Un Șotron

și 10 Picături

Această carte-caiet este a mea

apa

Legenda
lipește

decupează

îndoaie

unește
 Dragi copii şi picături de ploaie,

Acest joc este foarte simplu şi poţi alege ca parteneri alţi

copii, un adult, un animal sau doar umbra ta.

Am adunat aceste idei din cărţi, de la mulţi copii, de

la dascăli, iar unele le-am creat pentru a juca Şotron împreună.

Sunt exerciţii pe care ne-ar fi plăcut să le lucrăm şi noi,

exerciţii create pentru a descoperi, pentru a înţelege mai bine
dansul culorilor, formelor, numerelor, literelor şi al întregului
univers.

Pe parcurs veţi călători şi veţi explora lumi minunate.

Unii dintre voi poate vor şovăi, dar numai mergând pe drumuri
noi, veţi reuşi să învăţaţi despre voi, despre ceea ce ne înconjoară,
despre zbor, vis, curaj și succes.

Ideile fiecăruia dintre voi sunt preţioase pentru că sunt

unice şi aşternute pe hârtie pot constitui un portofoliu individual.
Hârtia acestei cărţi-caiet provine dintr-un copac sau dintr-o
copacă printre crengile cărora s-au jucat nenumărate picături
de ploaie, păsări şi poate chiar mulţi copii. Acum nu se mai poate
juca decât cu voi şi vă rugăm să aveţi multă grijă de el sau de ea.

Vă urăm o călătorie minunată în care să vă descoperiţi pe

voi înșivă și pe ceilalţi ,,locuitori” ai planetei noastre.

Maria Gheorghiu și Daniela Stoicescu

1
 Picătura incoloră

Cine sunt eu?

A fost odată, ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti...

Au fost odată 10 surori. Erau una mai frumoasă ca cealaltă,
rotunde, transparente, jucăuşe și curioase.

Casa lor era un lighean mare, aflat în curtea a doi fraţi: Ana şi
Ovidiu. Într-o zi călduroasă de vară, pe când se bălăceau copiii, cele 10
picături surori au simţit că li se întâmplă ceva neobişnuit... Din cauza
căldurii, au devenit foarte uşoare şi încet, încet, s-au ridicat spre cer.
S-au transformat într-un abur transparent şi au început să plutească
într-un nor mic deasupra caselor, deasupra copacilor, deasupra oameni-
lor, deasupra mărilor, deasupra munţilor...
Vântul a purtat norul sus, sus în înaltul cerului. Oamenii păreau
mici, ca nişte furnici. Deodată, însă, norul cald a întâlnit un curent de
aer rece. De frig, cele zece surori s-au transformat iar în picături de apă
şi au revenit pe pământ. Nu au mai reușit să se ţină de mână şi fiecare a
ajuns în alt loc.
Prima picătură s-a întors pe fereastra casei, în satul de unde se
evaporase. Era seară şi i-a văzut pe cei doi fraţi cum se pregăteau de
culcare: și-au pus jucăriile în ordine, şi-au aşezat hăinuţele pe scaun şi
s-au spălat pe dinţi. Copiii au zărit pe geam picătura transparentă, s-au
bucurat de sosirea ei şi i-au urat „Noapte bună!”.

Picătura incoloră era foarte, foarte, foarte fericită că ajunsese din

nou acasă, dar era şi foarte, foarte, foarte îngrijorată pentru că nu ştia
ce se întâmplase cu surorile ei.

Oare unde erau ele acum?

2
Fișa 1

Câte pahare sunt?

nume pagina 3 data 2 0 0 8

2 Picătura alb-negru

Unde locuiesc eu?

