Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la

Suceava

Mareste imaginea.
Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava

Manastirea Sfantul Ioan cel Nou din Suceava este o

manastire cu obste de calugari, purtand hramul Sfantul Mare
Mucenic Gheorghe. Aceasta a fost ridicata pentru a face fata
multimii credinciosilor ce veneau sa se inchine moastelor
Sfantului Ioan cel Nou.

Biserica a fost inceputa de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare, in 1514
si terminata de Stefanita Voda, fiul lui Bogdan in 1522, asa cum ne arata si pisania aflata
deasupra usii de intrare in pridvor. Biserica a fost sfintita de Mitropolitul Teoctist.
Sub domnia lui Bogdan al III-lea arhitectura a dat la iveala
unul dintre cele mai impresionanate monumente, biserica
Sfantul Gheorghe din Suceava, unde sunt aplicate cu
fidelitate si cu toate consecintele de rigoare principiile
formulate de artistii marelui Stefan, desigur, la o scara mai
mare. Pisania slavona (96cm-71cm) amplasata deasupra usii
dintre exonartex si tinda aata ca zidirea bisericii Sfantului
Gheorghe a fost inceputa de voievodul Bogdan al III-lea si
terminata de Stefanita Voda.
Nu putem sti cu certitudine care au fost cauzele care au determinat taraganarea construirii
acestei biserici timp de opt ani. Bogdan al III-lea se stie ca reuseste, in timpul domniei
sale, doar in doua luni sa termine biserica din Reuseni, pe care Sf. Stefan cel Mare nu mai
apucase sa o termine.

Biserica este inceputa de Bogdan al III-lea, dar nu reuseste

sa o vada sfintita, intrucat la 21 aprilie 1517 se anunta ca
voievodul era adus spre vesnica odihna alaturi de parintele
sau, la Putna. Tronul Moldovei avea sa fie ocupat de Stefanita
Voda (minor).

Biserica este terminata in primul an in care Stefanita va

putea sa se intituleze "Dei gratia Dominus et Woiewoda regni
Moldaviae".

Scopul marturisit la inceputul zidirii acestei biserici era acela

de a servi biserica Mitropoliei Sucevei, intrucat biserica
Mirauti se dovedea a fi neincapatoare. Complexul de
arhitectura medievala al fostei catedrale mitropolitane
cuprinde, alaturi de biserica propriu-zisa si turnul clopotnita
si eclesiarnita lui Anastasie Crimca.
Turnul copotnita a fost zidit in timpul domniei lui Peru Schiopul, acesta pastrand in forma
sa originala un singur etaj zidit din piatra neregulata, prevazut cu coltari din piatra
faltuita. Apoi apar benzi de cate trei randuri de caramizi.

Mitropolitul Anastasie Crimca zideste o eclesiarnita ce va

servi in timp de iarna la savarsirea serviciului divin. Intre anii
1786-1789 in aceasta eclesiarnita a functionat prima scoala
catehetica clericala din Suceava condusa de ieromonahul
Daniil Vlahovici. Pe latura vestica au fost pictate in 1895 de
catre Vladimir Mironescu patru scene ce infatisau martiriul
Sf. Ioan cel Nou.

Dupa anexarea patii de nord a Moldovei in 1775 la Imperiul

Habsburgic s-a trecut si la organizaea vietii bisericesti. Dintre
manastiri s-au pastrat in perioada stapanirii habsburgice doar Putna, Sucevita si
Dragomirna iar biserica Sf. Gheorghe a fost trecuta ca metoc al Dragomirnei.

In timpul arhipastoririi mitropolitului Iacob Putneanul biserica

Sf. Gheorghe cunoaste o perioada de refacere. In anul 1783
s-au readus moastele Sf. Ioan cel Nou care fusesera la
Zolkiev, urmand si o serie de danii si impodobiri.
In anul 1786 negustorul Hagi Ivanciu din Botosani daruieste
un sicriu de lemn pentru pastrarea sfintelor moaste. Zece ani
mai tarziu, sulgerul Toader si sotia sa Anghelusa din Mlenauti
inlocuiesc iconostasul original. Iconostasul apartine stilului
baroc moldovenesc, remarcandu-se prin dimensiunile impresionante, somptuozitate
ornamentala si cromatica.

