Misiunea este arta de a conduce oamenii spre Isus Hristos, și implicit, spre viața veșnică,

este știința mântuirii, cu unelte imperfecte, este ultima dorință a Domnului Hristos. Evanghelia
către Matei, capitolul 28:19-20 spune: ,,Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile,
botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am
poruncit…” Misiunea aceasta ne este încredințată și nouă, ni se poruncește să mergem ca soli ai
lui Dumnezeu, să-i învățăm pe oameni, să le atragem atenția spre Cuvântul Vieții.
Am avut privilegiul de a participa la o astfel de misiune, atât în țara noastră, cât și în fer-
eastra geografică 10/40, unde există o reală nevoie de oameni, care doresc să se implice în a-i în-
văța pe alții calea spre Cer. Am fost plăcut impresionată de varietatea culturală și emoțională în
care oamenii își duc existența. Câteva argumente pentru care suntem încurajați să facem această
misiune:
1. Salvarea mea este determinată de această împlinire a poruncii divine. La sosirea noastră pe
Noul Pământ, vom preda coroana cu stele în fața lui Isus! Stelele reprezintă sufletele câsti-
gate. Ce bucurie să găsim acolo aceste stele!
2. Implicarea într-o astfel de misiune îți oferă un echilibru și o pace sufletească…
3. Cunoașterea diferitelor culturi te îmbogățește sufletește și te determină să reflectezi mai mult
atunci când dorești să-ți schimbi perdelele, mobila pentru simplu fapt ca te-ai plictisit de ele.
4. Implicarea în misiune îmi descoperă anumite calități pe care nu am avut ocazia să le dezvolt
în mod obișnuit. Pot fi mai practic, mai dornic să învăț, să predic, să-mi dezvolt abilitatea de
a lucra cu copiii, de a vorbi limba respectivă și exemplele pot continua…
5. Dacă voi merge într-un loc de mai multe ori, voi avea bucuria să văd cum acolo crește o bis-
erică, un grup de copii, cum se dezvoltă o concepție și astfel voi avea simțământul unei îm-
pliniri că totuși, nu totul poate fi ,,goană după vânt și deșertăciune”.
Se povestește despre directorul unei fabrici de pantofi că a dorit să-și extindă vânzarea în
toată lumea. S-a gândit și la Africa, astfel că a trimis un manager să prospecteze piața. După
câteva zile de ședere acolo, managerul telefonează dezamăgit:
- Domnule Director, aici nu putem vinde nimic. Toata lumea umblă desculță!
Directorul însă, un om cu experiență, trimite pe altcineva pentru studiul pieții, care îi dă direc-
torului vestea cu bucurie:
- Domnule Director, aici vom vinde pantofi pentru că toata lumea este desculță!
 Ce vad oamenii…? Auzim mereu aceleași sintagme: nu se mai poate, nu mai merg misiu-
nile, evanghelizările, există riscul bolilor, oamenii sunt plictisiți, nu citesc, în concluzie, nu mai
merge nimic! De ce? Pentru că nu văd că încă SE POATE! Trăim în timpul evenimentelor finale
ale acestei lumi! Strigătele de ajutor ajung la noi din toate direcțiile, de aproape sau de departe...
Avem nevoie să ne smerim inimile înaintea lui Dumnezeu pentru a duce această solie, începând
cu casa noastră, cu cei de lângă noi și până la marginile pamântului, având făgăduința minunata:
,,Și iată că EU sunt cu voi în toate zilele, pană la sfârșitul veacului!”

Carmen Ciupag,
Districtul Vânju Mare, județul Mehedinți
Conferința Oltenia