Hipoacuzia la copii

Hipoacuzia la copii este o problema care trebuie diagnosticata cât mai repede și tratată corespunzător.
Deşi urechile copilului hipoacuzic sunt pe deplin formate la naştere, nervii care fac legătura între urechi şi
creier sunt încă incomplet dezvoltaţi. Ei se vor maturiza prin stimulare odată cu procesarea vorbirii şi cu
dezvoltarea limbajului. Cauzele hipoacuziei la copii sunt multiple:
- congenitală, atunci când copilul se naște cu această problemă;
- hipoxie, starea patologică care constă în scăderea cantității de oxigen în țesuturi;
- infecții bacteriene și virale, ca de ex. otita medie supurată despre care se spune că este cea mai frecventă
cauză de hipoacuzie;
- icter prelungit cu valori mai mari ale bilirubinei;
- scor APGAR mic;
- tratamente ototoxice;
- traumatsme.
Pentru diagnosticarea hipoacuziei la copii, chiar din primele zile de viață, copilul trebuie supus unui
screening pentru ca atunci când mama iese din maternitate cu copilul să știe dacă el aude sau nu. Dacă copilul
nu aude, se pot face niște probe in clinici specializate sau în secțiile de neonatologie până la vârsta de 6 luni.
După această perioadă, în cazul în care copilul nu aude, se poate stabili tipul și gradul hipoacuziei, care poate
fi ușoară, medie, severă sau profundă, iar în cazul unei hipoacuzii neurosenzoriale severe sau profunde, copilul
poate fi trecut pe lista unui implant cohlear.
Este un lucru esențial ca până la vârsta de 1 an de zile al copilului să se poate ști un diagnostic și să se
poată lua măsurile necesare de aplicare a secvențelor terapeutice. Doctorii specialiști spun că cu cât stimularea
auditivă este refurnizată acestor pacientți mai repede cu atât reabilitarea lor este mai bună, iar sub
supravegherea atentă a cadrelor medicale specializate, cu un program de logopedie aplicat corespunzător,
acești copii ajung să recupereze și să-și desfășoare viața într-un cadru social și profesional normal, integrându-
se într-un program educațional normal și având o caliate a vieții bună!
Surditatea nu este vizibilă la naștere. Un copil nou născut hipoacuzic se comportă și se dezvoltă la fel
ca un copil normal. De cele mai multe ori, părinții observă lipsa dezvoltării limbajului în jurul vârstei de 1 an.
Realitatea este că timpul de intervenție este un factor decisiv în recuperarea și reabilitarea auzului la copii, iar
lucrul acesta trebuie sa-l cunoască fiecare părinte responsabil pentru o viață normală a copilul lui. Atât
protezarea auditivă cât și implantul cohlear pot aduce beneficii asupra calitații auzului și în final asupra calității
vieții. O hipoacuzie nerezolvată afectează persoana pe mai multe planuri:
- respectul de sine;
- integrarea socială;
- sanatatea mentală;
- încadrarea și integrarea intr-un program educațional;
- posibilitățile de angajare ș.a.
Testarea auzului la nou-născuți este imperios necesară și nu este dureroasă. Permite o evaluare atentă
și corectă a auzului și încadrarea într-un program recuperator esențial pentru o șansă la o viață normală.
Auzul este un dar, un dar pe care nu trebuie sa-l ignorăm!