bulimia

professor coordinator: sima MARIA

elevi: AFREM MADALINA
avramescu cristinA
BâCU ALINA
Fulgescu marinela
IORDACHE DELIA
SBORA LOREDANA

1
2
 Bulimia
Cuprins

1. Generalitati
2. Carateristicile de personalitate ale persoanelor bulimice
3. Cauze
4. Simptome . Manifestari
5. Cum putem ajuta un prieten care sufera de tulburari de alimentatie
6. Cum recunoastem o persoana cu probleme de alimentatie
7. Factori de risc
8. Consult de specialitate
9. Medici specialisti recomandati
10. Investigatii
11. Tratament generalitati
12. Tratament ambulator la domiciliu
13. Optiuni de medicamente
14. Tratament chirurgical
15. Alte optiuni terapeutice
16. Profilaxie
17. Evolutie
18.Consecinte

Generalitati

Bulimia este o tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar

excesiv. O persoana cu bulimie mananca o cantitate mare de alimente intr-o
perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa se supuna unui
exercitiu fizic exagerat, sa consume laxative, diuretice sau alte medicamente in
scopul unei eliminari fortate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie sunt
obsedate de propriul aspect fizic si nu au respect de sine.
Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de
episod de infulecare; apoi este cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de
ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc vicios. Nediagnosticata
si netratata, boala conduce la probleme serioase de sanatate.

3
 Etiologia bulimiei este neclara, dar se pare ca apare ca rezultat al asocierii unui
istoric familial (genetic) cu anumite influentele sociale precum admirarea unei
siluete longiline, dar si a unui tip de personalitate care tinde la perfectionism.
Evenimentele stresante ale vietii de zi cu zi pot declansa bulimia in cazul
persoanele predispuse sa dezvolte boala.
Bulimia debuteaza cel mai frecvent in adolescenta tarzie sau la adultul
tanar, in special la femei de rasa alba, baieti adolescenti, insa poate aparea
chiar si la adulti. Deoarece este o boala cronica, aceasta persista si pe parcursul
vietii adulte. La fiecare 10 femei cu bulimie, un barbat dezvolta aceasta boala.
Sportivii, in general sau persoane cu anumite profesii care necesita o
constitutie fizica cu greutate mica, precum balerine, manechine, gimnasti, au un
risc crescut de a dezvolta bulimie. Anumite tipuri de personalitate cu control
inadecvat al impulsivitatii sau acceselor maniacale (comportament obsesiv
compulsiv) au de asemenea, un risc crescut de a dezvolta boala. Majoritatea
persoanelor cu bulimie apartin unui statut socio-economic mediu sau superior, cu
toate ca boala nu are legatura cu statutul socio economic, rasa sau originea etnica.

Caracteristicile de personalitate ale adolescentelor bulimice

Aceste conduite alimentare sunt practicate aproape exclusiv de tinerele femei si

fete care nu au la prima vedere probleme de greutate evidente, dar sufera de o frica
bolnavicioasa de lua in greutate si de a deveni obeze.

Principala lor preocupare este de a mentine o aparenta fizica impecabila,

ireprosabila, preocupata de perfectiune care nu este mereu rezervata domeniului
esteticii fizice. Aceste fete sunt peste tot performante. Ele reusesc de obicei foarte
bine in diferitele domenii ale vietii lor si aparent cu o anumita eficienta. Se insista
asupra cuvantului " aparent " caci efectiv aceste fete traind obligatia de a reusi in
toate, in tot ce intreprind au tendita de a se surmena pentru a atinge aceste
obiective. Ca si vosmismentele, acest surmenaj va ramane secret. Imaginea trebuie
sa ramana intacta, ele nu trebuie sa isi arate slabiciunile.

Preocuparea de perfectiune pare a fi conditionata de nevoia de a placea si de a

fi recunoscuta. Aprobarea si recunoasterea de ceilalti pare sa fie un "aliment" de
prima necesitate. Acest aliment nu este obtinut decat daca ele erau sigure de
compentele si de valoarea lor. In acest context putem intelege vomismentele: ele
vor prefera sa vomite mai degraba decat sa se ingrase si sa piarda stima celorlalti.
Este vorba de a intelege de ce fetele se supraalimenteaza pana ce sunt obligate sa

4
vomite atunci cand ele fac un efort atat de mare pentru a se controla. Bulimicele
semnaleaza ca au o recunoastere a limitelor lor si ca nu pot tot timpul sa se
controloze. Ele pun in scena imposibilitatea de a-si indeplini exigentele impuse de
familia lor, cerand sa se redefineasca aceste cerinte. Din pacate familia nu va
raspunde acestui supliciu. Familia are tot timpul tendinta sa creasca atitudinea sa
de supraveghere, contolul sau si aceste exigente fata de aceasta fiica ce pierde
controlul asupra ei insasi. Aceasta atitudine va fi ca un efect stimulativ de aplicare
a simptomului, decat unul de disparitie a lui. Prin comportamentele sale
simptomatice adolescenta bulimica contribuie la mentinerea regulilor de
functionare a familiei, reguli care adesea se doresc a fi schimbate. Raspunsul
anumitor familii nu este extraordinar. Acesta este aspectul normal de raspuns cand
unul dintre membrii face o anumita abatere.

