Curs 3

Frauda la lege
Frauda la lege in dreptul international privat exista atunci cand partile unui raport juridic,
folosind in scop ilicit un mijloc de drept international privat, fac aplicabil acelui raport juridic un alt
sistem de drept decat cel competent sa se aplice.
Temeiul juridic il constituie art. 2564 C. civ., care prevede ca aplicarea legii straine se inlatura
daca legea straina respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane.
Modalitatile de fraudare a legii apar atunci cand:
- intr-un raport juridic care nu contine un element de extraneitate se introduce in mod
fraudulos un element de extraneitate, care declanseaza un conflict de legi, intervine norma
conflictuala care trebuie sa solutioneze conflictul de legi si, prin trimiterea normei conflictuale, se va
aplica ca lex causae un alt sistem de drept.
Cel mai adesea, societatile introduc in raportul juridic un sediu in strainatate sau persoanele
fizice o alta cetatenie etc.
- intr-un raport juridic care are deja un element de extraneitate, partile schimba punctul de
legatura, facand in mod fraudulos sa se aplice un alt sistem de drept decat cel competent.

 Conditiile fraudei la lege

(i) Frauda la lege presupune un act de vointa al partilor, in sensul ca punctul de legatura se
deplaseaza dintr-un sistem in altul. Frauda la lege implica o activitate volitiva a partilor, constand in
deplasarea punctului de legatura al normei conflictuale si nu poate sa produca efecte decat daca este
vorba despre un punct de legatura mobil. Nu se poate schimba locul unui bun imobil sau al savarsirii
unui delict, insa se poate schimba resedinta unei persoane, locul situarii unui bun mobil etc.
(ii) Partile trebuie sa foloseasca un mijloc de drept international privat, care este licit prin el
insusi. Nimeni nu poate impiedica o persoana sa isi schimbe cetatenia sau sediul, spre exemplu.
(iii) Scopul urmarit de parti trebuie sa fie unui ilicit. Elementul subiectiv este cel care
defineste frauda la lege.
(iv) Rezultatul obtinut trebuie sa fie unul ilicit. Scopul ilicit viciaza si operatiunea si, in
consecinta, rezultatul este unul ilicit.

 Sanctiunea fraudei la lege

Aceasta difera dupa cum este fraudat dreptul roman sau dreptul strain. Art. 2564 C. civ.
reglementeaza numai situatia in care dreptul roman este fraudat in favoarea sistemului de drept
strain si sanctiunea este inlaturarea de la aplicare a dreptului strain si aplicarea sistemului de drept
roman, care ar fi fost si competent sa se aplice.
Asadar, frauda la lege produce:
- un efect negativ, inlaturand de la aplicare sistemul de drept strain prin inopozabilitatea
actului respectiv in fata autoritatilor romane sau prin anularea pentru frauda
- un efect pozitiv, care consta in aplicarea dreptului roman.

C. civ. nu reglementeaza situatia in care este fraudat un sistem de drept strain in favoarea
sistemului de drept roman sau in favoarea altui sistem de drept. Totusi, doctrina si jurisprudenta au
stabilit ca sanctiunea este aceeasi, deoarece dreptul strain este, in conceptia noastra, tot un element
de drept si trebuie protejat ca si dreptul national. Prin frauda se incalca norma conflictuala romana,
iar actul se anuleaza indiferent de alte aspecte care ar putea sa apara cu privire la el.

O problema delicata este proba fraudei la lege pentru ca elementul subiectiv este esential si
este greu de dovedit intentia frauduloasa. Ea se poate dovedi prin orice mijloc de proba, fiind o
situatie de fapt. De-a lungul istoriei au aparut diferite domenii predilecte pentru frauda la lege si,
totodata, spete celebre, precum:
- In materia starii civile, capacitatii si relatiilor de familie ale persoanei fizice, domiciliul si
resedinta obisnuita etc.
Legiuitorul a intervenit intr-o anumita masura pentru a limita frauda la lege in aceste domenii.
Art. 2596 C. civ. prevede ca legea resedintei obisnuite sau legea cetateniei comune a sotilor continua sa
reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia sau resedinta.

