Manastirea

Dragomirna

Mareste
imaginea.

Printre blandele coline ale Bucovinei, in apropiere de fosta

capitala a Moldovei si resedinta a mitropolitilor, printre
dealuri mult impadurite se afla Manastirea Dragomirna.
Vestita ctitorie a marelui mitropolit si distins carturar
Anastasie Crimca, se inalta aici de peste veacuri ca o
marturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru
iscusinta si dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste
meleaguri. Focar de spiritualitate crestina si de veche cultura
in trecutul romanesc, Manastirea Dragomirna este renumita
nu atat prin vechimea sa, ci mai ales prin originalitatea
stilului, prin eleganta si sobrietate, astfel ca in fata maretiei
ei ramane uimit atat evlaviosul inchinator cat si istoricul sau
omul de cultura, venit sa citeasca in vechimea zidurilor
evolutia spiritualitatii romanesti.

Numele manastirii vine de la mosia Dragomiresti, daruita in

anul 1587 de Petru Schiopul tanarului ostas Ilie Crimca -
viitorul monah Anastasie - pentru o slujba facuta acestuia in
timpul navalirilor cazacesti. Fiu al negustorului sucevean
Ioan si a cneaghinei Cirstina, Crimca renunta la cele
pamantesti si imbraca haina monahala la Manastirea Putna.
Pentru ravna sa de a-si plivi ogorul sufletului dupa "Vietile
Sfintilor", neprecupetind nici o osteneala de a adanci talcul
cartilor sfinte, in scurt timp, Anastasie Crimca este numit
arhimandrit si egumen la Manastirea Galata (1588). Nu mult
dupa aceea, in anul 1600, este ales episcop de Radauti si cu
ocazia intrarii lui Mihai Viteazul in Moldova, ii depune
acestuia juramant de credinta. Va ajunge apoi episcop de
Roman (1605), iar din 1607 pana in 1629
pastoreste Mitropolia Moldovei si Sucevei. Moare in 1631.

In anul 1602, Anastasie Crimca construieste la mosia sa

Dragomiresti, cu ajutorul rudelor sale Lupu si Simion Stroici,
o biserica mica numita "a schitului", care in prezent se afla in
cimitir. Zidita din piatra, imbracata pe alocuri cu caramida
smaltuita, biserica are deasupra usii de intrare pisania in
limba slavona, care arata ca "smeriti servi si inchinatori
ai Sfintei Treimi, chiar Anastasie Crimca, fost episcop de
Radauti, domnul Lupu Stroici, Mare Logofat si fratele lui,
domnul Simion - Mare Vistiernic" au zidit biserica cu hramul
Sfintilor Enoh, Ilie si Ioan Teologu "in anul 7110, iulie 27" (27
iulie 1602). Ea are dimensiuni reduse (10,5 metri lungime,
4,88 metri latime si 10,76 metri inaltime), fiind atat de mica
incat se trece din pridvor direct in naos, iar usa diaconeasca
dinspre miaza-zi lipseste. In jurul acestei biserici s-au asezat
primii calugari, iar dupa terminarea bisericii mari s-a
construit un corp de chilii cu paraclis, ale caror ruine se vad
si astazi in incinta pe laturile de nod si de vest.
Biserica mare, ce se ridica intre ziduri de cetate plutind ca o
nava printre brazi unduitori e "inalta si ingusta ca o frumoasa

cutie de sfinte moaste" incat "vederea ei e o uimire de

bucurie" (Nicolae Iorga) si totodata "cel mai maret altar de
rugaciune si mangaiere ridicat vreodata de vreun ierarh pe
pamant romanesc" (arhimandrit Ioanichie Balan). Are un plan
dreptunghiular, mult alungit, fara abside laterale si constituie
pentru ctitor "un titlu vecinic de glorie" pentru ca nimeni
inainte de el nu a indraznit sa ridice un edificiu de 42 de
metri inaltime pe o baza de doar 9,60 metri. Biserica este
inconjurata pe la mijloc de un brau torsada, care imparte
fatadele in doua registre. Ca element arhitectural, braul
apare pentru prima data in Tara Romaneasca la manastirea
Curtea de Arges, cu deosebirea ca acolo impletirea este
continua si in acelasi sens, iar la Dragomirna e intrerupta si
alternativa. Incepand cu biserica de la Dragomirna, braul
devine un element des utilizat in arhitectura moldava.
Dogmatic, braul aminteste de Sfanta Treime sau de cele trei
virtuti crestine: credinta, nadejdea si dragostea. Braul are
insa si o semnificatie istorica. Mitropolitul ctitor, traitor al
unirii lui Mihai Viteazul, lasa astfel un testament, indemnand
romanii din cele trei tari sa pastreze unitatea de
credinta ortodoxa, daca cea politica nu a dainuit.