Cauze

Etiologia bulimiei nu este cunoscuta dar pare sa aiba legatura cu istoricul

familial, influentele sociale (idealul unei siluete perfecte), precum si cu anumite
tipuri de personalitate (care tind la perfectionism).
Un risc crescut de aparitie a bolii o constituie existenta unui parinte, sora sau frate
care are bulimie, insa, aceasta poate fi doar una din cauze.
Evenimente stresante precum divortul, schimbarea domiciliului, decesul unei
persoane apropiate, pot declansa boala la persoanele predispuse.

Simptome

- episoade recurente de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari de alimente

intr-o perioada scurta de timp (mai putin de 2 ore);
- pierderea controlului alimentar si a cantitatii de alimente consumata;
- sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si frica intensa de ingrasare;
- autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative, diuretice,
sirop de Ipeca (provoaca varsatura dupa ingestia orala) sau a emeticelor. Folosirea
inadecvata a acestor medicamente poate duce la complicatii severe, chiar la deces.
- episoade recurente de mancat in exces, urmate de eliminarea alimentelor
consumate care apar cel putin de 2 ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni
- autoevaluarea bazata pe greutatea proprie si aspectul fizic general.
Bulimia poate fi greu de diagnosticat datorita secretismului fata de
5
episoadele de infulecare si eliminare, precum si a negarii simptomatologiei. De
multe ori anturajul remarca primul semnele bolii.
Simptome care se asociaza frecvent cu bulimia nervoasa, precum depresia,
abuzul de substante sau tulburarile de personalitate, pot face mai dificil tratametul
bolii. Recuperarea poate dura un timp indelungat si recaderile sunt comune. Daca
pacientul se simte foarte descurajat sau are tendinte de suicid, are nevoie imediata
de ajutor de specialitate (este important ca familia sa observe aceste probleme si sa
apeleze la ajutor specializat).
Bulimia este diferita de anorexia nervoasa. Persoanele cu anorexie cantaresc
aproximativ 85% sau chiar mai putin decat greutatea lor ideala. Majoritatea
persoanelor cu bulimie au o greutate normala. O parte din cei care sufera de
anorexie nervoasa isi provoaca varsaturi, totusi aceasta boala este o entitate clinica
apa .

Manifestari
O persoana care sufera de bulimie are trei stadii ale crizei:
1) precriza, in care pesoana are un sentiment teribil de tensiune, insotit de
iritabilitate si o senzatie de teama, dar si de nemultumire. In acest stadiu, persoana
va cauta mincare.

2) criza propriu-zisa: persoana isi va pierde controlul si va ingurgita mii de calorii

intr-un timp foarte scurt, mincind in special alimente dulci si sarate. Aceasta
operatie este urmata de dureri abdominale si de vomismente, la inceput provocate,
apoi automate, urmate de o senzatie de jena puternica.

3) postcriza: persoana se simte culpabila si regreta cele intimplate. Ea nu se poate

opri insa si aceste crize devin o obisnuinta.

Inceputul crizei este rapid si inseamna consumul irational de alimente, in special

catre sfirsitul zilei. Abuzul de alimente este urmat, aproape imediat, de varsaturi
provocate, ce devin automate cu timpul. Accesul de bulimie este urmat de o stare
de somnolenta, dureri abdominale putenice si de o senzatie de rusine si de dezgust
fata de propria persoana. Sentimentul de culpabilitate este foarte puternic. De
aceea, bolnavul de bulimie va incerca sa-si contoleze greutatea prin diverse
strategii: voma provocata, laxative si diuretice, sport intensiv. Daca aveti bulimie,
veti mainfesta o preocupare obsesiva fata de propriul corp, chiar daca greutatea
6
 dumneavoastra este normala, sau poate chiar mai mica decat cea normala.

Urmarile asupra propriului organism sunt dramatice: tulburari frecvente ale ciclului
menstrual, complicatii dentare grave si adesea ireversibile, alterarea musculaturii
buco-faringiene. Efectele pe termen lung ale bolii pot fi grave deoarece acestea
includ probleme cardiace, sanguine, digestive, hormonale, probleme ale rinichilor
si ale oaselor. La acestea se mai pot adauga depresia si starea de agitatie
permanenta.

Tratamentul bulimie este complex, necesita chiar si spitalizare. Medicul stabileste

etapele tratamentului, dar prietenii si familia trebuie sa sustina permanent bolnavul.
Dupa incheierea tratamentului, cei mai multi bolnavi au nevoie de consiliere pe
termen lung pentru a preveni reaparitia bolii.

