e durerea ce simte muritorul
Când vede căci căzut-a ca prada-n gheara rea
Când viciul îl doboară şi-n patimi îşi ia zborul
Când uită ca la ceruri să-ndrepte faţa sa
Să piară deci din lume urâta nepăsare
Şi-n suflete să crească nepreţuitul dor
Să-nfrângem cu credinţă să mergem prin răbdare
Şi-n inimile noastre să facem Sfânt Altar.
(Mn. Putna)
41
Veniţi creştini la mânăstire
Veniţi la rugăciune sus
La Mânăstire pacea lumii
E slava Domnului Iisus Bis
Şi-ngenunchiaţi la rugăciune
Să zicem toţi şi toate-n cor
Greşit-am Doamne , iartă Doamne
Păcatul meu şi-al tuturor Bis
Învredniceşte-ne Stăpâne
Ca una-n dragoste să fim
Părtaşi Împărăţiei Tale
Cu toţi acei ce o dorim Bis
Şi-acolo-n cer cu Osanale
Slujindu-te cu drag mereu
Să fim cu toţi o Mânăstire
Frumoasă lângă tronul Tău. Bis
42
Dorul de ţara sfântă
43
Sus în cer
Refren:
Sus în cer, sus în cer, sus în cer
Voi vedea pe Iisus
Şi în veci voi avea şi gusta
Bucurii de nespus.
44
Doamne Hristoase icoanei Tale
45
Prin mijlocirea Preacuratei
Astăzi îţi cerem mii de-ndurări
Stinge Iisuse focul ispitei
Dă-ne tărie în încercări.
Fă-ne statornici pururea-n bine
Iar după moarte ia-ne la tine
Icoană sfântă a lui Iisus ,
Toată nădejdea în Tine-am pus.
46
Ascultă Doamne , pe robii tăi
Fraţii împreună
Cât de mărit
47
Te ador Iisuse
48
Întoarce-te la Domnul
Întoarce-te la Domnul
Şi-i spune-al tău păcat
Pe veşnicul Părinte
Destul l-ai supărat.
Trec zilele şi nopţi
Ba trec şi ani întregi
Creştinule creştine
De ce nu înţelegi .
Mângâietorul lumii
Te cheamă azi la har
A lui Hristos cuvinte
Să nu-ţi fie-n zadar.
Ascultă-l cu plăcere
La El aleargă-ndată
Şi-n Sângele lui spală-ţi
Al vinei tale pată.
Cu lacrimi de durere
Arată-i că-l iubeşti
Şi cugetul ţi-e slobod
De cele pământeşti .
Supune-te în toate
Ca unui bun părinte
Păzind cu râvnă pururi
Poruncile lui sfinte.
Tu cauţi fericire
Acolo unde nu-i
Credinţa ta în lume
Nesocotit ţi-o pui.
Hristos e fericirea
El e sprijin şi pace
Şi-n inima ce-l căuta
Lăcaş plăcut îşi face.
Fiinţa ta întreagă
Lui numai dăi-o azi
Şi nu te va înfrânge
Al relelor necaz.
49
În luptă şi răbdare
Găsi-vei bucurie
Căci Raiul fericirea
Te-aşteaptă-n veci .
50
Iisus , Iisus cel răstignit
51
Mi-e dor de veşnicie
Refren:
Tânjesc de dor
Mi-e sete de izvor
De râul cristalin
O vin Iisuse vin
Căci lumea-i rea
Noi n-avem loc de ea
Ne du cu Tine sus
O scump Iisus.
52
Ah cât mă simţesc de bine
Ah cât mă simţesc de bine
Când e Domnul lângă mine
Şi cu El trăiesc.
Însă ce jale m-apasă
Când mă depărtez de casă
Când Îl părăsesc.
Sufletul meu însetează
Şi ochii mei lăcrimează
Când n-am pe Iisus.
Eu atunci sunt ca pământul
Când îl bate mereu vântul
Şi e secetos.
De aceea frăţioare ,
Ca şi cerbul la izvoare
Eu alerg mereu.
Şi de-L aflu pe El iară
O frumoasă primăvară
E sufletul meu.
Doamne câtă mângâiere
Îmi aduci Tu cu durere
Iisuse iubit.
Când mă plec sub a Ta Cruce
Viaţa-mi este tot mai dulce
Şi sunt fericit.
Doamne , cât voi fi în viaţă
Ne-ncetat Tu mă învaţă
Ca să cânt mereu.
Eu voiesc tot înainte
Să te laud Doamne Sfinte
Aici pe pământ.
Doamne mai am o dorinţă
Şi Te rog cu umilinţă
Auzi ruga mea.
Vreau cât voi trăi în lume
Totdeauna să pot spune
“Fie voia Ta”.
53
Sfâşiat de chinuri grele
54
Eu plângeam amar , cu capul
Stând în poala-Ţi sprijinit
O , mă poţi ierta Iisuse,
Pentru câte ţi-am greşit?
M-ai iertat şi glasu-ţi dulce
Iubitor , mă mângâia ;
Vezi să nu mai cazi în vale
Să nu mai păţeşti aşa.
55
Am pierdut pe Domnul
Am pierdut pe Domnul
Şi-acum plâng amar
Dar că rog să-mi spuneţi
Cum să-l aflu iar.
Caut zi şi noapte
Bunul ce-am pierdut
Plâng cu lacrimi grele
Doamne ce-am făcut.
Rătăcesc în lume
Şi suspin mereu
Am pierdut pe Domnul
Ajutorul meu.
Doamne , fără Tine
Traiul mi-e amar
Cheamă-mă Iisuse
Să te aflu iar.
Spuneţi-mi voi prieteni
Unde să-l găsesc
Căci eu fără Domnul
Nu pot să trăiesc.
N-am vegheat cu grijă
Nu l-am preţuit
L-am pierdut şi-amarnic
Am păcătuit.
Doamne, fără Tine
Nu pot să trăiesc
Cheamă-mă Iisuse
Iar să te găsesc.
56
Numai odată
57
Doamne , Doamne ceresc Tată
58
RĂSTIGNIREA DOMNULUI
59
Iisuse Fiul meu iubit (Florii)
Duminică la Florii
Zis-a Maica către Fiu
Spune-mi Fiul meu iubit
Pentru ce eşti necăjit?
Căci de patruzeci de zile
Mi-ai rupt inima copile
N-ai băut nici n-ai mâncat
Numa-n rugăciuni ai stat.
Spune-mi Fiul meu iubit
Luni , marţi ce ai pătimit
Îţi spun Maică nu greşesc
Luni şi Marţi mă pregătesc.
Eu mă pregătesc la moarte
Să scap lumea de păcate,
Mă duc să fiu răstignit
Pentru lumea ce-a greşit.
Iisuse de la mama lui plecând
Timpul dureri sosind
Maica Domnului suspină
Şi întristată îl întrebă.
Iisuse Fiul meu iubit
Duminica unde vei fi ?
Atunci rege mare voi fi
Cu flori mă vor împodobi.
Iisuse Fiul meu iubit
În zi de luni unde vei fi?
Atunci un călător voi fi
Şi nimeni nu mă va primi .
Iisuse Fiul meu iubit
În zi de marţi unde vei fi ?
Profetul lumii eu mă fac
Vestind sfârşitul acestui veac.
Iisuse Fiul meu iubit
Dar Miercurea unde vei fi?
Atunci un mieluşel eu sunt
Vândut pe 30 de arginţi .
60
Iisuse Fiul meu iubit
În Sfânta Joi unde vei fi?
În zi de joi cam pe la prânz
Voi fi ca mielul cel mai blând .
Iisuse Fiul meu iubit
Dar Vinerea unde vei fi?
O Maică dulce dac-ai şti
De s-ar ascunde această zi .
Căci Vinerea o Mama mea
Pe Crucea răstignit voi sta
Piroane-n mâini îmi sunt bătute
Iată sfârşitul meu cel dulce.
Iisuse Fiul meu iubit
Duminica unde vei fi?
Îţi spun maică adevărat
Duminica oi fi înviat.
Duminica o mama mea
Din moarte eu voi învia
Port steagul de învingere
Încununat cu glorie.
Cu puterea cea mai mare
Să scap lumea de pierzare
Pe cei ce îmi slujesc mie
Şi ei pe veci să învie.
61
Duminică la florii (II)
Duminica de Florii
Zicea Maica , către Fiu;
Spune Fiul meu iubit
Duminica unde vei fi?
Căci de patruzeci de zile
Mi-ai rupt inima copile
N-ai băut nici n-ai mâncat
Numa-n rugăciuni ai stat.
Spune Fiul meu iubit
Luni , Marţi , Miercuri ce ai de pătimit?
Îţi spun maică nu greşesc
Luni şi marţi mă pregătesc.
Eu mă pregătesc la moarte
Să scap lumea de păcate
Mă duc să fiu răstignit
Pentru lumea ce-a greşit.
