DREPT CIVIL- OBLIGAȚII- LECTOR UNIV.DR.

LOREDANA DOSEANU

Curs1 -21.02.2018

Publicitatea imobiliară
- constă în ansamblul normelor juridice care au ca obiect de reglementare modul de a aduce la
cunoștință publicului o situație juridică a imibilului precum și a drepturilor reale imobiliare
Cartea funciară
-este înscrisul ce descrie imobilele și arată drepturile, actele sau faptele privitoare la imobile,
precum și persoanele titulare ale drepturilor respective
1. Titlul-care cuprinde: numărul de C.F, localitatea situării imobilului
2. Părțile CF-ului (3 părți)
* Partea I- notată în CF cu A cuprinde:
-descrierea imobilului (cu nr. de ordine, nr. topografic sau nr. cadastral al imobilului, suprafața
terenului, destinația imobilului, categoria de folosință (extravilan, intravilan), construcțiile care se
află pe numărul topografic respectiv.
*Pareta a-II-a notată în CF cu B și cuprinde
-înscrierile privitoare la dreptul de proprietate și alte drepturi reale și în concret numărul de ordine,
numele și prenumele proprietarului, actul sau faptul juridic ce constituie titlu de proprietate,
strămutările proprietății, dreptul de administrare, de folosință, servituțiile, acțiunile în justiție care
privesc imobile, interdicții de înstrăinare.
*Partea a-III-a notată în CF cu C (foaia de sarcini) cuprinde:
-înscrierile privind dezmembrămintele, dreptul de proprietate, drepturile reale de garanție și
sarcini(ipoteci, servituți, privilegii)
Înscrisurile în CF
1. Întăbularea
= înscrierea prin care se dobândește, modifică sau stinge cu titlu definitiv un drept real
imobiliar de la data înregistrării cererii de înscriere.
-se întăbulează drepturile reale (propr.publică, privată, dezmembrămintele, concesiunea,
administrarea), drepturile reale imobiliarecare prin înscrierea în CF devin drepturi tabulare.
2. Înscrierea provizorie
=acea înscriere în Cf prin care se dobândește, modifică sau stinge un drept real imobiliar sub
condiția și în măsura justificării ei.
-înscrierea provizorie se face doar în cazurile expres prevăzute de lege
-dacă ulterior este justificată înscrierea provizorie, ea are ca efect dobândirea, modificarea
sau stingerea dreptului tabular de la data înregistrării cererii de înscriere provizorie, nu de la data
justificării ei.
3.Notarea
=înscrierea prin care drepturile de creanță(personale), faptele sau alte raporturi juridice ce
privesc imobilul devin în cazuri expres prevăzute de lege opozabile terților sau sunt aduse la

1
cunoștință terților în scop de informare. ex:un proces în instanță asupra imobilului, punerea sub
interdicție, calitatea de bun comun, destinația imobilului ca fiind locuință familială.

Acțiunile în justiție
1.Acțiunile în prestație tabulară(art. 896-897)
=acțiunea prin care se solicită instanței să dispună înscrierea în cazul în care cel obligat să
transmită, să constituie sau să modifice în folosul altuia un drept real imobiliar nu-și execută
obligația de înscriere în CF.
-acțiune prescriptibilă-3 ani
-poate fi exercitată și împotriva terțului dobânditor înscris în CF dacă:
*actul juridic invocat de reclamant e anterior celui în temeiul căruia a fost înscris
dreptul terțului
* terțul să fi fost de rea-credință la momentul încheierii actului juridic în momentul
înscris în CF
2. Acțiunea în justificare tabulară
=acea acțiune prin care se solicită transformarea cu efect retractiv a unei înscrieri provizorii
în întăbulare
3.Acțiunea în rectificare
=acțiunea prin care se cere rectificarea unei înscrieri din CF ce nu corespunde cu situația
juridică reală. Prin reflectare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri
inexacte.

Curs 2-28.02.2018
Obligațiile civile
OBLIGAȚIA este - raportul juridic ce se naște și există între cel puțin două persoane.
- raportul juridic în care cel puțin o persoană se obligă astfel că din
punct de vedere al debitorului acest raport juridic apare ca o datorie, în timp ce cealaltă parte a
raportului denumită creditor (care trebuie să primească) astfel că din perspectiva creditorului
raportul de obligații apare ca un drept de creanță.

STRUCTURA OBLIGAȚIEI

1. Subiectele raportului juridic de obligații

- subiectele pot fi toate persoanele fizice sau toate persoanele juridice.

- subiectele se împart în:
a) subiectul activ al obligației (creditorul)- este o persoană determinată sau cel puțin
determinabilă în momentul nașterii ogligației
b) subiectul pasiv (debitor)-trebuie întotdeauna să fie o persoană determinată la momentul nașterii
obligației
2
- obligațiile se împart în:
a)obligații unilaterale- sunt acele obligații în care o parte este numai creditor iar cealaltă parte este
debitor. ex:contractul de donații
b)obligațiile bilaterale- fiecare subiect are simultan dublă calitate, este în același timp și creditor
și debitor.ex: contract de vânzare cumpărare.
2. Conținutul raportului de obligații
-este dat de drepturile de creanță și îndatoririle subiectelor raportului de obligații
-din punct de vedere al conținutului, raportul obligațional poate fi:
a) simplu- atunci când o parte are numai drepturi iar cealaltă numai obligații ex:donația
b) bilateral- toate subiectele raportului au atât drepturi cât și obligații ex:contract de v-c.

Obligația
1. Subiecte - DEBITOR-subiect pasiv
- CREDITOE- subiect activ
2. Conținutul - drepturi de creanță - creditorul
- îndatoririle(datoria)- debitorul
Datoria=creanță
-conținutul raportului obligațional este de regulă subiectiv, adică e stabilit prin acordul de voință a
părților, însă în anumite cazuri acest conținut poate fi și obiectiv când este stabilit prin norme
imperative.
-conținutul raportului obligațional include:
a) drepturile de creanță: ce sunt pe lângă drepturile reale a doua mare categorie de drepturi
tradiționale
b) drepturile potestative: puterea conferită unei persoane de a modifica sau stinge o situație
preexistentă prin voința sa unilaterală. ex-dreptul de a alege prestația dintr-o obligație alternativă.
c)îndatoririle debitorului corelative dreptului de creanță

3. Obiectul obligației

- prin obiect se înțelege însăși prestația, conduita concretă la care e îndreptățit creditorul și la care
e ținut debitorul
- poate consta într-o acțiune sau inacțiune
- obiectul obligației nu este identic cu obiectul actului juridic, contractului care a generat obligația
- obiectul contractului este operațiunea juridică pe care părțile tind să o realizeze, pe când obiectul
obligației este prestația propriu-zisă.
- obiectul obligației civile cuprinde:
 prestații pozitive- ex: obligația de a da, de a face
 prestații negative- ex: obligația de a nu face

3
a)ob. de a da- înseamnă a constitui sau a transmite un drept real în patrimoniul creditorului.
ex:contractul de v-c.
b)ob. de a face- este orice conduită pozitivă care nu este o prestație de a da și nici nu intră în
conținutul sau structura acesteia.
ex: efectuarea unui transport, restituirea bunului împrumutat.
c)ob. de a nu face- este obțiunea debitorului de la a face ceea ce ar fi fost îndreptățit să facă în
lipsa existenței raportului obligațional dintre el și creditor.
ex:obligația de a nu publica la o altă editură decât la cea cu care ai semnat contract de
publicitate.
- obiectul obligației trebuie să îndeplinească două condții:
a) să fie determinat sau determinabil însă pe baza unor criterii existente la momentul asumării
obligației
b) obiectul trebuie să fie licit

4. Sancțiunile obligațiilor
- constă în dreptul creditorului de a-l acționa pe debitor în instanță și de a proceda la executarea
silită a bunurilor în scopul realizării dreptului de creanță.

CLASIFICAREA OBLIGAȚIILOR CIVILE

1. După originea lor:

a)obligații născute din acte juridice(contracte)
- unilaterale ex:oferta irevocabilă de a contracta
- contracte ex:toate contractele, rezultă din c.v-c
b)obligații născute din fapte juridice
- licite: gestiunea de a face, plata îndatorată
- ilicite: obligația de reparare născută din angajarea răspunderii delictuale
2. După obiectul lor: -se împart în trei categorii
a) de a da
b) de a face
c) de a nu face
-tot după obiectul lor obligațiile pot fi:
a) obligații de rezultat (obligații determinate)
-sunt acele raporturi juridice în care debitorul este îndatorat prin conduita sa pozitivă sau negativă
să obțină un anumit rezultat precis, determinat în favoarea creditorului și garantează creditorului
obținerea acestui rezultat. ex:obligația de plată a chiriei, de predare a bunului vândut.
- se împart în:
 Obligații de rezultat absolut- sunt acele obligații când debitorul rămâne îndatorat chiar și
atunci când rezultatul promis nu a fost obținut din cauză de forță majoră (ex: obligația de
plată a unei sume de bani)
4
  Obligațiile de rezultat relativ- sunt acele obligații care încetează ca urmare a survenirii
forței majore (ex:obligația transportatorului de a efectua transportul în cazul în care există o
situație de forță majoră).
 Obligații de rezultat intermediar- trebuie executate de debitori în anumite cazuri de forță
majoră determinate printr-o clauză contractuală sau printr-o dispoziție legală.
-obligațiile de rezultat cuprind toate obligațiile de a da (fie că sunt în natură sau bani) cuprind
toate obligațiile de a nu face și cuprind doar o parte din obligațiile de a face.

b)obligațiile de mijloace (de diligență sau de prudență)

-sunt obligațiile prin care debitorul e îndatorat, obligat să utilizeze și să pună în valoare toate
mijloacele posible și necesare, dând dovadă de diligență și prudență pentru a obține un anumit
rezultat în favoarea creditorului. Debitorul nu garantează obținerea rezultatului ci garantesază
creditorului că va face tot ceea ce va putea să obțină acel rezultat.
ex:obligația avocatului asumată prin contractul de asistență pe care îl încheie cu clientul,
obligația medicului
-obligațiile de mijloace cuprind o parte din obligațiile de a face.

-tot după obiectul lor se împart în:

a)obligații în natură- au ca obiect o prestație pozitivă sau negativă, cu excepția celor ce implică o
sumă de bani.
b)obligații în bani (pecuniare)- prestațiile de a plăti o sumă de bani. ex:obligația de plată a
prețului.

Teoria generală a contractului

Izvoarele obligațiilor
Obligațiile civile au 2 mari izvoare:
1. Actele juridice - Contractele
- Actele juridice unilaterale
2. Faptele juridice
-Faptele juridice licite: gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză
-Faptele juridice ilicite: delicte civile

CONTRACTUL
Def: 1166 C.Civil - este acordul de voință între două sau mai multe persoane cu intenția de a
constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
- în principiu, încheierea oricărei convenții este liberă, astfel vorbim de principiul libertății de
voință în materia contractului, însă acest principiu trebuie înțeles în sensul că nu vorbim de o
libertate absolută în general, ci de o libertate condiționată de viața socială pe de o parte și de
dispozițiile legale, pe de altă parte. (art. 11 C. Civil).
5
Libertatea contractuală are două limite:
1. Ordinea publică- totalitatea reglementărilor normelor imperative ce alcătuiesc dreptul
public
2. Bunele moravuri- totalitatea regulilor de conduită ce s-au conturat într-o societate și a
căror respectare s-a impus cu necesitate printr-o practică și experiență îndelungată.
- sancțiunea încălcării acestor limite- nulitatea absolută a contractului

Clasificarea contractelor civile

a) După conținutul lor:
- contractele sinalagmatice (contractele de vc) – acele contracte care conțin obligații reciproce și
interdependente pentru părțile contractante.

