Tema de control Nr.

PREZENTAREA DEFICIENȚELOR SUB FORMĂ DE TABEL

Conform cursului de la Fundamentele Psihopedagogiei Speciale

1. Prezentați într-o formă proprie (rezumat, hartă conceptuală sau tabel) fiecare deficiență. (vezi cursul de FPS)

TIPUL DESCRIERE - ANALIZĂ - OBSERVAȚII

DEFICIENȚEI

A. Deficiența mintală: văzută ca modul de organizare și funcționare mintală, cu implicații directe în organizarea și structurarea personalității

1. DEFICIENȚE individului.
MINTALE / DE
B. Deficiența de intelect: văzută ca incapacitatea individului de a face față unor sarcini cuprinse în actul învățării, inadaptarea la aceste
INTELECT
sarcini.

Deficiențele mintale mai sunt cunoscute și sub numele de: insuficiență mintală, întârziere mintală, înapoiere mintală, oligofrenie,
encefalopatie infantilă, retard intelectual, arierare mintală, subnormalitate mintală etc.
 A. Deficiențe de vedere:

2. DEFICIENȚE - Handicapul de vedere poate produce un dezechilibru la nivel comportamental, dezechilibru ce influențează relațiile subiectului cu mediul
SENZORIALE
său înconjurător.

Handicapul de vedere afectează într-un mod diferit persoanele în funcție de momentul în care acesta survine, astfel:

- la handicapații de vedere din naștere, deși apar dificultăți de relaționare, tensiunile interioare sunt mai reduse.

- la handicapul de vedere survenit, dezechilibrele sunt foarte puternice și îl marchează pe individ în totalitate.

B- Deficiențele de auz:

- fac obiectul surdopsihopedagogiei, știință interdisciplinară care studiază particularitățile dezvoltării psihofizice ale persoanelor cu disfuncții
auditive, stabilește cauzele și consecințele pierderii auzului, mijloacele de recuperare, compensare și educare în vederea structurării
personalității și integrării lor în viața socială și profesională.

- În majoritatea cazurilor, pierderea auzului este un proces lent, nedureros.

- Depistarea și intervenția precoce a tulburărilor auditive sunt o condiție fundamentală pentru evoluția ulterioară a copilului, dat fiind
pericolul apariției mutității.

- Frecvența deficiențelor de auz diferă în funcție de o serie de factori cum ar fi: factorii geografici, factorii ereditari, factorii familiali, factorii
medicali, tratament medical inadecvat, epidemii, accidente, alcoolism, iradieri, malnutriție, munca într-un mediu foarte poluat din punct de
vedere auditiv

Deficiența de auz poate fi clasificată și prin gradele deficitului auditiv:

A. Gândirea:
- conform lui C. Pufan (1982) surdul nedemutizat posedă o gândirea obiectivă în imagini și un limbaj mimico - gesticular, dar acestea se
desfășoară în anumite limite, ca urmare a faptului că ei operează cu imagini generalizate

B. Reprezentarea:

- la deficienții de auz, reprezentarea este un analog al noțiunii, dar nu și un echivalent total al ei.

- prin specificul ei, imaginea generalizată asigură conținutul reflectării senzoriale și senzorial - motrice, în cazul de față având o încărcătură
evident vizual - motrică.

C. Memoria:

- are aproximativ aceleași caracteristici cu ale normalului auzitor în sfera afectivă și motorie. Memoria cognitiv - verbală se dezvoltă mai lent
în procesul demutizării, în timp ce memoria vizual - motrică și afectivă este mai bine dezvoltată

D. Imaginația:

- Imaginația la surd constă în capacitatea de a crea reprezentări noi pe baza ideilor, senzațiilor, percepțiilor acumulate anterior cu o evidentă
specificitate vizual - motorize.

E. Limbajul si afectivitatea:

- Există o relație strânsă între limbajul oral și limbajul semnelor, de evoluția căruia depinde funcționalitatea dezvoltării comunicării.