Spune-mi Fiul meu iubit
Miercurea ce-ai de pătimit
Să-ţi spun drept măicuţa mea
Pe Miercuri nu mi-ţi vedea.
Spune-mi Fiul meu iubit
Joi ce-ai de pătimit?
Joi sunt dat la judecată
De Pilat şi de-a lui ceată.
Spune-mi Fiul meu iubit
Vineri ce-ai de pătimit
Îţi spun maică de durere
Vineri sunt la chinuri grele.
Când va fi chinul mai mare
N-o fi lună stele soare
Atuncea Măicuţa mea
Cu spini m-or încununa.
62
Cina cea de taină (Joia cea mare)
Era seară liniştită
63
El atunci îndată merse
Către acel sobor,
Unde s-aştepta cu sete
A Domnului omor.
Acolo-şi vându Stăpânul
Iuda cel mişel,
Şi printr-un sărut frăţesc
Îl predă pe El.
Ei L-au dus la judecată
Şi L-au osândit,
Ca pe cruce cu ocară
Să fie răstignit.
Însă El în ziua a treia
Din morţi a-nviat
Şi pe noi cei vinovaţi
Cu Tatăl ne-mpăcat.
Cinei Tale cele de taină , astăzi , Fiul Lui Dumnezeu , părtaş mă primeşte , că nu
voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta , nici sărutare Îţi voi da ca Iuda ; ci ca
tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie; Pomeneşte-mă Domane , întru împărăţia
ta.
64
Golgota
Prin multe ţări frumoase
În viaţă am trecut.
Şi-atâtea căi şi dealuri
Frumoase am văzut.
Dar nici un deal din lume
Nu m-a atras aşa
C-acel al cărui nume
Se cheamă Golgota.
Acesta nu se-nalţă
Cu vârful pân-la nori.
Pe culmea lui zăpada
Nu cerne albe flori! …
Şi totuşi nici pe-un munte;
Nu m-am simţit aşa
De Dumnezeu aproape
Ca sus pe Golgota ! …
Nu-s brazi înalţi pe acolo
Nici iarbă verde jos ,
Dar este sus pe dânsa
Un lucru preţios;
E Crucea Răstignirii
Şi jertfa de pe ea ,
Ne dete mântuirea,
-Veniţi la Golgota!...
Şi nu sunt nici izvoare
Pe dânsa când priveşti
Nici râuri curgătoare
De ape pământeşti!
Dar iese de sub Cruce;
Izvorul minunat
Ce greşurile lumii
Le-a şters şi le-a spălat
De-acolo şi tâlharul
Se-ntoarce credincios,
Şi mântuit se-ntoarce
Căitul păcătos.
65
Acolo vezi pe Domnul
Când plângi sub Crucea Sa
Acolo-i Bucuria
Veniţi la Golgota!...
Tu omule ce-n lume
Suspinul nemângâiat,
Înalţă al tău suflet
Spre locul minunat!
Acolo mântuirea
Şi Pacea vei afla,
Acolo-i Fericirea
Veniţi la Golgota!...
66
A bătut la uşa ta , cineva
67
Cu crucea-n spate
68
Drumul crucii
Şi eram copil Iisuse
Glasul când ţi-am înţeles
Drumul Crucii , Drumul Crucii
Bis
Suferinţă mi-am ales.
La-nceput era o pace
Calea plină de popor
Drumul Crucii , Drumul Crucii
Bis
Era dulce şi uşor.
Dar, când a venit ispita
Şi necazul mai târziu
Drumul Crucii , Drumul Crucii
Bis
Rămăsese mai pustiu.
Şi din ce mergeam cu crucea
Tot mai grea mi se părea
Drumul Crucii, Drumul Crucii
Bis
Tot mai sus , mai sus urca.
Crucea era grea şi spinii
Mă pătrunseră amar
Drumul Crucii , Drumul Crucii
Bis
Ajunsese la calvar.
Am căzut o mână dulce
Ridicatu-m-a în sus
Drumul Crucii , Drumul Crucii
Bis
Mă-ntâlnisem cu Iisus.
El mi-a arătat Golgota
Mi-a spus chinurile lui
Drumul Crucii , Drumul Crucii
Bis
El mi-a ajutat să-l sui.
Crucea-i grea , dar ce înseamnă
Eu sunt mic şi nu-nţeleg
Drumul Crucii , Drumul Crucii
Când va fi suit întreg.
Bis
Astea-s flori strânse în slove
Şi-n mănunchi le-am adunat
Drumul Crucii , Drumul Crucii
Bis
Suferind l-am învăţat.
69
Troparul Crucii
Mă duc la Golgota
Mă duc la Golgota , s-aud ce vorbeşte
Să-l văd pe Domnul meu , cum moare pe Cruce.
Ce mare durere pe El l-a apăsat!
El strigă :”Părinte , pentru ce m-ai lăsat?”
El nu se răzbună ; L-aud cum s-a rugat:
“Părinte iartă-le , că ei nu ştiu ce fac!”
Cum Maică-Sa plânge , mângâind-o zice :
“Vezi mamă , Fiul Tău ? Păzeşte-o amice!”
Iar pe acel tâlhar , aşa îl mângâie :
“Încă astăzi în rai vei fi cu Mine!”
“Setos sunt ” ! El strigă . “Durerile sunt mari “
Domnul nostru cel sfânt , pe cruce -ntre tâlhari
Plecând capul zice “Toate săvâtşitu-s-au!
Părinte-n mâna Ta , sufletul Meu Ţi-l dau !”
70
Simon Petru
71
Simone , spune tu , dacă mă iubeşti
Oile , oile să Mi le păzeşti
Vezi, cea bolnăvioară
N-o lăsa să moară
Că-i cu viaţă chiar din mâna ta,
Dă-i hrană bogată
Şi apă curată.
Că-i cu viaţă chiar din mâna Ta.
72
Trandafir de pe Golgota
Aşa cântă Sfânta Veronica-n Rai
Dintr-al mucenicilor slăvit alai,
Cum s-a întâlnit ea cu Domnul cel sfânt
Şi cum i-a primit al Lui cuvânt:
Trandafir de pe Golgota , trandafir
Înflorea năframa mea cu flori de crin,
O năframă albă de mătase grea,
Ce aveam s-o port la nunta mea.
Cum stăteam la geamul casei părinteşti
Văd o ceată de ostaşi împărăteşti
Ce ducea la moarte pe un osândit
Ca să fie grabnic răstignit.
O cunună grea de spini pe cap purta,
Fruntea lui de sânge toată şiroia,
Lacrimi mari cădeau din ochii Lui divini,
Ochii Lui cei de iubire plini.
Eu atuncea de mila Lui m-am biruit
Cu năframa-n mână-n cale am ieşit,
Ca să-şi şteargă chipul lui însângerat
Eu năframa mea atunci i-am dat.
El şi-a şters obrazul Lui dumnezeiesc
Şi mi-a zis apoi cu glasul lui ceresc;
“Mulţumesc, Serafia , copila Mea,
Veronica de-azi te vei chema!”.
Trandafir de pe Golgota, trandafir
Pe năframa mea în loc de flori de crin
Faţa Lui cea blândă s-a întipărit
Şi L-am cunoscut pe osândit.
E Mesia , despre care-au prorocit
Toţi profeţii ce prin veacuri au trăit ,
El a fost acel ce cruce-a suferit
Şi pe noi de iad ne-a mântuit.
Trandafir de pe Golgota , trandafir,
Am urmat chemarea sfintei Lui iubiri,
Mi-am jertfit viaţa pentru chipul Său
C-am ştiut că El e Dumnezeu!
73
Pe crucea din dealul iubirii
Refren:
Te plânge izvorul din vale
Şi raza de soare-n amurg
Se scutură florile-n cale
Şi stelele toate s-ascund.
Refren:
Doar Maica aleargă la Cruce
Priveşte spre cer suspinând
În locu-I să rabde s-ar duce
Pe lemnul de groază murind.
Refren:
Părinte-al iubirii Sublime
Le iartă cumplitul păcat
Al Meu Duh se-ndreaptă spre Tine
O, iartă-i că nu ştiu ce fac.
74
Eu pentru voi murii
75
Iisus ne-mbie crucea
76
Apleacă-mă Iisuse-crucea
Apleacă-mă Iisuse
Sub sfântă Crucea Ta
Căci eu numai prin Tine
Iertare pot afla.
Apleacă-mă Iisuse
Eu Crucea să-ţi sărut
Să-mi plâng mereu cu lacrimi
Păcatul din trecut.
Apleacă-mă Iisuse
La Sfântă Jertfa Ta
Cu sângele Golgotei
Să-mi ştergi tu vina mea.
Apleacă-mă Iisuse
La sfânt mormântul tău
Ca să privesc de-aproape
Că-i mort păcatul meu.