CV-:V - să predea bunul- obligație

- să primească banii- drept
C - să primească bunul- drept
- să dea banii- obligație
Reciprocitatea și interdependența obligațiilor este esența acestor contracte, dacă oricare din cele
două trăsături lipsește nu mai vorbim de caracter sinalagmatic.
Ca regulă, toate contractele oneroase sunt și sinalagmatice
-contracte unilaterale- toate acele contracte care nu sunt sinalagmatice , adică sunt contracte în
care numai una din părțile contractante se obligă, fără ca cealaltă parte să fie obligată la
contraprestație.acele contracte dau naștere la obligații numai în sarcina unei părți.
Ex: donația, depozitul, comodatul.
-contractele sinalagmatice imperfecte- contracte unilaterale care după încheiere în mod ocazional
dau naștere la obligații și în sarcina creditorului. Creditorul nu și-a asumat obligațiile la încheierea
contractului, însă pe parcurs datorită unor situații excepționale, ajunge să aibă obligații.
Ex: las mașina în depozit și se impun cheltuieli necesare pentru inteținerea acesteia

Importanța clasificării:
-sub aspect probatoriu- deoarece înscrisul sub semnătură privată e regementat diferit în funcție de
categoria din care face parte contractul
-sub aspectul efectelor contractelor- la contractele sinalagmatice în caz de nerespectarea
obligațiilor apare excepția de neexecutare.

b) După scopul urmărit:

-contracte cu titlu oneros
-contracte cu titlu gratuit
La contractele cu titlu oneros, părțile contractante urmăresc existența și obținerea unui avantaj
prin încheierea contractului respectiv, urmăresc existența acelei contraprestatii
Ex: la contractul de vc urmăresc reciproc să aibă un avantaj.
6
La contractele cu titlu gratuit, una din părți urmărește să procure celeilalte părți un beneficiu fără
a obține nici un avantaj
(ex- donația)

c) Contractele cu titlu oneros

- după cum prestațiile părților sunt sau nu determinate la momentul încheierii contratului în:
Contracte comutative
Contracte aleatorii
Contractele comulative- acele contracte în care la momentul încheierii lor existența drepturilor și
obligațiiloe asumate este certă, iar întinderea acestor drepturi și obligații este determinată sau
determinabilă.( ex contractul ce vc, schimbul)
Contractele aleatorii- acele contracte care prin natura lor sau prin voința părților oferă cel puțin
uneia dintre părți șansa unui câștig și o expune totodată unei pierderi care depind de un eveniment
viitor și incert că se va produce. (ex contractul de asigurari in caz de accident)
-contractul este aleatoriu când existența sau întinderea prestațiilor părților sau numai a uneia dintre
părți depinde de un eveniment incert.
-avantajele pe care le obțin cu încheierea contractului respectiv nu sunt cunoscute, depind de un
eveniment viitor incert, care poate fi o șansă de câștig sau un risc de pierdere pentru părți.( ex-
contract de închiriere)

d) După modul de formare a contractului

-contracte - consensuale
- solemne
- reale
Contractele consensuale- acele contracte care se încheie prin simplul acord de voință a părților,
fără vreo finalitate (solo consenso)- doar se bate palma, fără să se încheie formalitate pe hârtie.
Consensalismul este principiul de bază al încheierii contractelor, excepțiile de la acest principiu
sunt determinate de necesitatea ocrotirii drepturilor părților sau a intereselor părților.
Contractele solemne- contractele a căror valabilitate e supusă indeplinirii unor formalități
prevăzute de lege.
Sunt contracte solemne acele contracte pentru a căror valabilitate e necesar ca pe lângă acordul de
voință a părților să se îndeplinească anumite formalități, solemnități prevăzute de lege. (ex- forma
autentică)
Contractele reale- acele contracte pentru a căror formare, pe lângă acordul de voință al părților e
necesară remiterea (predarea) materială a bunului care este obiectul contractului.(ex-darul manual)
Importanța clasificării
-la contractele consensuale se verifică doar condiția de valabilitate obișnuite -consimțământ
(generale) - cauză
- obiect
- capacitate
7
-la contractele solemne se verifică cond. de valabilitate obișnuite + cond. de formalitate prev. de
lege – cond. advaliditate
- la contractele reale pe lângă condițiile obișnuite se verifivă dacă s-a remis bunul ( cu martori)

e) După cum sunt sau nu expres reglementate de lege - contracte numite

- contracte nenumite
-contractele numite sunt expres reglementate de lege. (ex- vânzarea, locațiunea, depozitul)
-contractele nenumite sunt contractele nereglementate expres de lege și sunt lipsite de o
denumire legală. Ele există datorită principiului libertății contractuale(ex- contract hotelier)
-părțile pot încheia orice fel de contracte cu respectarea condițiilor generale de valabilitate și cu
respectarea celor două limitări generale

Importanța clasificării
- tuturor contractelor li se aplică dreptul comun cu privire la condițiile generale de valabilitate, dar
și cu privire la efectele contractului.
- în ceea ce privește contractele numite li se aplică prioritar dreptul social și doar în subsidiar
aplică dreptul comun
* în subsidiar- când dreptul special nu reglementează expres
ex: o persoana are drept de muncă de la 16 ani(dreptul special) și în dreptul comun de la 18 ani.
-contractelor nenumite li se aplică prioritar dreptul comun și în subsidiart dreptul special

f) După cum contractele au fost sau nu supuse negocierii

- contracte negociate (contract de vc)
-contracte de adeziune (contracte de telefonie mobilă, împrumutul la bancă, toate abonamentele-
electrica)
Contractele negociate sunt contractele în care condițiile, clauzele, natura, întinderea și calitatea
prestațiilor la care se obigă părțile sunt rezultatul unei negocieri libere.
Contractele de adeziune( standard- contracte tip)-sunt acele contracte care au un conținut
prestabilit în întregime de către una dintre părți, fără a se da posibilitatea acelei părți să schimbe
ceva la ele, să le influențeze. Conține clauze standard iar cealaltă parte e liberă să le accepte sau
nu. Dacă le acceptă, partea aderă la contract.

g) După criteriul modului de executare a prestațiilor la care sunt obligate părțile

-cu executare instantanee sau imediată (contract de vc)
-cu executare succesivă (contract de întreținere)
Contractele cu executare imediată, instantanee se mai numesc contracte UNO ICTU sunt acele
contracte în cadrul cărora obligațiile se execută printr-un singur act de executare.
Contractele de executare succesivă sau contracte cu executare PRO PATA TEMPORIS. Sunt
acele contracte din care se naște obligația ambelor părți sau a cel puțin uneia dintre ele de a
8
executa prestațiile într- o perioadă de timp. Prestațiile sunt ori continue ori eșalonate la anumite
intervale de timp.

Încheierea contractului
Elementele acordului de voință
-acordul de voință se realizează prin întâlnirea concordantă a două sau mai multe voințe
individuale.
-întâlnirea are loc (debutează) cu propunerea unei persoane denumită ofertă făcută unei alte
persoane de a încheia un contract și se realizeză prin acceptarea pură și simplă a ofertei de către
cealaltă parte.
-contractul se poate încheia fie spontan prin acceptarea ofertei, fie prin negociere care este o
acceptare complexă a ofertei.
Acordul de voință are ca și elemente:
1.oferta
2. acceptarea
Obligații specifice fazei anterioare realizării acordului de voință:
-obligația de bună credință (art 1183 alin 2 C.Civil)
-obligația de confidențialitate (art. 1184 C.Civil)
-obligația de informare precontractuală- nu este expres reglementată, recurge din obligația de bună
credință. Obiectul e dat de suma de informații considerate importante pt încheierea contractului
-alte obligații- pactul de preferință-e o varietate de contract preparatoriu prin care una dintre părți
o preferă ca partener contractual în condiții identice de contract cu alți parteneri)
- pactul de opțiune privind contractul – este contractul prin care o parte denunită
promitent își exprimă irevocabil consimțământul la încheierea unui contract cu cealaltă parte
denumită beneficiar pentru o durată de timp denumită termen de opțiune în cazul în care
beneficiarul se decide să încheie acest contract. Beneficiarul poate să accepte oferta de a contracta
și să ridice opțiunea fără vreo manifestare de voință a promitentului, fără să refuze opțiunea sau să
rămână în pasivitate până la expirarea termenului de opțiune.
- promisiunea unilaterală de a acontracta- contractul prin care o personă denumită
promitent se obligă față de cealaltă persoană, beneficiar ca intr-un anumit termen să încheie
contractul (contract promis) dacă acesta va dori =>în sarcina promitentului, obligația de a încheia
contractul promis și nerespectarea acestei obligații, situație în care cealaltă parte poate solicita în
instanță o hotărâre care ține cont de contract.
-promisiunea sinalagmatică de a contracta (antecontract)-împlică obligația asumată de
ambele părți de a încheia în viitor un contract.

Acordul de voință
Oferta, propunerea pe care o persoană o face unei alte persoane sau publicului în general de a
încheia un contract în anumite conduții

9
Condițiile ofertei:
1. Oferta trebuie să fie validă ( trebuie să îndeplinească toate condițiile de valabilitate ale
consimțământului: serios, liber exprimat și în cunoștință de cauză
2. Oferta trebuie să fie completă- propunerea de a contracta care conține suficiente elemente
pt formarea contractului și exprimă intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării
ei). Ca să fie completă trebuie să conțină informații despre natura și obiectul contractului.
3. Oferta trebuie să fie fermă- trebuie să exprime voința neîndoielnică a emitentului de a
încheia contractul

Forța juridică a ofertei:

1. Când oferta e făcută unei persoane prezente, oferta il obligă pe ofertant numai dacă a fost
acceptată imediat, integral și fără oferte.
2. Când oferta este făcută unei persoane absente și oferta se trimite prin telefon, fax, poștă etc.
Trebuie distinsă între:
a) Oferta cu termen când înăuntru termenului de acceptare nu e posibilă revocarea ofertei, iar
termenul de acceptare curge de la data ajungerii ofertei la acceptant.
b) Oferta fără termen- oferta trebuie menținută un termen implicit rezonabil pentru ca
destinatarul să aibă timp să o primească, să o analizeze și să expedieze răspunsul.

Retractarea și revocarea ofertei de a contracta

1. Retractarea sau retragerea ofertei poate avea loc oricând până la momentul ajungerii
ofertei la destinatar sau cel mai târziu concomitent cu ajungerea ofertei la destinatar.
Dacă retractarea ofertei se face în acest interval e împiedicată formarea contractului pt că
este desfințat orice efect al ofertei
2. Revocarea ofertei reprezintă actul juridic unilateral de revenire asupra ofertei ce
intervine după momentul ajungerii ofertei la destinatar.
a) La oferta cu termen declarația de revocare nu produce nici un efect dacă în termenul stabilit
destinatarul acceptă oferta fără rezerve.
b) La oferta fără termen, revocarea ofertei nu împiedică încheierea contractului decât dacă
ajunge la destinatar înainte ca ofertantul să primească acceptarea sau înainte de începerea
executării contractului.

Comunicarea ofertei
- oferta produce efecte juridice numai după comunicarea ei.Comunicarea se poate face prin orice
mijloc de comunicare.
Caducitatea ofertei (lipsirea de orice efect a ofertei)
-principiul este că oferta irevocabilă are valoarea unui act juridic unilateral ce produce efecte
juridice și o dată emisă produce efecte independent de voința emitentului
Caducitatea ofertei intervine în următoarele situații:

10
1. Acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit în ofertă sau în termenul rezonabil,
contractul nu poate fi încheiat și oferta rămâne fără efecte, caducă
2. Oferta mai devine caducă când destinatarul refuză oferta
3. În situații excepționale survenirea incapacității sau decesul ofertantului poate duce la
caducitatea ofertei, în cazul ofertei intuitu personae (acea caracteristică juridică care vizează
și e decisivă la încheierea unui act juridic și se referă la considerarea calităților speciale
persoanelor contractante

Natura juridică a ofertei (3 teorii)

Teoria 1. Teoria antecontractului potrivit căreia ofertantul e obligat să mențină oferta deoarece
aceasta are natură contractuală. În opinia autorilor care susțin că oferta face parte din contract,
între ofertant și destinatar s-a încheiat un antecontract => izvor de drepturi și obligații =>mă
obligă să și închei contractul

Teoria 2. Teoria răspunderii delictuale potrivit căreia retragerea intempestivă a ofertei ar fi o

faptă ilicită cauzatoare de prejudicii și ar atrage răspunderea contractuală.
-răspunderea contractual: - prejudiciu
- faptă ilicită
- raport de cauzalitate
- culpă
-răsundere civilă delictuală

Teoria 3. Teoria ofertei. Act juridic izvor de obligații prin care se susține că oferta cu termene
sau fără termine e un act juridic unilateral care generează o obligație unilaterală în care
debitorul e ofertantul (debitorul prestației de a nu revoca într-un anumit termen) iar destinatarul
e creditorul.

Acceptarea( art 1196-1200 C.Civil)

Def: constă în manifestarea voinței juridice a unei personae de a încheia un contract în
condițiile stabilite în ofertă

Condițiile acceptării:
1. Să îndeplinească condițiile de validitate
2. Acceptarea trebuie să fie pură și simplă, adică în concordanță cu oferta, destinatarul trebuie
să accepte integral oferta fără să-i aducă modificări.
3. Acceptarea trebuie să nu fie tardivă, adică trebuie făcută în interiorul termenului de
neacceptare la oferta cu termen sau a termenului rezonabil (fără termen), altfel oferta devine
caducă.

11
 Felurile acceptării:
1. Expresă, atunci când se caracterizează într-un act direct de adresare
2. Tacită, atunci când rezultă din anumite acțiuni sau atitudini (destinatarul începe să execute
contractul)

Momentul încheierii contractului este momentul realizării acordului de voință.

Importanța determinării momentului încheierii contractului:

- de la acest moment se produc efectele încheierii contractului
- acest moment îmi determină legea aplicabilă
- de la acest moment îmi curge termenul de prescripție extinctivă
- de la momentul încheierii contractului operează transferul dreptului de proprietate

Cum se determină momentul încheierii contractului

Situații:
1. Determinarea momentului între persoane prezente- coincide cu momentul declarării
acceptării ofertei integral și fără rezerve
2. Determinarea momentului între persoane absente- pentru încheierea contractului e necesar
ca acceptarea să ajungă la ofertantîn termenul de acceptare și atunci momentul încheierii
contractului e momentul în care acceptarea ajunge la ofertant chiar dacă el nu ia cunoștință
de acceptare din motive ce nu îi sunt imputabile.
3. Momentul încheierii contractului prin acceptare implicită- când destinatarul face un act
sau un fapt ce indică în mod neîndoielnic că acceptă o ofertă, contractul se consideră
încheiat la momentul săvârșirii faptului concludent.

