Sunteți pe pagina 1din 3

Dezvoltare personală, urmare a reformei curriculare demarate în 2018, care pun accentul

pe dezvoltarea competențelor elevilor pentru a se cunoaște, a se accepta,

Dezvoltarea personala-metode eficiente de abordare la alte discipline

Disciplina Dezvoltare personală (DP) este dedicată activităţilor de învăţare care au ca scop
dezvoltarea capacităţii elevului de a se autocunoaşte şi de a-şi exprima într-o manieră pozitivă interesele,
aptitudinile, trăirile personale, abilităţile de relaţionare şi comunicare, reflecţiile cu privire la învăţare. Din
perspectiva disciplinei de studiu, demersul didactic pornind de la competenţe permite accentuarea
scopului pentru care se învaţă şi a dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului. În cadrul
disciplinei, se formează în primul rând abilităţi şi se dezvoltă atitudini, finalitatea fiind dobândirea
încrederii în sine, starea de bine a copiilor, pregătirea lor pentru viaţă si pentru viitor. De-a lungul anilor
de studiu, toate ariile curriculare îşi asumă o parte din responsabilitatea privind dezvoltarea
personală/socială, educaţională şi de carieră a elevilor, existând astfel posibilitatea abordării integrate a
unora dintre activităţile propuse.(Programa școlară pentru disciplina Dezvoltare personală, 2013)

În activitățile la clasă, dedicate construirii profilului de formare și dezvoltării competențelor elevilor,


există o raportare permanentă la ceea ce gândesc, simt, precum şi cum se comportă elevii. Ei vor fi
invitaţi să conştientizeze cine sunt, să analizeze emoţiile pe care le au, să se raporteze echilibrat la ceilalţi
(la diversitate), să fie motivaţi să înveţe cu succes, să exploreze ce meserii/profesii ar dori să practice în
viitor. Competențele „învăţate” la Dezvoltare personală reprezintă acele achiziţii transferabile necesare
obţinerii succesului şcolar, în carieră şi în viaţă.

2.METODE ŞI TEHNICI eficiente:

- Jocul de rol şi simularea (dramatizare, marionete, teatru) pregătesc copilul pentru situaţii reale de viaţă
şi facilitează dezvoltarea comunicării verbale şi nonverbale, a empatiei, a toleranţei.

- Lucrul în echipă antrenează strategiile de rezolvare a conflictelor şi modalităţile de comunicare


eficientă.

-Problematizarea oferă oportunitatea de a căuta soluţii pentru diferite situaţii de tip investigativ şi de a
stimula curiozitatea naturală elevilor

-Exerciţiile şi jocurile vor combina mişcarea, verbalizarea, manipularea unor obiecte.

- Conversaţia euristică, dezbaterea şi discuţiile de grup permit elevilor să se raporteze, să înveţe şi să


valorizeze atât experienţa personală, cât şi experienţa colegilor.

-Tehnicile specifice dezvoltării gândirii critice (de exemplu: turul galeriei, ciorchinele, jurnalul cu dublă
intrare, pălăriile gânditoare etc.) asigură exprimarea propriilor opinii şi creează premisele dezvoltării
asertivităţii.
-Utilizarea unor secvenţe din filme sau a imaginilor din planşe/cărţi de poveşti reprezintă, printre altele,
suporturi intuitiv-concrete indispensabile învăţării la această vârstă.

În ceea ce priveşte contextele nonverbale şi informale de realizare a activităţilor de dezvoltare


personală, sunt recomandate: vizite în diferite organizaţii publice sau private (bibliotecă, muzee,
companii/ firme, fabrici, magazine, cabinete, primării, alte şcoli, poliţie etc.), participarea la spectacole de
teatru, film, invitarea la clasă a unor personalităţi de succes din comunitate (actori, sportivi, profesori,
pompieri, medici etc.) sau „întâlniri” cu personaje din desene animate/filme preferate. Atunci când este
posibil, activităţile vor fi realizate într-un spaţiu neconvenţional, cum ar fi: parcuri, în curtea şcolii, locaţii
din cadrul excursiilor/ taberelor organizate, locuri de muncă ale părinţilor, ONG/companii/firme. Sub
îndrumarea cadrului didactic, copiii vor fi încurajaţi să organizeze şi să participe la evenimente
educaţionale: expoziţii, festivaluri, târguri, ateliere de lucru etc., care să valorifice rezultatele activităţii
lor. Sunt recomandate parteneriatele cu alte clase din şcoală sau din alte şcoli, acţiunile de voluntariat şi
caritabile, cu ocazia diferitelor sărbători.