Turla bisericii incununeaza intregul ansamblu, ca element

aparte, ca o emblema. Are o forma octogonala si este
asezata pe trei baze, cea de jos patrata si celelalte doua
stelate in douasprezece colturi. Patru dintre fetele
octogonului sunt strapunse de cate o fereastra cu
ancadrament gotic, iar celelalte patru fete sunt sprijinite de
cate un contrafort; acoperisul are forma de clopot. Se
distinge aici si braul din toruri rasucite, dintre care unele
sunt netede si altele sculptate marunt. Restul spatiului este
decorat cu placi cu motive geometrice si rozete stilizate,
"trandafirasi din piatra inflorind darnic orice coltisor" (Nicolae
Iorga) si contrasteaza cu sobrietatea zidurilor.

Prin doua usi laterale, spre sud si spre nord, sapte trepte
conduc in pridvorul bisericii, urmand ca de aici pana la altar
sa se insumeze altele sapte. Simbolistica acestei cifre este
vasta si in cultura laica si in cea religioasa, semnificand
perfectiunea si implinirea. Este de ajuns sa amintim de cele
sapte zile ale Creatiei, de cele sapte daruri ale Duhului
Sfant sau de cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe.

Pridvorul poligonal cu absida, cu trei ferestre mari cu

menouri se inalta ingust ca un turn, iar bolta lui, o
semicalota sferica este o adevarata broderie de nervuri cu
intretaieri marcate de placi decorate cu motive florale si
geometrice.
Un portal cu larg ancadrament dreptunghiular inchis cu

o usa de fier ferecata, daruita bisericii de egumenul Hariton

(1890) face trecerea in pronaos. Acesta, cu patru trepte
deasupra nivelului pridvorului este luminat de patru ferestre
mai mici decat cele din incaperile precedente si este marcat
de acelasi motiv al braului impletit - sub forma de coloane
verticale. Bolta alcatuita din doua calote inegale se prezinta
ca o adevarata broderie de piatra. Fiecare calota este
impartita in opt fragmente de arce incrucisate, marcate la
intretaieturi si la mijlocul fiecarui fragment de rozete in relief
plat. In pronaos se afla mormantul mitropolitului Anastasie,
acoperit cu o piatra simpla, fara inscriptie, ridicata cu vreo
20 de centimetri de la nivelul pardoselii. Dupa modelul
muntenesc, incetatenit intai la Galata, pronaosul nu mai este
despartit de naos printr-un zid strapuns de un portal, ci de o
tripla arcada sprijinita pe stalpi: doi in torsada si doi
octogonali pe baza patrata, intre care intrarea este inaltata
cu doua trepte.

Naosul este dominat de turla Pantocratorului, ingustata

succesiv cu doua randuri de arce, care formeaza la baza ei
patru pandantive. Intre naos si altar este o diferenta de 40
de centimetri, concentrata intr-o singura treapta, inalta ca o
estrada. Largimea altarului se reduce treptat, iar absida
propriu-zisa se contureaza prelungita, acoperita cu o
jumatate de calota elipsoidala. Toata aceasta compozitie
arhitecturala accentueaza caracterul altarului de element
esential al edificiului. Dragomirna este pictata in fresca doar
in naos si Sfantul Altar, ramanand insa necunoscut daca
pridvorul si pronaosul au fost vreodata pictate. Cel mai
probabil frescele s-au distrus in 1653, in timpul atacului
cazacilor lui Timus Hmlenitki. Iata ce spune cronicarul Miron
Costin: "intai asupra Dragomirnei cu pusti au mers si au
batut-o si daca i s-au inchinat toate odoarele si vesmintele in
joc au dat ... si nu ca crestinii ci mai rau decat paganii s-au
purtat la acea manastire".
Stilul picturii il urmeaza indeaproape pe cel al celei de la
Sucevita. A fost realizata de patru pictori ale caror nume au
fost descoperite de catre Sorin Ulea in altarul bisericii: popa
Craciun, Maties, popa Ignat si Gligorie, nume romanesti care
reflecta in ortografia lor un fonetism specific moldovenesc.