Locul încheierii contractului

-determinarea locului încheierii contractului prezintă importanță practică în dreptul procedural
civil deoarece e un criteriu ce determină competența teritorială a instanței de judecată.
-locul încheierii contractului este locul unde s-a realizat acordul de voință. În cazul contractelor
încheiate între persoane prezente, în cazul încheierii contractelor între persoane absente, locul
încheierii contractului este localitatea în care ofertantul primește corespondența cu acceptarea
ofertei.

Determinarea conținutului contractului

-acordul de voință al părților se realizează când părțile convin asupra elementelor esențiale ale
contractului (se realizează acordul suficient ). Restul clauzelor asupra elementelor secundare ale
contractului sunt denumite clauze deschise( clauze de fuziune, clauze standard-de utilități)

12
 Efectele contractului
I Principiul forței obligatorii a contractului
II Principiul relativității efectelor contractului
III Principiul opozabilității față de terți a contractului

Reguli de interpretare ale contractului

Interpretarea contractului- operaține juridică de determinare și clasificare a conținutului, a
clauzelor sale în scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor născute din contract și în legătură cu
care există un litigiu între părțile contractante. Interpretarea juridică o face instanța de judecată.

Reguli de interpretare comune care se aplică la toate contractele

1. Reguli de stabilire a voinței reale a părților contractante
-regula principală (art. 1266 alin 1)- contractul se interpretează după voința concordantă a părților
și nu după sensul liber al termenilor folosiți la încheierea contractului respectiv
-voința concordantă este voința reală ce trebuie dovedită iar sarcina probei revine părții interesate
- clauzele contractului se interpretează unele prin altele dând fiecărei clauze înțelesul ce rezultă
din ansamblul întregului contract.
2. Reguli de interpretare a clauzelor îndoielnice
- când o clauză are două sau mai multe înțelesuri ea se va interpreta în sensul ce se potrivește cel
mai bine cu natura și obiectul contractului
- întotdeauna clauzele se interpretează în sensul care produce efecte juridice
- oricât de generali ar fi termenii contractului, acesta are ca obiect numai prestațiile la care părțile
s-au obligat
- atunci când în contract se dă un exemplu pt explicarea obligațiilor asumate, prestațiile la care se
obligă partea nu se restrâng nici ca număr nici ca întindere la exemplul dat.
- atunci când există îndoială, clauzele se interpretează în fovoarea debitorului conform regulii
DUBIO PROFITA- profită inculpatul
- interpretarea stipulațiilor înscrise în contractul de adeziune se face împotriva celui ce le-a
propus(în favoarea clientului)
3. Reguli de interpretare a clauzelor tacite care completează contractul
- atunci când părțile stabilesc prin clauze exprese doar elementele esențiale ale contractului,
contractul e incomplet și pentru completarea lui judecătorul e chemat să determine voința tacită a
părților.
- contractele obligă părțile contractante nu numai la ce este expres stipulat ci și la toate urmările
pe care edutate, obiectul sau legea le dă contractului după natura lor.
- clauzele obișnuite într-un contract se subânțeleg chiar dacă nu sunt stipulate expres în contract.

I Principiul forței obligatorii a contractului (Pacta sunt servanda) art.1270 alin 1 C.Civil
- se referă la faptul că, contractul e legea părților
-părțile sunt ținute să respecte întocmai contractul încheiat conform unor reguli:
13
1. părțile trebuie să execute întocmai una față de cealaltă obligațiile asumate prin contract
2. contractul nu poate fi revocat prin voința unilaterală, doar a uneia dintre părți (principiul
simetriei actelor juridice)
3. obligațiile contractului trebuie executate întotdeauna cu bună-credință.

Excepții de la regula simetriei contractelor

1. Revocarea contractului prin consimțământul mutual (acord de voință) produce efecte doar
pentru viitor
2. Revocarea unilaterală a contractului ( denunțarea unilaterală a contractului) este posibilă
numai în cazuril expres prevăzute de lege
3. Rezilierea forțată a contractului care este încetarea contractului pt viitor împotriva voinței
părților
4. Executarea contractului cu bună credință presupune existența a două obligații ce revin
părților:
 Obligația de loialitate- adică obligația de informare reciprocă pe toată durata contractului
 Obligația de cooperare- adică obigația de a facilita executatrea contractului ex:obligația
transportatorului de a alege o rută directă, nu una ocolitoare)

Limitarea forței obigatorii a contractului

1. Întervenția legiuitorului în contract
-ca regulă, legiuitorul nu intervine în contractele dintre părți valabil încheiate
Excepție: legiuitorul poate interveni în contractele părților pt considerente de interes public
însă numai cu caracter excepțional, prin norme imperative și de strictă interpretare.
2. Împreviziunea
- este o inovație adusă de noul CCivil, art. 1271
-este o excepție de la efectul obligatoriu al contractului și apare în situația în care
executarea contractului e afectată de schimbarea împrejurărilor de la data încheierii
contractului în sensul că executarea devine mai oneroasă pt debitor și îl îmbogățește pe
creditor datorită schimbărilor care pot fi de ordin economic,politic.
Ex:criza economică, schimbări legislative de plată a impozitelor, a cheltuielilor
vamale
-instanța de judecată la cererea reclamantului poate dispune rezvizuirea judiciară a
contractului impreviziunidacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului
b) această schimbare nu poate fi prevăzută
c) debitorul nu și-a asumat riscul schimbărilor împrejurărilor prin contract
d) debitorul să fi încercat înainte de formularea acțiunii să negocieze cu creditorul adaptarea
contractului la noile împrejurări.

14
 Efectele impreviziunii
-când constată că sunt îndeplinite cele 4 condiții, judecătorul poate dispune:
a) adaptarea contractului pentru a restabili un echilibru între drepturile și obligațiile părților
b) dispune încetarea contractului dacă nu e posibilă adoptarea lui

Efectele contractului față de terți

1. Principiul relativității și excepțiile la acest principiu
-între părțile contractante contractul are forță obligatorie, restul persoanelor-terții nu sunt
legați de contract, contractul nu naște drepturi și obligații în favoarea terților => contractul
este relativ față de terți, terții trebuie să respecte situația juridică generată de contract.

Excepție:
Promisiunea faptei altuia(promisiunea de porte-fort) art. 1283 C.Civil
def: este un contract sau o clauză dintr-un contract prin care o persoană (debitorul sau
promitentul) se obligă față de creditor să obțină consimțământul unei terțe persoane de a
încheia un contract cu creditorul
ex: la coproprietari, iși asumă că il conving și pe celalalt coproprietar să
încheie contractul de vc
Părțile-debitorul- promitent
-creditorul
Formele promisiunii
1.principală, atunci când se încheie un contract în care unica obligație este a debitorului de a-l
obliga pe terț să încheie contract cu creditorul
2accesorie, atunci când este asumată obligația de porte fort printr-o clauză contractuală a altui
contract ce vizează alt obiect
Condiții de valabilitate:
1. Promisiunea să îndeplinească condițiile generale de valabilitate a oricărui
contract(capacitate, consimțământ, obiect, clauză)
2. Promisiune trebuie să fie expresă sau cel puțin neîndoielnică
Efectele promisiunii de porte fort
-duce la nașterea în sarcina debitorului a două obligații:
a) obligația de a face, dea determina să încheie contractul
b)obligația de rezultat, de a fi încheiat contractul la care s-a obligat.

Excepție:
Stipulația pentru altul (art 1284-1288)
Def: e contractul sau o clauză dintr-un contract prin care o persoană denumită promitent se obligă
față de cealaltă parte denumită stipulant să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul unei terțe
persoane, străină de contract și denumită beneficiar

15
 ex:promitentul îi datorează o sumă de bani beneficiarului și înceie un contract
cu stipulantul ca să ii dea el, direct banii beneficiarului

Părțile - promitent(debitor)
-acord de voință
- stipulantul (creditorul)
Condiții de valabilitate:
1. Promisiunea să îndeplinească condițiile generale de valabilitate
2. Trebuie să prevadă o stipulație certă și neîndoielnică, adică terțul beneficiar să dobândească
un drept subiectiv, de sine stătător, în virtutea căruia îi pretinde promitentului să execute o
anumită prestație în favoarea sa.
3. Terțul beneficiar să fie o persoană determinată sau cel puțin determinabilă
4. Nu e ncesar consimțământului terțului beneficiar la încheierea stipulației însă pentru
executarea prestației de către promitent e necesar consimțământul beneficiarului
Efectele stipulației
* efectele în raporturile dintre stipulant și promitent
- promitentul este debitorul obligației și își asumă obligația de a da, de a face sau a nu face ceva,
astfel că el are la dispoziție toate mijloacele juridice conferite oricărui creditor
-poate să-l acționeze pe promitent în instanță pentru a-l obliga să execute obligația asumată
-poate să invoce excepția de neexecutare a contractului
-poate să ceară rezoluțiunea contractului dacă promitentul nu execută prestația
-poate să ceară daune pentru prejudiciul cauzat
* efectele stipulației între promitent și terți beneficiari
-în patrimoniul terțului se naște un drept patrimonial direct de la promitent fără a trece prin
patrimoniul stipulantului
consecințe :dacă terțul moare înainte de a se confirma dreptul, acest drept se transmite
moștenitorilor lui
:terțul e creditorul executării obligației stipulante iar promitentul debitorul, astfel
dacă promitentul nu execută obligația asumată, terțul poate să-l acționeze direct în instanță pentru
a-l obliga la executare
:terțul nu poate însă să ceară rezoluțiunea contractului în caz de neexecutare-
rezoluțiunea o pot cere doar părțile
contractante
:promitentul poate refuza executarea obligației în favoarea terțului invocând nulitatea
contractului, neîndeplinirea termenului respectiv
*efectele stipulației între stipulant și terți
-între cei doi se nasc obligații juridice contractuale născute din stipulație

16
 Excepție
Simulația (art 1289-1294)
def: este operațiunea juridică complexă care constă în încheierea și existența concomitentă între
aceleași părți contractante a două contracte:
1. Contractul aparent sau public prin care se crează o situație juridică aparentă, contrară
realității
2. Al doilea contract care este secret,nepublic,se mai numește contraînscris prin care se dă
naștere situației juridice reale între părțile contractante și care anihilează sau modifică
efectele produse de contractul aparent/public.
-scopul acestei operațiuni este de fraudare și se întâlnește mult la contractele de înstrăinare.

Condițiile simulației
1. Contraînscrisul (actul secret) să fie secret- să nu fie cunoscut de terți, decât de părțile
contractante
2. Contraînscrisul trebuie să fie încheiat înainte sau cel puțin concomitent cu încheierea
actului public
3. Trebuie să existe intenția comună a părților de a simula, adică să existe voința comună a
părților de a simula actul secret prin încheierea unui act public nereal

Formele simulației
Disimularea- procedeul prin care părțile disimulează complet realitatea, stabilind în actul secret
că actul public e fictiv, nu produce între părți efecte juridice.Întenția frauduloasă de a eluda
prevederile legale, de a vătăma interesele altor persoane este scopul disimulării Ex:vânzarea
fictivă.

Deghizarea-constă în faptul că părțile încheie un anumit contract care dă naștere adevăratelor

raporturi juridice dintre ele, contract pe care pentru a-l ține în secret în tot sau în parte îl
îmbracă în forma unui alt contract.
-deghizarea poate fi de două feluri:
1.totală, atunci când prin actul public se ascunde natura actului secret(contract de donație
deghizat în contract de vc sau în contract de întreținere)
2. parțială, atunci când părțile prin actul public ascund unele clauze sau efecte ale contractului
secret.(contractul de vc în care nu se dă prețul real)

Interpunerea de persoane
Def: procedeul prin care persoanle care încheie actul aparent publi, prevăd printr-o înțelegere
secretă faptul că una din ele nu are calitate de parte co-contractantă și stabilesc în actul secret
cine e adevăratul co-contractant.
17
 -părțile actului public urmăresc ca efectele actului public să se producă față de altă persoană
căreia îi păstrează anonimatul Ex:donația la care nu vreau să se afle donatorul
-este necesar ca acordul simulator să se realizeze atât între cele două părți, dar și de acordul
persoanei interpuse.

Efectele simulației
*efecte între părțile contractante
-dacă acordul secret e valabil încheiat, el produce efecte între părțile contractante dar și față de
succesorii lor universali sau cu titlu universal
*efectele simulației față de terți
-actul secret nu poate produce efecte împotriva terților străini de contract, deși între părți va
produce efecte. Actul secret totuși li se va opune terților doar situația juridică născută din actul
public.
-terții de bună-credință pot invoca împotriva părților existența actului secret care le vatămă
drepturile
Ex:creditorii vânzătorului au dreptul de a invoca actul secret prin care se invocă vânzarea
fctivă.
Sancțiunea simulației
-față de terți este impozabilă situația juridică creată prin actul secret.Înlăturarea simulației se
face prin acțiune în instanță care se numește acțiune în simulație.
-acțiunea în justiție prin care terții solicită înstanței să constate existența și conținutul actului
secret cu scopul de a înlătura actul public aparent sau a cere clauze ce anihilează actul
real.Proba acțiunii se face prin orice mijloace de probă.Dacă se admite acțiunea, se înlătură
actul piblic și devine oficial actul secret.

Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

Def: contract sinalagmatic= contract care presupune reciprocitatea și interdependența
drepturilor și obligațiilor.
Datorită reciprocității și interdependenței obligațiilor avem următoarele efecte specifice:
1. Excepția de neexecutare a contractului
2. Rezoluțiunea sau rezilierea contractului
3. Riscul contractului

1. Excepția de neexecutare a contractului

Def: este mijlocul de apărare al uneia dintre părțile contractului sinalagmatic în cazul în care i se
pretinde executarea obligației ce-i revine, fără ca partea cealaltă să-și execute propriile obligații.
-temeiul juridic al excepției de neexecutare îl reprezintă reciprocitatea și interdependența
obligațiilor care presupune în același timp și executarea lor simultană.

18
Condiții de invocare a excepției de neexecutare
a) Obligațiile reciproce și interdependente să-și aibă temeiul juridic în același contract
b) Să existe o neexecutare chiar parțială dar suficient de importantă, nu interesează cauza
neexecutării
c) Obligațiile reciproce trebuie să fie ambele exigibile(scadente)
d) Neexecutarea să nu se datoreze culpei celui care invocă excepția
e) Raportul contractual trebuie să presupună executarea obligațiilor simultan, adică părțile să se
înțeleagă ca executarea obligațiilor să se facă simultan (lipsa de simultaneitate poate proveni
din convenția părților, natura ogligației)

Invocarea excepției de neexecutare

- dacă sunt întrunite condițiile de mai sus, excepția de neexecutare se invocă între părțile
contractante de partea interesată în mod direct, fără intervența judecătorului
- nu e necesar ca debitorul să fi fost anterior pus în întârziere printr-o notificare sau somație
- nu e necesară nici îndeplinirea vreunei condiții de formă pentru invocarea neexecutării, e
suficient doar să fie spusă verbal celeilalte părți => că excepția de neexecutare are caracter
extrajudiciar, însă nu împiedică invocarea excepției în fața instanței de jucecată, poate fi invocată
doar ca mijloc de apărare a pârâtului la acțiunea reclamantului

Efectele excepției de neexecutare

-invocarea excepției suspendă executarea prestației celui care o invocă, adică contractul rămâne
provizoriu neexecutat însă el continuă să existe, adică părțile nu sunt liberate de executarea
obligațiilor asumate prin contract.

2. Rezoluțiunea și rezilierea
= se desfințează contractul
Def:Rezoluțiunea- este o sancțiune, o cauză de desfințare a unui contract sinalagmatic cu
executare dintr-o dată ce intervine la cererea uneia dintre părți atunci când cealaltă parte
contractantă nu-și execută culpabil obligațiile la care s-a îndatorat.
- presupune existența unui contract valabil încheiat și ține de executarea lui, apare în timpul
executării (conține efecte pt trecut și viitor)
 Nulitate- pt o cauză anterioară sau cel puțin concomitentă încheierii contractului

Def:Rezilierea- este tot o cauză de desfințare a contractelor sinalagmatice însă cu executarea

succesivă, în timp (nu conține efecte pt trecut, doar pentru viitor)
Felurile rezoluțiunii și rezilierii
a) Judiciară= este rezoluțiunea/rezilierea pronunțată de instanța de judecată
b) Convențională= este rezoluțiunea/rezilierea care intervine prin acordul părților, în situația în
care părțile au prevăzut posibilitatea rezoluțiunii/rezilierii prin contract
c) Legală= cea expres prevăzută de lege (art 1550 alin 2)
19
 a) Rezoluțiunea/rezilierea judiciară
- condițiile executării acțiunii în rezoluțiune/reziliere
 Una dintre părți să nu-și fi executat obligația însemnată sau să existe o neexecutare
însemnată a contractului. Rezoluțiunea contractului intervine doar atunci când
executarea privește o obligație considerată esențială la încheierea contractului ( ex:
bunul livrat cu defecțiuni improrii utilizării, nu defecțiuni ce pot fi remediate și el este
apt utilizării)
 Neexecutarea să se datoreze culpei pârâtului (daca nu e imputabilă pârâtului, acțiunea în
rezoluțiune nu e admisibilă ci vorbim de suportarea riscului contractului )
 Pârâtul, debitor al obligației de neexecutare să fi fost pus în întârziere printr-o somație
prin care să i se fi acordat un termen suplimentar pentru executarea obligației. Punerea
în întârziere se mai poate face nu numai prin somație prealabilă cererii de chemare în
judecată, ci chiar cererea de chemare în judecată poate constitui punerea în întârziere
(art. 1522)
=>dacă sunt îndeplinite cele trei condiții instanța poate dispune rezoluțiunea contractului =>
rezoluțiunea este facultativă, nu obligatorie.

b) Rezoluțiunea/rezilierea convențională (rezoluțiunea unilaterală art. 1552)

- desfințarea contractului în temeiul voinței părților în conformitate cu prevederile din contract
prin care se dispune desfințarea în caz de neexecutare.
Conf art 1552 alin 2 se realizează o declarație de rezoluțiune, care este o notificare scrisă ce
se notează în CF atunci când:
- când părțile au prevăzut în clauza contractuală posibilitatea rezoluțiunii contractului
- debitorul a fost pus în întârziere
- dibitorul nu a executat în termenul fixat prin punerea în întârziere

Pactele comisorii= prevederea contractuală prin care se stipulează posibilitatea

rezoluțiunii/rezilierii contractului. Pactele comisorii sunt de 4 feluri:
 Pact comisoriu de gradul 1- clauza contractului prin care se menționează : în caz de
neexecutare, contractul se desfințează, în realitate contractul nu poate fi reziliat fără
instanță => pactul nu are valoare deoarece se ajunge la rezoluțiune/reziliere judiciară.
 Pact comisoriu de gradul 2- clauza prin care se stipulează: în situația în care o parte nu-și
va executa obligațiile, cealaltă parte este în drept să considere contractul
desfințat.Desfințarea are loc prin declarația unilaterală a creditorului obligației neexecutate.
 Pact comisoriu de gradul 3- este clauza prin care se prevede că un contract se consideră
rezolvit de drept. În acest caz instanța nu pronunță rezoluțiunea ci doar o constată
intervenită între părți, cu condiția ca debitorul să fi fost pus anterior în întârziere

20
  Pact comisoriu de gradul 4- clauza prin care se prevede că un contract se consideră
desfințat de drept fără să fi fost anterior în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă
( este recomandată, fiind mai avantajoasă)

Efectele rezoluțiunii
- primul efect desfințează retroactiv contractul și înlătură efectele ce nu s-au produs
- conduce la repunerea părților la situația anterioară încheierii contractului, se restituie prestațiile
deja executate
- se pot acorda daune interese sau despăgubiri pentru acoperirea altor prejudicii cauzate de
neexecutare
Efectele rezilierii
-la contractele cu executare succesivă la care prestațiile sunt inversibile, desfințarera contractelor
are loc numai pentru viitor.

3.Riscurile contractului
Def: prin riscurile contractului se înțelege stabilirea părții contractuale care va suporta
consecințele neexecutării contractului sinalagmatic ca urmare a unei posibilități fortuite.
-regula suportării riscului este că se va identifica riscul contractului la debitorul obligației
imposibil de executat, adică el nu va putea pretinde celeilalte părți să-și execute obligația
corelativă dar nici cealaltă parte nu poate să pretindă despăgubiri pentru neexecutare de la
debitorul obligației imposibil de executat.
-riscul pieirii fortuite e suportat de debitorul obligației de predare în cazul contractelor translative
de proprietate, chiar dacă transferul dreptului de proprietate s-a făcut la momentul încheierii
contractului.
-creditorul pus în întârziere însă preia riscul pieirii fortuite a bunului, el nu se poate libera decât
dacă face dovada că bunul ar fi pierit și dacă obligația de predare se execută la timp.

Actul juridic unilateral

Actul juridic unilateral, ca izvor de obligații, constă în simpla și unica voință de a angaja
din punct de vedere juridic voința manifestată manifestată de o persoană și care dă naștere unei
obligații a acestei persoane fără a fi necesară acceptarea din partea creditorului.
În literatura juridică sunt prezentate ca fiind acte juridice unilaterale ce dau naștere la
rapoarte juridice obligaționale următoarele:
 Promisiunea publică de recompensă- oferta de a contracta contractul în folosul altuia
* izvoarele de obligații: -contractul
-actul unilateral
-faptul juridic( licit, ilicit)
Faptul juridic licit
-faptele juridice licite ca izvoare de obligații sunt:
1.Gestiunea de afaceri
21
 2. Plata nedatorată
3. Imbogățirea fără just temei
Def: faptele juridice licite sunt acțiuni omenești fără intenția de a da naștere unor obligații dar care
totuși produc asemenea efecte prin puterea legii fără ca prin aceste acțiuni să se încalce normele
de drept în vigoare.

1. Gestiunea de afaceri- gestiunea intereselor altor persoane – reglementată de art.1330-1340

Def: este faptul juridic licit care constă în aceea că o persoană numită gerant, fără a fi primit o
împuternicire, încheie din proprie inițiativă acte juridice sau săvârșește acte materiale, fapte
materiale, acțiuni necesare sau utile în favoarea sau în interesul altei persoane numite gerat.

Condițiile gestiunii de afaceri:

Să existe o gerare a intereselor altuia și poate consta în:
-acte juridice (plata unei datorii, actul pentru efectuarea unei reparații, încheierea unui contract de
asigurare, înscriere în CF a unei ipoteci) acte care nu pot depăși însă sfera actelor de conservare și
administrare.
Prin excepție se pot încheia acte de dispoziție însă numai dacă ele sunt asimilate actelor de
administrare (descărcare de mărfuri,stingerea unui incendiu, repararea unei conducte, salvarea
unui animal)
-actele gerantului să fie utile geratului.Aceste acte trebuie să aibă caracter patrimonial și să
fie evitată prin aceste acte pierderea unei valori patrimoniale ori să se sporească valoarea unui
bun.
-actele de gestiune să fie săvârșite din inițiativa gerantului în absența unui mandat și fără
știrea geratului. Dacă există opoziție din partea geratului, continuarea intervenției gerantului în
afacerile patrimoniale ale geratului se transformă în imixtiune ilegală (din fapt licit în fapt ilicit).
-actele și faptele să fie făcute cu intenția de a gera intereselor altuia. Nu e necesar ca faptele
să fie făcute în mod exclusiv în favoarea altuia, a geratului.
-gerantul să aibă capacitatea de a contracta.

Efectele gestiunii de afaceri. Raporturile dintre gerant și gerat.

Obligațiile gerantului:
-de înștiințare-gerantul are obligația de a inștiința de îndată geratul despre gestiunea începută.
-de perseverență- gerantul are obligația de a continua gestiunea începută până când geratul va fi în
măsură să se ocupe personal de interesele sale
-de a se îngriji de afacerile geratului cu diligența unui bun proprietar- art 1334
-de a da socoteală gerstului și de a-i remite toate bunurile obținute cu ocazia gestiunii- art 1335

Obligațiile geratului:
-de a plăti cheltuielile necesare și utile pe care gerantul le-a făcut cu gestiunea de afaceri- art. 1337
22
 *cheluielile necesare se restituie gerantului integral
*cheltuielile utile trebuie rambursate doar în limita sporului de valoare
*cheltuielile voluptuării nu sunt supuse rambursării, de regulă. Prin excepție în cazul în care
prin cheltuiala voluptorie s-a a dus geratului un avantaj economic, o imbogățire, ele pot fi
solicitate a fi restituite de către gerant însă nu pe temeiul juridic al gestiunii de afaceri,
invocând art 1330-1340 ci în temeiul îmbogățirii fără just temei art. 1345-1348.
-obligația de a-l despăgubi pe gerant pt prejudiciul pe care acesta fără culpa sa s-a suferit din
cauza gestiunii.

Efectele gestiunii în rapotul cu terții

-dacă gerantul a incunoștințat terțul că acționează în contul geratului și gestiunea a fost ratificată
sau e utilă gerantul nu are nicio ogligație față de terț, toate obligațiile contractate de gerant le
execută geratul.
-daca s-a angajat personal gerantul atunci el e ținut personal de toate obligațiile contractate față de
terț.
-însă terții au posibilitatea de a regresa impotriva geratului pentru executarea obligațiilor când
gerantul nu le îndeplinește, însă numai atunci când gestiunea e utilă sau a fost ratificată.

2. Plata nedatorată – art 1341-1344

Def: este un fapt juridic licit și voluntar care constă în executarea de către o persoană numită
solvens din eroare a unei prestații la care nu era obligată și fără intenția de a plăti o datorie pentru
altul.