A doua picătură a aterizat pe o zebră. De frică s-a făcut

albă ca varul. Trecătorii păşeau grăbiţi în jurul ei. La un moment dat,
oamenii au dispărut şi picătura a văzut semaforul. Zgomotul motoarelor
s-a pornit precum o furtună. S-a retras într-o crăpătură şi a aşteptat
să treacă autobuzele, tramvaiele, autoturismele şi motocicletele.
După două minute au apărut iar pietonii şi picătura a observat în
intersecţie un cărucior dublu, în care erau doi bebeluşi adormiţi.
S-a strecurat lângă ei şi a început să se minuneze de cât de mult
semănau unul cu celalalt.
Când au ajuns în parc, picătura albă s-a gândit că poate îi
găseşte acolo pe Ana şi pe Ovidiu.
Deşi era numai ochi şi urechi, nu a reuşit decât să afle că
era într-un oraş numit Bucureşti. La plecare au trecut pe o alee unde
se jucau doi câini şi i-a plăcut în mod special cel dalmaţian.
Forfota oraşului o fascina. Nu văzuse niciodată atâţia oameni, magazine,
maşini, clădiri care pe lângă ea păreau nişte zgârie nori, atâtea statui,
fântâni arteziene şi străzi întortocheate. Şi-a luat inima în dinţi şi a
sărit pe un motociclist care transporta pizza. Şoferul a intrat într-o
clădire de sticlă şi picătura s-a speriat de liftul în care a urcat până
la etajul 22. A reuşit să se aşeze pe pervaz, lângă o orhidee albă,
de unde a admirat soarele la asfinţit.

Totul devenea şi mai frumos seara. Nu-şi închipuise că oraşul

este atât de luminat şi ar fi dorit să fie aici cu surorile ei.

Oare unde erau ele acum ?

4
 NEGRU
ALB Fişa 2

Uneşte obiectul cu umbra sa

nume pagina 5 data 2 0 0 8

Picătura roşie

Ce știu despre ţara mea?

A treia picătură a fost purtată de vânt până s-a agăţat

de o bucată de pânză. După ce şi-a revenit puţin din
ameţeală, a observat că se afla pe partea roşie a unui steag.
Celelalte două părţi erau galbenă şi albastră. Lângă tricolor se
mai aflau un drapel cu steluţe galbene, altul alb cu un cerc
roșu în mijloc, altul cu toate culorile curcubeului şi multe,
multe altele.
Toate fluturau în adierea vântului de seară şi fiecare
dintre ele vorbea cu mândrie despre oameni, obiceiuri şi locuri
dragi. Vorbeau în limbi diferite, cântau imnuri diferite şi
totuşi comunicau de minune.

Picătura roșie nu înţelegea de ce sunt atât de multe și de

diferite steagurile.
De ce nu erau toate la fel? Cine le pictase oare? Surorile ei
sigur ar fi ştiut să îi răspundă.

Oare unde erau ele acum?

6
Fişa 3
Uneşte punctele 0 1 2 3

0 1 2 3

Colorează spaţiile marcate cu roşu

r R R

R R R
r R r
R R R
r R r r
R r
R r
r
R
r
r

nume pagina 7 data 2 0 0 8

4 Picătura oranj

Care este planta mea preferată?

A patra picătură s-a transformat în rouă, într-o

grădină. Parfumul florilor a învăluit-o şi a rămas mută de
uimire. Deși obosită, admira minunata lume a plantelor, când
auzi nişte şoapte. Patru umbre stăteau la sfat în zori de zi.
Ascultând cu atenţie, picătura află că erau trei zâne şi un zân.
Zâna Zânelor dorea să afle ce fapte bune au făcut Zâna Florilor,
Zânul Copacilor şi Zâna Ierburilor.

- Eu am adus bucurie în sufletele oamenilor, cu dulceaţa

trandafirilor, cu parfumul crinilor şi cu hainele multicolore ale
florilor de câmp, şoptea Zâna Florilor.

- Eu am inspirat în plămânul meu verde aerul plin de

fum şi praf şi le-am dăruit oamenilor aer curat, numai bun
de respirat, se lăuda Zânul Copacilor. La umbra mea te poţi
adăposti de razele fierbinţi ale soarelui, a adăugat el.