Apleacă-mă Iisuse
Spre pocăinţă-acum
Să merg cu biruinţă
Pe-al mântuirii drum.
Apleacă-mă Iisuse
Ca treaz să fiu oricând
Să-l birui pe satana
În jertfa Ta crezând.
Apleacă-mă Iisuse,
Când Tu vei judeca,
Ca să mă treci Stăpâne
În cei de-a dreapta Ta.
77
La umbra crucii
78
La umbra crucii Tale
79
Pe muntele Golgota
Refren:
Aş vrea şi eu pierdut şi dus
Să plâng sub Crucea lui Iisus.
80
Pe drum cu spini încununat
81
În cinstea Sfintei Cruci
82
Sfântă Cruce preamărită
Din belşug ai fost stropită
De sângele lui Hristos
Ce din trupu-i s-a stors.
Sfântă Cruce preaslăvită,
De Hristos ai fost sfinţită
Când pe tine a murit
Cu patru cuie pironit.
De-atunci eşti semn de îndurare
De izbândă şi-ndurare
Sfântă Cruce te salut
Şi mă pun sub al tău scut.
Tu eşti steaua fericirii,
Tu eşti arma mântuirii,
Sfântă Cruce te iubesc
Lângă tine mă lipesc.
Iar în ceasul cel din urmă,
Când al vieţii fir se curmă
Sfântă cruce am un dor
Lângă tine vreau să mor.
Şi când trupu-n nesimţire
Va fi pus spre putrezire
Strajă fii la-al meu mormânt
Când voi zace în pământ.
Iar în ziua judecăţii
Ziua mare a dreptăţii
Când pe cer vei apărea
Vreau să fiu la dreapta ta.
83
Sfânta Înviere a Domnului nostru
Iisus Hristos
84
Paştile
O Sfântă zi am aşteptat
La Paştiul sfânt te-ai arătat
Refren:
Hristos, Hristos
Hristos a înviat.
85
Hristos din morţi a înviat
Refren:
A înviat , a înviat
Hristos , Hristos
Hristos a înviat.
Troparul paştilor
86
Hristos a Înviat!
Refren:
Hristos a înviat
Hristos a înviat
Şi-a şters al lumi greu păcat
Adevărat a înviat.
87
Din mormântu-ntunecat
Din mormântu-ntunecat
Azi Hristos a înviat.
A înviat , a înviat
Bis
Lumea iar s-a luminat
Îngerii din cer de sus
Dau mărire lui Iisus .
Lui Iisus , lui Iisus
Bis
Care viaţa ne-a adus.
Iară noi din lume de jos
Dăm mărire lui Hristos
Lui Hristos , Lui Hristos
Bis
Care din pământ ne-a scos.
Păsările ciripesc
Toate florile-nfloresc
Înfloresc, înfloresc
Bis
Paştile sărbătoresc.
Să-i cântăm lui Iisus
Care viaţă ne-a adus
Lui Iisus, Lui Iisus
Bis
Care viaţă ne-a adus.
Azi Hristos a înviat
Şi lumea iar s-a luminat
A înviat , a înviat
Bis
Lumea iar s-a luminat.
Şi pe morţi i-a ridicat
Care-n groapă mult au stat
A înviat , a înviat
Bis
Lumea-ntreagă a luminat.
E Hristos Cel înviat
Care azi ne-a luminat
A înviat , a înviat
Lumea iar s-a bucurat.
88
Bunavestire (25 martie)
Nu te cunosc
Nu te cunosc cine eşti
Văz că vorbe mari grăieşti
Să nasc Fiu pe Dumnezeu
Mult mă mir de graiul tău.
Îţi spun că înger sunt
Trimis din cer pe pământ
Duhul sfânt te va umbri
Şi-n sânuţi vei primi.
Pe Fiul lui Dumnezeu
De care trimis sunt eu
Saltă şi te veseleşte
Că Domnul cu tine este.
Fiu vei naşte , Domn va fi
În etern va împărăţi
La a lui Domnie mare,
Nu va fi asemănare.
Îngere din cer de sus,
Fie-mi mie cum ai spus,
Naşte-voi pe Dumnezeu
Să scape lumea de rău.
89
La Sâmbăta lui Lazăr
90
Iisus rostind o rugare
Părintelui ceresc, care
L-a trimis din cerul său
Spre-a şterge păcatul greu.
Peste chipul Lui sfinţit
Lacrimile-au năpădit
Şi-a strigat iară şi iară;
O, Lazăre ieşi afară!
Atunci Lazăr se ridică
Şi poporu-nvins de frică
Preamăreşte pe Hristos
Cu feţe plecate-n jos.
Iar surorile plângeau
Dar cu glas voios ziceau:
Am ştiut noi că tu poţi
De la moarte ca să scoţi.
91
La Duminica Floriilor
O veniţi ca să privim
Colo spre Ierusalim
Cum azi Iisus Domnul mare,
Vine pe asin călare
Să plinească profeţia
Ce a zis-o Isaia,
O a Sionului fată
Nu te teme că azi iată.
Al tău mire încălecând
Vine pe asini şezând
Arătând o pietate,
Spre Ierusalim cetate
Azi poporul adunat
Pentru ziua de serbat
Punea a sale veşminte
La asin jos înainte.
Şi cu glas de bucurie
Îi strigau: Osana Ţie!
Osana să fii mărit
Fiul lui David numit.
“Osana întru cei de sus”
Strigau pruncii lui Iisus
Pe când faţa lui senină
Părea încinsă de lumină.
Deci Osana de cântăm
Lui Iisus să ne-nchinăm
Că azi face preparare,
Spre marea răscumpărare.
92
La sfânta şi marea joi
93
Mai bine ar fi făcut
Dacă nu s-ar fi născut,
Că e fiul piericiunei
Şi viaţa stricăciunei.
Deci poruncă vă dau vouă
Când veţi vedea lucruri nouă
Cu “adevăr” vă înarmaţi
Şi deloc nu disperaţi.
Când voi fi prins şi legat
Spre bătăi şi torturi dat
Bătut , scuipat la senat,
Ca un fur ce-i vinovat
Şi purtat la judecare
Prin bătăi şi sângerare
Tratat ca un vinovat,
Şi pe cruce ridicat.
Unde prin mâini şi picioare
Cuie mari pătrunzătoare,
Vor pătrunde cu-nfocare
Spre a sângelui vărsare.
Eu vă zic nu vă smintiţi
Şi-mpotrivă-mi nu grăiţi
Căci se cad-acestea toate
Să scap lumea de păcate
Mâncaţi azi şi ospătaţi
Şi cu mine conversaţi,
Că nu vom mai ospăta,
Până-n cer ne vom afla.
Iată-i timpul de pornit
La râul Ghedeon numit
În acea grădină dulce,
Noi la rugă ne vom duce.
Voi vegheaţi şi nu dormiţi,
Ca morţii daţi să nu fiţi
Şi va fi ca să priviţi
Nu cumva să vă smintiţi.
94
Iată, că cu ostaşi vine
Cel m-a vândut pe mine
Trimişi de la Arhiereu
Să fiu prins legat şi eu.
Pe cine voi căutaţi,
Aşa de mulţi înarmaţi?
Pe Iisus ei au grăit,
Nazarineanul : Eu sunt .
Atunci ei când auziră
De frică toţi amorţiră
Iisus tărie le-a dat,
Să-mplinească a lor mandat.
Atunci Iuda vânzătorul
Sărutându-l de semn lor
Şi cu toţii-l-onconjurat
Pe Iisus şi l-au legat.
Însă Petru întristat
Cu spada sa a tăiat
Urechea la un trimis
Iar Iisus deloc a zis:
Pune spada ta în teacă
Că aşa trebuie să se facă
Pentru a fi răscumpărare
La toţi din păcatul mare.
95
La Vinerea Patimilor
96
Toţi îl bat îl chinuiesc
Şi cu toţii îl amărăsc
Cugetând să nimerească
Chinul lui cum să-l mărească.
L-au dezbrăcat de veşmânt
Dându-i altul mohorât,
Şi se plecau spre-nchinare
Numindu-l împărat mare
Preoţi , tineri şi bătrâni ,
Împleteau cununi de spini
La Iisus pe cap apasă
Sângele pârâu se varsă.
Trestie în mâini îi dară,
Şi spre hulă-ngenuncheară
Şi-l numeau toţi împărat
În a jidovilor stat.
Unii capul îi lovea
Alţii faţa i-o scuipa
Cât frumuseţea lui cerească
Mai curând să se veştejească.
Toţi râdeau şi toţi strigau
Şi tare-l calomniau
Pe când unii se apucă
Şi-l silesc crucea să-şi ducă.
Sus pe umăr iat-o pun
Lui Iisus cel sfânt şi bun
Îl împing , bat dureros
Şi El cade-n ţărână jos.
Şi pământul de-a lui munci
S-a cutremurat atunci
Numai inima păgână
La dureri a fost străină.
