Rolul, misiunea și viziunea disciplinei

         Disciplina Dezvoltare personală are rolul de a dezvolta personalitatea

elevului, de a forma competențe necesare obţinerii succesului şcolar, în carieră şi
în viaţă. Contribuie la dezvoltarea emoţională, socială şi pentru carieră a
elevului. Valorificarea experienţelor elevilor fundamentează autenticitatea
învăţării. Există o raportare permanentă la ceea ce gândesc şi simt, precum şi la
modul în care se comportă elevii.

Activitățile tematice din programă îi ajută pe elevii să conştientizeze cine

sunt, să analizeze emoţiile pe care le au, să se raporteze sănătos la ceilalţi
(diversitate), să fie motivaţi să înveţe cu succes, să exploreze ce meserii/profesii le-
ar plăcea să practice.

         Dezvoltarea personala  reprezinta o disciplina de studiu ce include activitati

si experiente ce au ca scop:

·        sa sustina elevii in procesul de autocunoastere, relationare corecta cu colegii,

familia si mediul din care fac parte ;

·        sa dezvolte abilitatile de comunicare eficienta  si management eficient al

emotiilor, sa imbunatateasca starea de constientizare a propriului potential ;

·        sa dezvolte talentele si abilitatile personale, orientate spre imbunatatirea

calitatii vietii prin aderarea la valorile societatii contemporane, prin a contribui la
realizarea aspiratiilor si viselor personale intr-un mediu de viata sanatos si sigur.

          Viziunea urmărește crearea unui climat educațional de calitate, incluziv,

stimulativ pentru dezvoltarea individuală a fiecărui beneficiar al sistemului
educațional astfel încât să dea sens încrederii și aspirațiilor sale. O altă latură a
viziunii este de a performa un act didactic de calitate, centrat pe elev, având la bază
competenţele educaţionale cerute de documentele oficiale din România şi din UE.

         Misiunea disciplinei constă în :

*Asigurarea unei educaţii de calitate, care să ducă la egalizarea şanselor, la

pregătirea copiilor pentru o lume în schimbare, formându-le capacităţi, deprinderi
şi competenţe care să le permită să-şi găsească locul în societate și să contribuie la
îmbunătățirea bunăstării.
*Descoperirea înclinațiilor, talentelor și aptitudinilor, în vederea folosirii acestora
în îmbunătățirea rezultatelor învățării, înregistrării progresului școlar și a
performanțelor copiilor.

*Promovarea unui comportament decent, caracterizat de cinste, onoare, respect

reciproc, toleranţă, de gen intercultural/ pentru diversitate, responsabilitate faţă de
propriile acţiuni.

*Dezvoltarea dimensiunii europene a educației desfășurate la nivelul ciclului

primar, prin activități, programe, parteneriate și proiecte specifice.

*Formarea de competenţe, așa cum au fost ele definite în Legea Educației

Naționale nr. 1/2011, în contextul unei societăţi bazate pe dezvoltarea liberă,
integrală si armonioasă a individualității umane, în formarea personalității
autonome.

        Datoria noastră este aceea de a oferi copiilor instrumente de a se cunoaște, de

a privi viitorul cu încredere, de a se înțelege și poziționa ca indivizi, să-i învățăm
cum să fie responsabili, să-și poarte de grijă lor și altora, să-și exprime liber
gândurile și sentimentele fără teama de a rămâne neînțeleși. Atunci când copiii au
ocazia de a experimenta  idei în diferite situații și cu o varietate de resurse, ei
descoperă conexiuni și ajung la o înțelegere nouă, mai bună și la alte modalități de
a face lucrurile. Acest lucru le dezvoltă abilitatea de a gândi critic și, în final, de a
pune întrebări și de a găsi soluții creative. 

De aceea, dezvoltarea pe plan personal trebuie sa fie o preocupare

fundamentală a școlii , începând de la cei mai mici copii  și continuând cu elevii de
școală, indiferent de ciclul de învățământ.  Școala trebuie sa le ofere genul de
educație care sa îi pregăteasca pe copii pentru o viață în permanentă schimbare.
Trebuie sa ne preocupe ca încă de mici, copiii să fie expuși la cât mai multe situații
reale, care sa îi ajute să își formeze o impresie corectă și echilibrată despre viață și
despre lume.