1
 - In materia statutului organic al persoanelor juridice, cand se schimba sediul societatii.
Art. 2571 C. civ., cand vorbeste de legea sediului social ca punct de legatura, vorbeste de
sediu potrivit actului constitutiv, care reprezinta o usa deschisa pentru frauda la lege. Insa, tot acest
text prevede ca, in situatia in care exista mai multe sedii statutare, se va aplica legea sediului real,
care se afla acolo unde societatea isi are centrul principal de gestiune si de conducere a activitatii.

- In materia regimului juridic al bunurilor mobile.

Art. 2615 C. civ. se refera la situatia tipica, atunci cand se revendica un bun furat sau
exportat ilegal, ipoteza in care proprietarul originar are dreptul sa aleaga ca lege aplicabila fie legea
statului pe teritoriul caruia bunul s-a aflat inainte de a fi furat sau exportat ilegal, fie legea straina pe
teritoriul caruia bunul se afla.

Comparatie intre frauda la lege in dreptul international privat si alte institutii de drept apropiate
o Frauda la lege in dreptul intern
Se aseamana prin faptul ca, de principiu, conditiile sunt aceleasi. Trebuie sa existe vointa
partilor, scopul ilicit, rezultatul ilicit, mijlocul licit in esenta.
In dreptul intern este fraudata o lege interna, i se deturneaza finalitatea, obtinand un
rezultat fraudulos, insa se pastreaza cadrul aceluiasi sistem. In dreptul international privat este
fraudata legea romana in ansamblul ei pentru a aplica un sistem de drept strain.
Mecanismul fraudarii in dreptul intern duce la schimbarea continutului faptic al raportului
juridic, pe cand in dreptul international se schimba continutul faptic al normei conflictuale, adica
legatura sau continutul normei conflictuale.

o Ordinea publica
Ambele sunt cazuri de inlaturare de la aplicare a legii straine care ar fi competenta.
In cazul fraudei la lege, legea straina nu se aplica din cauza intentiei frauduloase a partilor,
este vorba despre un element subiectiv. In cazul ordinii publice, cauza neaplicarii este de natura
obiectiva, anume faptul ca dreptul strain este incompatibil cu principiile nationale de drept.
In cazul ordinii publice, sanctiunea este impiedicarea producerii efectelor lg. straine pe teritoriul
national. In cazul fraudei la lege, pe langa inopozabilitate se poate dispune si anularea actului respectiv.
In cazul ordinii publice, instanta de judecata face rationamentul conflictual, aplica norma
conflictuala romana, trimite la un sistem de drept strain, constata ca in acel sistem de drept este o
dispozitie incompatibila cu legea romana (discrimineaza intre soti, intre copilul din casatorie si cel
din afara casatoriei etc.) si inlatura de la aplicare acea lege. In cazul fraudei la lege, intereseaza mai
putin sau chiar deloc ce spune legea straina. Este posibil sa nu fie incalcata ordinea publica. Instanta
romana verifica frauda si, daca exista, inlatura de la aplicare legea straina, chiar daca nu este
contrara ordinii publice.

o Simulatia
in ambele cazuri exista un act de vointa al partilor, se creeaza artificial un conflict de legi,
mijloacele folosite sunt licite. Institutia simulatiei este licita conform C. civ.
Frauda la lege presupune un singur act juridic, respectiv actul fraudulos. Simulatia presupune
doua acte juridice, respectiv un act juridic ascuns, dar real si un act juridic aparent, dar mincinos.
Frauda la lege presupune o operatiue efectiva, materiala de deplasare a punctului de
legatura (stabilirea sediului in strainatate). In cazul simulatiei totul este fictiv (sediul in strainatate
exista doar pe hartie).