S-au distins doua stiluri: unul monumental, cu un desen

elegant si unul mai apropiat de miniatura, usor de sesizat in
portret. Un element caracteristic este incercarea de sugerare
a spatiului (Cina cea de taina). Se reuseste totodata
diferentierea planurilor in peisaj. Cea mai importanta in
acest sens este scena Inaltarii din bolta altarului, unde se
reda senzatia de adancime a spatiului prin realizarea
planurilor succesive si micsorarea progresiva a obiectelor si
personajelor in functie de distanta la care sunt reprezentate.
Pictura are caracter narativ, dat de descompunerea pe
secvente, care pot fi citite intocmai unei istorii in imagini.
Pentru a exemplifica, urmarim tablourile din scena Rastignirii
(aflata pe peretele sudic): Tragerea hainelor la sorti,
Mantuitorul cu otet, Rastignirea Domnului intre talhari, Maica
Domnului cu mironositele si Sfantul Ioan tanguindu-se la
picioarele Crucii, Iosif din Arimateia cerand trupul de la Pilat,
Coborarea de pe Cruce, Maica Domnului, Iosif, Nicodim,
Sfantul Ioan si doua femei mironosite plangand, Ungerea
trupului lui Iisus.

Savanta realizare a arhitecturii orienteaza privirea catre

turla, dominata de un Pantocrator Atoatecuprinzator si lasa
impresia ce ea " ... se sprijina mai putin pe zidarie, fiind
parca atarnata cu un lant de aur de inaltul cerului " (P.
Comarnescu). Urmeaza apoi pe peretii turlei liturghia
ingereasca si ordinele ierarhiei ceresti: serafimii, ingerii,
profetii si apostolii iar cele patru pandantive cei patru
Evanghelisti.

Pe peretii naosului sunt reprezentate scene ale Noului

Testament: spre nord - ruga si scena din gradina
Ghetsimani, Iisus la Pilat si Invierea, iar spre sud minunile,
Botezul si Rastignirea. Registrul inferior este dedicat sfintilor
militari: Sfantul Gheorghe, Sfantul Dimitrie, Sfantul Teodor
Stratilat, Sfantul Nichita, Sfantul Procopie, Sfantul Iacob
Persul, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantul Mercurie.
In glajurile ferestrelor apar sfinti puternici si stalpnici: Sfantul
Prooroc Ilie Tezviteanul, Sfantul Ioan Stalpnicul, Sfantul
Onufrie, Sfantul Petru Athonitul la gura pesterii, sfintii
Antonie, Daniil si Teodosie, stilpnicii, iar in acolada serafimii.
In arcurile etajate din bolta altarului frizele de medalioane
reprezinta figuri de ierarhi, pustnici, prooroci apostoli si
arhangheli.

In bolta absidei principale a altarului erminia cere sa fie

pictata Maica Domnului. La Dragomirna insa s-a optat pentru
scena Inaltarii - o vasta fresca ce se desfasoara pe mai multe
planuri. In primul registru, Maica Domnului este inconjurata
 de cetele dreptilor,
proorocilor si apostolilor,
iar in planul doi se disting
trei cetati cu arhitecturi
specifice. Al doilea
registru il are in centrul
sau pe Isus Hristos
inaltandu-se la cer, purtat
de doi ingeri, inconjurat
de serafimi, iar al treilea
registru prezinta doi
ingeri deschizand portile
cerului si Sfanta Treime
neotestamentara. Pe
peretii altarului -
Aducerea Cortului
Marturiei si sfintii diaconi,
episcopi si ierarhi.
Catapeteasma este
alcatuita din cinci randuri
de icoane. Pe usile
imparatesti se afla scena
Buneivestiri si cei patru
Evanghelisti, iar pe cele diaconesti Sfintii Arhangheli Mihail si
Gavriil. Cele patru icoane mari, numite "imparatesti"
reprezinta pe Mantuitorul Arhiereu, Maica Domnului
Imparateasa cu pruncul, Pogorarea Sfantului Duh si
pe Sfantul Nicolae; dedesubt se afla patru icoane mai mici:
Mantuitorul cu Luca si Cleopa, Maica Domnului cu Elisabeta,
Petru salvat din valurile marii si o minune a Sfantului
Nicolae. Deasupra icoanelor imparatesti se gasesc cele
douasprezece praznice de peste an, icoana Deisis si cei
doisprezece apostoli, Maica Domnului cu pruncul inconjurata
de prooroci si Mantuitorul rastignit, alaturi fiind Fecioara
Maria si Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan. Nu s-a pastrat
catapeteasma originala a Dragomirnei, ea fiind astazi la
biserica Arbore, cea actuala fiind adusa in 1793 de la Solca.
Este lucrata in lemn de tisa, sub influenta stilului rococo
central-european, bogat sculptata si aurita.