Cum recunoastem o persoana cu probleme de alimentatie

De obicei, persoanele cu tulburari de alimentatie sunt experte in ascunderea

semnelor care le-ar putea “da de gol”. Totusi, apropiatii sau rudele pot remarca o
serie de modificari de comportament care pot ridica semne de intrebare. Iata care
sunt cele mai frecvente:
 evitarea situatiilor care implica mancatul (intalnirile pentru pranz sau cina,
invitatiile la masa);
 obsesia pentru numaratul caloriilor, diete drastice;
 mancatul pe ascuns;
 teama irationala de a creste in greutate;
 reducerea tipurilor de alimente consumate;
 insingurarea, izolarea de prieteni, familie, colegi, evitarea activitatilor
sociale;
 depresia;
 folosirea constanta a gumei de mestecat sau bautul excesiv de apa pentru a
“pacali” pofta de mancare;
 folosirea frecventa a toaletei (in special imediat dupa masa);
 folosirea frecventa a laxativelor;
 scaderea semnificativa in greutate sau oscilatiile frecvente de greutate.
Aceste persoane de obicei neaga ca au pierdut in greutate sau ca greutatea lor
corporala s-a modificat in vreun fel.
 caderea parului;
 ochi rosii;
7
 prezenta lesinului sau ametelilor;
 deteriorarea smaltului dentar;
 cresterea unui par fin, pufos, pe brate, picioare sau fata;
 absenta ciclului menstrual, in cazul femeilor.

Cum putem ajuta un prieten care sufera de tulburari de alimentatie

Nu uita ca tulburarile de alimentatie sunt o metoda disperata prin care o persoana
incearca sa isi depaseasca problemele. Chiar daca remarci ca alegerea facuta este
una nesanatoasa si ineficienta, prietenul tau poate considera ca obiceiurile
alimentare pe care si le-a creat sunt un mod de viata adecvat pentru el, de aceea nu
trebuie sa te surprinda daca acesta se supara sau chiar se infurie daca incerci sa te
implici. Teama principala este aceea ca incercati sa il indepartati de singura
posibilitate de a isi rezolva problemele. Astfel, poate nega situatia prin care trece,
se poate infuria ca i-ai descoperit secretul sau se poate simti amenintat.
Cand incerci sa abordezi un asemenea subiect, este important sa comunici motivul
ingrijorarii intr-un mod calm, lipsit de agresivitate. Alege un moment in care puteti
vorbi intre patru ochi si explica exact ce anume te nelinisteste dar in acelasi timp
asculta cu rabdare si atentie.
 Abordarea ta trebuie sa fie ferma, dar blanda. Fii pregatit sa explici clar care
sunt motivele care te fac sa crezi ca prietenul tau sufera de o tulburare de
alimentatie.
 Documeanteaza-te despre problemele de alimentatie. Astfel vei putea
intelege mai bine momentele prin care trece prietenul tau.
 Nu il bate la cap ca mananca prea mult sau nu mananca suficient.
 Abordeaza aspectele pozitive. Incearca sa ii evidentiezi talentele si calitatile.
 Arata-i ca esti ingrijorat de starea lui generala, de sanatatea si de fericirea lui
si nu aduce in discutie comportamentele specifice.
 Nu face comentarii cu privire la greutatea lui sau a altor persoane.
 Arata-i ca ii intelegi teama si jena, ca tii la el si de aceea nu ii poti ignora
comportamentul autodestructiv.
 Arata-i ca il sustii. Este cel mai bun lucru pe care il poti face. Arata-i
permanent ca ai incredere in el, iar rezultatele acestei atitudini se vor vedea in
procesul de recuperare.
 Nu da sfaturi. Nu-i spune tot timpul ce sa faca si ce sa nu faca. Aceasta
atitudine ar putea sa aiba efectul exact opus celui pe care il doreai. Prietenul tau s-
ar putea simti atacat si ar putea intra in defensiva.
 Stabileste obiective realiste. Nu te astepta ca starea sa se imbunatateasca
peste noapte. Recuperarea este un proces gradual si de durata.
 Nu-ti schimba obiceiurile alimentare in prezenta lui.
8
 Evita sa ii dai solutii simple de genul “daca ai manca mai mult totul s-ar
rezolva”.
 Incurajeaza-l sa ceara ajutor de specialitate. Medicul poate evalua starea
sanatatii pacientului, poate diagnostica eventualele complicatii care au aparut pe
fondul tulburarilor de alimentatie. El poate de asemenea identifica daca acestea
sunt insotite de alte afectiuni sau manifestari, precum depresia, anxietatea sau
abuzul de substante.

Factori de risc

Riscul aparitiei bulimiei nervoase este crescut in randul persoanelor care

prezinta:
- parinti, frati, surori, cu o tulburare de alimentatie sau care sunt supraponderali sau
obezi;
- istoric familial de tulburari psihice precum depresia;
- istoric familial caracterizat prin abuz de substante medicamentoase;
- exces ponderal dupa inceperea unei diete alimentare restrictive;
- un anumit gen de caracter/personalitate cu tendinta la perfectionism;
- un ideal al conformatiei fizice cu greutate mica, gasindu-se intr-o lupta continua
cu valorile socio-culturale.

Consult de specialitate

Atunci cand o persoana apropiata diagnosticata cu bulimie prezinta:

- imposibilitatea de a elimina urina (retentie urinara);
- palpitatii, batai ale inimii cu o frecventa mai mare sau mai mica decat in mod
normal (tahicardie, bradicardie);
- dureri abdominale intense, varsaturi sanghinolente (hematemeza), scaune negre,
lipicioase cu aspect de smoala (melena).

Toate aceste semne descrise anterior pot semnifica existenta unei hemoragii la
nivelul tractului digestiv.

