Tema 1.

INTRODUCERE ÎN PLANIFICAREA FINANCIARĂ 2017

1.1 ESENŢA ŞI ROLUL PLANIFICĂRII ÎN GESTIUNEA ÎNTREPRINDERII

Asa cum mentiona John Naisbitt, "Omul supraviețuieste numai prin capacitatea sa de a
actiona în prezent, pe baza experientei trecute, cu consecinte în viitor. Asumându-si
viitorul, omul îsi face prezentul suportabil si trecutul semnificativ. Trecutul, prezentul si
alternativele viitoare sunt întrepătrunse în anticipația și previziunea acțiunilor viitoare."
Fundamențarea cât mai realistă a drumului care urmează să fie parcurs, măsurilor
adoptate si a mijloacelor ce se impun a fi utilizate în politica economică, precum și o
relativă cunoaștere a rezultatelor posibil de a fi obținute, determina numeroase investigații
și cercetări cu caracter sistematic asupra viitorului.
Aceste investigații și cercetări se concentrează într-o activitate generală de prevedere,
care în componenta ei delimitează trei procese:
 previziunea,
 programarea si,
 planificarea.
În societățile moderne previziunea, programarea si planificarea reprezintă activități care au
o semnificație deosebită rezultată din atributele acestora privind informarea instituțiilor publice
și agenților economici autonomi asupra unor evoluții probabile determinate de factori și
conjuncturi economice interne si externe, modalitatea de dispunere sistematică a elemențelor ce
compun o acțiune viitoare, evidențierea posibilităților de sincronizare a tuturor factorilor
implicați în activitățile ce urmează să se desfășoare, prezentarea posibilităților agenților
economici de orientare cât mai competentă în mediu economic și social national și internațional,
desemnarea unor scenarii și modalități concrete de acțiune capabile să stimuleze interesul pentru
realizarea obiectivelor propuse cu ajutorul unor pârghii economice, financiare si sociale.
Fiecare dintre aceste procese se manifestă, pe de o parte, ca și activități, iar pe de altă
parte prin conturarea unor rezultate concrete ale activităților respective. În acest context
este necesar a arată ce exprimă în esență fiecare dintre aceste proceseșsi care este raportul
dintre ele. După cum s-a vazut, previziunea este o evaluare probabilă, posibilă și în alter-
native a evoluției cantitative și calitative a unui domeniu pentru un interval de timp.
Previziunea si planificarea sunt deseori confundate. Deoarece ambele concepte se
preocupa direct de viitor este foarte important ca aceste doua activitati sa fie corect
definite si integrate.
Previziunea este anticiparea întemeiata pe observatie empirica sau pe cunoasterea
unor legi a unui eveniment care urmeaza sa se produca sau a tendintei de dezvoltare
Tema 1. INTRODUCERE ÎN PLANIFICAREA FINANCIARĂ 2017
viitoare a unui proces sau sistem. Previziunea economica reprezinta procesul prin care
este realizata estimarea evolutiei viitoare a unor indicatori economici. Planificarea este
una din functiile de baza ale managementului si reprezinta o activitate ce are în vedere
stabilirea modalitatilor concrete de realizare a unor obiective prestabilite.
Previziunea precede planificarea si ofera informatii necesare pentru realizarea
acesteia. Modalitatile concrede de actiune pe care le implica planificarea sunt adoptate prin
decizii prin urmare putem spune ca previziunea reprezinta un suport al procesului
decizional. O delimitare clara între previziune, planificare si decizie este uneori dificil de
trasat, între aceste procese existând o interdependenta strânsa.
Previziunea, ca activitate organizată, devine utilă în conditii de incertitudine. Prin
urmare previziunea are în vedere în general mediului extern unei entitati, care nu se afla
sub controlul acesteia. În schimb planificarea se orienteaza asupra descrierii actiunilor
viitoare proprii entitatii în cauza, care sunt controlate direct de aceasta. Deci, este corect să
spunem că o firmă previzioneaza cererea (mediul extern) pentru un anumit bun pe piata și
planifică producția (mediul intern) pe care urmeaza sa o realizeaze în contextul cererii
respective. Nu este corect însa, sa spunem ca o firma planifica evolutia cursului valutar
(mediul extern) pentru o anumita monedă sau că o firmă previzionează pretul (mediul
intern) pe care ea însăși îl va aplica unui anumit produs.
Programarea, însa, constă în stabilirea unui itinerar ce conduce spre obiectivul urmărit, prin
structurarea componentelor și ierarhizarea priorităților[1]. În ceea ce priveste planificarea, desi nu se
poate da o definiție precisă, datorită părerilor diferite, ea reprezintă o activitate ce are în vedere
stabilirea modalităților concrete de realizare a multor obiective prestabilite. O distincție de ordin
general între programare și planificare este aceea că prima constituie o activitate care intervine
printr-un sistem de mijloace, iar cea de a doua prin practici ori tehnici folosite pentru orientarea
si reglarea activităților care urmeaza sa se desfasoare. De menționat că la nivelul microeconomic
programarea este privita și se constituie într-o activitate care are loc după planificare având ca
obiectiv principal stabilirea sarcinilor operative pe perioade scurte de timp.