Îl scoală , crucea s-o ieie
Rănindu-l greu ca să pieie
Vine Simon Chirileu
Când Iisus plângea cu greu.
97
Şi silit crucea o a dus
Colo pe Golgota sus
Unde toţi s-au adunat,
Pe Iisus l-au dezbrăcat.
Fără milă şi durere
Îl înhaţă cu durere
Pe Iisusul meu duios
Îl întind pe Cruce jos.
Bat cuiele fără frică
Pe mâini crucea o ridică,
Mai aduc doi furi vestiţi
Ca să fie răstigniţi.
Spre-a lui Iisus defăimare,
Şi mare calomniare
Şi cu oţet îl adapă
Cu suliţa îl înţeapă.
Sânge , apă curg în jos
Iisus zice dureros:
O, Părinte din vecie ,
Sufletul meu închin ţie!
Soarele se-mbracă-n ceaţă
Noaptea-n lume se răsfaţă
Pământul s-a clătinat
Şi mulţi morţi au înviat.
Pietrele s-au despicat
Şi de frică s-au sfărmat
Luna s-a roşit de sânge
Îngerii au prins a plânge.
Văzând pe bunul Iisus
La aşa stare adus,
Totul părea schimbăcios
Pentru moartea lui Hristos.
98
O, Iisuse preacurate
Jertfă lumii ne-mpăcate,
Tu te-ai dat ca jertfă cruntă
Şi te-ai pus cu Iuda-n luptă.
Şi-ai sfărâmat porţile sale
Pe oameni ai scos din jale
Ţie Doamne-ţi mulţumim
Şi din suflet te Mărim!
99
La sfânta şi marea Sâmbătă dimineaţa
100
Numai Ioan cel iubit
Aşteaptă neclintit,
Învierea Ta din morţi,
După cum le-ai spus la toţi.
Şi nu pot a-i mângâia
Pentru tristă moartea ta,
Că-i pătruns sufletul meu
Fiule de dorul tău.
Grăbeşte spre înviere
Alină marea durere,
A dânşilor şi a mea
Şi-nsenină ceaţa grea.
Scoate lumea din robie,
Fă-ţi să-ţi slujească ţie,
Iată, Doamne , Fiul meu
Lumea cufundată-n rău.
101
La ziua Sfintelor Paşti
102
Paştile care sfinţesc,
Pe tot neamul creştinesc,
Veniţi toţi paşti să primim
Şi pe Hristos să-l mărim.
Paştile dau curăţire,
Spre viaţă şi sfinţire,
Paştile ardere vie,
Pe creştini din moarte învie.
Voi femei prevestitoare
De înviere văzătoare
Ridicaţi glas de mărire
Pentru-a morţii omorâre!
103
La Duminica Tomii
104
Că dacă m-ai pipăit,
Acum crezi , că Hristos sunt
Dar cu mul mai fericiţi,
Sunt ca tine şi măriţi,
Care crezură nevăzând,
Nu ca tine pipăind.
Şi de loc a dispărut
Hristos iar nevăzut.
Deci veniţi azi să serbăm,
Ca salvare să aflăm,
În ziua de judecare,
Pentru a lui înviere.
105
La Duminica Mironosiţelor
106
Cugetând că-i grădinar
Plângând zise cu amar,
Doamne , spune , unde ai pus?
Trupul dulcelui Iisus.
Să-l luăm cu noi să-l ungem
Cu mirul , care-l aducem.
Iar Hristos , în un minut
De aici a dispărut.
Deci şi noi azi să serbăm,
Pentru mir să aducem,
Un gând sfânt religios
Salvatorului Hristos.
107
Slăbănogul
108
Când să iau şi eu aminte
Alţii vin şi-mi trec -nainte
Scoală şi ia-ţi patul tău
Şi de-acum să nu faci rău.
Când a zis aşa Iisus
A sărit bolnavul sus
Şi luându-şi patu-n spate
S-a întors iar în cetate.
Zic cei răi în gura mare,
Sâmbăta se poate oare
Ca să-şi ia patul în spate
Şi să umble prin cetate?
C-aşa este omul rău
Nu crede în Dumnezeu
În puterea Lui cea mare
Şi în a Lui îndurare.
109
La Duminica Samarinencii
Azi Iisus sete simţi
Când către Sihar porni,
Cum mergea el pe cărare
Iată-n drum fântână mare.
Ostenit Iisus jos şade
Iar pe Apostoli îi încrede
Ca să-şi cumpere mâncare
Din Sihar cu îndestulare.
Samarineanca venind,
Aici pe Iisus aflând,
A scos apă ca să-ţi ducă,
Din fântâna cea adâncă.
Hristos însetat fiind ,
Apă de la ea cerând,
Şi a zis : “Tu eşti evreu”
Cum ceri apă să-ţi dau eu ?
Femeia samarineancă,
La evrei nepusă-n seamă,
Iisus zise , de ai şti
Cine cu tine grăi?
Ai fi cerut şi ţi-ar fi dat
Izvor viu şi nesecat,
Dânsa zise , nu se poate,
Că apă cu ce vei scoate?
Iisus zise: apă dau
Încât cei care o beau
Niciodată nu însetează
În etern ei viază.
Ea zise dar dă-mi şi mie,
Ca sete să nu-mi mai fie ,
De aici să nu mai scot
Fiind afundă ea de tot.
Iisus, zise-ţi voi da eu,
Dar cheamă-ţi bărbatul tău
Ea zise , nu am bărbat
Că el a repauzat.
110
Iisus zise - adevărat ,
Care-l ai nu ţi-e bărbat,
Că deşi el e acasă
Îţi este bărbat a şeasă .
Apoi legea nu prescrie
Ca şase bărbaţi să fie,
Ci să fie legiuiţi,
De Dumnezeu rânduiţi.
Doamne! văd că eşti profet
Că-mi spui mie toate drept,
Dar te rog de-o întrebare
Unde-i locul de-nchinare?
Atunci Iisus ei îi grăi :
Crede timpul va veni,
De oriunde-n lumea mare
Va fi loc de închinare.
Dânsa zise , legea scrie,
Că va să vină Mesie ,
Spune-mi , au doară tu eşti?
Văz că toate drept grăieşti.
Femeie eu sunt Mesie
De carele legea scrie,
Ea tare înspăimântată
Fugi în Sihar îndată,
Zicând:Veniţi să vedeţi
Şi din vorbe cunoaşteţi
Pe acel Mare Mesie ,
De care în lege scrie .
Samarinenii mergând,
Şi că-i Mesia crezând
Îl chemară pe Iisus
Şi în Samaria s-a dus.
Şi la vorba lui deşteaptă
Toată cetatea se-ndreaptă
Lumea toată se uimea
De cuvântul ce grăia .
111
Samarineanca
Când Iisus de prin Iudeea
S-a întors în Galileea
Domnul înspre ţara sa
Prin Samaria trecea.
În Samaria a sosit
În Sihar El s-a oprit
Lângă drum la o fântână
Pentru un ceas de hodină.
Atunci a venit să-şi ieie
Apă în vas o femeie
Vasul plin când şi l-a scos
Dă-mi să beau a zis Hristos.
Ea-l priveşte cu mirare
Cum de-mi cere apă oare
Tu fiind de neam Iudeu
Iar samarineană-s eu .
Femeie de-ai fi ştiut
De băut cân-ţia cerut
Tu cereai iar el ţie
Dată ţi-ar fi apă vie.
Fântâna-i adâncă tare
Nu ştiu cum ai fi în stare
Apă vie să îmi dai
Ori mai mari puteri tu ai .
Decât Iacob cel bogat?
Ce fântâna ne-a lăsat
Dintru care apă beau
Şi-ai lui fii pe când trăiau.
Cine-o bea din apa mea
Niciodată n-o-nseta
Ea se face-un lin izvor
De viaţă curgător.
Doamne-a zis atunci femeia
Dă-mi şi mie apa aceea
Ca să nu alerg mereu
Şi să scot de-aici cu greu.
112
Iar Domnul i-a cuviinţat
Vino cu al tău bărbat
N-am bărbat dânsa i-a spus
Ştiu a zis blândul Iisus.
Cinci avuşi , pe care-l ai
Nu-i bărbatul tău aşa-i ?
Doamne cum le nimereşti
Ori pe semne prooroceşti
Ştiu că va veni în lume
Mesia , Iisus anume
Şi de multe ne-onvăţa
Nu eşti tu Iisus cumva.
Iisus blând la ea priveşte,
Eu sunt cela ce-ţi vorbeşte
Atunci vasul şi-a luat
Şi-n cetate-a-alergat
La toţi pe câţi i-a-ntâlnit
Despre Iisus le-a vorbit,
Doamne dă-ne apa ta
Dă-ne-mpărăţia ta.
113
La Duminica orbului
În timpul de predicare,
Iisus mergea pe o cale,
Unde sta cerşind de mult,
Omul ce orb s-a născut.