Este bine sa se apeleze la medic in cazul persoanelor care:

- prezinta episoade de infulecare urmate de necesitatea unei eliminari fortate a

9
alimentelor;
- se rusineza de propriul aspect fizic, de greutatea corporala si de propriile
obiceiuri alimentare;
- prezinta simptome caracteristice bulimiei.
Nu este recomandata doar simpla urmarire a pacientilor cu o tulburare de
alimentatie. Ori de cate ori se suspecteaza o astfel de tulburare este bine sa se
apeleze la ajutor specializat.

Medici specialisti recomandati

Diagnosticul si tratamentul bulimiei poate fi recomandat de:

- medicul de familie;
- psihiatru;
- psiholog
- asistent medical
- consilier autorizat de sanatate mentala
- dietetician autorizat (se ocupa de tratamentul bolilor de nutritie).

Investigatii

Persoanele cu bulimie pot avea o greutate corporala normala, pot fi

subponderale sau supraponderale. Majoritatea bulimicilor au o greutate
normala. Apetitul exagerat cu infulecare in secret, precum si negarea acestei
probleme este frecvent intalnita.Toate aceste elemente fac ca diagnosticul bulimiei
sa fie greu de realizat.
Nu exista teste de laborator care sa puna diagnosticul de bulimie. Persoanele cu
aceasta tulburare cauta ajutor medical pentru alte simptome care insotesc boala,
precum fatigabilitatea sau probleme aparute la nivelul stomacului datorate
varsaturilor repetate.
Diagnosticul se bazeaza pe istoricul medical si examenul clinic general. Se
poate efectua o evaluare a sanatatii mentale pentru a vedea daca exista si alte
afectiuni psihiatrice (precum depresia).
Alte teste de laborator sunt utile pentru a evalua statusul nutritional si, de
asemenea, sunt utile in diagnosticul diferential cu alte boli.
Detectia precoce a bulimiei este importanta pentru recuperare. Un diagnostic
precoce si un tratament corect al acesteia reduc riscul aparitiei complicatilor pe

10
termen lung sau al decesului in cazurile mai grave. Din pacate nu exista un
screening de rutina pentru tulburarile de alimentatie. Ascunderea simptomelor
acestei boli este frecventa, ceea ce face diagnosticul si mai dificil; de cele mai
multe ori, o persoana apropiata pacientului remarca problema si cauta solutii
pentru rezolvarea acesteia. Deseori, bulimia si complicatiile acesteia debuteaza cu
mult inaintea diagnosticului.

Tratament generalitati

Tratamentul bulimiei nervoase include consiliere psihologica (inclusiv consiliere

nutritionala) si cateodata medicatie antidepresiva. Tratamentul nu necesita de
obicei spitalizare, cu exceptia anumitor cazuri.
Daca bulimia este insotita de alte simptome, poate fi necesar tratamentul
suplimentar mai indelungat.

Tratament initial

Tratamentul initial depinde de severitatea si durata bolii. Daca nu exista

complicatii, tratamentul consta in:

1. Consiliere psihologica

- terapie cognitiva comportamentala (CBT), care include consiliere nutritionala, cu

scopul de a schimba modelul comportamental si gandirea.

Se recomanda:
- 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete;
- diminuarea grijilor in legatura cu propriul aspect fizic;
- reducerea elementelor responsabile de declansarea episoadelor de exces alimentar
prin examinarea relatiilor interpersonale si a diferitelor emotii sau sentimente;
- conceperea unui plan personalizat care sa ajute pacientul in recuperare si sa
reduca riscul recaderilor;
- terapia interpersonala (IT), ajuta pacientul sa analizeze relatia dintre conflictele
personale si simptomele bolii;
- terapia comportamentala este o abordare de durata a pacientului cu scopul de a-l
ajuta pe acesta in controlul propriilor sentimente. Printr-o analiza profunda a
provocarilor din viata de zi cu zi, precum si a emotiilor negative, episoadele de
11
excese alimentare si eliminare fortata ar trebui sa se rareasca semnificativ;
- terapia de grup poate intarii consilierea individuala. Deseori este de ajutor
discutia cu persoane care sufera de aceeasi boala;
- terapia familiala in care membrii familiei interfera in recuperarea bolnavului,
chiar fara sa realizeze. Membrii familiei se intereseaza despre boala, cer ajutor si,
eventual, se confrunta cu problemele iscate in interiorul acesteia.

2. Medicatia

Antidepresivele, precum fluoxetinul (Prozac), sunt cateodata utilizate in bulimie

pentru a reduce numarul episoadelor de excese alimentare urmate de eliminare
fortata, precum si pentru a atenua simptomele depresiei care insoteste aceasta
tulburare de alimentatie.

Tratament de intretinere

Acesta depinde de de durata si severitatea bulimiei si consta in terapie cognitiv

comportamentala, cu consiliere nutritionala si schimbarea tipului de gandire si
comportament.

Tinta terapiei comportamentale este:

- renuntarea la grija exagerata asupra greutatii corporale si a aspectului fizic
general;
- intelegerea si reducerea elementelor care pot declansa episoadele caracteristice
bolii, prin analizarea legaturii dintre relatiile interpersonale si simptomele bolii;
- consumul a 3 mese si 2 gustari pe zi, fara alte diete;
- alcatuirea unui plan personalizat pentru recuperare si evitarea unor eventuale
recaderi.

