Sunteți pe pagina 1din 4

Incidenta sarcina prelungita

Nașterile care au loc în jurul săptămânii a 42-a de gestație sau după, au o


incidență de 10-11 %, dintre acestea doar un procent de 3% au loc după 42 de
săptămâni și doar o treime prezintă postmaturitate.
Incidența sarcinilor depășite cronologic este mai mare la primipare decât la
femeile multipare, iar la acestea riscul repetării unei astfel de sarcini este mai. O parte
din copiii care depășesc termenul nașterii au o greutate mai mare la naștere, un număr
mai mic dintre acestia prezintă sindromul postamaturității - hipotrofie, iar in randul
acestora se inregistreaza și cel mai mare risc de mortalitate: 25% mortalitate perinatală.
(1,5)
Mortalitatea și morbiditatea fetală cresc odată cu prelungirea sarcinii: se
dublează la 43 de săptămâni și se triplează la 44 de săptămâni.
Copiii primiparelor tinere prezintă o mortalitate mai accentuată, la fel și cei
ai femeile în vârstă care prezintă patologii asociate sarcinii, cum ar fi hipertensiune (în
declanșarea travaliului). (5)
Diagnosticul sarcinii prelungite cronologic
Sarcina prelungită cronologic nu prezintă simptome caracteristice, de aceea
și diagnosticul este unul dificil. Principalul element în diagnosticarea sarcinii
suprapurtate cronologic îl reprezintă stabilirea precoce a vârstei gestaționale a
gravidei, pentru a elimina din calcul sarcina cu perioadă normală de gestație. (10)
4. 1. Diagnostic clinic
4.1.1. Anamneza
Pentru un diagnostic corect în sarcina prelungită, trebuie făcută o anamneză
corectă și detaliată. Se noteazǎ în antecedente și se iau în calcul femeile care au mai
avut o astfel de sarcină. (2)
Data ultimei menstruații este foarte importantă în diagnostic, dar trebuie sǎ se
ținǎ cont dacă femeia are o mentruație regulată și aceasta trebuie să dea un răspuns
precis și real. O mare parte dintre femeile gravide, într-un procent de 23%, nu pot da
un răspuns clar și concret asupra datei ultimei menstruații. (21)
Trebuie, de asemenea, să se ia ȋn calcul – în realizarea anamnezei – data
apariției primelor mișcări fetale, pentru a se stabili corect vârsta gestațională. (9)
Apariția unui travaliu fals, la data presupus stabilită a nașterii, este
semnificativă în stabilirea diagnosticului de sarcină prelungită cronologic.
4.1.2. Examenul clinic
Prin tact vaginal, se observă maturitatea colului. După ce a avut loc ruperea
membranelor, se poate observa o cantitate mică de lichid amniotic de colorație verde
(semnul Runge).
Prin auscultație, se observă tulburări de tonalitate, de ritm și de intensitate ale
bătăilor cordului fetal, în sarcina suprapurtată suferința fetală clinică fiind de 2 ori mai
frecventă decât la o sarcină normală. (9)
La examenul obstetrical, se observă că înălțimea fundului uterin și
circumferința abdominală scad, iar volumul uterului se diminuează, lichidul amniotic
resorbându-se treptat, iar oligoamniosul permite astfel perceperea părților fetale mult
mai ușor. Scăderea lichidului amniotic, de asemenea tulburările care apar în
metabolismul placentar, pot influența o scădere în greutate a mamei. Uneori, volumul
uterului devine excesiv, datorită faptului că fătul se dezvoltă în continuare intrauterin.
În unele situații, cum ar fi fibromatoză, multiparitate, obezitate, evaluarea mărimii
uterului poate fi eronată, în aceste condiții determinarea vârstei sarcinii cu exactitate
fiind redusǎ. (5,9)
4. 2. Diagnosticul paraclinic
Multe dintre examenele complementare de diagnostic, evidențiază în special
maturitatea fătului, mai puțin depășirea termenului normal al unei sarcini, iar
investigațiile care presupun depășirea termenului sunt puține. (7,14)
La examenul radiologic se observă dacă coexistă punctul de osificație al
extremității superioare tibiale și cel al extremității inferioare a femurului, acestea
confirmând o vârstă fetală de minimum 38 de săptămâni. La o sarcină prelungită
