Manastirea Arbore

Mareste imaginea.

Manastirea Arbore

Manastirea Arbore, aduce aminte in primul rand de ctitorul

acesteia, al caruia nume il si poarta - Luca Arbore. In anul
1497, acesta a aparat cu curaj Cetatea de Scaun, timp de
trei saptamani, impotriva asediului polon. Luca Arbore a fost
portar al Sucevei aproape 40 de ani, incepand din 1486.

Acesta a inceput ridicarea manastirii Arbore in luna aprilie a

anului 1503, dupa cum aflam direct din pisania acesteia: "Cu
voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului
Duh, in zilele binecinstitorului si de Hristos iubitorului domn,
Io Stefan-Voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al tarii
Moldovei, pan Luca Arbure, parcalabul Sucevei, fiul
batranului Arbure, parcalabul Neamtului, a binevoit cu
bunavointa si curata si luminata inima si cu ajutorul lui
Dumnezeu si cu ajutorul domnului sau, a inceput a zidi casa
aceasta, intru numele Taierii cinstitului si slavitului prooroc
inainte mergator Ioan Botezatorul, si a inceput in anul 7011
(1503) luna aprilie 2, s-a sfarsit in acelasi an, luna august
29."

In anul 1523, "in luna lui aprilie, in cetatea Harlaului, Stefanita Voda a taiat pre Arburie
hatmanul, pe care zic sa-l fi aflat cu hiclenie", gasim scris la cronicarul Grigore Ureche.
Asa a sfarsit Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Stefan cel Mare, sfetnicul de
seama a lui Bogdan al III-lea si tutorele lui Stefanita Voda.
Fiind o ctitorie boiereasca, manastirea nu are nici o turla. In
constructia ei se observa unele inovatii arhitectonice si un
echilibru deosebit al proportiilor. Este construita din
caramida si piatra extrasa de la carierele din zona.

Manastirea Arbore ere un plan dreptunghiular la exterior,

fara turla. Pornind de la ideea unei biserici de tip
longitudinal, silueta eleganta a constructiei este accentuata
prin prelungirea in exterior a zidurilor laterale spre vest (cu
circa 2.5 metri) si unirea lor la partea superioara prin arcada,
obtinandu-se astfel un spatiu semideschis, ce apare pentru
prima data in arhitectura moldoveneasca.
Prelungirile zidurilor laterale legate printr-un lat arc
semicircular, delimiteaza in exterior, pe fatada apuseana, o
mare nisa, destinata, se pare, lacasului clopotelor.

Mesterii lui Arbore au realizat pereti drepti, cu imense

suprafete netede, au introdus calote in naos si pronaos
eliminind semicilindrul initial. Arcadele joase, fara spirale,
pantele si sistemul de arce modovenesti, toate confera
bisericii proportii elegante, dovedind o constructie de o mare
valoare.

Intrarea este pozitionata pe una din partile laterale ale constructiei. In interior, biserica are
un plan fals-trilobat, absidele fiind doua nise arcuite in grosimea zidurilor laterale.

In pronaos este situat mormantul ctitorului manastirii,

Hatmanul Arbore, ucis din porunca lui Stefanita Voda in anul
1523. Chivotul mormantului este considerat cel mai valoros
insemn funerar de stil gotic din Bucovina.
La scurt timp dupa terminarea lucrarilor de la Arbore, la 8
septembrie, aceiasi mesteri au ridicat si la Reuseni pe locul
unde se spune ca a fost taiat capul lui Bogdan Voda, ultima
ctitorie a lui Stefan cel Mare, aidoma bisericii de la Arbore.

Dupa 38 de ani de la ridicarea bisericii Arbore, la initiativa

Anei, sora lui Arbore, mai precis in anul 1541, se va realiza
ansamblul de pictura interioara si exterioara. Ceea ce
impresioneaza in mod deosebit in pictura bisericii este
calitatea ei decorativa, coloritul cald si luminos, ritmul si
eleganta extrema a siluetelor.
Frescele interioare si exterioare sunt realizate, la cererea
urmaselor Hatmanului Arbore, de catre mesterul moldovean
Dragos Coman din Iasi, in 1541. Frescele interioare sunt
remarcabile prin arta portretului: tablourile votive din
pronaos si naos, care infatiseaza pe ctitor si familia sa in
doua ipostaze, portretul Fecioarei Maria, al imparatului
Constantin cel Mare, etc.

Din pacate, pictura interioara este serios afectata in secolele

XVII-XVIII, cand edificiul ramane fara acoperis. O mare parte
a picturii interioare se vede totusi deslusit. Sfintii si sfintele au
adesea nimburile in relief si aurite, semn al opulentei caracteristice fruntasilor feudalitatii
locale, chiar intr-o perioada de permanente conflicte cu Poarta Otomana.

Nu putem sa nu remarcam tema din interiorul bisericii,

anume Cavalcada imparatului Constantin zugravita la
vedere, pe peretele de vest al pronaosului, care invoca
simbolic victoria impotriva Portii. Compozitia da nota
specifica picturii murale din Bucovina.
Zugravul de la Arbore, ingenios, a mai adaugat pe fatada de
sud o noua Rugaciune, pe langa Marea rugaciune de la
abside. Zugravul a plasat aceasta rugaciune in dreapta usii
spre a face, in mod simbolic, pandant scenei Asediului
pictata in stanga usii.

Printre sfintii zugraviti figureaza Ioan cel Nou, iar in fruntea

lor, caz unic in iconografia bizantina, imparatii Constantin si
Elena, considerati, dupa cum se stie, inca din veacul al XV-
lea, printre marii protectori ai Moldovei.
Pictura exterioara cuprinde scene populate de numeroase personaje in continua miscare.
Culorile vii ale picturii sunt armonios imbinate, degajand multa caldura.
Intreaga pictura emana un aer de sinceritate, fiind unul
dintre cele mai laice fenomene din arta medievala
moldovenesca. Autorul principal al picturii, Dragos Coman
din Iasi, nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Si
iata ca acest lucru se vede prin spontaneitatea picturii, prin
transparenta culorii, aidoma unei acuarele, in constructia
siluetelor care au uneori gesturi si atitudini necanonice.