Sunteți pe pagina 1din 3

Comunicarea omului cu natura

Noi oamenii ne confruntam neputinciosi cu trecerea prea rapida a timpului, care ne


influenteaza viata in toate aspectele ei: relatiile interindividuale, relatiile cu mediul inconjurator,
relatiile cu noi insine. Ca urmare a acestui fapt. un numar tot mai mare de persoane, trece prin
stari cronice de anxietate si stres. Acest lucru impune transformarea noastra interioara ca o
reactie la mediul agresiv si la ritmul alert al vietii. Fiecare dintre noi este responsabil de propia
fericire, de generarea fericirii necesare pentru a trai o viata demna de o fiinta umane. Si petnru
aceasta, trebuie sa ne transformam interior din punct de vedere emotional, mental si spiritual.
Una din caile la indemana tuturor pentru realizarea echilibrului interior este comunicarea
cu natura. Suntem constienti intr-un mod instinctiv de valoarea spirituala a naturii si ne simtim
fericiti in mijlocul ei pentru ca tot ceea ce este natural emana energie pura, energie pozitiva. Ar
trebui ca, pentru macar cateva clipe in fiecare zi, sa evadam din viata de zi cu zi plaina de griji si
probleme pentru a beneficia de efectele tamaduitoare ale contactului cu natura. Ar trebui cu totii
sa constientizam ca pentru tot ceea ce luam si primim de la natura, cum ar fi apa, caldura, aerul,
noi avem o datorie fata de aceastra. Aceasta datorie nu poate fi platita in bani, insa poate fi platita
prin grija, respectul nostru, recunostinta si nu in ultimul rand prin binele facut acesteia.
Respectul fata de natura inseamna respect fata de ordinea lumii si reprezinta un principiu
etic cu valoare universala. Protejarea naturii este un aspect foarte important. Prin binele facut
acesteia ne facem si noua bine.
Intr-o ierarhie a ceea ce este important in viata, natura este pe primul loc. Daca natura
sufera, sufera si oamenii. Omul si-a dorit din cele mai vechi timpuri sa contribuie intr-un mod
cat mai evident la schimbarea planetei prin inlocuirea naturii cu tot ce este artificial, tehnologia
punand tot mai mult stapanire pe lumea noastra. Aceasta evolutie a societatii umane a fost
numita progres. Cu toate acestea inflatia de artificial din ziua de azi ne face sa ne intoarcem tot
mai mult catre natura; apreciem de multe ori mai mult o iesire in aer liber cu familia decat o
iesire in oras. Alimentele bio si tot ce este din inima naturii au inceput sa fie tot mai
apeciate. Omul, oricat de mult s-ar indeparta de natura nu se poate desprinde de ea si chiar in
mediul urban natura si spatiul verde sunt tot mai apreciate si in acest mod omul modern isi arata
nevoie de a fi aproape de natura chiar daca decenii la rand a ignorat-o si chiar a distrus-o.
Faptul ca omul a devenit din ce in ce mai posesiv cu natura a condus la consecinte
distructive pentru mediu: efectul de sera, diminuarea stratului de ozon, poluarea atmosferica etc.
Aceste fenomene s-au format in timp, iar impactul lor negativ a avut ca finalitate instalarea crizei
ecologice. Astazi, cand la nivelul intregii lumi se constientizeaza problemele ecologice cu care se
confrunta mediu si omenirea, se incearca prin toate mijloacele posibile reconcilierea om-natura.
Omului i revine misiunea, deloc usoara, de a repara tot ceea ce a stricat, tot ce a distrus.
De-a lungul timpului actiunea omului asupra naturii a cauzat foarte multe situatii
ecologice critice. Iata cateva din ele:
1. Cel mai infiorator dezastru nuclear din istorie, a fost cauzat de o centrala. Pe 26 aprilie
1986 unul dintre reactoarele centralei de la Cernobil din Ucraina a explodat. O cantitate enorma
de radiatii a fost trimisa in atmosfera. Zeci de mii de oameni au murit din cauza nivelului extrem
de mare a radiatiei.
2. Un mare incident ecologic s-a produs aproape de granitele Romaniei, mai exact in