       De aceea, activitățile de la clasă trebuie sa fie completate de un program de

activități care să le dezvolte o conștiință socială, abilități de a interacționa și o
înțelegere a normelor instituționale și comunitare. În această categorie intră
activități precum vizite, excursii, proiecte în care sunt implicați copiii și părinții
împreună, spectacole și expoziții, parteneriate. În cadrul școlii, dezvoltarea
personală  reprezintă o arie de dezvoltare bine definită, pentru care ptofesorii de la
clasă planifică activități în mod constant sau o includ drept componentă atitudinală
în alte activități. 
        Părinții sunt informați despre aceste activități și sunt încurajați să completeze
consecvent demersul școlii acasă. Orice problemă devine mai uşoară dacă este
discutată şi analizată cu cineva. Copiii trebuie să ştie că nu sunt singuri şi că pot
solicita sfatul profesorului, părintelui sau unui specialist/consilier. Iată câteva
sfaturi pentru a-i creşte, îngriji şi educa mai bine pe copiii noştri:

v  să le oferim dreptul de a fi sprijiniţi când trec prin momente mai dificile;

v  să ne gândim că oricât de cuminte şi de bun este un copil, tot apar probleme;

v  să fim sinceri cu noi înşine şi vom găsi împreună soluţii;

v  să nu-i răpim timpul liber;

v  să nu-i imităm pe alţii în ceea ce priveşte petrecerea timpului liber;

v  să oferim dragoste, sinceritate şi sprijin necondiţionat.

      Dacă admitem că efectul acţiunii educative depinde şi de relaţia dintre profesor

și elev, că sursele blocajului ţin în mare parte de relaţia dintre aceștia, atunci vom
putea acţiona în cunoştinţă de cauză în sensul prevenirii blocajelor şi, respectiv, al
deblocării fluxului informaţional. Majoritatea comportamentelor, mai ales modul
în care comunicăm, le-am învăţat cu toţii în copilărie, prin imitarea persoanelor pe
care le-am considerat modele. Primele modele au fost părinţii, apoi profesorii. La
fel ca şi noi, elevii învaţă să comunice observându-i pe cei din jur. Noi, educatorii,
reprezentăm modele pentru mulţi dintre elevii noştri.

         Există o serie de modalități, pe care le folosim în mod spontan, prin care ne

putem face mai bine înţeleşi de către elevi şi  îi putem ajuta să se deschidă mai
mult faţă de noi sau să comunice mai eficient între ei, înlăturând conflictele cu
colegii. Unele probleme pe care le are elevul se pot rezolva la nivelul ascultării,
deoarece fiind ascultat, copilul are ocazia să-şi exprime dificultatea, s-o
conştientizeze mai bine, s-o analizeze şi, în felul acesta, uneori, ajunge singur la o
soluţie.
          Dacă vorbim pe un ton calm avem mai multe şanse de a obţine un
comportament dorit din partea elevului, decât dacă îi vorbim pe un ton ridicat. Se
poate constata că unii copii, chiar şi atunci când doresc să comunice cu colegii lor,
nu vorbesc, ci strigă, pentru că în felul acesta ei au învăţat că singura modalitate
prin care se pot impune este prin ridicare a tonului. Vorbirea calmă aplanează
conflictele.  Exerciţiu cu elevii: un elev exprimă o afirmaţie pe tonuri diferite, iar
ceilalţi elevi comunică ce simt, ce gândesc şi ce reacţii le provoacă tonul cu care a
fost rostită această afirmaţie.

         Disciplina Dezvoltare personală oferă un cadru semnificativ pentru

stimularea flexibilităţii cognitive şi a creativităţii elevului, aceştia fiind încurajaţi
să adreseze întrebări, să comunice propriile opinii, să aibă intervenţii argumentate,
să reflecteze asupra temelor puse în discuţie, să manifeste iniţiativă, să exprime
idei originale şi emoţii autentice despre ceea ce învaţă.

          Registrul complex al strategiilor didactice, organizate sub diferite forme,

stimulează participarea activă, în mod individual sau în echipă. Accentul în orele
de Dezvoltare personală este dat de spontaneitatea şi creativitatea răspunsurilor
elevilor la sarcinile propuse. Analizele succesive, momentele de autoevaluare şi de
reflecţie oferă copiilor cadrul necesar pentru interiorizarea conceptele tematice,
pentru dezvoltarea încrederii în sine, pentru conturarea perspectivei pozitive asupra
resurselor personale, astfel încât să facă faţă provocărilor şcolare sau celor din
viaţa de zi cu zi.

         O atenţie deosebită este acordată explorării intereselor şi exersării abilităţilor

de învăţare, identificării experienţelor anterioare şi cunoaşterii aşteptărilor elevilor
cu privire la activităţile care urmează a fi derulate. La finalul unui modul tematic
sau al unei lecţii, elevii sunt invitaţi să îşi exprime emoţiile cu privire la ceea ce au
descoperit sau experimentat. Expoziţiile, discuţiile pe baza portofoliului sunt
oportunităţi pentru valorizarea intereselor şi aptitudinilor personale.