Terapia interpersonala - ajuta pacientul sa analizeze si sa inteleaga legatura

dintre confictele interpersonale si simptomele bolii.
Terapia comportamentala - este o abordare de lunga durata in care pacientul
invata sa-si controleze propriile emotii. Printr-o analiza completa a provocarilor de
zi cu zi precum si a emotiilor negative, episoadele caracteristice bulimiei ar trebui
sa se rareasca semnificativ.

12
Terapia de grup - care intareste beneficiile terapiei individuale. Deseori este util
ca pacientul sa vorbeasca cu alte persoane care sufera de aceeasi boala.
Terapia familiala - in care membrii familiei interfera in recuperarea bolnavului
chiar fara sa realizeze; acestia se informeaza asupra bolii, ofera sprijin pacientului
si incearca sa rezolve problemele din interiorul familiei.

Medicatia antidepresiva, este utilizata in scopul reducerii numarului episoadelor de

excese alimentare urmate de eliminare fortata si de a trata alte simptome care pot
aparea asociate bulimiei, precum depresia sau anxietatea.
Daca apar complicatii ale bolii (precum deshidratarea severa sau ulcerul gastric),
poate fi necesara spitalizarea pacientului, si/sau apelarea la un centru specializat in
tulburari de alimentatie.

Deseori pacientii cu bulimie sunt descurajati in fata faptului ca recuperarea

necesita un timp indelungat si recaderile sunt destul de frecvente. In cazul in care
pacientul nu poate controla situatia si dezvolta un potential suicidal, este
obligatoriu sa se apeleze la ajutor specializat.
Consiliereea psihologica combinata cu tratamentul medicamentos antidepresiv are
rezultate mai bune decat folosirea singulara a antidepresivelor.
Tulburarile de alimentatie sunt greu de tratat, recuperarea necesitand luni, chiar ani
de zile. Cu cat tratamentul este inceput mai devreme cu atat sansele unei recuperari
totale este mai mare.

Tratament ambulator la domiciliu

Tratamentul ambulator este foarte important in cazul pacientilor cu bulimie

nervoasa. Este utila stabilirea unor obiective de catre pacientul in cauza, de
medicul curant, nutritionist si de consilierul autorizat.

Cateva dintre aceste obiective includ:

- dezvoltarea autocontrolului emotional, renuntarea la sentimentul de vinovatie,
impacarea cu sine si petrecerea timpului liber cu persoanele dragi;
- rabdare si perseverenta, constientizand ca scopul terapiei este ca pacientul sa se
simta mai bine cu fiecare zi care trece;
Membrii familiei trebuie, de asemenea, sa sustina pacientul, intelegerea bolii si a

13
simptomelor acesteia fiind in folosul intregii familii.
Se recomanda de asemenea:
- evitarea, controlul sentimentelor de vinovatie si rusine; incercarea de a gasi un
motiv responsabil de aparitia bolii nu este utila, ci mai degraba abordarea unei
atitudini pozitive, cu schimbarea lucrurilor in bine;
- oferirea ajutorului psihic necesar persoanelor apropiate afectate de bulimie, in
special in cazul acelora care necesita tratament de durata sau se simt foarte
descurajati.

Optiuni de medicamente

Medicamentele precum antidepresivele pot scadea frecventa episoadelor de excese

alimentare urmate de eliminare fortata caracteristice bulimiei nervoase.
Pot fi de asemenea folosite si in alte boli, precum depresia, care insoteste deseori
bulimia. Se mai pot folosi, de asemenea, pansamentele gastrice (medicamente care
scad aciditatea gastrica, antiacide). O multitudine delaxative se pot folosi in scopul
inlocuirii si reducerii efectelor adverse a laxativelor mai puternice, folosite in
eliminarea fortata din episodul bulimic.

Alegerea medicatiei

Medicatia antidepresiva este folosita cu scopul de a reduce numarul episoadelor

bulimice si de a trata depresia care insoteste boala.
De cele mai multe ori se incearca mai multe tipuri de medicamente pana se gaseste
antidepresivul cel mai bun pentru pacientul in cauza. Tratamentul are o rata de
succes mai mare daca este asociat cu consiliere psihologica (care include si
consilierea nutritionala).

Asociatia Americana pentru Alimentatie si Medicamente a intocmit o serie de

recomandari pentru pacienti, familiile acestora si medicii curanti cu scopul
realizarii unei monitorizari cat mai corecte a pacientilor cu bulimie, in special in
cazul copiilor care iau medicatie antidepresiva si prezinta semne de labilitate
psihica cu eventuale tentative de suicid. Acest lucru este foarte important mai ales
in cazul schimbarii tratamentului.

Necesita o atentie speciala pacientii care prezinta anxietate accentuata, atacuri de

14
panica, agitatie, iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate si manie, in special
daca apar la copii, care nu-si pot controla impulsivitatea. Organizatia nu sfatuieste
intreruperea tratamentului antidepresiv, ci mai degraba recomanda o monitorizare
corecta a pacientilor aflati sub tratament.