Art. 2565 C. civ. mai introduce o situatie, anume inlaturarea exceptionala a legii aplicabile. In
mod exceptional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei carti poate fi inlaturata daca, datorita
circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legatura foarte indepartata cu acea lege. In acest caz se
aplica legea cu care raportul juridic prezinta cele mai stranse legaturi. Aceste prevederi nu se aplica in
cazul legilor privind capacitatea si starea civila a persoanelor si nici cand partile au ales legea aplicabila.
Legiuitorul a dorit sa confere instantei o masura in plus in ipoteza speciala in care legea la
care norma conflictuala trimite nu are nicio legatura cu raportul juridic respectiv. Textul se aplica
ambivalent, si atunci cand norma conflictuala trimite la o lege straina, dar si atunci cand trimite la
2
legea romana cand nu are legatura cu raportul juridic. Inlaturarea legii nu este obligatorie. Textul
produce un efect negativ, prin inlaturarea legii care nu are nicio legatura cu raportul juridic si un
efect pozitiv, prin aplicarea legii potrivite.
Cele doua exceptii restrang foarte mult sfera de aplicare a textului.

Conflictul de legi in timp si spatiu

Acest conflict exista in cazul in care efectele unui raport juridic nascut, modificat sau stins
sub incidenta unui sistem de drept se cer a fi recunoscute intr-un alt sistem de drept. Se mai
numeste si recunoasterea drepturilor castigate in alta tara.
Se numeste conflict de legi in timp si spatiu deoarece intervine si elementul timp, fiindca
raportul juridic s-a nascut candva in trecut, sub incidenta unui sistem de drept strain si, pe durata
desfasurarii acelui raport juridic se schimba sistemul de drept aplicabil. Spre exemplu, daca pe
parcursul unei casatorii o persoana se muta intr-o alta tara, intrebarea este pana cand va fi
reglementata casatoria de sistemul de drept al primei tari.
Exista doua forme ale conflictului de legi in timp si spatiu:
- cand raportul juridic se naste in cadrul intern al unui sistem de drept, adica atunci cand nu
exista la momentul nasterii raportului juridic un element de extraneitate;
- cand, chiar initial, raportul juridic a avut un element de extraneitate.

Temeiul de drept este art. 2567 C. civ., care prevede ca drepturile castigate in tara straina
sunt respectate in Romania. Pentru ca acest lucru sa se intample, trebuie indeplinite doua
conditii esentiale:
(a) In primul rand, dreptul trebuie sa fie legal nascut potrivit legii straine. Aceasta conditie
poate fi analizata pe planul dreptului substantial sau pe planul dreptului procesual.
Pe planul dreptului substantial exista reglementari care prevad ca drepturile dobandite in
strainatate raman bun dobandite. Art. 2575 C. civ. prevede ca schimbarea legii nationale a persoanei
nu aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii aplicabile la momentul dobandirii. Daca intr-o
tara straina majoratul se obtine mai devreme decat potrivit legii romane si persoana invoca drepturi
de major in Romania si chiar devine cetatean roman, el ramane bun major.
Pe planul dreptului procesual, problema se pune mai ales in momentul in care se solicita
recunoasterea si incuviintarea executarii unei hotarari judecatoresti sau arbitrale straine in Romania.
Art. 1095 C. proc. civ. prevede ca, pentru ca o hotarare straina sa fie recunoscuta pe teritoriul
Romaniei, este necesar ca ea sa fie definitiva potrivit legii straine sub incidenta careia s-a pronuntat
si, daca se cere executarea, trebuie sa fie executorie.
(b) In al doilea rand, drepturile nu trebuie sa incalce ordinea publica de drept international
privat roman. Art. 1078-1079 C. proc. civ. prevad ca o hotarare straina nu va fi recunoscuta in
Romania atunci cand respectiva cauza solutionata prin acea hotarare era de competenta exclusiva a
jurisdictiei romane.

 Efectele recunoasterii dreptului

Un drept dobandit in strainatate produce in Romania aceleasi efecte ca si cele recunoscute
de legea straina. Spre exemplu, o societate recunoscuta in Romania poate beneficia in Romania de
toate drepturile recunoscute potrivit legii straine.
Un drept dobandit in strainatate nu poate produce in Romania mai multe efecte decat
produce in tara de origine. Spre exemplu, daca o societate straina are in Romania o sucursala, ea nu
poate face in Romania mai multe acte juridice decat poate face societatea-mama in propria ei tara.