Practica arată că între previziune, programare si planificare există legături care definesc un
anumit raport între ele. Pentru a cunoaște acest raport este nevoie a le privi din două puncte de
vedere. Pe de o parte ca și activități, iar pe de altă parte ca generatoare de rezultate. Din punctul
de vedere al existenței lor ca și activități, între previziune si programare, respectiv planificare, există
atât asemanari, cât si deosebiri.
Asemănările se referă la:
a. toate reprezintă forme de anticipare a unei situații de viitor;
Tema 1. INTRODUCERE ÎN PLANIFICAREA FINANCIARĂ 2017
b. au ca obiectiv formularea unor stări prin care se poate manifesta o evoluție;
c. obiectul investigației îl constituie pentru toate un sistem considerat deschis, adică
un sistem a carui existență se modifică permanent sub actiunea influenței
diferitilor factori;
d. scopul identic de realizare, adica evidențierea unor lucruri care stau la
baza stabilirii de componente, măsuri și mijloace pentru atingerea obiectivelor dorite.
În ceea ce privește deosebirile, acestea arată că:
a) sfera de cuprindere este mai largă în cazul previziunii dacă se are în vedere ca ea
abordează, în multe situații, și fenomenele din natură;
b) previziunea este o activitate de investigație cu caracter explorativ, în domeniul
probabilului și posibilului, în timp ce programarea și planificarea sunt activități cu
caracter rațional, ce urmează să stabilească o anumită evoluție;
c) previziunea furnizează informații și materiale de documențare necesare pentru
desfășurarea programării și planificării, care concep strategii și căi concrete de
acțiune.
Urmărind aceste asemănări și deosebiri între previziune, programare si planificare, ca și
activități, se poate evidenția legătura dintre ele în următoarea schemă operațională:
Completarea imaginii asupra raportului dintre cele trei activități apartinând procesului general de
prevedere se poate face prin prezentarea rezultatelor acestor activități și a legăturii dintre ele.
Tema 1. INTRODUCERE ÎN PLANIFICAREA FINANCIARĂ 2017

Fig.4.1. Schema operationala a legaturilor dintre previziune, programare si planificare.