Tratament naturist

Bulimia, ca si anorexia sunt boli cauzate in principal de complexele si traumele

noastre psihice, de climatul familial sau de la locul de munca, fiind o forma de
protest la ceva. Pentru aceasta trebuie in primul rand sa se doreasca iesirea din
aceasta stare. Se manifesta prin foame exagerata.
•    Tinctura de angelica. Se ia de 3-4 ori/zi, inainte de masa, cate 1 lingurita intr-un
pahar cu apa. Se face cura de o luna. La nevoie se repeta dupa o pauza de o
saptamana.
•    Firma California Fitness (America), cu distribuitori si in Romania, ofera
produsele: Citrimax & Chromium si Nopalin. h4y6123hq86svj
•    „Garcinia Plus" imbogatit cu crom care ajuta procesele metabolice. Regleaza
pofta de mancare, arde grasimile, protejeaza ficatul.
Crestere: Ca, Si (fixeaza P), Mn (accelereaza arderile, fixeaza vitaminele si
mineralele).
Coordonarea cresterii este realizata de sistemul neuroendocrin prin: hipofiza,
tiroida, glande sexuale. Cresterea si dezvoltarea oaselor este influentata si de
hormonii timusului. Spre deosebire de adulti, la copii timusul este mai mare si cu o
activitate intensa. De aceea se mai numeste „glanda copilariei". Aceasta glanda se
gaseste la locul de bifurcare a traheii in cele doua bronhii, inapoia sternului.
Cresterea armonioasa se face prin dezvoltarea simultana a caracterelor somatice,
genitale si psihice. Se termina odata cu osificarea cartilagiilor diafizoepifizare ale
oaselor.
•    2 linguri polen/zi (2-15 g) acopera necesarul de aminoacizi (20 din 22) pentru
adult.
•    Masarea zonei reflexogene a hipofizei. Stimularea asimilarii.
•    Sa se consume grau incoltit. La copii de 7-14 ani, doza este de 1-2 linguri/zi; la
copii de 6-7 ani, doza este de 1-3 lingurite/zi.
•    Este mai eficace consumat dimineata pe stomacul gol, dat prin masina de tocat
si amestecat cu miere, (2-3 nuci) si mar sau para.

15
•    Tot ce primeste organismul in perioada de 2 saptamani de luna in crestere,
pentru dezvoltare si intarire, isi dubleaza efectul.

Poate cel mai bun tratament naturist pentru tratarea bulimiei (aşa cum îl recomandă
rezultatele clinice avute de-a lungul timpului) este tinctura de angelică. Puneţi
câte 1 linguriţă de tinctură într-un pahar cu apă şi luaţi acest remediu de 3-4 ori pe
zi înainte de masă. Se va urma o cură de 30 de zile, iar la nevoie se poate repeta
după o pauză de o săptămână. În cele mai multe cazuri, tinctura de angelică începe
să îşi facă efectul chiar din a doua zi de administrare, dorinţa bolnavului de a
mânca fiind mult diminuată.
- Un al doilea remediu natural contra bulimiei este cel cu ace de pin verzi. Atunci
când apare reflexul greu de controlat de a mânca, înainte de a vă aşeza la masă
mestecaţi 3-4 ace de pin. Seva conţinută de aceste ace are un efect formidabil de a
regla şi calma apetitul, astfel încât pacientul nu va mai simţi nevoia nestăvilită de a
înfuleca tot ce vede în faţă.
- Nu în ultimul rând, o metodă foarte eficientă de a trata bulimia este structurarea
inteligentă a meselor. Această metodă urmăreşte îmbunătăţirea digestiei. De
aceea, s-a constatat că dacă vă fixaţi anumite ore de masă şi anumite cantităţi de
mâncare organismul va începe să producă o cantitate corectă de enzime digestive
care vă vor ajuta la digestia alimentelor, astfel încât veţi scăpa de senzaţia de
stomac plin (sau de saturaţie "până în gât") şi nu veţi mai simţi nevoia să vă
induceţi voma.
   Încercaţi să structuraţi alimentaţia zilnică în 3 mese principale în care să
consumaţi cumpătat doar alimente care vă creează confort. Dacă veţi constata că
unul sau mai multe alimente nu vă priesc, nu ezitaţi să le tăiaţi de pe listă (de
exemplu, cerealele, pâinea sau biscuiţii pot crea o stare de vomă fiindcă sunt mai
dulci). Puteţi consuma carne slabă (de pui, peşte sau vită), salate de legume, iaurt
sau fructe. Important este să consumaţi şi alimente cu carbohidraţi (cartofi, pâine,
orez) însă doar dacă vă fac bine, multe persoane bulimice spunând că acestea le
creează senzaţie de saţietate.

Tratament chirurgical

Nu exista un astfel de tratament pentru bulimie.

Alte optiuni terapeutice

16
Consilierea psihologica este o parte importanta a tratamentului bulimiei nervoase.
Aceasta invata pacientul sa se debaraseze de stres, element care poate declansa
episoadele bulimice. O asociere a tratamentului medicamentos cu consilierea
psihologica aduc un beneficiu mare in tratamentul bulimiei.