cronologic apare si punctul humeral superior.
Examenul radiologic nu este indicat din cauza dificultății cu care se obțin
imaginile radiologice și a radiațiilor la care este expus fătul. (5,9)
Prin examinarea ultrasonică se urmărește dezvoltarea intrauterină a fătului
acest lucru fiind util în diagnosticarea sarcinii depășite, în cazul în care sarcina a fost
urmărită din primele luni de sarcină. În cadrul sarcinii prelungite, ultrasonic se observă
3 imagini care confirmă diagnosticul: placenta de gradul trei, o cantitate scăzută de
lichid amniotic, precum și lipsa creşterii diametrului biparietal fetal. (21)
Amniocenteza în sarcina suprapurtată este utilizată de unii autori,
observându-se culoarea lichidului amniotic, creatinina, raportul dintre sfingomielină
și lecitină.
Pentru a aprecia maturitatea fetală cu ajutorul amniocentezei, se utilizează
teste biochimice și citologice.
Testele citologice utilizează celule descuamate de origine fetală, prezente în
lichidul amniotic, aceste celule maturându-se odată cu evoluția sarcinii. Maturarea
constă în creșterea conținutului de grăsimi. Colorația cu albastru de Nil evidențiază
conținutul in grasimi, iar celulele mature se colorează în portocaliu-oranj. După 40 de
săptămâni de gestație, procentul acestor celule ajunge să fie de 50% sau chiar mai
mare. Această metodă simplǎ este totuși de o precizie relativ micǎ. (2,5)
Testele biochimice constau ȋn mǎsurarea nivelului acidului uric, analizarea
nivelului de creatininǎ in lichidul amniotic, acesta crescand treptat in cursul sarcinii,
din cauza creşterii masei musculare şi a dezvoltǎrii rinichiului fǎtului. Studierea
fosfolipidelor a demonstrat cǎ dupǎ o perioadǎ de 35 de sǎptǎmâni nivelul lecitinei
creşte semnificativ, iar nivelul sfingomielinei staționeazǎ. (7,9,11)
Monitorizarea fetală este importantă, existența semnelor de suferință fetală
intrauterină, în suspiciune de sarcină prelungită cronologic, confirmă diagnosticul.
Astfel, este indicat să se facă testul de stres la contracție, profilul biofizic, să se
monitorizeze modificările de ritm cardiac. (18)
4. 3. Diagnostic intrapartum
Suferința fetală intrapartum este caracterizată de modificări de ritm cardiac,
modificări ale lichidului meconial și de acidoză fetală care pot fi evaluate prin
efectuarea de analize din scalpul fetal. De asemenea, oligoamniosul si tulburările de
desfășurare ale travaliului, prin prezența lor, confirmă diagnosticul de sarcină
prelungită cronologic.
4. 4. Diagnosticul la naștere
Greutatea fetală, care uneori poate fi excesivă, împreună cu lungimea de 52-
54 cm, uneori chiar mai mult, pot provoca distocii numeroase.
Părul capului este în abundență, lipseste lanugo, unghiile mâinilor și
picioarelor depășesc marginea degetelor. (8)
Pielea, în special pe palme şi plante, apare încrețită, de unde și denumirea de
„mâini de spălătoreasă”. Acest fapt este cauzat de pierderea de vernix caseosa și de
contactul direct al pielii cu mediul lichid amniotic, dar și de tulburările de circulație
din hipoxie și vasoconstricție perifericǎ. (8)
Există și feți mici, slabi (dismaturi, hipotrofici, postmaturi), care au țesutul
celuloadipos subcutanat redus, prezintă piele flască și plisată, de multe ori descuamați
în lambou și impregnați în meconiu, dând aspect de macerat viu. Aceștia au rezistență
scăzută la stresul travaliului, detresă respiratorie postnatală frecventă, și sunt
susceptibili la sindromul aspirației meconiale.
În anul 1954, Clifford a descris 3 stadii ale nou-născuților postmaturi:
stadiul I: nou-născutul slab, cu pielea încrețită, lipsită de vernix;
stadiul II: nou-născutul la care pielea și cordonul ombilical au fost
impregnate cu meconiu;
stadiul III: nou-născutul prezintă semnele de dismaturitate precum și o
impregnare galbenă a cordonului ombilical și a pielii. (3)