Conflictul mobil de legi

Exista conflict mobil de legi cand un raport juridic este supus succesiv la doua sisteme de
drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura al normei conflictuale. Spre exemplu, doi
cetateni straini casatoriti in tara lor isi schimba cetatenia si devin cetateni romani. Problema se pune
ce lege guverneaza efectele casatoriei lor, legea veche – straina, legea noua – romana sau legea
straina pana la un moment si legea romana ulterior.
Intre conflictul mobil de legi si conflictul de legi in timp si spatiu exista asemanari, respectiv
in ambele cazuri sunt sisteme de drept care coexista si care au o incidenta succesiva asupra aceluiasi
3
raport juridic. Deosebirea esentiala este ca la conflictul de legi in timp si spatiu, adica la drepturile
castigate, nu intervine o schimbare a punctului de legatura al normei conflictuale, ci drepturile
dobandite in strainatate se cer a fi recunoscute in tara. La conflictul mobil se schimba punctul de
legatura. Conflictul mobil de legi poate aparea, ca si frauda la lege, numai acolo unde exista puncte
de legatura mobile.

 Solutionarea conflictului mobil de legi

(a) Legiuitorul prevede ce lege se aplica, legea veche, legea noua sau indica o data de
referinta pana la care se aplica legea veche si de la care se va aplica legea noua.
Art. 2590 C. civ. prevede ca legea aplicabila regimului matrimonial este legea aleasa de soti.
Ei pot alege legea statului pe teritoriul caruia unul din ei isi are resedinta obisnuita sau cetatenia la
data alegerii. Asadar, daca ulterior sotii dobandesc o alta cetatenie sau isi stabilesc o alta resedinta
obisnuita, regimul matrimonial ales de ei ramane supus legii vechi din momentul alegerii.
Filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data
nasterii. Asadar, daca acel copil isi schimba cetatenia, filiatia lui ramane supusa legii cetateniei pe
care a avut-o la data nasterii.
Art. 2633 C. civ. prevede ca mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia
defunctul a avut, la data mortii, resedinta obisnuita. Asadar, mostenirea defunctului va fi supusa legii
noi, ultima lege de la data mortii.
Art. 2591 C. civ. prevede ca sotii pot alege oricand o alta lege aplicabila regimului
matrimonial, legea noua producand efecte numai pentru viitor, daca sotii nu au dispus altfel.

(b) Aplicarea legii mai favorabile

Art. 2575 C. civ. prevede ca schimbarea legii nationale a persoanei nu aduce atingere
majoratului dobandit sub incidenta legii vechi.
Art. 2605 C. civ. prevede ca se aplica legea nationala a copilului de la data nasterii dar, daca
la data nasterii copilul are mai multe cetatenii (mai multe legi nationale), se va aplica legea care ii
este cea mai favorabila.

Normele conflictuale in diferite ramuri si institutii ale dreptului privat

Normele conflictuale in materia statutului persoanelor fizice si juridice

 Starea civila si capacitatea persoanei fizice
C. civ. reglementeaza impreuna starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale p.f.
In aceasta materie exista o regula si situatii speciale. Regula este aceea ca starea civila si
capacitatea persoanelor fizice sunt supuse legii lor nationale. Legea nationala este calificata in art. 2568
C. civ. ca fiind legea cetateniei. Continutul normei conflictuale il constituie starea civila si capacitatea
persoanei fizice, iar punctul de legatura este cetatenia. In cazul in care persoana are mai multe
cetatenii sau nu are nicio cetatenie, art. 2568 C. civ. prevede ca se va aplica legea aceleia dintre
cetatenii cu care persoana are legaturile cele mai stranse, in special prin resedinta sa obisnuita.
Apatridul este supus, din punctul de vedere al capacitatii si starii lui civile, legii resedintei obisnuite.
C. civ. defineste notiunea de resedinta obisnuita in art. 2570 si face o distinctie dupa cum
este vorba de resedinta obisnuita a persoanei fizice care nu actioneaza ca un profesionist si situatia
profesionistului persoana fizica. Pentru persoana fizica obsinuita, resedinta este acolo unde ea isi are
locuinta principala, chiar daca nu au fost indeplinite formalitatile de inregistrare. Resedinta obisnuita
este o problema de fapt, este acolo unde exista o legatura durabila cu un loc. Resedinta obisnuita a
unei persoane fizice care actioneaza in exercitarea activitatii sale profesionale este acolo unde isi are
stabilimentul sau princinpal.
- Domeniul de aplicare a legii starii civile si capacitatii persoanei fizice
A stabili domeniul de aplicare a unei legi inseamna a determina continutul acelei norme
conflictuale pentru a vedea, din punctul de vedere al dreptului international privat, ce materii se
includ in acel continut. Aceasta problema de determinare a domeniului de aplicare a unei norme
conflictuale este o problema de calificare. Stabilirea domeniului de aplicare a normei conflictuale lex