Auzind el de un Mesie,
Că acolea va să fie,
A zis Doamne- eu cred ţie
Fii bun dă-mi vedere mie.
Atunci Hristos ia ţărână
Scuipă-n ea şi face tină,
Unde ochii orbi cu ea,
Şi-apoi zice : vei vedea
De vei crede cu tărie,
Şi vei merge maiîntăie,
La Siloam la izvor
Să speli ceaţa ochilor.
Mergând orbul s-a spălat
Ochii lui s-au luminat,
Şi-a venit cu ei văzând,
Blând lui Hristos mulţumind.
Toţi de dânsul se mirau
Şi mirându-se-ntrebau,
Tu eşti omul orb născut,
Cine ochii ţi-a făcut?
El spunea în ton frumos:
Cel ce se zice Hristos,
Colo în cale scuipă jos,
M-a uns cu pământ tinos.
La Siloam m-a mânat,
De cu apă m-am spălat,
Şi ochii mei s-au deschis,
Făcând cum Hristos a zis.
Iudeii văzând se miră,
Şi la senat îl poftiră,
Aducând şi-a lui părinţi
Ei vin ca martori poftiţi.
114
Spune-ţi pe el l-aţi avut
Fiu ce orb s-a fost născut
Acum cu ochi îl privim,
Spune-ţi cum e , ca să ştim?
Fiul nostru el e , care
S-a născut orb , dar e mare,
Întrebaţi-l de cum vede,
Noi nu ştim , apoi veţi crede.
Ai fost orb , azi cu ochi eşti,
Cum de vezi să povesteşti?
Cine ochii ţi-a făcut
Omul căru-i zic Hristos
Orbul zice: ce-ntrebaţi?
M-am uns cu pământ tinos,
În Siloam m-am spălat,
Şi-acum văd cu adevărat.
Iudeii zise-n mânie,
Dar tu crezi profet să fie?
Orbul zice: ce-ntrebaţi?
Doar vreţi şi voi să-i urmaţi?
Taci omule ticălos
Urmează tu lui Hristos,
Că noi lui Moisi urmăm,
De tine nu ascultăm.
Atunci omul cu-nfocare,
Zise nu e profet mare,
Ci chiar marele Mesie,
De carele Legea scrie.
Când el la om păcătos,
Face ochi din lut tinos,
Şi la şchiopi le dă umblare,
La săraci îmbărbătare.
Azi puternicul Mesie,
A venit cum cartea scrie,
Ca să mântuie de rău,
Pe tot Israelul său.
115
Eu mă duc, lui mă închin
Că e Mesia divin,
Dacă ochi într-un moment
Mi-a făcut chiar din pământ.
116
La Înălţarea lui Hristos
117
Spune-va prin venire
Şi calea de mântuire,
Va întări şi instrui
În arta de a vesti.
Deci Iisus cu ei mergând
În Eleon ajungând
Pe un nor , mult luminos
Se sui în cer Hristos.
Toţi plângeau acum cu amar
Însă doi îngeri apar
În veşminte lucitoare,
Cu vorbe mângâietoare,
Voi Galileeni bărbaţi
Ce plângeţi , ce lăcrimaţi?
Căutând spre cer în sus,
Unde azi a mers Iisus.
Că va veni iar odată,
La a lumii judecată,
Pregătind o răsplătire
Dreaptă pentru fiecare.
Toţi din plâns mai încetară
Şi de îngeri se mirară,
Dacă ei din plâns tăcură,
Îngerii iar dispărură.
Şi acum au înţeles,
Că Hristos în cer a mers
Ca să facă loc umbrit
Celor ce l-au preamărit.
118
La Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile)
Azi e ziua de serbare
Ce se numeşte Rusalii
Deci veniţi toţi să serbăm ,
Şi Domnului să-i cântăm,
Dacă marele Împărat,
Iisus la cer s-anălţat
Ai săi toţi se înturnară,
În Ierusalim intrară.
Unde la rugă şedeau
Şi ne-ncetat cugetau
Când Duhul va sosi,
Cum Iisus făgădui.
Zece zile se-mplineau,
Când de Duhul ei vorbeau,
De când s-a fost dus Iisus
Iată Duhul cel de sus.
Cobora spre acel loc,
Apărând în limbi de foc,
Peste învăţăcei se lasă,
Unde şedeau toţi în casă.
Puterea celui sfinţit
Duh i-a înţelepţit,
Vorbind toţi în limbi străine
De-i înţelegea oricine.
Prin Ierusalim umblară,
Şi credinţa predicară,
Mulţi oameni se întruneau
Şi credinţa o primeau.
Pentru ce-i persecutară
Şi la senate-i dară,
Ei porniră-n lumea mare,
Pentru sfânta predicare.
Pe oameni să-i creştineze
Şi spre cer să-i îndrepteze
Cum Iisus le-a poruncit,
Când la cer s-a fost suit.
119
Către Duhul Sfânt
Duhule Sfinte ceresc,
Dă-mi ştiinţă că doresc
Să pot cânta cu-nlesnire
A ta cerească mărire.
Tu puternice şi sfinte,
Duhule al nost- părinte
Mângâietor minunat
Şi grabnic la ajutat.
Care totdeauna ai fost,
Bun conducător -nost,
Din etern eşti şi vei fi
Care-n rai ne vei primi .
Duhule adevărat,
Tu care ai arătat
Lucruri mari şi minunate,
Şi de nimenea lucrate,
Că din oameni ne-nvăţaţi
Făcu-şi profeţi minunaţi,
Care-n lume-au profeţit,
Multe s-au şi-mplinit.
Pe părinţi i-ai luminat,
De legi în Sinoade au dat
Legi Sfinte Dumnezeieşti,
Din concepte omeneşti.
Tu astăzi ai învăţat,
Pe Apostoli minunat,
Toate limbile străine,
O Duhule prea divine.
Tu , faţă Dumnezeiască
Şi povaţă omenească,
Faţă Sfântă în Treime,
Ajutor la omenime.
Toată lumea a creat,
Tu Duhule o ai sacrat,
Fiul o a răscumpărat
O ce lucru de adorat!
120
Duhule Sfinte
121
Bogatul nemilostiv
(D. a 22 după Rusalii)
Şi a fost un om bogat,
Numa-n purpură -mbrăcat;
Veselie necurmată
Era viaţa lui toată.
Iar la uşa lui zăcea
Lazăr un sărac , ce-avea
Trupu-ntreg de bube plin...
Viaţa lui , era un chin.
Şi-ntr-o zi nenorocitul,
Iată că-şi dădu sfârşitul,
Îngerii coborâţi de sus,
La Avraam în rai l-au dus.
Moare apoi şi cel bogat …
Şi în iad e aruncat,
Din a iadului văpăi,
Când ridica ochii săi.
Vede pe sărac , la rând
Cu Avraam , în Rai şezând
Şi-a strigat: - Avraam , părinte!
“Fii bun rogu-te fierbinte!
Zi să-şi moaie-n apă rece,
Lazăr , degetul ...să plece.
Cât putea-va să grăbească...
Limba să-mi răcorească”
Iar Avraam răspunsu-i-a:
“Fiule , tu nu uita,
În lume cât ai trăit
Cele bune ai primit”.
Şi bogatul zise iară:
-”Rogu-te Avrame dară,
Zi lui Lazăr , fă-mi -ăst bine,
Să se ducă-n sat la mine !
122
Să le spună tuturor
Chinul meu îngrozitor...
Nu cumva murind ai mei ,
Să ajungă-n foc şi ei !”
Iar Avraam lui i-a răspuns:
“Au pe Moise! Ii-e de ajuns!
Au prorocii ca să-i înveţe
Să asculte a lor poveţe!”
El a zis: - “Mai greu aşa!...
Ci de-o merge cineva
Dintre morţi şi le-o vorbi
Poate, se vor pocăi”.
Zise-Avraam: - “De nu urmează
Pe proroci … ei n-au să creadă
Nici atunci când cineva
Dintre morţi ar învia”.
123
La Duminica vameşului şi fariseului
( A 33-a după Rusalii)
124
Fiul cel pierdut
(Dum. a 35-a după Rusalii)
125
Vrednic nu-s , cât mai trăiesc
Fiul tău să mă numesc
Ia-mă fii bun!... nu ca fiu...
Ci ca un argat să-ţi fiu...”
Şi la tatăl său veni,
Tatăl său când îl zări?
Alergatu-i-a înainte,
L-a cuprins la piept, fierbinte.
Şi cu toţi s-au veselit
Pentru fiul cel venit
“Că el mort fu , şi-a-nviat:
Fiu pierdut , şi s-a aflat!”
O ce mare bucurie
Sus în ceruri o să fie
Atunci când un păcătos
Se întoarce la Hristos...
126
Judecata de pe urmă
(Duminica lăsatului sec de carne)
127
Ars de sete mă văzurăţi;
De băut voi nu-mi dădurăţi
Şi străin pe lume-am fost,
Nu-mi dădurăţi adăpost.