Părțile plății nedatorate

-solvens- cel care plătește (creditorul)

-accipiens- cel care primește plata nedatorată (debitorul)

Condițiile plății nedatorate:

1. Să existe o plată, adică remitere a unei sume de bani sau a unui bun, remitere cu intenția de
a stinge o datorie
2. Datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe în momentul în care se face
plata.nu interesează dacă datoria nu a existat niciodată sau fusese deja stinsă prin altă plată
sau alt mod de stingere
3. Plata să fie făcută din eroare (falsa reprezentare a realității)

Condiția erorii nu este cerută în următoarele cazuri:

a) Plata unei obligații sub condiție suspensivă- dacă acea obligație nu s-a realizat (ex: iți vând
apartamentul dacă mă mut la București)
b) În cazul plății unei datorii care ulterior a fost desfințată-rezolvită
23
 c) Plata făcută în executarea unei obligații nule
d) Plata unei datorii făcute a doua oară

Efectele plății nedatorate

-în cazul bunurilor fungibile(care se consumă) restituirea sumelor de bani sau a bunurilor de gen,
accipiensul de rea credință va plăti pe lângă cantitatea primită și dobânzi calculate din ziua plății
și până când le restituie, ori daune interese despăgubirii pentru lipsa de folosință a bunurilor
fungibile.
-în cazul bunurilor certe( imobile, care nu se consumă) accipiensul are obligația de restituire în
natură. Dacă până la restituire accipiens a înstrăinat bunul, a pieit sau s-a degradat.
-accipiensul de bună credință, dacă a înstrăinat bunul cu titlu oneros, restituie prețul primit. Dacă
bunul a pieit sau s-a deteriorat în caz de forță majoră, el este liberat de datorii.
-accipiensul de rea credință dacă a înstrăinat bunul restituie valoarea bunului la momentul
introducerii acțiunii, cu excepția cazului în care face dovada că bunul ar fi pieit și dacă se află la
solvens + va restitui fructele culese și va plăti valoarea acelor neculese.
accipiens de bună credință= nu știa că trebuie să primească bani
Obligațiile lui solvens
-de a-i plăti lui accipiens indiferent daca a fost de rea sau bună credință valoarea cheltuielilor
necesare și utile făcute cu bunul respectiv
*art 1342 instituie-când solvens(creditorul de bună credință) desfințează titlul creanței sale
el nu trebuie să restituie plata făcută. Solvens are în acest caz acține împotriva adevăratului debitor

3.Îmbogățirea fără justă cauză- art 1345-1348

Def: faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea
corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă

Părțile îmbogățirii fără justă cauză

-creditorul, cel al cărui patrimoniu s-a diminuat
-debitorul cel al cărui patrimoniu s-a mărit și are obligația de a restitui valoarea cu care s-a
îmbogățit
Condițiile îmbogățirii fără just temei
Condițiile materiale
a) Să existe o îmbogățire a pârâtului (ex: dobândirea unui bun, înfrumusețarea unui bun,
folosirea unui bun, prestarea unor servicii)
b) Să existe o înstrăinare a reclamantului, adică o dobândire a patrimoniului lui prin ieșirea
unei valori patrimoniale, prestarea unei activități pt care nu afost plătit, efectuarea unor
cheltuieli în favoarea îmbogățitului.
c) Mărirea patrimoniului pârâtului și diminuarea patrimoniului reclamantului să aibă o cauză
unică.

24
Condiții juridice
a) Îmbogățirea și însărăcirea corespunzătoare să fie lipsită de o cauză justă, adică să nu am un
temei juridic, un contract.
b) Îmbogățitul să fie de bună-credință
c) Reclamantul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său
de creanță împotriva pârâtului ( caracter subsidiar- art. 1348)
-caracter subsidiar- adică această acțiune pote fi folosită numai atunci când se reține că
există o mărire a patrimoniului pârâtului fără a exista un temei juridic și că trebuie să se
producă costituirea prestației, dar nu există un alt mod juridic.
Efectele îmbogățirii fără justă cauză:
- imbogățitul (debitor) are obligația de a restitui fie în natură fie echivalent cu o nuanță:
* imbogățitul restituie numai valoarea imbogățirii sale, el nu va restitui fructele sau
dobânzile legale. Momentul la care se determină valoarea imbogățirii este cel al chemării în
judecată.

RĂSPUNDEREA CIVILĂ

Răspunderea civilă contractuală-dreptul special

Def: răspunderea civilă contractuală este obligația debitorului de a repara pecuniar prejudiciul
cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau executarea cu
întârziere a obligațiilor printr-un contract valabil ăncheiat.
Condițiile răspunderii civile contractuale
-existența unui prejudiciu(consecința dăunătoare patrimonială sau nepatrimonială, efect al
încălcării de către debitor a dreptului de creanță a creditorului).
-fapta ilicită a debitorului constă în neexecutarea obligațiilor contractuale, executarea
necorespunzătoare, executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale
-raportul de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului și prejudiciul suferit de creditor. Existența
raportului de cauzalitate este prezumată de lege. Forța majoră și cazul fortuit exclud total sau
parțial existența raportului de cauzalitate
-culpa sau vinovăția debitorului trebuie dovedită în neexecutarea, executarea cu întârziere,
executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.

Daune interese
Def: daunele interese sunt despăgubiri în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească
creditorului pentru repararea prejudiciului cauzat de fapta sa ilicită în executarea unui contract.
Clasificare:
I.
Daune interese compensatorii
Daune interese moratorii
25
 Daune interese compensatorii
Def: despăgubiri care se plătesc creditorului pentru repararea prejudiciului cauzat prin
neexecutarea totală sau parțială sau prin executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.
1. Neexecutarea - totală
- parțială -daune interese compensatorii

2. Executarea necorespunzătoare
3. Executarea cu întârziere- daune interese moratorii

Daune interese moratorii ( penalități de întârziere/dobândă)

Def: despăgubiri ce se plătesc creditorului pentru repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea
executării obligațiilor contractuale.

Daunele interese compensatorii- înlocuiesc executarea în natură a obligațiilor contractuale și nu

se cumulează cu executarea în natură.
Daunele interese moratorii-se cumulează cu executarea în natură sau cu daune interese
compensatorii

II.
Dauna efectivă și beneficiul nerealizat
Dauna efectivă(dammunu emergens) –este echivalentul pierderii efectiv suferite și sunt ca daunele
interese compensatorii
Beneficiul nerealizat (lucrum cessans)- reprezintă eventualul profit pe care l-ar fi realizat și pe
care nu-l mai poate realiza din cauza faptei ilicite a debitorului

Evaluarea daunelor interese

Modalități de evaluare.
1. Evaluarea judiciară= se face de instanță prin hotărâre judecătorească
Principiul evaluării judiciare este de a se repara întregul prejudiciu cauzat creditorului astfel încât
acesta să fie repus în situația în care s-ar afla dacă debitorul ar fi executat întcmai contractul.
Evaluarea judiciară se realizează prin stabilirea daunei efectiv suferite dar și a beneficiului
nerealizat
Evaluarea se realizează la momentul pronunțării hotărârii
2. Evaluarea legală= se realizează pentru obligațiile ce au ca obiect prestația de a da o sumă
de bani.

Reguli speciale de evaluare

 Cuantumul daunelor moratorii e cel stabilit de părți iar în cazul în care părțile nu au stabilit,
este cel stabilit de lege( dobînda legală)
26
  Creditorul nu trebuie să facă dovada existenței sau întinderii prejudiciului cauzat prin
neexecutarea contractului
 Daunele interes moratorii sunt datorate din ziua scadenței obligației de plată

3. Evaluarea convențională
=stabilirea despăgubirilor prin acordul de voiță al creditorului și debitorului intervenit înainte de
producerea prejudiciului se mai numește clauză penală-art 1538-1543. Și arvuna (avans) este tot o
evaluare convențională.
Clauza penală=convenția prin care părțile evaluează anticipat daunele interese contractuale;
ea trebuie neaparat să privească o obligație monetară.
Art 1538 alin 2 prevede dreptul creditorului de a opta în cazul neexecutării obligațiilor
contractuale între:
a)executarea silită în natură a obligațiilor contractuale
b)rezoluțiunea contratului și executarea clauzei penale

Răspunderea civilă delictuală-RCD, art. 1349

Def: acea răspundere pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite extracontractuale.
Regulile răspunderii civil delictuale sunt aplicabile în toate situațiile în care unei persoane i
s-a cauzat un prejudiciu printr-o faptă ilicită extracontractual.
Răsunderea civil delictuală reprezintă dreptul comun în materia răspândirii civile astfel ori
de căte ori nu sunt întrunite condițiile speciale ale răspunderii contractuale se vor aplica principiile
și regulile răspunderii civil delictuale.

Felurile RCD
1. Pentru fapta proprie (art.1357-1371)
2. Pentru fapta altuia (art. 1372-1374)
-pentru fapta copilului
-pentru fapta presupusului
3. Pentru prejudiciul cauzat de animale/lucruri (art.1375-1380)

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

-prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este
obligat să il repare.
Condiții:
- existența unui prejudiciu
-să existe o faptă ilicită
-existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu
-existența vinovăției autorului faptei.

27
 Prejudiciul – este rezultatul sau rezultatele dăunătoare de natură patrimonială sau
nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale unor persoane
Clasificarea prejudiciului:
-prejudiciul patrimonial și nepatrimonial
Prejudiciul patrimonial (material)- este prejudiciul cu conținut economic ce poate fi evaluat
pecuniar (în bani) ex:distrugerea unui bun, sustragerea bunului
Prejudiciul nepatrimonial (moral)- se cer daune morale = consecința dăunătoare nu poate fi
evaluată în bani și rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale fără conținut economic.
Ex:moartea, atingeri aduse onoarei, demității, prestigiului, suferințe fizice. Daunele morale sunt
evaluate de instanță de la caz la caz și sunt stabilite în funcție de circumstanțele concrete și
probele cauzei.

Prejudiciul cauzat direct persoanei umane (corporale, personale) și prejudiciul cauzat direct
bunurilor sale.
Prejudicii previzibile și imprevizibile
*prejudicii previzibile- au putut fi prevăzute de autorul faptei ilicite
* prejudicii imprevizibile- nu au putut fi prevăzute de autorul faptei ilicite
Prejudicii instantanee și cele succesive
*prejudicii instantanee- care se produc dintr-o dată
*prejudicii succesive- care se produc continuu, intr-o perioadă de timp îndelungată.

Condițiile prejudiciului
-prejudiciul să fie cert adică să aibă o existență sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluată în
prezent.Sunt certe toate prejudiciile actuale dar sunt certe și prejudiciile viitoare și sigure.
*prejudiciul actual=care s-a produs în totalitate până la data la care se cere repararea lui.
*prejudiciul viitor și sigur = care deși nu s-a produs este sigur că se va produce putând fi
evaluat în prezent pe baza unor elemente îndestulătoare
*prejudiciul viitor și nesigur(eventual) = a cărei producere e nesigură, astfel de prejudicii nu
sunt certe, vor putea fi reparate ulterior numai atunci când se vor produce sau e sigur că se vor
produce.
- prejudiciul să fie determinat, adică să poată fi evaluat în bani
- prejudiciul să fie direct, să fie determinat de fapta ilicită
- prejudiciul să fie nereparat, atunci când e reparat răspunderea civilă încetează.

Repararea prejudiciului
Criterii și reguli:
-prejudiciul trebuie reparat integral- art 1385, adică trebuie stabilită pierderea efectiv suferită(
dauna efectivă) + beneficiul nerealizat; se va repara atât prejudiciul previzibil cât și cel
imprevizibil

28
-prejudiciul trebuie reparat, ca regulă, în natură și numai acolo unde nu se poate stabili
echivalentul valorii
-doar prin excepție prejudiciul se repară prin echivalent; există dăuă modalități:
* se acordă o sumă globală
* se stabilesc sume periodice prestate succesiv cu caracter temporar sau viagere
-repararea prejudiciilor pe cale convențională (dacă părțile se înțeleg întinderea despăgubirilor și
metoda de achitare, instanța se ține de înțelegerea lor).
-răspunderea solidară pt prejudiciul cauzat e antrenată atunci când prejudiciul a fost cauzat de mai
multi autori; ei răspund solidar pentru repararea prejudiciului, adică victima poate solicita oricărui
autor repararea integrală a pagubei, urmând ca acesta să se întoarcă împotriva celorlalți autori care
vor răspunde fiecare proporțional cu gravitatea faptei sale.
*dacă nu se poate stabili cu exactitate gravitatea fiecărui autor, autorii vor contribui în părți
egale la recuperarea prejudiciului.
-repararea prejudiciilor morale= doctrina și practica judiciară admit posibilitatea recuperării
bănești a prejudiciilor morale.Sumele stabilite ca daune morale sunt doar despăgubiri, ele nu pot fi
evaluate în bani și au destinația de a atenua suferințele psihice/fizice ale victimei spunem că au
efect compensatoriu.

Fapta ilicită
Def: este acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau
interesele legitime ale unei persoane

Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei:

-legitima apărare: situația în care cel ce săvârșește fapta o face pentru a înlătura un atac îndreptat
împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau
dpepturile celui atacat sau interesul obștesc. Cel care a săvârșit o faptă ilicită fiind în legitimă
apărare nu datorează despăgubiri pt prejudiciul cauzat agresorului.
-starea de necesitate:situația în care o persoană săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol
imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea, sănătatea sau un bun

Ilicitul civil
=o fapă e ilicită atunci când e contrară legii sau regulilor de conviețuire socială și are ca efect
încălcarea drepturilor subiective sau interesele lui ori ale altei persoane.
Faptele ilicite pot fi acțiuni sau inacțiuni:
*acțiuni: distrugere, deteriorare, sustragere
*inacțiuni: omisiunea de a pune semnalizatoare care să atenționeze lumea de existența unei
gropi

29
 Abuzul de drept
=exercitarea drepturilor prin deturnarea de la scopul în considerarea căruia au fost recunoscute de
lege prin depășirea limitelor juridice ori cu rea credință; o astfel de conduită este una ilicită și
spunem că este un abuz de drept.
Dacă printr- o astfel de conduită se cauzează altuia un prejudiciu, autorul e obligat să repare
prejudiciul în temeiul răspunderii civile delictuale.

Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul

-a treia condiție ca să existe răspundere civilă delictuală, astfel prejudiciul trebuie să fie consecința
faptei ilicite.
Dreptul de reparație e recunoscut numai pentru daunele care sunt neîndoielnic consecința directă a
faptei ilicite.
Raportul de cauzalitate lipsește atunci cînd prejudiciul se datorează în exclusivitate forței majore,
uneori a cazului fortuit, faptei terțului sau faptei victimei.

Stabilirea raportului de cauzalitate

-ca regulă stabilirea raportului de cauzalitate e o problemă ușoară în cele mai multe cazuri
-de exemplu fapta ilicită de distrugere determină deteriorarea bunului, sunt cazuri în care stabilirea
raportului de cauzalitate devine o problemă complicată; sunt situații în care prejudiciul a fost
produs intr-un complex de împrejurări , unele cu rol de cauză, altele cu rol de condiție.

Criterii/ sisteme pentru stabilirea raportului de cauzalitate

1. Sistemul echivalenței condițiilor(sistemul condiției sinequavon) atunci când nu se poate
stabili fapta cauzatoare a prejudiciului, toate faptele în absența cărora prejudiciul nu s-ar fi
produs au ceeași valoare cauzată. Astfel fiecare condiție ce prevede producerea
prejudiciului constituie singură cauza prejudiciului.Această teorie a fost criticată pt că
lărgește în mod excesiv câmpul cauzal.
2. Sistemul cauzei proxime- potrivit căruia se consideră drept cauză a prejudiciului numai
fenomenul sau fapta imediat anterioară producerii prejudiciului, apreciindu-se că în lipsa ei
celelalte imprejurări chiar dacă ar fi existat, prejudiciul nu s-ar fi produs.Această teorie a
fost și ea aspru criticată pentru că restrânge câmpul cauzal.
3. Sistemul cauzei adecvate- potrivit căruia dintre condițiile sinequavon sunt considerate
cauze numai acele fapte anterioare care în mod obișnuit, conform experienței umane produc
asemenea prejudicii, fiind astfel previzibile.Se înlătură prin acest criteriu din câmpul cauzal
faptele care numai accidental au cauzat producerea prejudiciului
4. Sistemul unității indivizibile dintre cauză și condiții- în stabilirea raportului de cauzalitate
trebuie avut în vedere faptul că fenomenul cauză nu acționează singur și izolat, ci sunt
anumite condiții externe care ele singure fără a produce efectul păgubitor au rolul de a
favoriza producerea acestui efect. Aceste condiții exterioare favorizatoare alcătuiesc
împreună cu fapta cauzală o unitate indivizibilă și astfel și ele dobândesc caracter cauzal.
30
Practica judiciară: se stabilește cauza ținîndu-se seama de toate condițiile favorizatoare => că
s-a adoptat sistemul unității indivizibile, al patrulea sistem.

Vinovăția- (a patra condiție a răspunderii civile contractual)

Def:constă în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat autorul faptei ilicite
cauzatoare de prejudicii. Acesta va răspunde și pentru cea mai ușoară culpă.

Formele vinovăției:- intenția

- culpa
Intenția
-când prevede rezultatul și fie îl urmărește (intenție directă), și fie nu îl urmărește dar accept
producerea lui (intenția indirectă)
Culpa
-sub forma imprudenței, autorul prevede rezultatul faptei, dar nu acceptă producerea lui,
socotind că nu se va produce.
Culpa sub forma neglijenței: nu prevede rezultatul faptei, deși trebuia și putea să il prevadă.

Gradele culpei:
-culpa lată (culpa gravă): ex:sparg geamul cu piatra
*în civil o definim ca fiind acea culpă de care nu s-ar face vinovat nici omul cel mai mărginit
-culpa levis (culpa ușoară)= imprudența sau neglijența pe care nu ar fi săvârșit-o un bun părinte
de familie, adică un om cu diligență normală/medie. Ex: la contractele de închiriere dacă nu
repari țeava îți dai seama că vei cauza un prejudiciu)
-culpa levissimă- (culpa foarte ușoară)- acea care ar fi putut fi evitată numai de către un
excelent părinte de familie, adică de un om cu diligența cea mai înaltă. Ex: în domeniile de
specialitate

Capacitatea delictuală:
-nu se confundă cu capacitatea de folosință ( aptitudinea de a avea drepturi și obligații)
de exercițiu (aptitudinea de a-și exercita singur dr și ob)
Răspunderea civilă delictuală poate fi angajată numai dacă persoana responsabilă are
discernământ(capacitate delictuală) astfel:
-minorul sub 14 ani nu răspunde delictual
-minorul peste 14 ani răspunde doar dacă se face dovada că a cauzat prejudiciul cu
discernământ.
-presoanele care la momentul faptei erau într-o stare de tulburare a minții sau cu o boală
care îi afectează gândirea, nu au discernământ- nu răspund.

31
Răspunderea civilă delictuală a părinților cauzate de copiii lor minori- art 1372
-cel care e obligat la supraveghere din dispozițiile legii- tata, mama, tutorele, este exonerat de
răspundere numai dacă dovedește că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă, în rest pentru
orice altă faptă răspund.
-răspunderea părinților este solidară
-răspund pentru faptele copiilor:
*părinții firești
*părinții adoptivi
*tutorele
-fundamentul acestei răspunderi pornește de la prezumția legală relativă de culpă a părinților,
adică părinții se fac vinovați de neîndeplinirea sau îndeplinirea corespunzătoare a obligației de
supraveghere, dar se fac vinovați și de lipsa de educație sau educație necorespunzătoare dată
copiilor minori.
Condiții speciale ale răspunderii părinților:
-ei răspund când sunt îndeplinite trei din patru condiții generale ale răspunderii faptei
delictuale (prejudiciu, fapta ilicită, raport de cauzalitate)
-să fie îndeplinte următoarele condiții speciale:
*copilul să fie minor sau autorul faptei să fie o persoană pusă sub interdicție
*fapta ilicită să fie comisă sub imperiul obligației de supraveghere în sarcina persoanei
răspunzătoare
Efectele răspunderii:
-dacă se îndeplinesc condițiile generale + speciale părinții au obligația să repare integral fapta
pricinuită de copilul lor
-ei răspund solidar
-nu trebuie chemat în judecată și minorul, doar părinții; minorul poate fi chemat în judecată
doar dacă avea 14 ani când a săvârșit fapta și dacă avea discernământ

Înlăturarea răspunderii părinților- art 1372

-părinții trebuie să dovedească că nu au putut împiedica fapta prejudiciabilă; o pot dovedi când
fac dovada unui caz fortuit, unei forțe majore, faptei unui terț care l-au împiedicat să
supravegheze minorul sau când fac dovada că și-au îndeplinit cel mai bine obligația de
supraveghere a copilului.

Răspunderea comitenților (angajator) pentru faptele prepușilor (angajat)

-art 1373 este răspunderea comitentului care e obligat să repare prejudiciul cauzat de fapta
ilicită a prepusului, fapta săvârșită să aibă legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcției
încredințată prepusului.

32
Fudamentul răspunderii
-pleacă de la prezumția de culpă a comitenților; comitentul este cel care în virtutea unui
contract sau în virtutea legii exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care
îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său sau a altuia.
-fapta pentru care comitentul e prezumat a fi în culpă constă în neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare obligației de supraveghere a prepusului.

Condițiile răspunderii comitenților pentru faptele prepușilor.

-să fie îndeplinite toate cele patru condiții generale ale răspunderii faptei delictuale pentru fapta
proprie în persoana prepusului (prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate, vinovăție)
-să fie îndeplinite condițiile speciale:
*să existe raport de prepușenie= raport de subordonare între prepus și comitent; raportul
are trei elemente constitutive:
1. acordul de voință realizat expres sau tacit între comitent și prepus
2. îndeplinirea unor funcții sau activități de către prepus pentru comitent
3. acceptarea de către prepus a poziției sale de subordonare , recunoscând autoritatea
comitentului.
-raportul de prepușenie trebuie să existe la momentul săvârșirii faptei ilicite; raportul de
prepușenie are ca izvor principal contractul de muncă.
*prepusul să săvârșească fapta în cadrul funcțiilor încredințate de comitent, adică la
momentul săvârșirii faptei prepusul să acționeze în interesul comitentului, în limitele funcției
încredințate și cu respectarea instrucțiunilor și ordinelor date de comitent

Efectele răspunderii comitentului:

-atunci când sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale + speciale
-obligația comitentului de a repara prejudiciul cauzat victimei de către prepus;victima are
posibilitatea de a alege între trei situații:
*poate să solicite repararea prejudiciului numai de la prepus- ar.1357
*poate să solicite repararea prejudiciului numai de la comitent-art.1373
*poate să solicite repararea prejudiciului de la amândoi (răspundere solidară)
-dreptul comitentului de regres împotriva prepusului; când comitentul a reparat victimei
prejudiciul are dreptul de regres împotriva prepusului care este autorul faptei săvârșite.

Răspunderea pentru ruina edificiului

-proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat de ruina edificiului ori de
desprinderea unor părți din el, dacă prejudiciul este urmarea lipsei de întreținere sau a unui
viciu de construcție.
-edificiul= orice construcție realizată de om prin asamblarea unor materiale la sol sau în altă
parte care devin în mod durabil un imobil
-nu e edificiu= gardul mobil, arborele,
33
-răspunde în cazul prejudiciului doar proprietarul edificiului.
Condiții:
-să am un prejudiciu cauzat de ruină (dărâmare, rupere, cădere)
-existența raportului de cauzalitate între ruină și prejudiciu
-dacă ruina se datorează culpei altei persoane, proprietarul are drept de regres după plata
despăgubirilor către victimă.

Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri.

Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri –
-oricine e obligat să repare independent de orice culpă prejudiciul cauzat de lucru aflat în paza
sa.
-condiție specială:- lucru/animalul care a cauzat paguba să se fi aflat în momentul cauzării
prejudiciului în paza unei persoane, nu interesează natura lucrului care a cauzat prejudiciul
-răspunderea nu intervine în situația în care lucrul a fost un simplu instrument al omului în
cauzarea prejudiciului
-în cauzarea prejudiciului, în cazul în care lucrul este doar un instrument în mâna omului, între
lucru și prejudiciu nu există raport de cauzalitate, ci raportul îl avem între fapta ilicită a omului
și prejusdiciul cauzat, motiv pentru care este atrasă răspunderea civilă delictuală pentru faptă
proprie.
-răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri e atrasă în următoarele situații:
-lucrul a cauzat prejudiciul când din anumite motive independent de voința omului a scăpat
de sub controlul omului.
-când o persoană a cauzat un prejudiciu altei persoane printr-o folosire inadecvată a lucrului
și nu putem vorbi de culpa omului.
-când la baza pejudiciului cauzat de lucru se află un caz fortuit.

Noțiunea de pază a lucrului

-prin paza lucrului se înțelege paza juridică, adică pentru prejudiciile cauzate de lucruri este
răspunzătoare persoana care în momentul producerii prejudiciului avea paza juridică a lucrului.
-def: paza juridică este puterea de direcție control și supraveghere pe care o persoană o poate
exercita în mod independent asupra unui lucru/animal.
-posibilitatea păzitorului juridic de a supraveghea, controla și direcționa lucrul sau animalul
poate fi exercitată direct și personal sau prin intermediul altor persoane care sunt supuse
ordinelor și instrucțiunilor sale; aceste persoane supuse ordinelor păzitorului juridic exercită
paza materială a lucrului/animalului care are puterea de direcție control și supraveghere
exercitată de o persoană asupra unui lucru sau animal însă nu în mod independent ci sub
autoritatea păzitorului juridic.
-păzitorul material nu răspunde niciodată pentru prejudiciul cauzat de lucru/animal, el poate
răspunde doar față de păzitorul juridic în temeiul răspunderii civile delictuale pentu fapta
proprie.
34
 - păzitorul juridic este întotdeauna răspunzător pentru prejudiciul cauzat de lucrul/animalul său
indiferent dacă are contact direct, nemijlocit cu lucrul/animalul sau nu.
Sfera persoanelor care au calitatea de păzitor juridic:
a) Proprietarul lucrului/animalului- în favoarea lui operează o prezumție simplă de păzitor
juridic al lucrului; proprietarul poate înlătura această prejumție făcând dovada că lucrul în
momentul în care a cauzat prejudiciul se afla în paza juridică a altei persoane.
b) Coproprietarii- toți coproprietarii au paza juridică a lucrului/animalului și toși au o
răspundere solidară; răspunderea lor poate fi înlăturată când se face dovada că numai unul
sau numai unii dintre ei au exercitat în fapt și independent puterea de control supraveghere
și direcție asupra lucrului (se face prin acordul de voință a tuturor proprietarilor)
c) Titularii celorlalte drepturi reale derivate din dreptul de proprietate
d) Titularii drepturilor reale accesorii- creditorul - ipotecar- când ipoteca e cu deposedare
- gajist
- retentor
e) Posesorul lucrului

Transmiterea și scindarea pazei juridice

-poprietarul sau titularul altui drept real poate transmite paza juridică atunci când legea permite
altei persoane prin acte juridice:(ex când facem un contract de îchiriere, comodat, antepriză,
arendă, transport, concesiune, atunci paza juridică se transmite detentorului precar care devine
persoană responsabilă pentru prejudiciul cauzat de lucru/animal
-paza juridică se poate scinda (impărți) între proprietar și detentorul precar(nu are ANIMUS din
posesie) astfel paza structurii lucrului rămâne la proprietar iar paza juridică folosirii bunului ăă
revine detentorului precar-când prejudiciul e cauzat prin modul de folosire
-persoanele care pit invoca răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat de
lucruri/animale sunt:victimele prejudiciului, succesorii lor în drepturi dacă între timp victima a
murit/a vândut.