- Eu am hrănit animalele, am aplaudat greierii şi am

mângâiat tălpile copiilor care se jucau în poieniţe, povestea
Zâna Ierburilor.

Conversaţia continuă, dar picătura deja adormise pe o petală

oranj. Visa că dansa cu surorile ei în Noaptea de Sânziene.

Oare unde erau ele acum?

8
 Fişa 4

Picătura oranj a hașurat A1, B4 și C1.

3
Hașurează și tu cu roșu C3.

Hașurează cu culoarea ta preferată B2.

2
Desenează fructul tău preferat în D4.

A B C D

De ce îşi desfac florile petalele?

nume pagina 9 data 2 0 0 8

5 Picătura galbenă

Cum descoperim ceea ce ne înconjoară?

A cincea picătură ,,a nins” pe o mănuşă galbenă uriaşă.

La început s-a speriat. Ea era obişnuită cu mâinile mici ale Anei şi ale
lui Ovidiu. După primele momente de teamă a observat că această mână
aparţinea tot unui copil. Era un băieţel de clasa I care nu încăpea nici în
clasă, nici în şcoală, din cauza înălţimii. Capul îi ajungea până la streaşină,
iar într-o bancă obişnuită i-ar fi încăput doar un picior. Pentru că îşi dorea
atât de mult să înveţe, stătea în curtea şcolii şi urmărea lecţiile pe fereastră.
Prietena lui cea mai bună era o fetiţă cu faţa rotundă şi nasul mic,
cu ochii verzi şi părul negru. Cei doi petreceau mult timp împreună.
El putea să privească dincolo de acoperişuri şi îi povestea fetiţei cum trăiesc
copiii de pe alte meleaguri.
Atunci când jucau fotbal cu toţi copiii, întindea o mână şi acoperea
jumătate din poartă. Dacă o întindea şi pe cealaltă, acoperea poarta în
întregime. Când mergeau în pădure, culegea conurile chiar din vârful
bradului. I-ar fi plăcut mult să se joace şi de-a v-aţi ascunselea, dar
nu putea. Oricine îl vedea, oriunde s-ar fi ascuns.

Picătura galbenă era foarte fericită că ajunsese la un

copil special, dar era şi foarte îngrijorată pentru surorile ei.

Oare unde erau ele acum?

(idee după „Elevul de clasa I“ de M. Durickova)

10
Fişa 5 tort

bomboane prăjitură îngheţată hotdog

măr pară banană strugure morcov

Colorează cu galben toate numerele care conţin cifra 5

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 Câte colţuri au 3 stele?

21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
41 42 43 44 45 46 47 48 49 50
51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
61 62 63 64 65 66 67 68 69 70
Câte urechi au 5 iepuri?
71 72 73 74 75 76 77 78 79 80
81 82 83 84 85 86 87 88 89 90
91 92 93 94 95 96 97 98 99 100

nume pagina 11 data 2 0 0 8

6 Picătura verde

Câte picioruşe au insectele?

A şasea picătură a ajuns pe o creanguţă de stejar.

Alături, pe o frunzuliţă, un fluturaş ud leoarcă, tremura
ca vai de el. Se îmbolnăvise, sărăcuţul! Tocmai când se
pregătea să intre în vorbă cu el, picătura verde văzu o
albinuţă ce se apropia în grabă. Aducea cu ea o cănuţă
de ceai de muşeţel.
Văzând că febra nu scade nici după ceai, albinuţa
plecă degrabă la stup şi se întoarse cu un strop de miere.
Auzise de la bunicuţa ei că mierea multifloră făcută în familia
lor e miraculoasă, vindecând multe boli. Era momentul
să verifice această informaţie.
Într-adevăr! În scurt timp fluturaşul începu să-şi
recapete puterile. Culoarea i-a revenit pe aripioare, iar în
ochişori i se citea recunoştinţa pentru micuţa lui prietenă.