Am zăcut bolnav în pat
Şi voi nu m-aţi căutat!
La-nchisoare fui zvârlit
Pe la Mine n-aţi venit!”
Vor pleca apoi cu zor
Fiecare în locul lor
Cei buni, sus la fericire;
Cei răi , jos unde-i scrâşnire.
128
Cele zece fecioare
Zis-a Domnul : Privegheaţi
Şi pe mire-l aşteptaţi,
Tot cu candelele pline
Că nu ştiţi ceasul când vine.
Miezul nopţii a sunat
Mirele s-a arătat,
Şi cele 10 fecioare
Ies întru întâmpinare.
Cinci fecioare înţelepte
Au ştiut cum să-l aştepte,
De ispite neînvinse
Aveau candelele aprinse.
Celelalte cinci fecioare
Cu ispită -nşelătoare
Valul lumii le-a cuprins ,
Candelele li s-au stins.
Iată mirele voios
De-al credinţei drag prinos,
Pe-nţelepte le-a primit
În palatul strălucit.
Dar pe cele ce-l uitară
Le-a lăsat pe prag afară,
Ca să-şi ispăşească vina
Şi să nu guste lumina.
Tu , Cerescule Părinte,
Fă ca-n suflete şi-n minte
Să lucească-al tău îndemn
Ca aprinsul untdelemn.
Ca o candelă cerească
Inima să înflorească
Sfânt izvor de fapte bune
Şi de a ta înţelepciune.
Să vestim între popoare
A ta sfântă îndurare,
Că din sfântă îndurare,
Că din noapte şi din chin
Ne înalţi spre cer senin.
129
La naşterea Sfântului Ioan Botezătorul
130
Când fiul i s-a născut,
Zaharia a făcut
Semn cu mâna că ar scrie,
Şi scrie Ioan să fie.
Atunci putu cuvânta
Şi cu toţi se desfăta,
Toţi şi toate au priceput,
Că om mare s-a născut.
131
La Petru şi Pavel
La SÂNPETRU
(29 Iunie)
132
Odată-n Damasc mergând
Pe cale şi cugetând,
Pe creştini să nimicească,
Iată puterea cerească.
Din cer o lumină mare
Înaintea lui apare,
Pică orb , de pe cal , jos,
Auzind un vers frumos.
Ce să faci s-a spune ţie,
În Damasc la Ananie,
Slujitorii orb l-au dus,
În Damasc cum li s-a spus.
La Ananie sosind
Şi lui tot lucrul spunând,
Pavel să-l boteze a zis,
Şi ochii lui s-au deschis.
Apoi el fu cel mai mare,
Învăţat în predicare,
Umblând cetăţi , ţări , sate
Lumea mare el străbate.
N-a fost temniţă fioroasă,
Fără soare-ntunecoasă,
Să nu-l fi avut pe el,
Barem cât de puţintel,
N-a fost vreo calomniare
Şi vreo bătaie mare
Să n-o fi răbdat voios
Pentru Domnul său Hristos.
Însă în Roma mergând
Evanghelia predicând
El a fost prins şi tăiat,
Şi aşa sufletul şi-a dat.
133
La profetul Ilie (20 Iulie)
134
La Schimbarea la faţă (6 August)
Zi sfântă şi de sărbătoare
La creştini astăzi apare,
Sfânta la Faţă Schimbare
A Domnului nostru care,
Dacă-n lume a venit,
De sine a profeţit,
Că el patimă şi moarte
Va răbda pe Cruce toate.
Şi-a lui învăţăcei,
Când vor predica şi ei ,
Vor fi duşi pe la senate,
Unde-i vor lega şi bate.
Deci ca pe ei să-i convingă,
Ca degrabă să distingă,
Între torturi trecătoare
Şi viaţa viitoare.
Luând pe ai săi iubiţi
Învăţăcei smeriţi
Pe Iacob , Petru , Ioan care,
Să vadă a feţii schimbare.
Să ştie că-i Dumnezeu,
Şi când vor suferi greu,
La sfârşitul dureros,
Să nu se-ndoaie-n Hristos.
Atunci faţa lui Hristos,
Era soare luminos,
Şi de a feţei schimbare
Îi cuprinse înfricare.
Plecând faţa la pământ,
Înaintea celui Sfânt,
În semn de închinăciune
Şi sfântă adoraţiune.
135
Cu faţa jos plecaţi stând,
Aud pe Iisus vorbind,
Cu Moisi şi cu Ilie,
Cum Evanghelia scrie,
Aud versul cel frumos,
Care zicea lui Hristos
Tu eşti fiul meu dorit
Prin care eu am voit.
A face lumii salvare,
Pentru păcatul cel mare.
Deci pe dânsu-l ascultaţi,
Cari doriţi să fiţi salvaţi.
Dispărând acestea toate,
Ce a spune nu se poate.
Iisus zise , vă sculaţi,
Să mergem , vă deşteptaţi.
Petru zise , Doamne-i bine,
Pentru noi şi pentru tine,
Să ne facem trei colibi.
Din verzi ramuri de olivi.
Nu te grăbi să ne-nturnăm,
Între popor să intrăm,
Că Iudeii stau , pândesc,
Să te spină sfătuiesc.
A mea prindere va fi,
Orişicum ne vom păzi,
Le-a grăit Iisus cu dor,
Să mergem între popor.
136
La Anul nou (1 Ianuarie)
137
La mort pe ultimul drum
138
O rude-ndurerate
Şi prieteni ce-am avut
Să mă iertaţi în toate
De câte v-am făcut.
Preoţi cu Crucea-n frunte
Cuvânt de bun rămas
Să-mi faceţi dezlegare
În ultimul meu ceas.
Iar la mormânt cu lacrimi,
La cap să-mi fie pus
O dragoste frăţească
Şi Crucea lui Iisus.
139
La mormânt
Candela vieţii tale
Ce era-alături de noi
S-ambrăcat în umbra negre
Până-n ziua cea de apoi.
Ca o lacrimă fierbinte
A căzut a vieţii stea
Pe mormânt între morminte
Toţi ai tăi te vor uita .
Numai cântec de amintire
La Altar noi vom cânta
Făcând jertfă de iubire
Întru pomenirea ta .
Către patria cerească,
Cei rămaşi ne vom ruga
Dumnezeu să te primească
În împărăţia sa.
Noi cu dragoste frăţească
Pe mormânt îţi dăruim
O lacrimă-ndurerată
Şi apoi ne despărţim.
Un buchet de floare rară
Pentru ultimul tău drum
Dormi în pace frate (soră) dragă
Dormi în pace suflet bun.
140
Trece timpul trec şi eu
141
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
142
De la margini o Apostoli (15 Aug.)
Refren:
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte
143
Credincioşii se adună
Formând cete creştineşti
Pe pământ şi-n cer răsună
Armonii dumnezeieşti. R
O, primeşte dar, curată
Umilitele-mi cereri
Şi la noi cu milă cată
În necaz şi la dureri. R
Iar noi, drept recunoştinţă,
Îţi cinstim icoana ta,
Totdeauna cu credinţă
Adormirea-ţi vom cânta. R
144
Măicuţa Sfântă
O, Măicuţă Sfântă
Cea mai sfântă Mamă
Inimile noastre
Vin la tine iară
Bunătatea blândă
A inimii tale
Ne-a făcut Măicuţă
Să pornim pe cale
Toţi venim la tine
Cu multă durere,
Să ne dai Măicuţă
A ta mângâiere.
De când de la tine,
Noi ne-am depărtat
O, Măicuţă sfântă
Rău te-ai supărat.
Am făcut păcate
Greşeli tot mereu
Şi-am uitat de tine
Şi de Dumnezeu.
Să ne-întoarcem iară
Noi plângând cu dor,
Să ne dai Măicuţă
Milă şi-ajutor.
Noi venim la tine
Crucea este grea,
Ajută Măicuţă
S-o putem purta.
Noi venim la tine
Drumul este greu
Ajută-mi, Măicuţă
Ca să vin şi eu.
Pentru noi te roagă
Maică tot mereu
Şi ne dă credinţă
Tare-n Dumnezeu.
Ajută Măicuţă,
Te rugăm cu dor
Dă-ne a ta milă
Şi-al tău ajutor.
145
Toată inima creştină (15 aug.)
Refren:
Mai mărită eşti decât soarele
Pentru noi păcătoşii
Maică roagă-te.
146
De Dumnezeu Născătoare
De Dumnezeu Născătoare
Cea mai sfântă-ntre fecioare
Refren:
Maică Sfântă, O Marie
Cu lacrimi ne rugăm ţie.
147
Prea Sfântă Născătoare
148
O, Marie Maică Sfântă
149
Regina cerului
Refren:
Marie te rugăm ;
Lângă noi să fii!