Consilierea psihologica cuprinde:

- terapia cognitiva comportamentala;

- terapia nutritionala, precum si incercarea de a schimba anumite modele
comportamentale si gandirea defectuoasa caracteristice bolii;
- 3 mese si 2 gustari pe zi, cu evitarea altor diete;
- diminuarea grijilor in legatura cu aspectul fizic si greutatea corporala;
- intelegerea si eliminarea elementelor care pot declansa episoadele bulimice prin
consiliere interpersonala si intelegerea proprilor sentimente;
- dezvoltarea unui plan individualizat in scopul recuperarii si evitarii recidivelor.
Terapia interpersonala - ajuta la intelegerea legaturii dintre conflictele
interpersonale si simptomele bolii.
Terapia comportamentala - este o abordare de lunga durata care ajuta pacientul
sa-si controleze propriile sentimente. Intelegerea adecvata a provocarilor din viata
de zi cu zi si a emotiilor negative scade numarul episoadelor bulimice.
Terapia de grup - intareste beneficiile terapiei individuale. Cateodata este de
ajutor comunicarea cu persoane care sufera de aceeasi boala.
Terapia familiala - membrii familiei interfera chiar fara sa realizeze in
recuperarea bolnavului. Este util ca acestia sa cunoasca semnele bolii, sa ofere
suportul necesar recuperarii si sa gaseasca o solutie pentru problemele familiale
care ar putea declansa recidive.

17
Desi nu face parte din tratamentul initial al bulimiei, atenuarea stresului, ajuta in
recuperarea bolnavului. Dintre tehnicile menite sa faca acest lucru, amintim:
- masajul terapeutic
- exercitii de respiratie cu scop relaxant
- relaxarea musculara progresiva
- aromaterapia, care foloseste uleiuri esentiale pentru inducerea si mentinerea
relaxarii.

Profilaxie

Nu exista nici o metoda cunoscuta de a preveni bulimia nervoasa. Tratamentul

precoce este considerat metoda cea mai buna de a incetini si de a stopa evolutia
bolii. Recunoscand semnele bolii si apelarea la ajutor specializat pot preveni
complicatiile bolii.
Exista mai multe modalitati ca adultii sa invete copii si adolescentii sa-si dezvolte
o atitudine pozitiva asupra lor insasi si prin aceasta sa previna aparitia bolii.
Dintre acestea amintim:
- optica sanatoasa, pozitiva asupra sinelui precum si a celor din jur. Este important
ca si copii sa-si ingrijeasca propriul corp si sa nu faca o legatura intre popularitatea
caracteristica varstei si un aspect fizic caracterizat printr-o greutate mica.
- optica sanatoasa in legatura cu alimentatia si exercitiul fizic. Nu este recomandata
recompensarea sau pedepsirea copiilor cu hrana (santajul alimentar) - oferirea unui
exemplu pozitiv in legatura cu o alimentatie sanatoasa si un exercitiu fizic adecvat,
este de asemenea utila in educarea copiilor.

Evolutie

Bulimia nervoasa poate aparea dupa o dieta severa, mai ales daca pe parcursul
acesteia apare excesul alimentar urmat de eliminare fortata. Alimentatia excesiva
(infulecarea) poate fi, de asemenea, declansata de o situatie stresanta, cand
mancarea este folosita pentru a crea o senzatie de confort general. Sentimentul de
vinovatie si rusine declanseaza eliminarea fortata, in scopul evitarii ingrasarii.
Totul se transforma intr-un cerc vicios care devine un obicei si se repeta ciclic.
Pe parcursul bolii, eliminarea fortata apare la inceputul zilei, ca apoi seara
sa fie urmata de episoade de apetit exagerat. Alimentatia excesiva poate
functiona ca un mecanism de compensator dupa o zi stresanta.

18
 Varsaturile recurente elimina in sangele sistemic anumite substante chimice
numite endorfine; acest val de endorfine creaza o stare de euforie. Unele persoane
care sufera de bulimie isi provoaca varsaturi chiar daca nu sunt precedate de
alimentatie excesiva, dat fiind faptul ca acestea determina o stare de bine. Totusi,
repetarea episoadelor de varsatura, efort fizic excesiv, abuz de laxative, diuretice,
sirop de Ipeca si emetizante pot cauza probleme grave de sanatate; curand persoana
pierde controlul asupra acestui ciclu de mancat excesiv si eliminare fortata.
Odata declansata boala, este foarte greu ca persoana in cauza sa revina la
obiceiurile alimentare anterioare fara ajutor specializat. Obiceiurile alimentare
nesanatoase pot continua ani de zile inainte ca persoana sa apeleze la tratament,
astfel ca aceasta s-ar putea sa necesite tratament pentru complicatii in momentul
prezentarii la medic.
Aproximativ jumatate din pacienti isi revin complet dupa tratament si mai
putin de 10% prezinta in continuare intreaga simptomatologie. Chiar si cu
tratament, bulimia e considerata o boala cronica. Recidivele sunt obisnuite, in
special in cazul persoanelor care continua sa desfasoare un anumit ritual alimentar
(cum ar fi planificarea activitatilor cotidiene in functie de orarul alimentar) sau in
cazul persoanelor care nu sunt pregatite sa-si schimbe obiceiurile alimentare.