Ungaria, unde, pe 4 octombrie, un urias rezervor de reziduuri chimice de la o uzina de aluminiu a
cedat, inundand doua localitati. Cinci oameni au murit pe loc, alte zeci au suferit arsuri de la
substantele chimice, iar sute de case au fost distruse. Autoritatile ungare au declarat stare de
urgenta pentru regiunile Veszprem, Gyor-Moson-Sopron si Vas, depunand eforturi majore pentru
a impedica deversarea substantelor chimice in Dunare. Potrivit ONG-urilor mari, precum
Greenpeace si WWF, incidentul din Ungaria a depasit ca gravitate deversarea de cianuri de la
Baia Mare, din urma cu zece ani. Acestea au avertizat inca o data asupra riscurilor ecologice
majore prezentate de vechile uzine din Europa centrala si de sud-est – mostenire de pe vremea
regimurilor comuniste.
Avand in vedere amploarea dezastrului si dificultatea de reabilitare a zonelor inundate cu
malul rosu toxic, autoritatile ungare au anuntat ca starea de urgenta se va porelungi pana pe 31
martie 2011. Chiar si in conditiile unei reabilitari, terenurile din zona vor ramane contaminate,
iar comunitatile locale vor suferi multi ani de-acum incolo de pe urma accidentului.
3. De departe cel mai grav incident al anului 2010, cu efecte majore si pentru urmatorii
ani, a fost explozia, pe 28 aprilie, in Golful Mexic, a platformei de foraj petrolier Deepwater
Horizon, detinuta de gigantul British Petroleum. Pe langa cele 11 vieti curmate in timpul
exploziei, dezastrul a declansat cea mai mare deversare de petrol din istoria SUA, care nu a putut
fi oprita decat la doua luni de la declasarea dezastrului.
Mii de pasari si animale marine au cazut victime ale distrugerii ecosistemului de catre
uriasa pata de petrol, care a bagat in faliment si zeci de exploatatii piscicole de pe coasta Golfului
Mexic. Nota de plata, cifrata pana in luna noiembrie la 40 de miliarde de dolari numai pentru
British Petroleum, este greu de evaluat exact deocamdata, avand in vedere ca pe numele
multinationalei au fost deschise sute de procese din partea celor pagubiti.
4. In aprilie 2010, secretarul ONU Ban Ki-Moon a calatorit in Asia Centrala, unde a gasit
un „cimitir” de nave ruginite in mijlocul unui desert care se intindea pe zeci de kilometri, in toate
directiile. Acolo a fost Marea Aral, odata al patrulea lac de pe Pamant. Situat intre Uzbekistan si
Kazakhstan, Aral era mare cat Irlanda. Din anii ‘60 insa, cand Uniunea Sovietica a inceput
irigatii masive si a redirectionat sursa lui de apa in alte zone, Aral s-a micsorat cu 90%. Ceea ce
era odata un lac plin de viata, a ajuns acum un desert care produce furtuni de nisip si de sare care
omoara toate plantele si are efecte negative asupra sanatatii oamenilor si animalelor.
Putem spune ca omul a fost si este cel mai mare dusman al naturii. Parerea mea e ca sunt
sunt foarte multe interese, majoritatea oamenilor alearga dupa bani, putere si nimeni nu tine cont
de faptul ca natura este distrusa. Pot sa dau si un exemplu conrect.
Vara trecuta am fost in Valea Doftanei. Vreau sa spun ca sunt o gramada de locuri de
vizitat, locuri unde poti merge in natura sa te relaxezi, sa te distrezi. Singura problema cu care se
confrunta natura aici este defrisarea masiva. Toate ziua cat am stat am vazut trecand peste 20 de
camioane cu lemne. Cel mai trist este ca fix padurarul, care s-ar presupune ca ar trebui sa
ocroteasca natura si sa o protejeze, tocmai el este cel care organizeaza si ajuta la libera trece a
camioanelor cu lemne catre posibili cumparatori. Din ce am observat, acesta facea ture de-a
lungul comunei si cand drumul era liber dadea un telefon. La cateva minute distanta aparea alt
camion cu lemne. Astia sunt oamenii. Desigur, sunt si oameni care militeaza pentru protejarea
naturii si a mediului inconjurator.

S-ar putea să vă placă și