Să trăim cuvioşi
Şi să-ţi slujim voioşi . R
Credinţa să ne-o păzim
Cerul să-l dobândim. R
Să urâm păcatul
Să-nconjurăm iadul. R
În ispite grele
În multe rele . R
În boală trupească,
În grijă lumească. R
În necazuri multe
Ruga tu ne-ascultă. R
Să trăim în bine
S-ajungem la tine. . R
150
Astăzi Maica-n cer se duce
Refren:
Marie , Marie , Marie-ndurerea ta
O revarsă peste-ntreg poporul
Şi la rău nu ne lăsa.
151
După moartea credincioasă,Marie
Dune-n patria cerească, Marie . R
Cerul are acum regină, Marie
Îngeri şi sfinţi toţi se închină , Marie. R
Pleacă-ţi azi privirea dragă , Marie
Jos spre omenirea-ntreagă, Marie . R
Cum se zbate şi suspină, Marie
După pacea cea deplină, Marie . R
Fie-ţi milă dulce mamă, Marie
Şi de cei ce nu-şi dau seamă, Marie . R
Moartea ta pe toţi să-i tragă, Marie
Sus spre tine mamă dragă, Marie . R
Unde-i lună veşnicie, Marie
Toţi să-ţi mulţumim, Marie . R
152
Adormirea Maicii Domnului (15 aug.)
Refren:
O Marie
Noi ne-om închina
La Prea Sfântă
Adormirea ta.
153
Fecioara la munte (Athos)
Refren:
Sfântă,Sfântă,Sfântă-i Maria
Ţie-ţi strigăm , O nu ne lăsa.
154
Ceata creştinilor
155
Maria-i dulce mamă
Refren:
O! Maică preaiubită
Primeşte-al nostru cânt
Noi vrem să fii slăvită
În cer şi pe pământ.
Maria ne iubeşte
Şi plină e de dar
Pe toţi ea ne primeşte
La sfântul său Altar . R
Ea poartă grijă multă
De tot copilul său
Şi ruga i-o ascultă
Prea bunul Dumnezeu . R
Maria-i fericirea
A celor ce-o iubesc
Şi-ntrânsa-i mântuirea
A celor ce-o doresc . R
Nu vreau nimic în lume
Decât ei să-i slujesc
Şi-odată cu-al ei nume
Viaţa-mi să sfârşesc. R
156
Tu ce Sfântă eşti
Tu ce sfântă eşti
Şi spre noi priveşti
Dulce mamă, Marie
Maică iubită
Veşnică slăvită,
Roagă-te ,roagă-te pentru noi.
Eşti far sclipitor
Şi mângâietor
Dulce Mamă Marie
Raza-ţi cerească
Să ne ocrotească
Roagă-te ,roagă-te pentru noi.
Greşitori suntem Şi-n păcat cădem,
Dulce Marie mamă
Şterge prihana
Vindecă rana
Roagă-te ,roagă-te pentru noi.
Vino din cer de sus,
Dă-ne pe Iisus
Dulce Mamă Marie,
El să ne fie
Domn pe vecie
Roagă-te ,roagă-te pentru noi.
157
Arată-ţi îndurarea
Arată-ţi îndurarea
Cu milă şi-ajutor
Alungă disperarea
Celui rătăcitor.
Refren:
Nu ne lăsa Stăpână
În lumea cea străină
Marie,Marie, o , ajută-ne!
158
O Măicuţă Sfântă - Fii lacrimilor Tale
O Măicuţă Sfântă
Te rugăm fierbinte
Să ne-asculţi de-apururi
Marea rugăminte.
Refren:
Nu lăsa Măicuţă
Să pierim pe cale
Căci noi suntem fii
Lacrimilor tale.
159
Iar, când nori şi ceaţă
Înnegri-vor zarea,
Vino tu Măicuţă
Să ne-arăţi cărarea. R
Să conduci luntriţa
Printre stânci şi valuri
Să ne scoţi în portul,
Veşnicelor maluri. R
Să ne duci cu tine
Unde calea-ţi duce
Să ne dai în ceruri
Fiului tău dulce. R
Şi să-i spui Măicuţă
C-astea-s floricele
Ce-au făcut să crească
Chinurile grele. R
Căci sunt ale tale
Lacrimi de sub cruce,
Că ne eşti Măicuţă
Mama cea mai dulce. R
Inima-ţi Preasfântă
Mângâind ne strânge,
Vom uita de chinuri
Mai mult nu vom plânge. R
Noi cuprinşi de-o pace
Fără de hotare,
Lăuda-te-om veşnic
Pururea fecioară. R
160
Maică Pururea Fecioară
161
Cu cântare de mărire
Cu cântare de mărire,
Plecăm azi la mănăstire.
Refren:
Ajută-ne Măicuţă
Să ne rugăm mereu
Să credem totdeauna
Că este Dumnezeu.
162
Maica mea
Refren :
Maica mea, Maica mea.
Maica mea, Maica mea .
163
Ascultă-ne dar, Marie,
Că de-aceia ne rugăm ţie. R
Ruga noastră o înalţă,
La a lui Dumnezeu faţă. R
La tronul lui Dumnezeu ,
Şi unul Sfânt Fiul tău . R
Fii dar Maică-iubitoare
Pentru noi toţi rugătoare . R
Cari pe tine te rugăm,
Şi-ntr-ajutor te chemăm. R
164
Cântarea Icoanelor făcătoare de minuni
(MÂN. NEAMŢ, BODROG, NICULA, BIXAD, ROHIA)
O Icoană preacinstită
De creştini de toţi iubită.
Preafrumos împodobită
De dar şi minuni vestită.
Tu-ntre noi te-ai aşezat
La ...(N)... în loc curat.
Frumos loc ţi-ai căutat
În pădure la ...(N)...
Frumos loc tu ţi-ai găsit
Sub umbră la tei sfinţit.
În dealul (valea) ...(N)...
La marginea satului.
La ...(N)... eşti floare aleasă
Şi-n ceruri împărăteasă
La ...(N)... eşti floare scumpă
În cer Maica cea mai sfântă.
La ...(N)... floare iubită
În ceruri eşti preamărită.
La ...(N)... numai Icoană
În cer eşti Maică şi Doamnă.
Aici floare aurită
În ceruri Maică slăvită.
Tu cunună îngerească
Mireasă dumnezeiască.
Tu Raiul cel descuiat
Pe tot omul l-ai chemat.
Tu eşti cea mai sfântă floare
Aleasă între Fecioare.
Noi nu te putem cinsti
După cum s-ar cuveni.
165
Dar cu inima curată
Te rugăm o Preacurată.
Cei bolnavi vin cu credinţă
Încărcaţi de suferinţă.
Cei bolnavi vin cu dor mare
Să primească vindecare.
Unii vin pentru păcate
Cu sufletele încărcate.
Vin vărsând lacrimi amare,
Ca să primească iertare.
Şi noi Maică am venit
Că cu toţii am greşit.
Maică Sfântă Preacurată
Fii miloasă şi-ndurată.
Roagă-te lui Dumnezeu
Şi Prea sfânt Fiului tău.
Să ne ierte de păcate
De greşeli şi răutate.
Veniţi toţi la Mănăstire
Cu credinţă cu iubire.
Să serbăm slujba cea mare
Către Sfânta Născătoare.
La ...(N)... unde s-adună
Multă lume împreună.
Multă lume de preoţi
Şi călugări cuvioşi.
Mult popor din depărtare
De-orice vârstă de orice stare.
Stau la rugă în sobor
Cu credinţă şi cu dor.
Şi se roagă-n mănăstire
Pentru-a lumii fericire.
O Marie lăudată
Ţie , ne rugăm curată.
Ţie-ţi strigă lumea smerită
Să fii Maică milostivă.
166
Tu te roagă pentru noi
Pentru buni şi pentru răi.
Pentru cei ce pătimesc,
Roagă-te cu glas ceresc.
Fii cu noi îndurătoare
Şi de grijă purtătoare.
De dureri şi de păcate
Scapă-ne Maică de toate.
Ruga-ţi înălţăm noi toţi
Prin călugări prin preoţi.
De-ntristare şi nevoi
Să ne miluieşti pe noi.
Roagă pe Fiu-ţi iubit
Să putem umbla cinstit.
Numai pe cărarea bună
Până-n ceasul de pe urmă.
Fapta bună s-o urmăm,
Relele să le curmăm.
167
O, Maică dulce a vieţii mele
168
Numele Mariei
169
Lacrimi mari
Refren:
Ţie ,Mamă-ţi cer
Nu mă lăsa să pier
Du-mă sus la Fiul tău
Şi la Dumnezeu
170
Sub o salcie înaltă ,Maica Domnului
171
O Măicuţă bună
O Măicuţă sfântă
Şi măicuţă bună,
Noi venim la tine
Cu toţii împreună.
Afară de tine
N-avem unde merge
Nici a noastre lacrimi
Cine ni le şterge.