         Astfel, se creează contextul exprimării emoţiilor şi a atitudinii elevilor faţă de

progresul în învăţare. Reflectarea „împreună” asupra produselor individuale sau
create în echipă contribuie la :

v dezvoltarea coeziunii grupului ;

v valorizarea rezultatelor prin acordarea de feedback pozitiv fiecărui elev asigură

cadrul pentru optimizarea imaginii de sine şi dezvoltarea încrederii în sine ;

v crearea unui climat securizant, de nonetichetare, încurajator reprezintă un aspect

important, care depinde, în principal, de atitudinea cadrului didactic în relaţia cu
elevii.

         Disciplina Dezvoltare personală este realizată de către cadrul didactic de la

clasă. În cazul aprofundării unor teme, acesta poate colabora cu psihologul sau
consilierul şcolar pentru eficientizarea activităţilor derulate, spre exemplu:
consultări cu privire la cele mai adecvate modalităţi de lucru cu elevii,
recomandarea unor resurse suplimentare care pot fi utilizate sau organizarea unor
activităţi în parteneriat. Implicarea părinţilor presupune participarea în activităţi
cum ar fi: expoziţii/târguri, serbări, concursuri, excursii, carnavaluri, proiecte în
echipă părinţi-copii, discuţii pe baza portofoliilor elevilor, vizite la locul de muncă
al părinţilor etc.

          În cadrul activităţilor de Dezvoltare personală elevii explorează, apoi aplică

şi ulterior reflectează asupra propriului progres. Din această perspectivă, predarea
se distanţează considerabil de înţelesul ei tradiţional de „transmitere de
cunoştinţe”. Rolul cadrului didactic este de a organiza şi oferi oportunităţi de joc şi
învăţare care să-i permită elevului să-şi descopere şi să experimenteze propriile
abilităţi şi atitudini, de a particulariza şi facilita transferul acestora în viaţa reală.
Selecţia activităţilor se va face şi în funcţie de specificul local, precum şi de
resursele materiale disponibile.

         Strategiile didactice recomandate pentru orele de Dezvoltare personală sunt

cele activparticipative. Disciplina are un accentuat caracter explorator şi practic-
aplicativ, care presupune implicarea directă a elevilor. Elevii conştientizează,
exersează abilităţi şi atitudini într-un mediu prietenos de învăţare, devin
responsabili pentru modul în care se implică în jocurile şi activităţile propuse. Este
foarte important ca activităţile să-i ajute pe copii să se simtă bine, să le placă şi,
astfel, să fie motivaţi intrinsec să înveţe. Sarcinile de lucru pot fi realizate
individual, în perechi/echipă, independent sau facilitate de cadrul didactic.

Dezvoltarea personală – disciplină cu caracter explorator și practic aplicativ

Metode activ-participative specifice disciplinei Dezvoltarea personală

Ø JOCUL DE ROL

Ø DRAMATIZAREA

Ø PROBLEMATIZAREA

Ø BRAISTRORMINGUL

Ø CONVERSAȚIA EURISTICĂ
Ø DEZBATEREA

Ø EXERCIȚIUL CREATOR

Ø DISCUȚIILE DE GRUP

Ø TEHNICI ALE GÂNDIRII CRITICE:

v TURUL GALERIEI

v CIORCHINELE

v JURNALUL CU DUBLĂ INTRARE

v PĂLĂRIILE GÂNDITOARE

v CUBUL

v EXPLOZIA STELARĂ  ETC.

         Jocul de rol are un rol primordial pentru pregătirea elevului pentru situații

reale din viață, prin dramatizări, teatru. Jocul de rol are rolul de a dezvolta
comunicarea verbal și nonverbal, empatia, toleranța.

         Accentul trebuie pus pe strategiile active-participative, abordându-se lucrul

în echipă, turul galeriei, pălăriile gânditoare, ciorchinele, brainstormingul deoarece
au rolul de a dezvolta gândirea critică prin exprimarea propriilor opinii prin
raportare la propria experiență sau a colegilor.

Exemple de activitati

Aspecte practice -  CLASA I

Domeniul : Dezvoltare emoțională și socială

Subdomeniul: Interacțiuni simple cu ființe și obiecte familiare

Subiectul lecției:  Prietenia

§     Braistormingul :
 Ce idei vă vin în minte când auziți cuvântul  PRIETENIE?

  “Povestea celor doi prieteni “– www.slideboom.com 

Lectura predictivă:

Ce credeți că a făcut prietenul care a fost lovit?... Ce credeți  că s-a întâmplat după
ce prietenul lovit și-a revenit din spaimă?.... Ce credeți că l-a întrebat prietenul
care  a lovit  pe celălalt prieten?

§   Problematizarea:

Tu cum ai fi procedat dacă prietenul tău cel mai bun te-ar fi lovit , în timp ce te
certai cu el?