Condițiile și efecte pentru prejudiciul cauzat de lucru/animal:

1. Să existe un prejudiciu
2. Să existe raport de cauzalitate între prejudiciu și lucru
3. Lucrul să se fi aflat în paza juridică a unei persoane
-răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale- proprietarul animalului răspunde independent
de orice culpă chiar dacă animalul a scăpat de sub paza sa.

35
 Mijloace juridice de protecție a drepturilor creditorilor
Drepturile creditorului asupra partimoniului debitorului

1. Gajul general al creditorului

-def: orice debitor răspunde pentru neîndeplinirea obligațiilor sale față de creditor cu întregul său
patrimoniu
-gajul general nu se confundă cu dreptul de gaj care e un drept real accesoriu dreptului de creanță
și conferă titularului său atributul de urmărire și preferință.
-gaj general= când debitorul nu-și execută prestația creditorul are asigurat dreptul de a urmări
oricare dintre bunurile debitorului; creditorul are dreptul de a executa oricare din bunurile
debitorului fără însă a impiedica instrăinarea bunurilor din patrimoniul debitorului; actele de
dispoziție ale debitorului sunt opozabile creditorului
-gajul general este un drept ce aparține tuturor creditorilor chirografari, care nu au altă garanție
pentru satisfacerea creanțelor lor; ei nu beneficiază de atributele de urmărire și preferință, ci vin în
concurs toți la urmărirea bunului debitorului lor; acest drept de gaj nu privește bunuri determinate
ci vizează universalitatea (întreg patrimoniul).
-legiuitorul a instituit unele mijloace de prevenire și conservare a patrimoniului debitorului astfel
încât debitorul să nu ajungă insolvabil.
-aceste mijloace sunt prev. de art. 1558-1559C.Civil și sunt denumite măsuri conservatorii și
asiguratorii.
ex:asigurarea dovezilor, îndeplinirea unor formalități de publicitate și informare pe contul
debitorului, executarea acțiunii oblice, punerea de sechestru asigurător pe unele bunuri ale
debitorului, punerea de sigilii, inventarierea bunurilor debitorului.
Pe lângă acestea legiuitorul a instituit și mijloace reparatorii:
* acțiunile prin care creditorul le poate exercita pentru a se apăra de actele frauduloase ori
simulate încheiate de debitor pt a-i vătăma interesele (acț pauliană și în simulație)

2.Acțiunea oblică
-o măsură conservatorie, asigurătorie- când debitorul e pasiv; se mai numește și subrogatorie
Def. Este acel mijloc juridic prin care creditorul exercită drepturile și acțiunile debitorului său
atunci când acesta refuză sau neglijează să le exercite
-este o acțiune în justiție intentată de creditor împotriva unui terț căruia ii e opozabil dreptul
debitorului
-are același rezultat ca și cum ar fi fot exercitată de debitor
-creditorul nu exercită acțiunea în nume propriu, el formulează acțiunea împotriva terțului pe calea
acțiunii oblice.
Domeniul de aplicare a acțiunii oblice
- regula este că creditorul poate exercita pe calea acțiunii oblice toate acțiunile și drepturile ce fac
parte din patrimoniul debitorului și au un conținut economic; creditorul nu poate exercita acțiunile
și drepturile cu conținut extrapatrimonial.
36
Excepții:
- creditorii nu se pot substitui debitorului pt a crea acte de administrare a patrimoniului acestuia
-creditorii nu pot exercita acțiunile și dr. patrimoniale care au caracter exclusiv și strict personal
(ex:renunțarea la o succesiune, acceptarea unei donații, revocarea unei donații pt ingratitudine)
-creditorii nu pot exercita drepturi patrimoniale incesibile (neurmăribile).ex: dreptul la pensie de
întreținere, dr. de a primi o bursă
Condițiile exercitării acțiunii oblice
1. Creditorul trebuie să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă
-nu-i interesează data la care s-a născut creanța, daca e anterioară sau ulterioară intentării acșiunii
oblice.
-promovarea acțiunii oblice de creditor nu poate fi condiționată de introducerea debitorului său în
proces
-nu e necesară punerea în întârziere a debitorului a cărei acțiune urmează să o exercite.
2. Debitorul să fie inactiv
-să neglijeze sau să refuze exercițiul dreptului său
-când debitorul își exercită el însuși drepturile și acțiunile, creditorul nu poate să formuleze
acțiunea oblică sau în acest caz poate să intervină în procesul pe care îl deschide debitorul ca
intervient principal(pt sine) sau accesoriu( pt altul)
-dacă debitorul devine activ ulterior, continuarea acțiunii oblice nu mai are justificare însă
creditorul poate rămâne în proces alături de debitor pentru a-și apăra interesele
3.Creditorul trebuie să facă dovada unui interes serios și legitim pentru a exercita drepturi
și acțiunile debitorului.
-creditorul justifică interes când prin neglijența sau refuzul debitorului de a-și exercita drepturile,
acesta e amenințat de insolvabilitate sau își agravează insolvabilitatea.

Efectele acțiunii oblice

-creditorul exercită acțiunea în numele și în locul debitorului, el nu are un drept propriu și direct
față de terțul pârât.
Consecințe:
-pârâtul acționat poate opune creditorului toate apărările și excepțiile pe care le-ar opune și
debitorul
-în cazul în care creditorul exercită cu succes acțiunea oblică se va evita micșorarea patrimoniului
debitorului iar asta le profită și celorlalți creditori.
-hotărârea pronunțată în urma promovării acțiunii oblice e opozabilă debitorului numai dacă a fost
introdusă în proces, însă e opozabilă tuturor creditorilor indiferent dacă le este sau nu favorabilă.

3.Acțiunea pauliană (revocatorie)

-def: este acea acțiune prin care creditorul solicită revocarea sau desfințarea judiciară a actelor
încheiate de debitor în frauda drepturilor sale

37
 Deosebiri față de acțiunea oblică
1. Acțiunea oblică se exercită în numele debitorului iar cea pauliană se exercită de creditor în
nume propriu
2. În acțiunea pauliană pârâtul nu poate opune excepțiile ce le-ar fi putut opune debitorul
Regula:prin acțiunea pauliană poate fi cerută desfințarea oricărui act juridic cu titlu oneros sau
gratuit prin care debitorul a micșorat gajul general al creditorilor (înstrăinări de bunuri, tranzacții,
constituire de ipotecă)
Excepție: nu pot fi revocate pe calea acțiunii pauliene următoarele acte:
1. Actele care privesc drepturi personale nepatrimoniale ( dr la nume,la viață, educație)
2. Actele care privesc drepturi patrimoniale ce implică o apreciere personală de ordin
subiectiv a debitorului
3. Actele referitoare la dr.patrimoniale neurmăribile (dr. la pensie)
4. Actele prin care debitorul angajează noi datorii
5. Actele de împărțeală a unei succesiuni

Condițiile exercitării acțiunii pauliene

1. Creanța celui ce exercită acțiunea pauliană (creditor) trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă
regulă: creanța trebuie să fie anterioară actului a cărei revocare se cere
2. Actul respectiv să fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorului, adică să-i fi cauzat un
prejudiciu
3. Debitorul să-și fi dat seama sau să fi cunoscut pur și simplu la momentul încheierii actului
că prin acel act își crează sau își agravează insolvabilitatea(să existe frauda debitorului)
4. Să existe complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului
-această condiție e necesară doar în cazul în care se solicită revocarea unui act cu titlu oneros
-complicitatea terțului= dovada faptului că și-a dat seama și terțul că prin acel act creditorii
debitorului sunt prejudiciați datorită insolvabilității debitorului ( să se facă dovada relei credințe a
terțului)

Efectele acțiunii pauliene:

-dacă acțiunea e admisă, actul e anulat
-față de terțul dobânditor actul juridic e revocat numai în limitele realizării dreptului de creanță al
creditorului reclamant
Situații :-dacă valoarea bunului e mai mare decât creanța creditorului, terțul va fi obligat să
plătească creanța
:-când terțul a dobândit gratuit bunul îl restituie indiferent de valoarea bunului

Natura juridică a acțiunii pauliene

-e o acțiune personală, nu reală
-creditorul invocă un drept propriu de creanță, nu un drept real al bunului

38
-e o acțiune prescriptibilă în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să
cunoască prejudiciul prin actul atacat.

GARANȚIILE REALE
1. Contractul de gaj
Def: e contractul prin care debitorul sau o terță persoană remite(dă) creditorului sau unui terț un
bun mobil, corporal sau titluri negociabile în vederea garantării executării unei obligații.
Caractere juridice:
1. E un contract acesoriu deoarece presupune existența unei obligații principale valabile
ex:restituirea unei sume de bani împrumutate
2. E un contract real pentru că de regulă se încheie valabil numai prin remiterea bunului
3. E un contract unilateral pentru că dă naștere la obligații numai în sarcina creditorului care e
obligat să conserve bunul și să îl restituie la încetarea contractului de gaj.
4. E un contract indivizibil în sensul că bunul mobil e afectat în întregime garantării datoriei
respective, indiferent de valoarea ei
Condiții de valabilitate a contractului de gaj
1. Cel care constituie dreptul de gaj, debitorul sau altă persoană trebuie să aibă capacitate
deplină de exercițiu
2. Obiectul gajului îl pot constitui numai bunurile mobile care trebuie să fie în circuitul civil
3. Pentru a asigura opozabilitatea gajului față de terți și posibilitatea de probă e necesară
respectarea și îndeplinirea unor formalități prevăzute de codul civil
4. Remiterea bunului gajat către creditor asigură publicitatea gajului

Efectele gajului
Contractul de gaj dă naștere unui drept real accesoriu al cărui titular este creditorul gajist.
Creditorul gajat are drepturile și obligațiile unui administrator al bunului:
-drepturi:
*are drept de retenție –posibilitatea de a refuza restituirea bunului gajat până când debitorul va
plăti creanța în întregime
*are drept de urmărire-îl poate revendica de la orice persoană la care s-ar afla
*dreptul de preferință- adică va fi plătit cu prioritatea din prețul bunului gajat față de alți creditori
-obligații:
*obligația de a conserva bunul gajat până la restituire
*obligația de a nu folosi bunul și de a nu își însuși fructele și veniturile bunului
*ogligația de a restitui bunul imediat ce i s-a plătit creanța în întregime de către debitor
-obligațiile debitorului
*obligația de a restitui creditorului gajist cheltuielile făcute cu conservarea bunului
*de a despăgubi creditorul pt daunele ce au fost cauzate de bunul gajat
*de a se abține de la deturnarea obiectului gajat, de la scopul său de a se apține de la distrugerea
bunului gajat
39
Stingerea gajului
-stingerea pe cale - accesorie-se stinge ca urmare a stingerii obligației principale
- principală- când renunță creditorul la gaj chiar dacă obligația principală nu s-a
restituit
-atunci când piere în totalitate bunul gajat

2. Ipoteca
Def: e un drept real accesoriu care are ca obiect un bun mobil sau imobil al debitorului sau a altei
persoane, fără deposedare, care conferă creditorului ipotecar dreptul de a urmări bunul în
stăpânirea oricui s-ar afla și de a fi plătit cu prioritate față de ceilalți creditori din prețul acelui bun
Caractere juridice ale ipotecii:
1. E un drept real, conferă titularului două drepturi (dr de preferință și urmărire) însă creditorul
nu are două din atributele dreptului de proprietate: posesia și folosința
2. Caracterul accesoriu al ipotecii- însoțește și garantează un drept principal
3. E indivizibilă- bunul ipotecat e afectat în întregime pentru garantarea dreptului de creanță.
Ipoteca e de două felurui:
-ipotecă convențională- ia naștere prin convenția părților, poate fi constituită numai de titularul
dreptului care trebuie să aibă capacitatea deplină de exercițiu
-ipotecă legală:sunt prevăzute de lege, fără a fi nevoie de încheierea unui contract de ipotecă
Efectele ipotecii
1. Față de debitor
-debitorul păstrează toate atributele dreptului de proprietate: (posesia, folosința și dispoziția)
2. Fată de creditor
-creditorul are atributul de urmărire și preferință, îl poate urmări în mâna oricărei persoane s-ar
afla indiferent dacă debitorul l-a înstrăinat.
-creditorul ipotecar are dreptul de a abține cu prioritate indestularea creanței sale din prețul obținut
din vânzarea silită a bunului; când sunt mai mulți creditori ipotecari, dreptul de preferință se
exercită în ordinea dată de rangul fiecărei ipoteci
3. Față de terți
-creditorul urmărește bunul în mâna oricui s-ar afla, astfel terțul răspunde cu bunul pt toate
datoriile ipotecare.
-terțul care a plătit datoria ipotecară are drept de regres împotriva debitorului

Stingerea ipotecilor
-pe cale - directă-atunci când renunță creditorul la ipotecă sau când piere bunul
- accesorie- atunci când se stinge obligația ce o garantează.