,,Ce bine e să ai prieteni care te ajută la nevoie!” gândi

picătura verde. Şi-ar fi dorit şi ea un prieten care să o
ajute să-şi găsească surioarele.

Oare unde erau ele acum?

12
 Fişa 6

Câte are floarea?

Un cub are 6 feţe

Desenează feţele zarului în ordine descrescătoare

primul
zar
3
al doilea
zar
4
suma
7
nume pagina 13 data 2 0 0 8
7 Picătura albastră

De ce Terra se numeşte planeta albastră?

A şaptea picătură s-a scufundat lângă o corabie în

mijlocul oceanului.
A înotat alături de o sirenă care a condus-o spre adâncuri
să-i arate minunile acestei lumi acvatice: peşti mari, peştișori mici,
peşti coloraţi, creaturi cu dungi, cu buline, căluţi de mare, crabi,
steluţe de mare, melci, scoici, arici de mare, caracatiţe, delfini, rechini,
balene...
În timp ce...

Oare unde erau ele acum?

14
 Fişa 7

1. Găseşte cele şapte steluţe ascunse în prima imagine

2. Descoperă deosebirile dintre cele două imagini

nume pagina 15 data 2 0 0 8

8 Picătura indigo

Ce animale trăiesc în pădure?

A opta picătură a picat chiar în Dumbrava Minunată.

„Voi ştiţi ce este o pădure... Mergi între copaci, în sus şi în jos,
înainte şi înapoi, la stânga şi la dreapta, şi pretutindeni numai
între copaci... Şi copacii sunt înfipţi în pământ, de rădăcini...”
(Tudor Arghezi- Pădurea Copiilor)
Aşa era şi codrul în care ajunsese picătura indigo.
Doar că de jur împrejur se auzeau o mulţime de sunete şi
zgomote:
- Trosc! Fâşşşşşşşş!
- Cip- cirip, cip-cirip, cip- cirip!
- Cra, cra, cra!
- Mor, mor!
- Ham, ham, ham, ham, ham!
- Au-uuuuuuuuuuuuuuuuuu!
- Cu- cu, cu-cu!
- Aici, aici!
- Bâzzzzz-zzzzzzzzzzzzz!
- Sssssssssssss!
Când se uită mai bine, nu-i veni să-şi creadă ochilor!
Lizuca şi Patrocle, Scufiţa Roşie şi Lupul, Albă ca Zăpada
şi cei şapte pitici, Capra cu trei iezi, Făt-Frumos şi Ileana
Cosânzeana, Micul Prinţ, Ursul şi Vulpea şi multe alte
personaje din poveşti şi basme alergau cu toţii spre râu
să-l ajute pe pădurar să stingă focul ce îi ameninţa.
Oare cine se jucase cu focul?

Picătura indigo nu stătu deloc pe gânduri şi sări în ajutor.

Îi părea atât de rău că surorile ei nu sunt cu ea să stingă focul
mult mai repede!

Oare unde erau ele acum?

16
Fişa 8
Uneşte urmele cu capetele

6+1= 1+4 =
5+1= 1+5 =
3+1= 1+7 =
4+1= 1+1 =
nume pagina 17 data 2 0 0 8
9 Picătura violet

Când e ziua mea de naştere?

A noua picătură a nimerit într-o maşinărie ciudată.

Acolo, şapte tineri, cu nume ciudate, alergau unul după
altul, fără să se oprească nici un minut şi nici măcar o
secundă. Făceau sport fie iarnă, fie vară, fie primăvară,
fie toamnă.
Luni alerga cu mingea de fotbal,

Marţi era pasionată de baschet,

Miercuri juca handbal,

Joi lovea cu racheta mingea de tenis,

Vineri se antrena pentru volei,

Sâmbătă schia,

Duminică înota.

Oricât de mult se antrenau, niciodată nu se atingeau.