Alte semne ale bulimiei:

Cateva dintre semnalele vizibile care pot alarma sunt: umflarea fetei in urma
retentiei de lichide, ochii inrositi din cauza episoadelor frecvente de voma, insa
acestea pot sa apara si din multe alte cauze. Asadar, sunt foarte putine sanse sa
iti dau seama ca o persoana este bulimica si sa o poti ajuta la timp.

Insa, efectele adverse ale acestei tulburari isi lasa adanc amprenta asupra
sanatatii interioare a organismului, atragand dupa sine numeroase probleme
medicale:

- eroziunea dentara si diverse probleme la nivelul cavitatii bucale si a

gingiilor;

-retentia apei, transpiratia si balonare abdominala;

- dureri intense de stomac;

19
 - un nivel scazut al potasiului (din cauza episoadelor repetate de voma sau a
utilizarii laxativelor) care slabeste si aproape paralizeaza organismul;

- ritm cardiac scazut;

- ciclu menstrual neregulat;

probleme la inghitire;

- esofagul este afectat din cauza "asaltului" repetat de voma;

- pot sa apara ulceratii, indigestie si dificultati in respiratie.

Consecinte ale bulimiei

20
- Ulcer;
- Gastrita;
- Probleme ale cavitatii bucale (sensibilitate, sangerari);
- Deshidratare;
- Batai neregulate ale inimii.

Bulimia nervoasa este o tulburare de comportament alimentar caracterizata

prin episoadele de supraalimentatie necontrolata, urmate de eforturi compensatorii
in vederea reducerii surplusului ponderal, prin provocarea varsaturilor, abuzul de
laxative si/sau diuretice, privare de hrana sau exercitii excesive.

21
 Majoritatea pacientilor cu bulimie au o greutate normala sau sunt
supraponderali. Desi unii pacienti cu anorexie nervoasa recurg de asemenea la
unele comportamente compensatorii, anorexia este caracteristizata prin refuzul de a
mentine o greutate normala, datorita fricii de obezitate, desi persoana prezinta o
insuficienta ponderala severa.
Bulimia nervoasa afecteaza 1 – 3% din adolescente si femeile tinere. Pacientii
sunt preocupati in mod excesiv de silueta si de greutatea lor corporala. Spre
deosebire de pacientii cu anorexie nervoasa, bulimicii sunt de obicei
normoponderali.
Anorexia si bulimia sunt doua tulburari de alimentatie ce pot fi traite in
alternanta de o persoana, astfel incat unii autori le considera drept stadii diferite ale
unei singure afectiuni, anorexia fiind stadiul mai avansat.
Debutul acestor tulburari alimentare se manifesta deseori ca o reactie la un
eveniment - despartirea de mediul familial, separarea de o persoana apropiata, de
care adolescenta este deosebit de atasata, sau nasterea unor sentimente de dragoste.
Totusi, spre deosebire de crizele episodice de anorexie sau bulimie, care dispar
atunci cand efectele evenimentului care le-a declansat se atenueaza, anorexia si
bulimia nervoasa au tendinta de a persista o lunga perioada de timp, devenind
cronice.
Tulburarile alimentare survin in general in adolescenta; doar la cca 5% din
pacienti dupa varsta de 25 ani. Varful incidentei bulimiei nervoase se intalneste la
18 ani. Aparitia simptomelor bulimice la o varsta mai frageda este corelata cu o
gravitate mai mare a tulburarii. Majoritatea pacientilor (90 -95%) cu bulimie sunt
femei.
Tulburarile comorbide asociate cu bulimia nervoasa sunt tulburarile afective,
tulburarile de personalitate, anxietatea, depresia, tulburarea obsesiv- compulsiva.

Poti face singura/singur testul urmator:

Daca treci prin aceste situatii, probabil ai bulimie nervoasa:

 ai o teama puternica si secreta de ingrasare;

 uneori ti-e teama ca ai sa incepi sa mananci si n-ai sa te mai opresti;
 din cand in cand ai episoade in care cazi prada acestei foame extreme si
mananci foarte mult odata, necontrolat;

22
  iti "rezolvi" excesele alimentare prin diverse metode: sport in exces,
vomismente dupa mese, prin laxative sau diuretice, pilule de slabit, uneori
combinatii din acestea;
 simti ca relatia cu mancarea iti domina viata.

Bulimia nervoasa (sau mentala) este o lupta continua intre nevoia compulsiva de a
manca excesiv si dorinta de a ramane slab. Se creeaza un ciclu distructiv in care
persoana suferinda de bulimie nervoasa mananca foarte mult, dupa care isi
provoaca voma sau ia laxative pentru a-si tine sub control greutatea.

Totul se petrece cu extrema discretie, la adapost de privirea celorlalti. Persoana cu

bulimie mentala poate sa manance noaptea sau dupa ce familia s-a ridicat de la
masa, in afara casei, la adapost de privirea celorlalti. Dupa aceea insa este coplesita
de rusine si de teroarea ca va lua in greutate, asa ca recurge la masuri care sa
restabileasca controlul: provocarea vomei, luarea de laxative...

23