“Eu nu strives corolla de minuni a lumii’

Poezia “Eu nu strives corolla de minuni a lumii” asezata in deschiderea volumului de

debut al lui Lucian Blaga (1895-1961), “Poemele luminii” (1919), reflecta lirismul subiectiv si
constituie arta poetica prin care anticipeaza sistemul filozofic pe care il va realize 15 ani mai
tarziu.
Tema poeziei se refera la cunoasterea luminii care este posibila numai prin iubire, singura
ce poate patrunde esentele universului fiind cunoasterea luciferica.
Poezia lui Blaga este un instrument al cunoasterii referindu-se la tot acest lucru reiese
chiar din titlu, care este reluat in primul vers al poeziei “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”.
Titlul poeziei este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice,prin
care poetul are datoria sa adanceasca mai mult misterele universului (“corla de minuni a lumii”),
sa nu le lamureasca ,ci sa le reduca (“nu strivesc”) , accentual punandu-se pe confesiunea lirica
(“eu”).
Prima secventa poetica defineste conceptia filozofica privind cunoasterea luciferica prin
verbele care resping ferm agresivitatea atitudinii de lamurire a misterelor lumii “nu strivesc”, “nu
ucid cu mintea/ tainele ce le-ntalnesc/ in calea mea”.
In versul “in flori, in ochi , pe buze ori morminte” sunt prezentate simbolurile misterului
semnificand viata, oglinda sufletului , iubirea si moartea. Prin acest vers Blaga mai demonstreaza
inca o data ca misterul nu poate fi descoperit in totalitate oricate incercari s-ar face.
Urmatoarea segventa lirica prezinta cele doua tipuri de cunoastere : cunoasterea stiintifica
exemplificata prin versul “Lumina altora” si cunoasterea paradisiaca , luciferica exemplificata
prin sintagma “eu cu lumina mea” ; ambele tipuri de cunoastere reprezinta lumina dar cu doua
sensuri.
Versul “sugruma vraja nepatrunsului ascuns/in adancimi de intuneric” reprezinta cenzura
transcendenta prin care este prezentata cunoasterea stiintifica care nu face altceva decat sa
stopeze profunzimea misterului, frumusetea lui si chiar impune o limita gandirii umane,
demonstrand astfel ca exista orizont la orice pas. Aceasta limita se subantelege prin verbul
“sugruma” care inseamna la propriu un gest uman, fortat, care stopeaza respiratia, asa cum face
stiinta cu misterul, ii stopeaza tainele.
O alta sintagma din campul semantic al misterului “adancimi de intuneric” reprezinta, de
fapt, o comparatie cu acest cuvant definindu-l tot ca pe un lucru incert ,necunoscut decat intr-o
mica parte.
Mai departe apare doar opinia poetului ,care prezinta cunoasterea luciferica “dar eu / eu
cu lumina mea sporesc a lumii taina”.
Cunoasterea luciferica data de sintagma “lumina mea” nu face altceva decat sa
adanceasca mai mult misterul misterului , dand astfel sens vietii, pentru ca daca am cunoaste tot
ar fi o monotonie , un spleen asa cum il definim in poeziile lui Bacovia.
 Prin comparatia “si-ntocmai cum razele ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/
mareste si mai tare taina noptii,/ asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant
mister” poetul exprima aceeasi idee legata de lumea lui , de cunoasterea luciferica.
Luna este astrul care lumineaza noaptea , dar nu iti dezvaluie misterele , deoarece lumina
ei nu e atat de puternica decat cea a soarelui , iti da voie doar sa vezi pe unde pasesti te ghideaza
doar spre calea pe care vrei sa o iei fara a-ti arata ceva concret, totul fiind difuz , asa cum poetul
descopera misterul atat cat trebuie lasandu-I cititorului un semn de intrebare.
Dupa cum putem observa semnificatiile luminii sunt puse in antiteza.
Ultima segventa a poeziei exemplifica tema existentialista si ca doar prin iubire putem
pastra misterele universului si simbolurie acestuia ,intact in fata cunoasterii stiintifice (“caci eu
iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte”).
Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o poezie moderna,
nu numai prin limbajul filozific ci si prin prozodie. Nu are o rima specifica poeziilor cu care
cititorul este obisnuit , versurile incep cu litere mici deoarece se pune accent pe ideea poetica.