Şi-ar fi dorit şi picătura violet să aleagă un sport dar

nu ştia pe care, căci toate erau atrăgătoare.
Ar fi dorit să se sfătuiască cu surorile ei.

Oare unde erau ele acum?

18
 Fișa 9

Câţi ani vei împlini?

Care este data nașterii tale?

zi lună an

Ce greutate ai? kg

Ce înălţime ai? m cm

Ce oră e?

nume pagina 19 data 2 0 0 8

10 Picătura curcubeu

„Păcat... fiindcă se poate juca peste tot: acasă,

la grădiniţă, la şcoală, pe stradă, în tramvai etc.
Când cineva spune o culoare, tu arăţi foarte rapid,
cât numără până la cinci, un obiect în care se găseşte
acea culoare. Altfel, pierzi jocul...”
(Mircea Sântimbreanu- Jocul culorilor)

- Roşu!
- Uite! În tricolor...

- Oranj!
- Portocala.

- Galben!
- Mierea.

- Verde!
- Frunza din copac.

- Albastru!
- În apa oceanului, cerul...

- Indigo...Indigo o dată, indigo de două ori, indigo de trei ori...

- În curcubeu! Uf! De-abia l-am găsit!

- Violet!
- Limba ceasului! Tiii, ce-a mai trecut timpul! Jucăm acest
joc de zece zile.

Te-ai plictisit?
Oare unde sunt acum cele 10 picături?