40
 3.Dreptul de retenție
Def: e acel drept real care conferă creditorului ce este în același timp și debitor al obligației de
restituire sau predare al bunului altuia, posibilitatea de a reține acel bun în stăpânirea sa și de a
refuza restituirea lui până când debitorul său care în același timp este creditorul obligației de
predare a bunului, va plăti datoria ce s-a născut în sarcina lui în legătură cu lucrul respectiv.
-de obicei, creanța reclamantului constă în sumele cheltuite cu păstrarea, întreținerea,
îmbunătățirile aduse lcrului.
Excepții: Dreptul de retenție nu poate fi exercitat atunci când:
*deținerea bunului provine dintr-o faptă ilicită
*deținerea e abuzivă, nelegală
*nu e posibilă atunci când bunul nu e susceptibil de urmărire silită
Condițiile exercitării dreptului de retenție:
1. Creanța retentului nsă fie certă, lichidă și exigibilă
2. Să fie invocat față de proprietarul exclusiv și actual al bunului respectiv
3. Între lucru și creanță să existe o conexiune
4. Lucrul respectiv să fie un bun mobil, corporal, individual sau un imobil aflat în stăpânirea
retentului
Stingerea dreptului de retenție
-încetează atunci când cel interesat consemnează suma pretinsă sau oferă retentului o garanție
suficientă.
-deposedarea involuntară de bun nu stinge dreptul de retenție

Mijloace juridice de transmitere a obligațiilor

1. Cesiunea de creanță-art 1566-1592

Def: este contractul prin care un creditor transmite dreptul său de creanță cu titlu oneros sau cu
titlu gratuit unei alte persoane
-creditorul care transmite, vinde sau donează se numește cedent; debitorul creanței sau debitorul
îndatorat se numește debitor cedat, cedant iar terțul dobânditor al creanței se numește cesionar.
Condițiile cesiunii de creanță:
-se impart în condiții de fond, cesiunea fiind o convenție, trebuie să îndeplinească toate condițiile
de valabilitate ale contractului.
-condiții speciale:
*obiectul cesiunii poate fi orice fel de creanță, ca regulă
-excepții: creații incesibile- salariul, pensia, alte creanțe cu caracter personal
*cesiunea se încheie valabil prin simplul acord de voință al părților- contract consensual;
-consimțământul debitorului cedat nu se cere pt că nu e parte a contractului de cesiune.
-pentru cesiunea cu titlu gratuit e necesar formalități încheiate pentru acte cu titlu gratuit.
*pentru a fi opozațile terților se cere îndeplinirea unor formalități:

41
 a) notificarea făcută debitorului de către cedent sau cesionar prin care i se aduce la cunoștință
schimbarea creditorului și clauzele esențiale ale cesiunii
b)acceptarea cesiunii de către debitor prin inscris autentic, astfel debitorul recunoaște
operaținea juridică; până la îndeplinirea acestor formalități chiar dacă e încheiată cesiunea,
debitorul cedat poate face plata creanței către cedent.Prin aceasă plată debitorul se liberează de
creanță.
Efectele cesiunii
-se transmite dreptul de creanță de la cedent la cesionar
Efectele cesiunii între părțile cesiunii (cedent-cesionar)
-transferul de creanță se face așa cum se află creanța în patrimoniul cedentului, astfel creanța
își păstrează : natura juridică
: toate accesoriile
: toate garanțiile
-debitorul cedat însă va putea opune cesionarului toate excepțiile pe care le-ar fi putut opune
cedentului.
Nulitatea contractului:-prescripția, plata înainte, rezilierea, rezoluțiunea
Excepții:- compensația, nu mai poate fi opusă cesionarului dacă cesiunea a fost recunoscută printr-
un înscris
- în cazul cesiunii cu titlu oneros cedentul are obligația de garanție față de cesionar.
Efecte față de terț
- produce efecte față de terț numai după îndeplinirea formalităților de publicitate.

2.Subrogația în drepturile creditorului prin plata creanței

Def: constă în înlocuirea creditorului dintr-un raport obligațional cu o altă persoană care plătind
datoria debitorului devine creditorul acestuia din urmă, dobândind astfel toate drepturile
creditorului plătit.
Subrogația-convențională
- legală
1. Subrogația convențională
-își are izvorul în acordul de voință dintre terțul plătitor și creditorul plătit sau între terțul plătitor
și debitorul obligației; ea trebuie să fie expresă și constituită printr-un înscris
*terț plătitor- creditor- subrogație consimțită de creditor
*terț plătitor- debitor- subrogație consimțită de debitor.
2. Subrogația legală
-operează de prim-drept: ex- lege(în puterea legii) fără a fi necesar consimțământul creditorului
sau al debitorului- art.1596
Efectele subrogației
-subrogația ia locul creditorului plătit și poate exercita toate drepturile și acțiunile acestuia
impotriva debitorului, el beneficiază de toate garanțiile ce însoțesc creanța.

42
Moduri de transformare a obligațiilor:
1.Novația= convenția prin care părțile unui raporet juridic obligațional sting o obligație
existentă înlocuindu-o cu o nouă obligație, în loc de obligația de predare a bunului o înlocuiesc cu
plata bunului.
Condiții:
-condițiile de valabilitate a contractului
-alte condiții specifice
*obligația care urmează să se stingă prin novație, trebuie să fie o obligație valabilă.
*obligația care o înlocuiete trebuie să fie și ea valabilă
*noua obligație să conțină un element nou față de vechea obligație
*intenția părților de a nova, de a înlocui vechea obligație cu cea nouă
Efectele novației:
-se stinge obligația veche și ia naștere obligația nouă(cu toate accesoriile și garanțiile care o
însoțesc)
2.Delegația= o convenție prin care un debitor aduce creditorului său angajamentul unui al
doile debitor, alături de el sau în locul lui.
-delegația perfectă=atunci când delegatul descarcă prin delegație expresă pe delegant și
înțelege să-i fie executată doar de cel elegat.
-delegația imperfectă= atunci când delegatarulnu consimte la liberarea delegantului, astfelcă
creditorul inițial va avea pe lângă debitorul său un nou debitor.
Efectele delegației:
*perfectă=stinge vechea obligație a debitorului inițial și se naște noua obligație a
delegatarului
*imperfectă=pe lângă raportul inițial este dublat delegantul
Moduri de stingere a obligațiilor:
-se împart în două categorii:
a) care duc la realizarea creanței creditorului
*compensația
*confuziunea
*darea în plată
Compensația= modul de stingere a obligațiilor care constă în stingerea a două obligații
reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele.
Felurile compensației:
*legală-când opereazăîn puterea legii prin întrunirea unor condiții (la finanțe)
*convențională-când operează prin acordul de voință al pîrților
*judecătorescă-când operează prin hotărârea instanței

43
Condițiile compensației:
-obligațiile să fie reciproce, adică să existe între aceleași persoane care să fie în
același timp debitor și creditor
-creanțele să aibă ca obiect bunuri fungibile
-creanțele reciproce să fie lichide(determinate sau determinabile)
-creanțele reciproce să fie ambele exigibile
Efectele compensației: stinge datoriile reciproce+toate accesoriile și garanțiile
Confuziunea: constă în întrunirea în aceeași persoană atât a calității de debitor cât și a celei
de creditor(ex.la moștenire)
Darea în plată: operația juridică prin care debitorul execută către creditorul său o altă
prestație decât aceea la care s-a obligat la momentul încheierii raportului juridic
obligațional.Darea în plată se aseamănă cu novația prin schimbarea de obiect și se deosebește prin
aceeea că darea în plată are loc în momentul efectuării plății, nu înainte ca la novație.

a) care nu duc la realizarea creanței:

*remiterea de datorie=este renunțarea cu titlui gratuit a creditorului de a-și valorifica
creanța pe care o are împotriva debitorului
*imposibilitatea fortuită de valorificare =imposibil de executare, se poate datora unui caz
fortuit sau de forță majoră: de obicei o întâlnim la obligația de a da, de a face, de a nu face

Executarea obligațiilor:

Executarea directă a obligațiilor sau în natură

Plata=principalul mod de stingere a obligațiilor-art 1469-15151 C.civil și este un mijloc de
executarea voluntară în natură a obligațiilor. Dacă nu are loc plata, creditorul are dreprul de a cere
executarea silită.
Condițiile plății: cine poate efectua plata-debitorul dar și orice altă persoană chiar dacă e terț de
raportul obligațional( terțul-o persoană interesată sau neinteresată)
Excepții- a) obligație între persoane-în cazul lor plata o poate face doar debitorul, obligație, în
afară de cazul în care creditorul consimte
b)când părțile au stipulat expres prin acordul de voință că plata nu poate fi efectuată
decât de debitor
c)în cazul obligației de a da un lucru cert, plata o poate face numai proprietarul lucrului.
-persoana care poate primi plata: art 1475( plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său,
persoanei autorizate de lege sau de instantă să o primească.
Plata făcută altor persoane e valabilă în următoarele cazuri:
-dacă e ratificată de creditor
-dacă cel care a primit plata devine ulterior titularul creanței
-dacă a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanțe liberatorii semnată
de creditor.
44
 -dacă plata plata a fost făcută cu bună-credință posesorului creanței care apare public
ca fiind titularul acestia(moștenitorii oponenți)
Obiectul plății: - debitorul e obligat să plătească lucrul sau prestația care îl/o datorează
- ca regulă, plata este indivizibilă, astfel încât creditorul poate refuza să
primeacă o executare parțială, chiar dacă prestația e divizibilă.datoria trebuie plătită în întregime.
Excepție de la indivizibilitatea plății:
-când creditorul consimte ca plata să fie divizibilă
-când debitorul moare și datoria se divide între doi sau mai mulți moștenitori.
-când o parte din datorie se stinge prin compensație lunară
-când instanța acordă debitorului mici termene de grație pentru a putea face plata
-când există doi sau mai mulți fideiusori ai aceleași datorii și unul dintre ei invocă
beneficiul de diviziune(facultatea fideiusorului de a cere divizarea obligațiilor sale în raport cu
partea de datorie ce îi revine.)
Data plății: se face la scadență- în cazul obligațiilor neafectate de termen, plata se face imediat.
- în cazul obligațiilor cu termen, plata se face când expiră termenul
datorat.
Locul plății: se face la locul stabilit de părți prin acordul lor de voință.Dacă părțile nu au stabilit
un loc plata obligațiilor bănești se face la domiciliul creditorului(plata este portabilă)
-când obectul plății e un bun determinat, locul plății este acela unde se află bunul la momentul
încheierii contractului.
-în cazul celorlalte obligații plata se face la domiciliu debitorului(plata este cherabilă)
Cheltuiel pentru efectuarea plății: cheltuielile sunt suportate de debitor.
Imputația plății: apareîn situația în care debitorul are mai multe datorii, care au ca obiect
prestașții de aceeași natură față de același creditor și face o plată insuficientă să le stingă pe toate.
Imputația poate fi -convențională
-legală
Imputația convențională - prin acordul de voință a părților.În lipsa acordului imputația poate fi
făcută ori de debitor ori de creditor prin voința unilaterală.
1.Când imputația o face debitorul – debitorul arată ce datorii înțelege să stingă prin plata pe care o
face, însă are următoarele limite:
*plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor apoi asupra dobînzilor și doar la urmă asupra
creanței.
*dacă unele datorii sunt scadente, iar altele nu, debitorul face imputația numai asupra celor
scadente.
2.Când imputația o face creditorul -doar dacă debitorul nu a făcut-o
-creditorul are dreptul de a face imputația în următoarele limite.
*nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibilă sau litigioasă
*când îi dă chitanță creditorul e obligat sa facă imputația

45
Imputația legală –art.1509 C.civil
-intervine atunci când părțile nu au făcut imputația convențională
Reguli:
-plata se impune cu prioritate asupra datoriilor scadente
-se sting în primul rând datoriile negarantate sau asupra cărora creditorul are cele mai
puține garanții
-dacă toate datoriile sunt scadente, imputația se face asupra celei mai oneroase
-dacă toate datoriile scadente și la fel de oneroase, imputația se face asupra celei mai vechi
-dacă toate datoriile sunt scadente, la fel de oneroase și cu aceeași vechime, plata se impută
proporțional fiecăruia.

Oferta reală de plată și consemnațiunea:

-oferta reală apare atunci când creditorul refuză plata.
Procedura ofertei reale de plată:
-debitorul îl somează pe creditor prin executorul judecătoresc făcându-i oferta reală
-dacă în urma ofertei, creditorul nu primește plata, debitorul va consemna suma de bani la
dispoziția creditorului la CEC iar recipisa se depune la executorul judecătoresc care dă o
încheiere cu citarea părților.

46