- Limbajul semnelor îi lipsește pe surzi de posibilitatea inserției sociale.

- reprezintă categoria tulburărilor care afectează în special componentele motrice ale persoanei, având o serie de consecințe în planul
3.DEFICIENȚE FIZICE Clasificarea deficiențelor fizice și / sau neuromotorii:
ȘI / SAU
1. Tulburări genetice și congenitale:
NEUROMOTORII

- sindromul Langdon- Down (trisomia 21) /

- malformații ale aparatului locomotor și ale membrelor superioare

- diformitatea Sprengel (umărul ridicat congenital) /

- toracele „în pâlnie” (pectus excavatum) - pe lângă aspectul estetic, are multiple consecințe asupra respirației și funcționării inimii

- luxația congenitală a șoldului

2. Tulburări ale procesului de creștere:

- rahitismul / - piciorul plat / - hipotrofia staturală (nanismul) / - inegalitatea membrelor

- osteocondrodistrofiile / - malformații ale coloanei vertebrale

3. Sechele posttraumatice

4. Deficiențe osteoarticulare și musculare

5. Deficiențe preponderent neurologice

Psihomotricitatea:

- reflectă strânsa legătură dintre motric și psihic.

- rezultatul integrării funcțiilor motorii și psihice/mintale, consecință a maturizării sistemului nervos, ce vizează raportul subiectului cu
 propriul corp și cu mediul înconjurător.

4.TULBURĂRILE DE Caracterizarea tulburărilor de limbaj:

LIMBAJ
1. Tulburările de pronunție:

- Se întâlnesc frecvent atât la copiii preșcolari cât și la școlari. Cea mai întâlnită este dislalia, care constă în abaterea de la vorbirea standard
prin pronunția incorectă a unor sunete, silabe și chiar cuvinte.

- Dislalia poate fi provocată de o serie de factori, cum ar fi : imitarea unor persoane cu o pronunție deficitară, existența mediului educativ
nefavorabil, care nu asigură stimularea vorbirii, încurajarea copilului preșcolar de către adult în pronunțarea peltică (pentru amuzament),
implantarea defectuoasă a dinților, diferitele anomalii ale aparatului bucal, cum sunt: despicăturile de buză și văl, despicăturile
maxilo-velo-palatine (cunoscute și sub numele de buză de iepure și gură de lup), deficiențe cerebrale, insuficiența dezvoltării psihice,
deficiențe ale auzului etc.

- Disartria este cea mai gravă dintre tulbările de articulație și are la bază afecțiunea căilor centrale și ale nucleilor nervilor care participă la
pronunție.

2. Tulburările de ritm și fluență:

- cuprind bâlbâiala,logonezroza, tahilalia, bradilalia, tulburările pe bază de coree.

- sunt tulburări ale vorbirii orale, mai grave decât cele de pronunție, mai ales prin efectele negative pe care le au asupra personalității și
 comportamentului persoanei.

Bâlbâiala se prezintă sub trei forme: clonică, tonică și mixtă:

- în bâlbâiala clonică apar întreruperi ale fluenței vorbirii, determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete și silabe.

- în forma tonică se produce un blocaj la nivelul primului cuvânt din propoziție, prin prezența unui spasm articulatoriu ce poate dura mai
mult sau mai puțin în funcție de gravitatea acesteia.

- forma mixtă este mai complexă deoarece sunt prezente caracteristicile primelor două, cu predominarea uneia dintre ele.

3. Tulburări ale limbajului citit-scris:

- Dislexia și disgrafia constituie tulburări parțiale ale citit-scrisului ce își pun amprenta pe dezvoltarea psihică a copilului și mai cu seamă pe
rezultatele sale la învățătură.

1.Autism

5.DEFICIENȚE
2. ADHD
MULTIPLE
3.Sindrom Down
 Bibliografie

1. M. Voinea (). “FUNDAMENTELE PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE”. Suport de

curs, Brașov.