Iar la orice mamă
Îi cunoşti durerea
Şi numai la tine
Îmi aflu mângâierea.
Suntem răi Măicuţă
Şi plini de păcate ,
Tu ai milă multă
Ni le ierţi pe toate .
Noi te ştim pe tine ,
De Măicuţă dulce
Căci ni te-a dat Iisus
Când era pe Cruce.
Stăteai la Iisus bine
Şi ce ne aşteaptă
De aceea zice:
Iată Mama voastră.
Ori unde veţi merge
Ori unde v-aţi duce
Veniţi la a mea mamă
Că la piept vă strânge.
Noi venim la tine
Cu multă durere,
Să ne dai Măicuţă
A ta mângâiere.
172
Noi venim la tine,
Noi venim cu dor,
Să ne dai Măicuţă
Milă şi ajutor.
Am făcut păcate,
Grele tot mereu
Şi-am uitat de tine
Şi de Dumnezeu.
Noi te cântăm pe tine
Noi ne-am depărtat
O Măicuţă sfântă
Rău te-am supărat
Cheamă-mă Măicuţă
Din nou la sânul tău
Şi ne dă credinţă
Iar în Dumnezeu
173
Ochii Maicii Domnului
Refren:
Pleacă-ţi ochii blânzi , Preabună
Să-ţi vezi fiii cum s-adună.
174
Să-i păzeşti curaţi şi sfinţi
Cinstitori de-ai lor părinţi. R
Vin şi scumpii copilaşi
Să-i păstrezi tot îngeraşi. R
Nu uita, Maică duioasă,
Nici de cei rămaşi acasă. R
Tuturor le dă tărie
Dragoste, credinţă vie. R
Iar pe cei înstrăinaţi
Nu-i lăsa nemângâiaţi. R
Fă, o Maică , preamiloasă
Fă, şi ei să vie acasă. R
Maică Sfântă şi Fecioară
Mari primejdii ne-nconjoară. R
O, de când tu ne-ai lăsat
Şi la ceruri Te-ai mutat. R
N-ai văzut atâta jale
În această tristă vale ! . R
E-nnorat, se face seară
Maică dulce , vino iară. R
Mâna-ţi bună ne-o întinde
Şi la sânu-ţi ne cuprinde. R
Şi ne scoate la lumină,
La viaţă mai senină. R
Ea să vie timp frumos
Pacea Domnului Hristos. R
175
Bunavestire (25 martie)
Refren:
Adu-ţi aminte o Fecioară
Tu eşti a noastră dulce mamă
Căci m-ai primit sub grija ta
Auzi cum fiii tăi te cheamă
Tu singură-i poţi ajuta
Cu mila Ta.
Elisabeta te primeşte
Când cu iubire alergi la ea
Iubire Domnului porunceşte
Iubire Maica noastră vrea. R
Sărac şi gol Iisus coboară
Născându-se în Viflaim,
Noi ne-adunăm aici comoară
Şi fala lumii o iubim. R
Pe Fiu-ţi Preasfântă Marie
La Domnul l-ai înfăţişat
Fă ca şi noi în curăţie
Să te urmăm neîncetat. R
Trei zile-n lacrimi neîncetate
Cercat-ai pe Iisus pierdut
Iar noi pierzându-l prin păcate
O lacrimă n-am cunoscut. R
Iisus sudori de sânge asudă
Văzând a noastre fărădelegi
Iar noi uitând amara-i trudă
Trăim în ele ani întregi. R
176
Cu zbiciuiri grele Iisus se zbate
Şi trupul tot e-nsângerat
Noi în mulţime de păcate
Şi-ntru plăceri ne-am cufundat. R
Pe frunte spini-i fac cunună
Şi obrazu-n sânge-i şiroit
Cu fala luminii cea nebună
Noi pe Iisus l-am chinuit. R
Pe umeri crucea, blând o duce
Cu lacrimi Maică-l însoţeşti
Fă să purtăm a noastră cruce
Răbdând cu inimi creştineşti. R
Se frânge inima-n durere
Când vezi pe Fiu-ţi răstignit
O, Maică varsă-n noi putere
Ca să-L iubim până-n sfârşit. R
Tresaltă lumea-n bucurie
Iisus din morţi a înviat
Fă să-nviem şi noi Marie
Din groapa negrului păcat. R
Din cer în limbi de foc coboară
Duhul Sfânt Mângâietor
O, fă ca şi-ntru noi Fecioară
Să vină daru-I sfinţitor. R
O , Maică , Fiul tău preadulce
La cer se-nalţă preamărit
Acolo şi noi ne vom duce
De vom lupta până-n sfârşit. R
Din umbra lumii-ntunecoasă
Spre ceruri Maică ai zburat
Cu noi să fii Mamă duioasă
În ceasul morţii înfricoşat. R
Stăpânul lumii Prealeasă
În ceruri Te-a încoronat
Tu eşti a noastră-mpărăteasă
Ţie-ţi cântăm neîncetat. R
177
La Adormirea Maicii Domnului (15 aug.)
Adormirea ta Marie
Astăzi pe pământ
Sus la ceruri azi te cheamă
Domnul nostru Sfânt.
Refren:
O,Maică din cer
Cu Domnul în el
Ruga noastră o primeşte
Şi o du la cer.
178
Să ne bucurăm cu tine
De cerescul bine
Şi-apoi printr-un blând surâs
După cum ai zis. R
Bătrâni tineri şi voinici
Veţi fi fericiţi
De veţi face numai bine
Veţi veni la mine. R
Adormirea Ta, Marie
Sfântă să ne fie
Pentru mici şi pentru mari
Roagă-te-n altar. R
179
Plânge Măicuţa
180
Cu suliţa te-au împuns
Sânge şi apă a curs.
Cu oţet amestecat
Cu fiere te-au adăpat.
Aşa ne-ai răscumpărat
Din chinuri şi din păcat
Cu sângele tău curat
Să fii în veci lăudat.
Domnul de n-ar fi murit,
Iadul ne-ar fi înghiţit
Nici Adam n-ar fi ieşit,
De la focul cel cumplit.
181
Veste rea Maicii Domnului
Refren:
Sus , sus , Maică sus
Lângă Fiul tău Iisus.
182
De Tine se bucură
De tine se bucură,
Ceea ce eşti plină de dar,
Toată făptura,
Soborul îngeresc şi neamul omenesc.
Ceea ce eşti biserică sfinţită
Şi Rai cuvântător,
Lauda fecioriei.
Din care Dumnezeu s-a întrupat
Şi Prunc s-a făcut
Cel ce este mai înainte de veci,
Dumnezeul nostru.
Că braţul tău scaun l-a făcut
Şi pântecele tău,
Mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură,
Ceea ce eşti plină de dar,
Toată făptura ,
Mărire ţie!
183
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu
184
ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA”
185
Mergi la cer
(prohodul adormirii Maicii Domnului)
(15 Aug.)
186
Tânguirea Maicii Domnului
187
Stătea Maica-ndurerată
Stătea Maica-ndurerată
Lângă cruce-nlăcrimată
Pe când Fiul suferea.
Inima-i adânc rănită
Sfâşiată, chinuită,
O pătrunse sabia.
O, cât fu de întristată,
Acea binecuvântată
Maica Domnului Hristos.
Se frângea Maica-n durere
Când vedea-ntre chinuri grele
Pe-al ei Fiu preaglorios.
Cine oare nu ar plânge ,
Văzând Maica cum se frânge
Într-un chin aşa nespus?!
Cine n-ar plânge-mpreună
Cu Maria Maica bună,
Pentru Fiul ei Iisus?
Pentru-a lumii mari păcate,
Vede-şi Fiul dat la moarte,
Şi sub biciuiri sfâşiat.
Vede-şi Fiul ei preadulce
Chinuindu-se pe cruce,
Pân-ce sufletul şi-a dat.
Maică plină de dulceaţă,
Moaie-mi inima de gheaţă;
Cu tine să plâng şi eu.
Fă, ca inima-mi să ardă
De iubirea cea mai caldă
Către Hristos Dumnezeu.
Maică ranele lui sfinte
Sapă-mi-le adânc în minte
Şi-n inimă să le port.
188
Fă să plâng Maica iubirii
De durerea răstignirii
Până sufletul mi-oi da.
De la tine Mamă dulce,
Care stai jelind sub Cruce
Nicicând nu m-oi depărta.
O! Fecioară-ntre Fecioare
Mă primeşte-ndurătoare
Să plâng chinul tău nespus.
Maica milei , te apleacă
Şi spre ruga mea săracă
Dă-mi să-ţi văd preasfânta faţă
Când nu voi mai fi în viaţă.
189
La Adormirea Maicii Domnului
(15 aug.)
190
O Marie Sfântă
Refren:
Am venit departe să te mai vedem
Să ne spunem dorul , pe care-l avem.
191
Pentru cititori ,
192