20
 2 0 0 8
Fişa 10
Oceanul Arctic
America Europa
Asia

data
de
Nord Oceanul

21
Atlantic Oceanul Pacific
Africa

pagina
Oceanul Pacific Oceanul
America
de Indian
Sud Australia
Antarctica

nume
Oceanul Antarctic
 Planeta

Continent

Oraș Ţara
Strada Judeţ

Data nașterii

Prenume Nume

E-mail
@șotron.ro

Telefon mobil

Telefon fix

22
 Cele 10 picături
Zece picături bombate,
Transparente şi curate
Ca zece surori frumoase,
Jucăuşe, zgomotoase
Se distrau într-un lighean.
În lighean, picături droaie,
Adunate de la ploaie
Se-ncălzeau c-o rază fină
Chiar la soare, la lumină.
-Ce se-ntâmplă? a-ntrebat
Picătura cea mai mare,
Mă transform în abur, care,
Se ridică ne-ncetat.
Şi, ţinându-se de mână,
Cele zece surioare
Se ridică înspre soare.
Pentru că erau doar zece,
Au format un nor micuţ.
Dar plimbate mult de vânt
Au trecut prin aer rece
Şi-au căzut iar pe pământ.
Şi, în zarva cea mai mare,
Ameţite de plimbare
Picăturile drăguţe
Au dat drumul la mânuţe.
Şi pentru că-i norocoasă,
Picătura cea mai mică
S-a-ntâmplat să se întoarcă
Pe fereastra de la casă.
Odihnită de acum,
Se gândea la surioare:
-Unde oare?
Unde oare au picat?
Aş fi vrut să fiu cu ele...
Ce păcat....
Pe o stradă-aglomerată,
Pe la semafor se pare,
A cazut apoi speriată
Picătura cea mai mare.
Alb în stânga, negru-n dreapta
Se-arata asfaltul tare;
De teamă şi de mirare
Iată, a-devenit dungată.
23
- Ce se-ntâmplă?a-ntrebat
Unde oare am picat?
Semaforul îmi arată
Că sunt chiar la trecere.
Dacă-ar fi surorile
Aş fi dat petrecere.
-Văd un verde pâlpâind,
Pietoni pasul grăbind.
Nu e timp să meditez
Cât e verde, traversez!
Odihnită de acum,
Se gândea la surioare.
-Unde oare?
Unde oare au picat?
Aş fi vrut să fiu cu ele...
Ce păcat....
O a treia picătură
Se află-n-încurcătură.
-Ce se-întâmplă? s-a-ntrebat,
Unde oare am picat???
Roşu am sub picioruşe,
Galben e la dreapta mea
Şi albastru dupa ea.
Cred că norul călător
M-a adus pe tricolor.
Odihnită de acum,
Se gândea la surioare
-Unde oare? Unde oare?
Au picat?
Aş fi vrut să fiu cu ele...
Ce păcat....
Printre flori, într-o grădină,
Tot pe-o rază de lumină
A-mbrăcat o haină nouă
Cea de-a patra picătură,
Ce s-a transformat în rouă.
Odihnită de acum,
Fascinată de culoare,
Se gândea la surioare.
-Unde oare?
Unde oare au picat?
Aş fi vrut să fiu cu ele...
Ce păcat....
Cea de-a cincea picătură,
Transformată-n fulg poznaş,
A fost prinsă într-o doară
De-o mână de uriaş.
Fericită de-ntâmplare,
Se gândea la surioare:
-Să fii optimist nu-i greu!
Sigur au norocul meu!
Picătura cea mai caldă
Hoinărea cu pasul rar.
Şi s-a întâmplat să cadă
Chiar pe-o frunză de stejar,
Unde-un fluture cu febră,
De la o albină cere
(Să se facă iarăşi bine)
Ceai de plante, cald, cu miere.
Arătând îngrijorare
Şi strigând după-ajutoare
Se-ntreba:
-Ale mele surioare
Or fi sănătoase, oare?
A tunat şi-a fulgerat,
În ocean s-a scufundat,
Cu viteză a picat
Cea de-a şaptea picătură.
-Uite, un căluţ de mare
Şi un peşte mai dungat!
Crabi, steluţe, scoici, delfini,
Caracatiţe, rechini
Toate sunt vieţuitoare
Ce-n apă s-au adunat!
Cred c-aici îmi place mie
C-am surori, peste o mie.
În Dumbrava Minunată,
Plăpândă şi resemnată,
A opta picăturică
A căzut pe-o rămurică.
Doi arici, dintr-un tufiş,
Se uitau mai pe furiş
Grijulii cu picătura.
Compusă de Daniela Muntean
24
N-au putut să-şi ţină gura
Şi aşa, cam înţepaţi,
Au strigat, făcând pe durii:
-Ai grijă că sunt aici
Animalele pădurii!
Curioasă, chiar de-i mică,
A opta picăturică
Făr’ de frică a răspuns:
-Eu nu mă tem nici de urs!
Despre-a noua picătură
Pot să spun că s-a mirat
Când în săptămâna mare
A picat.
Doar că săptămâna mare
Nu era o sărbătoare.
Vrând să facă cunoştinţă,
A văzut că-n ordine
Se perindă zilele.
Zilele, voinici de soi,
Erau sprinteni şi vioi.
Luni e primul din tabel,
Marţi urmează după el,
Miercuri vine mai greoi,
După el, urmează Joi.
Vineri e mai bulversat,
Sâmbătă, mai răsfăţat.
Cu Duminică în urmă,
S-a-ncheiat o săptămână.
După-atâta umblătură,
Cea de-a zecea picătură
Se juca şi întreba
Pe oricine întâlnea,
Dacă e asemănare
Între galben şi o floare,
Între verde şi-o tulpină,
Între alb şi o găină,
Între negru şi-o furnică
Între mov şi-o levănţică.
De credeţi că nu-i greoi,
Puteţi să-l jucaţi şi voi!
 Copyright © 2008 Asociaţia Ovidiu Rom
Autori: Maria Gheorghiu & Daniela Stoicescu
Materialele nu pot fi reproduse integral sau parţial fără acordul autorilor.

Ediţie specială 2008

“Lucrare tipărită în 5000 de exemplare cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România

cu fonduri oferite de Comitetul Naţional pentru UNICEF din Germania.”