4
patriae inseamna a se vedea ce se intelege prin stare civila si prin capacitatea persoanei fizice, adica
starea civila si capacitatea sunt continutul normei conflictuale, insa ele sunt si concepte de drept.

- Domeniul de aplicare a normei conflictuale lex patriae

Daca se pune problema de a sti cum se stabileste filiatia, se va rezolva conform lex patriae.
Daca se pune problema de a sti daca o persoana este casatorita sau nu, daca este divortata sau nu
etc. se va rezolva conform lex patriae. De asemenea, problemele in cazul adoptiei, rudeniei etc. se
rezolva tot dupa legea nationala.
Nu merg, insa, dupa regimul legii nationale actele de stare civila (care sunt supuse legii
locului incheierii actelor, lex loci actus), aspectele de procedura care pot aparea in determinarea
aspectelor starii civile (merg dupa lex fori).
Intra in notiunea de capacitate si sunt supuse lui lex patriae inceputul capacitatii de
folosinta, continutul capacitatii de folosinta, incetarea capacitatii de folosinta.
Legea aplicabila incapacitatilor de folosinta, adica legea aplicabila continutului negativ al
capacitatii de folosinta este diferita dupa cum este vorba despre incapacitati cu caracter de masuri
de ocrotire a persoanei fizice (incapacitatea de a incheia un act juridic), care sunt supuse, in general,
legii raportului juridic prohibit sau incapacitati cu caracter de sanctiune, care merg dupa legea
nationala. Ocrotirea unui interes direct al unei persoane – interdictia de a dispune prin testament,
insa, merge dupa legea nationala.
Incapacitatea medicului, farmacistului sau a preotului de a primi donatii sau legate din
partea persoanei careia i-a acordat ingrijirea medicala ori servicii religioase si care a decedat merge
dupa legea contractului sau legea succesiunii.
Capacitatea de exercitiu este supusa, in general, legii personale. Art. 2572 C. civ. enumera
principalele aspecte ce tin de capacitatea de exercitiu, care intra sub incidenta legii personale,
anume inceputul capacitatii de exercitiu (inclusiv capacitatea de exercitiu restransa), continutul
capacitatii de exercitiu (actele juridice pe care persoana le poate incheia personal si singura).
Incapacitatile de exercitiu (categoriile de acte juridice pe care persoana nu le poate incheia
decat prin reprezentare sau asistare) sunt supuse legii personale.
C. civ. prevede dispozitii speciale in ceea ce priveste ocrotirea persoanei majore. In ceea ce
priveste legea aplicabila ocrotirii majorului exista o regula si exceptii de la regula. Regula este
mentionata in art. 2578 alin. (1), care predeve ca masurile de ocrotire a persoanei cu capacitate
deplina de exercitiu sunt supuse legii statului unde aceasta isi are resedinta obisnuita la data luarii
masurii de ocrotire. In mod exceptional, in masura in care este necesar pentru ocrotirea persoanei
fizice, autoritatea competenta care va aplica masura de ocrotire poate aplica o alta lege decat legea
resedintei obisnuite, anume legea statului cu care situatia juridica prezinta legaturile cele mai stranse.
Aceleasi legi guverneaza si existenta, intinderea, modificarea si stingerea puterii de
reprezentare pe care persoana majora ocrotita o poate incredinta ocrotitorului atunci cand ea nu se
poate ingriji de interesele sale.