•     De ce credeți că prietenul salvat  a dăltuit în piatră cuvintele: “ Astăzi prietenul

meu cel mai bun mi-a salvat viața!”

§  Exercițiu –joc- “Lanțul ideilor”

q  Dacă aș fi o furnică, m-aș împrieteni cu....

q Dacă aș fi o albină , m-aș împrieteni cu....

q Dacă aș fi o pisică, m-aș  împrieteni cu....

q Dacă aș fi un câine, m-aș împrieteni cu....

Domeniul: Dezvoltare emoțională și socială

Subdomeniul: Interacțiuni simple cu ființe și obiecte familiare

Subiectul lecției: Caracteristicile unui bun prieten

§  Turul  galeriei ( Desen - “Obiectul preferat al prietenului meu”)

*Examinați lucrările realizate de colegii voștri, scrieți comentariile  și observațiile 

pe posterele acestora.
§  Exercițiul creator: “Povestea mea” – Creați o poveste în imagini cu
titlul “Prietena mea”/ “Prietenul meu”. Pentru aceasta, folosiți cele 6 fețe ale unui
cub desfășurat.

§  Joc de rol : Realizați  un joc de rol cu titlul “ Ziua de naștere “ în care să

folosiți  gesturi, mimică , mișcări  și diferite obiecte necesare sărbătoririi zilei de
naștere cu prietenii

§  Cubul:    Vizonează  un episod de desene animate “Tom și Jerry”. Analizează

apoi relația dintre cei doi, răspunzând la întrebările de pe fețele cubului:

* Descrie cele două personaje.

* Analizează  comportamentul  lui Tom.

 * Compară    comportamentul  celor doi:  Tom și Jerry. 

 * Argumentează   ce schimbări ar trebui să aibă loc în comportamentul celor doi

pentru a avea o relație de  prietenie.

 * Asociază  comportamentul celor doi cu al altor personaje din desene animate

sau din poveștile  citite de tine. 

* Aplică: Imaginează-ți  o întâmplare în care cei doi se comportă ca doi prieteni

adevărați.

Domeniul: Dezvoltare emoțională și socială

Subdomeniul: Interacțiuni simple cu ființe și obiecte familiare
Subiectul lecției: Ce este un bun prieten?

Povestea    șoricelului (https://www.youtube.com/watch?v=m9zuUJUutW8 ) -
poveste terapeutică

         Problematizarea:  *De ce credeți că animalele din curte nu au sărit în

ajutorul șoricelului?

•     Ciorchinele :  *Realizați  un ciorchine în care să notați

calitățile  prietenului   adevărat.

•     Joc de rol: *Realizați  un joc de rol cu titlul “Eu și prietenul meu în

Cosmos”  din care să reiasă calitățile celor doi prieteni .
•     Dramatizarea : *Interpretați - povestea populară “Prietenia, comoara cea
mai de preț”. ( Fiecare personaj va purta  câte un însemn –o imagine
reprezentativă  a  personajului(animalului) colorată în timpul orei  de arte vizuale și
abilități practice)

§  Joc didactic: “Adevărat sau fals?” * Aplaudati  dacă  enunțul este adevărat

și “ fiți supărați” (mimica feței- tristă), dacă enunțul este fals.

v  Prietenul  îţi  cunoaşte  atât  calităţile  cât  şi  defectele.

v  Prietenul nu  îţi  spune  întotdeauna  adevărul.

v  Prietenul  te  ascultă  atunci  când  vrei  să - i  vorbeşti.

v  Prietenul  nu  te  susţine  şi  nu  te  încurajează  în  tot  ceea  ce  faci.

v  Prietenul  are  încredere  în  tine.

v  Prietenul  nu  îţi  cere  scuze  dacă  a greşit.

v  Distanţa dintre  oameni nu  poate  distruge  relaţia  de  prietenie.

          “Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și inițiativă, dă o notă

mai personală muncii, dar și o complexitate mai mare  aptitudinilor și talentelor,
ceea ce asigură participarea mai vibe, mai activă, susținută de foarte multe
elemente de emulație, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă.“
                                                                                           ( Cerghit, Ioan, 1997,
p.54)

          Copiii  învață ceea ce trăiesc.

       “Dacă sunt încurajați, copiii învață să fie încrezători;

         Dacă sunt acceptați, ei învață să iubească;

         Dacă sunt apreciați, ei învață să aibă un țel;

         Dacă trăiesc împărțind cu ceilați, învață generozitatea;

         Dacă trăiesc în bunăvoință și considerație, ei învață respectul;

         Dacă trăiesc în prietenie, învață că este plăcut să trăiești pe lume.”

         “Învăţăturile date cu forţa nu pot dăinui în suflete, pe când învăţăturile  
primite în suflet cu plăcere şi cu bucurie rămân de-a pururi." - Anonim