Actualele strane dateaza din 1976. Mult mai recent, din

2002, este iconostasul care incadreaza icoana facatoare de
minuni a Maicii Domnuluisi baldachinul care adaposteste
moastele Sfantului Mucenic Iacob Persul, aduse la
Dragomirna in 1697, dupa cum mentioneaza antimisul de
matase in care se pastrau: "anul 7205, Sava mitropolit".

Zidurile de aparare care inconjoara manastirea si "turnurile

inalte cum nu se mai vad la vreo manastire a neamului
nostru" (Nicolae Iorga) ii confera aspectul unui castel
medieval. In centrul laturii de sud, turnul portii, cel mai inalt
(22,8 metri), sprijinit de doua contraforturi incadreaza
deschiderea gangului intrarii, suprapuse de pisanie si stema
Moldovei. Capul de bour este incadrat se acelasi motiv al
braului impletit, iar mesajul arata ca s-au terminat aceste
ziduri ridicate pe cheltuiala domnitorului Miron Barnovski,
"cu binecuvantarea arhiepiscopului Anastasie Crimcovici si
mitropolit al Sucevei in anul 7135, august 30" (1627). Gangul
intrarii, boltit, este brazdat de nervuri decorate cu rozete si
motive vegetale stilizate. Doua picturi mai noi, reprezentand-
o pe Maica Domnului cu Sfintii Arhangheli si Sfanta Treime la
stejarul din Mamvri strajuiesc intrarea de o parte si de alta a
gangului.

Intre turnul arhimandritului si turnul clopotnita se afla

vechea igumenie. Peste doua randuri de beciuri boltite se
inalta sala gotica, cu patru bolti strapunse de nervuri,
sprijinite pe console in colturi si pe un singur stalp octogonal
in mijlocul incaperii. Sala, folosita ca staretie, trapeza, scoala
de miniatura, biserica de iarna, este astazi muzeul manastirii
Dragomirna.
Sursa: dragomirna.ro
55 vietuitoare, viata de obste

Hram: Pogorarea Sfantului Duh

Acces: din Suceava pe E85 spre Cernauti, 1 km, dreapta pe

DJ208d, 10 km, prin Mitocul Dragomimei, 1 km

Stareta: stavrofora Heruvima Chihai;

Cazare: cu rezervare (doar vara)

Adresa: com. Mitocul Dragomimei, 727366, jud. Suceava

Manastirea Dragomirna este ctitorie a Mitropolitului Moldovei

Anastasie Crimca, impreuna cu rudele sale, Lupu si Simion Stroici,
de la 1609. Biserica, dedicata Pogorarii Duhului Sfant, este
incomparabil mai inalta, unica nu numai in Moldova, dar in toata
Romania si chiar in toata lumea ortodoxa. Relatia dintre intinderea,
latimea si inaltimea bisericii este in mare parte neobisnuita. Biserica
a fost pictata de mesterii moldoveni: Popa Craciun Maties, Popa
Ignat si Gregorie; pictura se pastreaza partial. in 1627 printul Miron
Barnovschi incepe constructia zidurilor masive de aparare,
transformand Dragomirna in cea mai puternica cetate fortificata din
Moldova. In perioada 1763-1775, la manastirea Dragomirna se
stabileste Sfantul Paisie Velicikovski. In 1960 Manastirea Dragomirna
devine manastire de maici.

Mai multe informatii despre Manastirea Dragomirna.