Din pomelnicul de la 1805 aflam ca epicopul Dositei Herescu

randuieste pe duhovnicul Mihail sa "faca alt sicriu nou
sfintelor moaste, sa aduca clopote, vesminte si alte lucruri
bune".
In anul 1829 mitropolitul Veniamin Costachi acopera biserica
si clopotnita, padoseste biserica cu lespezi de piatra. Pictorul
vienez Johann Viertelberger a lucrat la spalarea picturii
interioare timp de aproape 3 ani intervenind cu penelul in
refacera unor teme.
La 23 iunie 1945 Mitrolpolia Bucovinei isi stabileste sediul la
Suceava, la biserica Sf. Gheorghe.

Cu privire la planul bisericii, observam comportamentarea

clasica. Lipseste gropnita, care ar fi trebuit sa fie asa ca la
Neamt, intercalata intre pronaos si naos. In locul gropnitei
exista o prelungire a naosului, catre apus, prelungire careia ii
corespunde aceeasi articulatie la rasarit, intre turla si altar.

Turla este octogonala, are patru ferestre si patru mici contraforturi. Este asezata pe un
dublu soclu stelat cu opt varfuri.
Frescele ce decoreaza astazi biserica Sf. Gheorghe sunt
opera mesterilor moldoveni din vremea lui Petru Rares. In anul
1893 episcopul Melchisedek in urma descifrarii pe peretele de sud al naosului a
inscriptiei din spatele baldachinului sub care se afla racla cu moastele Sf. Ioan cel Nou
concluziona ca pictura ar data din vremea lui Petru Schiopul.
Pictura interioara cat si cea exterioara este din vremea lui
Petru Rares - 1534-1535. Aceasta biserica se inscrie printre
primele biserici pictate din dispozitia lui Petru Rares.

Din punct de vedere stilistic, pictura naosului este cea mai

reprezentativa; tendinta spre amplificarea formelor din
pictura murala a bisericilor anterioare atinge apogeul.

In Biserica Sf. Gheorhe, Buna Vestire o prezinta pe Maica

Domnuluisezand pe tron, iar dincolo de ea sunt doua slujnice care desfac perdeaua si,
alaturi, pe un jilt, de partea dreapta a privitorului sade o femeie, fara nimb, cu furca in
mana torcand. In nici una dintre frescele ce reprezinta Buna Vestire nu sunt redate femeile
ce intind draperia in spatele jiltului Maicii Domnului si nici Erminia nu cunoaste o astfel
de reprezentare unica.
In semicalota absidei de nord este prezentata una dintre cele
mai reusite scene din pictura medievala moldoveneasa -
Rastignirea.

Din punct de vedere artistic o atentie deosebita merita

tabloul votiv afectat incepand din 1589, cand Petru Schiopul
aduce moastele Sf. Ioan la noua biserica si pana la
restaurarea din 1910.
O atentie deosebita merita, atat din punct de vedere artistic
cat si istoric chipul lui Teoctist al II-lea, mitropolit al Moldovei
sub Stefan cel Mare.

Pictura exterioara executata in continuarea celei interioare si

care dadea stralucire catedralei mitropolitane sucevene, a
suferit o deteriorare accentuata in perioada stapanirii
habsburgice cand a fost in mare parte acoperita cu un strat
de tencuiala si mai mult chiar pentru a face priza stratul nou
de tencuiala a fost lovit cu ciocnul vechea tencuiala pictata.

Desigur nu lipseste nici scena Asediului Constantinopolului, o

scena admirabila prin eleganta si foarte graitoare prin
continut, inchipund o solemna ceata de calareti, de fapt o
simbolica procesiune de personaje sacre insotind
pe imparatul Constantin cel Mare.
Cea mai simpla si mai dramatica compozitie ocupand tot
peretele de vest este Judecata de Apoi, cu adevarat o
capodopera a zugravului. Asezarea Judecatii de Apoi pe
partea vestica are cauze deosebite. In partea dinspre apus
se gasea in bazilica veche crestina atriumul care in cladirile
de mai tarziu a fost transformat intr-o curte deschisa unde se
inmormantau cei decedati.

Corpul de chilii a fost construit in secolul al XVIII-lea, iar

resedinta in 1894. In manastire se afla depozitul de carte
veche romaneasca al judetului Suceava.