Rezultatele se concretizează în documente care sunt previziuni, programe și planuri.
Previziunile contin referiri asupra stărilor posibile și probabilitățile asociate acestora într-un
viitor stabilit, apreciind si măsura în care posibilul se convertește în probabil, pe baza luării în
considerare a unor factori condiționali.
Programele, ca instrument obținut în urma activității de programare, definesc acțiunile sau
lucrările, care esalonate in timp si spatiu conduc la realizarea unui obiectiv. Există o diversitate
de programe care pot fi elaborate, cum sunt: programe strategice care se referă la obiective de
mare interes, programe sectoriale privind problemele principale ale unor sectoare sau domenii de
Tema 1. INTRODUCERE ÎN PLANIFICAREA FINANCIARĂ 2017
acțiune, programe teritoriale ce urmăresc aspectele esențiale ale evoluției în profil teritorial,
programe cu caracter operativ ce au în vedere coordonarea executanților diverselor acțiuni și
programe de măsuri ce cuprind prevederi cu caracter operațional de natură organizatorică,
tehnologică, financiară, juridică etc.
Planurile reprezintă un sistem de decizii sau orientări care stabilesc niveluri și termene de
realizare referitoare la dimensiunea componentelor unei activități, rezultatelor si eficienței
obtinute. Ele urmăresc existența unei coerențe între diferitele laturi ale activităților întreprinse si
desfășurate. Toate acestea privite în timp, de aceea și distinctia în planuri pe perioade mai lungi
sau mai scurte.
Corespunzător acestor caracteristici a rezultatelor celor trei activități, între previziune, pe de
o parte și programe si planuri, pe de altă parte, nu exista asemanari, ci numai deosebiri. Ele se
refera la urmatoarele:
a) previziunea abordează perioade de timp nedeterminate, în timp ce un program sau
planul ia în considerare perioade bine conturate;
b) previziunea prezintă mai multe alternative, iar programul în general și planul în special,
sunt o singura alternativă;
c) previziunea este un instrument de investigație spre deosebire de program și, mai ales, de
plan care reprezintă o decizie;
d) prin program sau plan se verifică realitatea și valabilitatea alternativelor de evoluție
furnizate de previziune;
e) apelând în forme concrete la pârghii economico-financiare și incluzând în conținutul lor
elemențe de reglare conștientă a proceselor economico-sociale, programul și planul se
manifestă ca instrumente de organizare, conducere și control efectiv al derulării
activităților în dispunerea lor în timp față de previziune, care anticipează traiectorii de
evoluție.
Din cele prezentate reiese că previziunea, programarea și planificarea, precum și alte forme
de prevedere, sunt rezultatul normalității existentei fenomenelor și proceselor economice și
sociale. Este normal ca instituțiile publice și agenții economici să fie vital interesați de
cunoașterea în prealabil a evoluției sau involuției fenomenelor și proceselor respective, ca și de
orice posibilitate de influențare a acestora, apelând la căi și mijloace precise ce urmează să fie
utilizate în perioade și la termene bine stabilite. A previziona, programa și planifica nu înseamnă
a obliga, ci orienta, concepe și încadra în limite acceptabile din punct de vedere economic și
social activitatea desfășurată la diferite nivele și diverși agentț economici.
Concluzionând, se poate spune că previziunea, programarea si planificarea sunt activități
interdependente, ce fac parte dintr-un proces mai general de prevedere socială. Ele se desfășoară
Tema 1. INTRODUCERE ÎN PLANIFICAREA FINANCIARĂ 2017
însă pe baza unor caracteristici proprii, utilizând reguli, mijloace și instrumente specifice. Tinând
seama de locul și rolul lor în ansamblul procesului general de prevedere socială, într-o viziune
cibernetică, ce ia în considerare și conexiunea inversă (feed-back-ul), legătura dintre ele se poate
prezenta astfel:

Fig.4.2. Schema procesului general de prevedere

Schema de mai sus arată ca derularea operațiunilor caracteristice fiecărei activități presupune
urmaăoarea succesiune a acestora: pe baza previziunilor elaborate se formează strategii care
servesc la elaborarea programelor sau planurilor. Programele și planurile sunt apoi utilizate pentru
organizarea, coordonarea, conducerea și controlul acțiunilor sau activităților. Apariția unor
elemente noi în desfășurarea activităților întreprinse, conduce la reconsiderarea programelor sau
planurilor, care impun o nouă concepere a strategiilor, concepere ce necesită actualizarea
previziunilor elaborate.
Dezvoltarea oricărei economii necesită studierea la diferite nivele și structuri organizatorice
independența multiplă dintre elemențele trecutului, prezentului și viitorului, conceperea
retrospectivei cu studiile privind situația prezentă și cu investigațiile respective, de natura
estimativă sau rațională, în scopul stabilirii obiectivelor strategice și a modalităților concrete de
acțiune. În cadrul acestui demers, activității previzionale îi revin un loc si rol în permanență
ascendente.
Exista însă și situatii când propriile actiuni ale unei firme pot influenta mediul extern.
De exemplu, actiunile unei firme concurente pot face obiectul previziunii, însa este foarte
probabil ca aceste actiuni sa fie influentate de planificarea realizata în propria firma, fie
prematur, fie odata ce actiunile planificate îsi fac simtite efectele pe piata.
Odată cu trecerea la economia de piaţă în Republica Moldova planificarea a devenit
practic un instrument financiar neglijat. Dat fiind faptul că planificarea reprezintă o funcţie
atăt de importantă a managementului, o înţelegere profundă a metodelor şi documentării
planificării este foarte importantă. Nu întâmplător Richard Stutely în lucrarea sa „Planul de
afaceri perfect” p. xiii susţine că „Planificarea reprezintă inima unui bun management”.
Anume în procesul studierii mecanismului planificării are loc transformarea sistematică a
Tema 1. INTRODUCERE ÎN PLANIFICAREA FINANCIARĂ 2017
economiștilor în specialişti capabili să participe la gestionarea eficientă a unei
întreprinderi.
Experienţa multianuală a întreprinderilor atît din ţara noastră, cît şi din alte state
demonstrează că ignorarea activităţii de planificare conduce la pierderi şi risipe
neîndreptăţite, iar uneori – la faliment. Conducătorii iscusiţi cunosc prea bine faptul că
toate bătăliile mari au fost cîştigate mai întîi pe hărtie şi mai apoi pe cîmpul de luptă.
„Avînd un plan minuţios şi detaliat, puteţi învinge; avînd un plan neglijent şi mai puţin
detaliat, s-ar putea să nu învingeţi. Însă eşecul este şi mai previzibil, dacă nu planificaţi
deloc! O victorie sau o înfrîngere poate fi prevăzută, pornind de la modul în care acţiunea a
fost planific ată în avans” [Sun Tzu, Arta războiului, sec.400 î. Hr.].
În asemenea condiţii este absolut necesară cunoaşterea de către manageri,
economişti, întreprinzători a problemelor teoretice şi metodologice de bază privind
organizarea şi înfăptuirea activităţii de planificare financiară. Devine astfel posibilă
stabilirea în timp a opţiunilor şi priorităţilor, alegerea celor mai optimale variante de
soluţionare a problemelor, precum şi estimarea riscurilor probabile a măsurilor antirisc
prin studii şi calcule de specialitate.

A planifica, la nivelul unei întreprinderi, înseamnă a concretiza în

documente scrise, prevederile strategiei şi politicii adoptate pentru o
anumită perioadă, sub formă de indicatori cantitativi şi calitativi, termenele
la care acestea trebuie realizate, resursele ce trebuie alocate pentru
îndeplinirea lor, sarcinile concrete care revin executanţilor, măsurile ce
trebuie aplicate pentru crearea condiţiilor necesare şi modul de urmărire şi
control al felului cum sunt îndeplinite prevederile planului.

Activitatea de planificare poate fi comparată cu o călătorie, planul fiind punctul ei de

plecare şi îndeplineşte următoarele sarcini:
 schiţează traseul de parcurs pentru a ajunge la destinaţia dorită;
 identifică pericolele (riscurile) principale care trebuie ocolite;
 oferă strategiile necesare pentru a face faţă situaţiilor critice;
 stabileşte reperele de care este nevoie pentru a evalua rezultatele obţinute;
 ajută la prevederea imprevizibilului etc.