EXPERIENŢE PROPRII:

JOC DIDACTIC: ,,Inima mea este un puzzle’’

Scop:autocunoaştere şi atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de ceilalţi

Sarcină:Copiii vor primi o inimă împărţită în bucăţi.Aceasta se îmbină ca un puzzle.Prima sarcină este
aceea de de a completa fiecare piesă cu un cuvânt-propoziţie-vers dintr-un cântec-desen care să-l
reprezinte şi să fie una din piesele care îl formează ca persoană. A doua sarcină –personalizarea acestui
puzzle.Fiecare îşi va lăsa imaginaţia şi personalitatea să-şi finalizeze lucrarea despre el.A treia sarcină-
decuparea inimii ,bucăţelele vor fi puse intr-un plic,strânse de către învăţător şi împărţite în clasă.Astfel,
fiecare copil va avea de asamblat inima altui copil şi să descopere a cărui coleg aparţine

JOC DIDACTIC:”Ghemul magic”


Scop: Activitatea vizează consolidarea relațiilor personale și de grup.
Sarcina: Inițiatorul are în mână un ghem de sfoară. El va oferi ghemul unui participant spunându-i de ce l-
a ales: ,, te-am ales pentru că ești un prieten bun, mă ajuți...” sau ”te- am ales pentru că tu știi jocuri
frumoase...”etc. Cel ales prinde sfoara și oferă ghemul altui coleg spunându-i ce calități a remarcat la el,
de ce îl apreciază. Fiecare participant va alege cel puțin un coleg, până ce sfoara va forma o rețea
asemănătoare unei pânze de paianjen. La sfârșit ,inițiatorul adresează întrebările:
- Cum v-ați simtit în timpul jocului?
- Ce ați aflat nou?
Concluzia aparține tot inițiatorului care va remarca faptul că într-o clasă toți colegii sunt conectați ca într-
o rețea și că este esențial ca relațiile lor să fie bune.

- JOC DIDACTIC: „Copilul şi oglinda”. Copiii vor forma perechi, luând rolul copilului sau al oglinzii.
Copilul va mima o emoţie (bucurie, tristeţe, furie, frică etc) iar oglinda va imita, apoi va denumi emoţia şi
se schimbă rolurile.

-JOC DIDACTIC: „Mimă”.Copiii vor forma perechi,un copil va expune o situaţie în care s-a simţit trist
sau vesel,iar celălalt trebuie să mimeze starea în faţa clasei.Copilul ne va povesti situaţia care l-a făcut să
simtă acea stare.
3.Cum pot fi infuzate aceste abordări didactice la alte discipline?

Exemplu:-la o oră de matematică-Unităţi de măsură pentru lungime, capacitate, masă,timp,valoare…se


pot folosi jocuri de rol despre meserii:,,De-a vânzătorul’’, ,,De-a bucătarul’’pentru a prezenta de ce este
importantă învăţarea unităţilor de măsură şi utilitatea acestor profesii, matematica având un caracter
practic-aplicativ

-Cum ne putem măsura?Cum putem măsura un material?Sau o suprafaţă de teren?...Unii dintre voi veţi
deveni zidari: Cum măsurăm pentru a pune gresie,faianţă,parchet pe o suprafaţă?

-Cum putem separa 1 kg de zahăr, dacă avem cântar cu două talere şi o singură greutate de 2kg ?

-Cum putem separa în părţi egale un bidon plin de 8 litri de lapte, dacă avem două bidoane goale de 3litri
şi 5 litri?

-Cum putem prepara o prăjitură, un cozonac, dacă avem :o cană şi trei sferturi de zahăr, o cană şi jumătate
de lapte, sau alte fracţii folosite la diferite alimente…?Ce s-ar întâmpla dacă nu ne-am însuşi aceste
noţiuni?

-Cum putem măsura timpul?Cu ce îl măsurăm? De ce?

Jocuri creative:,, Ce s-ar întâmpla dacă nu am măsura timpul?Cum ar fi organizată viaţa noastră?’’

-De ce este important să facem transformări, să cunoaştem valoarea banului?Cum putem face economii?

Jocuri creative:,,Ce s-ar întâmpla dacă nu am şti să folosim banii? ‘’

,,Imaginează-ţi că nu ar exista banii.Atunci, ce ar folosi lumea pentru a se face


schimbul pentru necesităţile acesteia?Cu ce ar putea înlocui banii?’’